Tudor CHIRIAC - DE LA TIRAS PÂN' LA TISSA (the best version)

Поделиться
HTML-код
  • Опубликовано: 13 сен 2024
  • NOTĂ: fișierul este cu versuri subtitrate. Pentru acces la subtitrare (la calculator), apăsați litera C.
    CODUL SEMANTIC
    „De la Tiras pân’ la Tissa” cuprinde folclor din toate zonele de grai şi cântec românesc, începând cu valea Tirasului (numele dacic al Nistrului), şi terminând cu Crişurile Bihorului. Lucrarea are o concepţie cât se poate de explicită: Dragostea în mediul contemporan românesc, despărţirea celor doi (în căutarea mijloacelor pentru supravieţuire), reîntâlnirea lor, constituirea familiei şi zămislirea unui prunc ce le asigură continuitatea spre veşnicie.
    Folclorul dat nu este anonim, ci din repertoriul profesioniştilor tradiţiei ancestrale româneşti: surorile Osoianu, Florica Ungur, Florica Bradu, Ştefan Pintilie, Grigore Leşe, Tiţa Ştefan ş. a.
    Singurul vers scris de un poet este „Lai lăişor” şi aparţine lui Grigore Vieru. El reprezintă expresia autodefinirii autorului, dar aici se doreşte a fi ca un colind pentru cei doi protagonişti/îndrăgostiţi. „Lai lăişor” încadrează lucrarea sub bolţile încărcate de semnificaţii ale simbolurilor fundamentale vieriene: Creatorul/personalitatea (Doamne, ce blând munte / Printre păsări multe), Mama (I-auzi cum mai cântă / De-o mumă lui sfântă), Dragostea (blonduţa cu părul ca luna), Creaţia (Şi tot suie-n cale / Steaua gurii sale), Veşnicia (Şi tot ia lucire / Din dumnezeire).
    Sentimentul dorului, pentru care arta muzicală are disponibilităţi infinite, se degajă efectiv din fiecare pagină a lucrării, reverberând în multiple ipostaze şi trăiri sufleteşti.
    În Nr.1(Lai lăişor), acest sentiment este unul de amploare, determinat ca atare de măreţia conţinutului muzical-poetic şi solemnitatea ritualului de glorificare.
    Numerele 2 şi 3 reprezintă „intriga acţiunii”: Cântă cucul, bată-l vina / De răsună Bucovina (câtă reverberaţie şi conţinut emoţional!), generând ecouri pe măsură în sufletul celor doi protagonişti, înstrăinaţi atât de ţară, cât şi unul de celălalt.
    În Nr. 4 (Mult mi-i dor de badea iară), amărăciunile despărţirii sunt sugerate metaforic prin iarba de pelin, floarea de alior, ori prin alte figuri poetice.
    În acest „etos al dorului”, Nr. 5 (Vin flăcăi din străinie) reprezintă o ipostază calitativ nouă, concretizată prin dramatismul nedisimulat al altistelor, cu timbrul lor profund, dens şi înţelept.
    Nr. 6 (Cântec de voinicie), solo-ul tenorilor, reprezintă imaginea muzicală a bărbatului trecut de şcoala bărbăţiei - armata - când, în ultima fază a termenului, dorul era atât de mare, încât aştepta marşul de demobilizare literalmente în fiecare clipă. Fireşte, drumeţia sa spre casă este însoţită de diverse formule ritmico-intonaţionale din fanfara militară.
    Numerele 6-10 sunt cântece bihorene de joc. Voi remarca doar că motivul coasei din Nr. 6 (Ce cânţi, bade,-aşa la şes?) nu are nimic comun cu muncile câmpului, tot aşa precum jucatul pe prag - ultima strofă din Nr. 5 (Cântec de voinicie) - este nu numai absurd, ci şi imposibil. În esenţă, între cei doi se produce aici un dialog ce completează ideea erosului printr-un umor sănătos, în spiritul şi tradiţia acestui pământ.
    Un mesaj metaforic similar are şi piesa cu Nr. 11 (Faptu-s-a de-un legănel), din care, fără a intra în detalii, voi comenta doar refrenul: Doi cântă - cei doi ce colindă acum; Doi cântară - alţi doi ce au colindat cu altă asemenea ocazie; Doi legi îmi leginară - preotul de la biserică şi funcţionarul de la starea civilă, care legalizează actul căsătoriei; Doi porumbei zburară - cei doi ce stau astăzi sub coroana cununiei. Fiind un colind pentru tineri căsătoriţi, „Faptu-s-a de-un legănel” sună ca o împlinire a concepţiei, ca o dumnezeiască binecuvântare a celor doi îndrăgostiţi, cu un prunc.
    Nr. 12 (Lai lăișor) are funcția de încadrare arhitectonică a lucrării. Textul poetic aparține compozitorului și este compus după modelul lui Grigore Vieru.
    INTERPREȚI:
    Corul de cameră al Republicii Moldova
    Dirijor: Ilona STEPAN
    Solistă: Diamanta PATERĂU
    Corul de copii „Vocile Primăverii”
    Dirijor Mădălina Ganea
    Grup de viori și violoncel
    Concertmaistru: Radu TĂLĂMBUȚĂ
    Inginer de sunet: Anatol LUPU
    Mixaje, masterizare: Ionuț TODICĂ
    Subtitrare: Andrei BÂRSAN

Комментарии • 1

  • @sociocrat263
    @sociocrat263 16 дней назад

    Exaltati folclorul românesc la nivel de Artă cu literă mare. Bravo, maestre