Tudor CHIRIAC - ECOURI CARPATINE
HTML-код
- Опубликовано: 13 сен 2024
- ECOURI CARPATINE
CODUL SEMANTIC (din prefața la partitură)
ECOURI CARPATINE reprezintă un Concert pentru trompetă, vioară complementară şi orchestră, cu o concepţie muzicală cât se poate de explicită: universul carpatin păstoresc, cu atmosfera sa panteistă şi cu dorurile ce se înfiripă acolo seară de seară. Pentru o asemenea concepție era cât se poate de firească o învestitură semantică prin care „Domnișoara Vioară” să reprezinte sexul frumos, iar Trompeta - sexul puternic.
Partea întâi - Cel mai mare împărat / Este muntele Carpat - circumscrie cadrul etnogeografic în care se produc evenimentele. E o imagine muzicală, ce evocă viaţa de la munte, cu prospeţimea aerului curat de molid, mirosul de lapte proaspăt cald, gustul de jintiţă dulce etc., pe care omul contemporan şi le doreşte, oricât de modern s-ar pretinde a fi. Caracterul epico-monumental al muzicii se degajă din discursul trompetei, asemănător semnalelor de bucium şi corn de bour, ce se mai aud încă și azi prin Carpaţi, la cununii şi înmormântări (altădată victorii şi înfrângeri în lupte), precum și în viaţa păstorească de zi cu zi.
Lirismul intens al temei (/ doinei) este amplificat prin valurile de emotivitate ale orchestrei, care uneori sunt aidoma talazurilor învolburate ce se sparg de ţărmul mării neîncăpătoare.
Partea întâi finalizează în atmosfera unui amurg carpatin, unde apariția celestei se doreşte a fi adecvată unui clipocit de stele... Ocarina completează aceste date semantice, imitând cucuveaua - „pasarea nopții”.
Partea a doua - Cum se-adună doruţu - dezvoltă imaginea muzicală a acestui amurg:
- surdina trompetei solo camuflează mesajul muzical al melodiei „ca în noapte”;
- la fel, surdina viorii solo învăluie mesajul acesteia „ca în ceaţă”, conferindu-i şi multă intimitate.
- clarinetele, cu timbrul lor luminos (clarino!), aduc o aură de lumină rece, din care s-a născut moto-ul: Ca roua sub clar de lună / Doruț cu doruț se-adună.
Tema părţii a doua aminteşte melodiile de joc din folclorul păstoresc, cu puritatea etosului ce îl caracterizează.
Heterofonia este pusă şi ea în slujba discursului. Abaterile de la unison doresc să spună că „Domnişoara Vioară” nu vrea ... să facă „unison” cu Sexul puternic - Trompeta. Partida viorii solo, evident, trebuie interpretată de o violonistă, nu de un violonist; mai ales în spectacol. Cucuveaua (ocarina) îşi cheamă şi ea perechea, dar îi „răspunde” doar clipocitul stelelor (celesta). Acest dialog sporeşte misterul nopţii şi tainele universului.
Contrapunctul viorilor, dublate de celestă şi de formula ritmică a aerofonelor, este într-un registru atât de înalt, încât pare că la munte şi astrele pe cer îşi urmează cursul lor etern în aceleaşi ritmuri ancestrale.
Cadenţa concentrează chintesenţa concepţiei muzicale: Trompeta îşi etalează virtuţile, iar Vioara „dialoghează” cu ea, punând-o mereu la încercare. (În ritualul alegerii perechii este ales întotdeauna cel încununat de virtuţi).
Partea a treia - Joc de doi - finalizează cu un moment de virtuozitate, în care Trompeta şi Vioara fac deja unison desăvârşit, semn al acceptării reciproce şi al înţelegerii perfecte între cele două instrumente protagoniste. Deosebit de sugestivi sunt rototomii - trei tobiţe, ce imită paşii.
Prin urmare, concepția ideatică a lucrării are un puternic suport în datele fizico-acustice ale muzicii. Cu asemenea învestitură semantică (adecvată!) aceste date sunt structurate într-o dramaturgie muzicală corespunzătoare:
- partea I - în căutarea „celuilalt” (semnalele carpatine);
- partea a II-a - întâlnirea celor doi în amurg (dorul primordial al lui homo carpaticus);
- cadența - inițierea în tainele Erosului, prin puterea magică a muzicii (punerea la încercare a Protagonistului);
- partea a III-a - despovărarea de sub imperativele Erosului, prin muzică și dans (virtuozitatea Jocului de doi - ca un tur de forță).
INTERPREȚI: Sergiu COJOCARU - trompetă.
Orchestra LĂUTARII în format simfonic - dirijor Nicolae BOTGROS.
Regizor de sunet, procesări, mixaje - Antim Ionuț TODICĂ.
O redare sufleteasca atit de fin si frumos. Cu toata sensibilitatea si tulburarea launtrica. Emotionant!!!Ce frumos se patrunde!!!
O poveste de maretie a Carpatilor de earna, ascultind parca te simti inplicat si esti participant in acasta frumoasa sarbatoare, al anotimpului de iarna!!! Bravo domnul Tudor, bravo domnul Nicolae, bravo Orchestra minunata Lautarii!!!
ceva nemaipomenit! bravo dlui Cojocaru! si desigur bravo dlui Botgros!
multumim, dle Chiriac!
superbă piesa domnule profesor
Felicitări maestre Tudor Chiriac pentru acest mesaj muzical, deosebit de frumos , impresionant de sensibil aproape de sufletul nostru❗ Respect și admirație pentru minunata creatie 👏👏👏
5:01 ❤
Impresionantă interpretare și o compoziție extraordinară!
Felicitări!
Deosebit de frumos ! Aveți un stil componistic aparte, în care muzica populară este izvorul sacru. Mulțimiri alese tuturor pentru creația impresionantă ! Admirație și respect !