LUME, LUME, DRAGĂ-MI EȘTI

DIN PARTEA AUTORULUI (din prefața la partitură)
Piesa Lume, lume, dragă-mi ești a fost scrisă, inițial, la propunerea lui Grigore Vieru, pentru Maria Bieșu, devenită la acea vreme prima Cio-Cio-San a lumii. Întrucât era cu dedicație, versurile trebuiau să o definească esențialmente; conținutul poetic era expus (în principal) chiar în strofa întâi: Cântecule, mire drag / Cade frunza de pe fag, Și în codru, și pe casă / Și n-o pot opri să cază... Uluitoare această metaforă a lui Vieru: „cununia cu cântecul”, pe care Maria l-a slujit cu devotament toată viața... și trecerea omului odată cu timpul, ce nu poate fi oprit din curgerea veșniciei sale...
Maria Bieșu, însă, nu a cântat niciodată piesa, nici măcar nu a ascultat partitura... probabil, pentru că metafora poetică la care m-am referit deja lăsa loc să mai răzbată și ale semnificații.
După vreo 10-15 ani (în urma mai multor tentative ale mele), Maria a făcut, totuși, o înregistrare la Radio Chișinău. Atunci, am auzit prima dată (și ultima) ce muzică scrisesem eu pentru primadona Teatrului de Operă din Chișinău, care ulterior avea să-i poarte numele.
Între timp, am discutat cu poetul, convenind să facem modificările de rigoare - și eu, și el. Lucrurile, însă, au fost rânduite de așa fel încât asta nu s-a mai putut întâmpla: Vieru ne-a părăsit...
Al doilea lucru de remarcat în legătură cu geneza cântecului Lume, lume, dragă-mi ești este faptul că la Festivalul Mărțișor din anul 2018, am ascultat-o pe Valentina Nafornița în concertul cu genericul Lăutarii altfel, unde a fost programată și piesa La porțile Sarmisegetuzei. Distinsa soprană - pe atunci stea la Opera din Viena - m-a impresionat profund, dar în mod cu totul surprinzător m-a impresionat reacția publicului din Chișinău, pentru că nu era cel de la operă ori filarmonică, ci era publicul Orchestrei de muzică populară Lăutarii. În seara respectivă, muzica clasică, literalmente, a ridicat sala în picioare, fapt ce m-a motivat total să revin la „cântecelul meu necântat”... să fac modificările de rigoare. Întrucât Grigore Vieru nu mai era printre noi, a trebuit să compun eu și versurile, fiind necesar să definească deja o altă interpretă - Valentina Nafornița - cu toate datele ei de personalitate, punctual și evident.
Drumurile mele cu ale Valentinei Nafornița nu s-au mai intersectat, așa că a fost să fie norocul Nicoletei Maier - Opera Română Iași - soprana care a lansat piesa în premieră absolută, după atâția ani de așteptare. Consider că i se potrivește de minune.
INTERPREȚI:
Nicoleta MAIER - Opera Română Iași
Cristi BOTGROS - Cadența de vioară
Orchestra Lăutarii în format simfonic
Orchestra simfonică a Companiei publice Teleradio Moldova
Dirijor - Nicolae BOTGROS
Regizori de sunet - Anatol LUPU și Ionuț TODICĂ

[@viatadepensionara2111]

Foarte frumos! Felicitări!

Dragi ne sunt și nouă creațiile dumnevoastră!❣️