Tudor CHIRIAC - Ritual de vindecare

RITUAL DE VINDECARE
Muzică și versuri Tudor CHIRIAC
Poemul Ritual de vindecare este dedicat marelui chirurg Serghei ȘTEPA
CODUL SEMANTIC
(dezvăluirea lui)
Concepţia muzicală
Poemul Ritual de vindecare ridică problema legată de vindecarea infertilității și ZAMISLIREA VIEȚII... extrapolată la scara cosmică a Genezei întregii lumi, ceea ce reprezintă aspectul sacru al concepției muzicale.
Există însă și un aspect lumesc, mai pragmatic: MIŞCAREA ESTE IZVORUL TĂMĂDUIRII. Iisus, de pe paginile Bibliei, ne îndeamnă: dacă te-ai îmbolnăvit, „scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă” (Marcu 2:9), iar medicina, în limbaj modern, repetă același lucru: „pentru o viaţă sănătoasă, faceţi mişcare în fiecare zi”. Muzica, dansul, modul activ de viaţă sunt remediul universal pentru sănătatea noastră.
Aceste două aspecte alcătuiesc concepţia muzicală completă și complexă a Ritualului de vindecare. Deci, ea se întemeiază pe lucruri reale, precum şi pe existenţa ritmului ca o forţă primordială dătătoare de viaţă şi putere.
În tradiţia muzicală românească, concepţia dată s-a concrtetizat prin jocul popular Căluşarii, care la origini nu a fost un dans pentru scenă, ci un ritual de vindecare (Dimitrie Cantemir - Descrierea Moldovei, capitolul al XVII-lea, Despre năravurile moldovenilor).
Această concepție prinde contur și se materializează pe parcursul a patru episoade, precum urmează:
Episodul I - Revenirea căluşarilor (Prologul)
Tema muzicală a părţii I se edifică prin linia melodică din jocul Căluşarii, care apare profund modificată. Expusă în caracter hăulit, ea crează cadrul de atmosferă, precum şi imaginea muzicală a căluşarilor ce vin din istorie, din epos, din mit.., a căluşarilor păstrători de datini imemoriale.
Doinirea ei, permanentele accelerări şi alargando-uri ritmice duc la disoluţia metro-ritmului, astfel încât discursul sonor se derulează ca în haosul iniţial de până la facerea lumii. Totul este învăluit ca în mit, ca şi cum ar fi filmat cu încetinitorul. (Textul poetic face precizările de rigoare: „Se-auude, se-auude / Din hăuri profuunde / Cum vin hăulind călușarii...”.) Mareția momentului cosmic este anunțată prin sunete de trâmbiță (trompeta solo), lăsându-ne impresia că asistăm la grandiosul eveniment.., iar senzatia de „filmare cu incetinitorul” se leagă de atemporalitatea lumii in formare. În această ordine de idei, de mare importanță este vibrafonul cu vibrato-ul său cosmic.
Episodul al II-lea - La început a fost ... ritmul (Corăgheasca 8+4)
Ca din haos, apare timpul metric. Timpanele şi toba mare îl impun cu o forţă de care numai ele sunt în stare. Onomatopeea ceang-ceang! sună ca un big bang... ca sunetul primordial... ca ritmul în stare pură. Mai departe, procesualitatea derulării discursului muzical ascultă de legile de devenire, care sunt aceleaşi şi în muzică, şi în societate, şi în natură.
Episodul al III-lea - Invocarea astrelor (Legănata)
Arhetipul părţii a III-a îl găsim în purtatele ardeleneşti, gen muzical purtător de noblețe nativă a poporului român. Vibrato-ul cosmic al vibrafonului, precum şi timbrul stelar al clopoţeilor sunt esenţiale pentru imaginea muzicală a astrelor invocate: „Mări Soare, să se facă de-un pruncuţ / Mări Soare, să-l culcăm în legănuţ” ... sau: „Line Stele, să se facă de-o pruncuță / Line Stele, s-o culcăm în copăiuță”. Este episodul în care astrele sunt chemate să participe la vindecarea infertilității și zamislirea vieții.
Episodul al IV-lea - Maestrul şi discipolatul
Pe fundalul unui tic-tac se produce dialogul dintre dirijor şi percuţionişti, în care discipolii îşi „urmează” Maestrul. Este momentul inițierii, unde aceștia repetă formulele Maestrului cu multă exactitate și rigoare ritmică. (Mai mulți exegeți au mențonat „Călușarii” ca fiind un dans inițiatic, de ex., Victor Kernbach, Universul mitic al românilor.) Acum cei vindecați, reînvestiți cu puteri creatoare, au dreptul, dar și responsabilitatea, de a-și duce mai departe apostolatul... Astfel, Magistrul se va înconjura de discipoli cărora le va transmite tainele sale călușărești.
Reapare tema căluşarilor, suprapunându-se aleatoriu peste poliritmiile viguroase, de nestăpânit. Intonațiile cantabile ale trompetei doresc să ne ducă gândul la semnalul de „stingere” din muzica militară, sugerând pacea si liniștea ce se aștern peste scena tămăduirii.
Ciclul ritualic s-a încheiat. El are caracter universal, nefiind legat de o credință sau un rit anume. Astfel, ascultătorul poate identifica, alături de elemente ale religiilor abrahamice (Geneza / Facerea), și elemente ale păgânismului dacic (dansul ritualic precreștin), practici tribale (ritmurile tobelor), incantații ale șamanismului etc.
Căluşarii - veniţi cu misiune - se întorc înapoi în lumea lor atemporală.
INTERPREȚI:
Simona MAZĂRE
Ansamblul de percuționiști „Alternances” a UNAGE - Conducător Costică STAVRAT
Orchestra Simfonică a Companiei Publice Teleradio Moldova - dirijor Gheorghe MUSTEA
Orchestra Lăutarii - dirijor Nicolae BOTGROS