Diagnosticul și tratamentul stenozei aortice

Stenoza aortică este una dintre cele mai des întâlnite boli cardio-vasculare. Statisticile arată că boala ocupă locul 3 ca frecvență, după hipertensiunea arterială și boala cardiacă ischemică, și se află pe primul loc în rândul bolilor ce afectează funcția valvelor cardiace.
Așa cum explică Dr. Deniz Cadil, medic specialist Cardiologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Floreasca Agora, valva aortică este o supapă care asigură trecerea sângelui din cavitatea principala a cordului ventricului stâng către artera aortă, cea mai mare arteră a organismului. Stenoza aortică apare atunci când valva aortică se calcifică și se îngustează, fapt ce limitează trecerea sângelui.
Stenoza aortică este o boală prevalentă la populația vârstnică, începând cu vârsta de 65 de ani, însă aceasta poate apărea și la pacienții tineri care au o boală congenitală numită bicuspidie aortică. În aceasta malformație, valva aortică, în loc să fie formată din trei foițe, este formată din două din naștere, iar aceasta este mult mai predispusă către degenerare. Din acest motiv, acești pacienți pot dezvolta stenoză aortică în jurul vârstei de 45-50 ani și vor necesita cel mai probabil o intervenție de înlocuire valvulară.
Printre factorii de risc care predispun la calcificarea valvei aortice și, implicit, la formarea stenozei aortice, se numără colesterolul ridica, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și boala cronică de rinichi.
Boala poate evolua fără niciun fel de simptomatologie timp de 10 până la 20 de ani. Cu timpul apare fatigabilitatea iar pacienții se pot simți obosiți în urma unui efort minim. Dr. Deniz Cadil spune că pacienții acuză lipsă de aer la eforturi scăzute, inclusiv la îmbrăcat sau pieptănat. Ulterior, această lipsă de aer și oboseală se accentuează până la dipsneea de repaus, inclusiv dispnee paroxistică nocturnă, adică lipsa de aer care apare noaptea.
În primă fază, diagnosticul stenozei aortice se face pe baza unei anamneze și a unui examen clinic. Urmează apoi diverse investigații, dintre care cea mai importantă este ecografia cardiacă, o investigație neinvazivă și neiradiantă care permite medicului să depisteze stenoza aortică și să estimeze gradul de severitate al bolii: ușor, moderat și sever.
De gradul de severitate al stenozei aortice depinde și tratamentul afecțiunii. Astfel, în cazul stenozei aortice ușoare tratamentul este unul medicamentos. În cazul stenozei aortice severe, mai ales dacă apar și simptome, se recomandă o operație de înlocuire a valvei care poate fi realizată prin două metode. Prima ar fi o intervenție chirurgicală prin operație pe cord deschis, iar a doua este operația intervențională, care este o metodă mai puțin riscantă și care este preferată la pacienții vârstnici care au multiple boli asociate. Tratamentul intervențional se numește TAVI - înlocuire valvulară transcateter, prin care se introduce o proteză valvulară biologică în cadrul valvei native a pacientului.
Din păcate, deși putem controla factorii de risc cum ar fi hipertensiunea arterială sau colesterolul ridicat, nu există o formulă standard pentru a preveni stenoza aortică.
Pacienții sunt sfătuiți să vină periodic la un consult cardiologic pentru a depista eventuale boli congenitale ale valvelor, astfel încât acestea să nu fie descoperite târziu, atunci când managementul bolii este mult mai dificil. De asemenea, pacienții cu stenoză aortică, fie și forma ușoară, trebuie să urmeze indicațiile medicului cardiolog și să vină în mod regulat, la 6 luni sau 1 an, la un consult cardiologic și ecocardiografic pentru a urmări evoluția bolii.
Dacă stenoza aortică este severă și nu este tratată, prognosticul este rezervat.
Dr. Deniz Cadil, medic specialist Cardiologie - www.medlife.ro/medic-deniz-ca...
Specialitate - www.medlife.ro/cardiologie
Stenoza aortică - www.medlife.ro/glosar-medical...
,