Tudor CHIRIAC - CÂNTECELE DĂINUIRII
HTML-код
- Опубликовано: 29 авг 2024
- NOTĂ: acest fișier este subtitrat. Pentru acces la subtitrare, apăsați litera C.
CODUL SEMANTIC și mai mult decât atât.
„Cântecele dăinuirii” sunt dedicate Ioanei - inegalabila mea soră - care mi-a prezis că voi trăi mai mult decât toți membrii familiei noastre, și a făcut totul ca aceasta să se întâmple, veghind la căpătâiul meu în timpul tuturor operațiilor prin care mi-a fost dat să trec.
Pomenit să-ți fie numele în veci, Ioană dragă.
În esență, „Cântecele dăinuirii” sunt despre naștere,... perpetuare,... murire,... înviere... și dăinuire a spiritualității românești, ca parte a valorilor general umane; și a sistemului intonațional al acestui pământ, ca parte a sistemului temperat bachian - valori la care a trudit întregul popor român de la origini până în prezent.
Ca o lucrare vocal-simfonică ce are la bază un text poetic, ea nu are nevoie de comentarii semantice amănunțite, în acest scop fiind suficiente doar versurile ce îmi aparțin. Așadar, în continuare mă voi referi și la lucruri de alt ordin.
Întotdeauna am fost impresionat de corurile georgiene, de armonia lor cu totul specială. De la „Tristan-acord” de Wagner, în spațiul cultural românesc s-au produs acumulări considerabile în domeniul armoniei, mai ales pe filiera profesioniștilor tradiției ancestrale.
În nr. 1 - „Țara din sufletul meu”, armonia este determinată de prezența tetracordului dorian, ce conferă discursului muzical parfum românesc, sublim... și un caracter trist dar stoic. Primele șase măsuri sunt preluate dintr-un colind anonim, completat cu propria-mi variantă muzical-poetică.
Nr. 2, „Larg deschideți porțile”, este un colind despre o eventuală reîntregire a hotarelor țării: Larg deschideți porțile / Și aprindeți torțele, Că vin nemurelele / Se-ntregesc hotarele.., dar vizează și tema ce va rămâne în istorie ca „Furtul miliardului”: Da-ntr-o zi n-o mai răbda / Terra se v-a răzbuna, Se va scutura de toți / De aleșii mafioți / Și de javre și de hoți...
Riturnela orchestrală este, de fapt, „Hora de la nord” în stare inversă (după modelul inversiilor pe care le opera și J. S. Bach în fugile sale). Fiind un citat, caracterul ei voinicesc nu reprezintă etosul personal al autorului, ci - datele native ale poporului român.
Nr. 3, „Cântec de cătănie”, este o mostră din folclorul de pe valea Nistrului, unde sistemul intonațional românesc e tangent cu cel ucrainean. Un cântec de cătănie trebuie să întruchipeze bărbăția și viața ostășească: să aibă un puternic mesaj motivațional pentru tinerii recruți. Repertoriul de cuvinte l-am preluat din interviul cu Cătălin Berenghi care a slujit în Legiunea străină.
Nr. 4, „Povestea mea de seară”, dorește să întruchipeze tema dragostei într-o ipostază mai specială: Ești chemare și iubire / Ești strigare și-auzire... însă, dincolo de orice, ea vizează și esența unei relații: Dar ai să mă vezi și cununată / Numai de-ai să meriți să fii tată... Piesa comportă trăsături de Purtată ardelenească, precum și de Horă mare moldovenească - date ce îi conferă inedit și farmec muzical.
Nr. 5, „Hora sufletelor pereche”, are ca protagoniști două caractere puternice - El și Ea - având ca temă dragostea, cu păcatul originar ridicat până la altitudinea pulberilor stelare: Să-ndumnezeim păcatul cel dintâiul / Naltul munte să ne fie căpătâiul. Pentru asemenea imagini muzical-poetice m-am inspirat din videoclipurile cu Dani Elle Speegle, unde celebra vedetă americană reprezintă modelul de frumusețe fitness cu fizicul ei impresionant.
Nr. 6, „De joc și de voie bună”, mută discursul muzical pe direcția unui tempou rapid cu un puls ritmic impetuos, creându-ne o stare tonică, energizantă, dar amintindu-ne totodată de curgerea nemiloasă a timpului și vremelnicia efemeră a omului: Să ne veselim acuma / Că la toamnă bate-n tâmple bruma.
Nr. 7, „Ethos carpatius”, aduce în discurs unisonuri orchestrale viguroase, ritmuri robuste și timbruri dure - caracterul românesc, ca o forță a naturii. Modelul de multivocal menționat la început este mult depășit.
Nr. 8, „Imnul Hora mare”, readuce subiectul despre țară din partea întâi, încadrând arhitectonic „Cântecele dăinuirii” pe o notă de măreție înălțătoare. În cariera mea profesională am scris două imnuri: Voi, Carpați! și Imnul Hora mare - ambele utilizând același sistem ritmico-armonico-intonațional românesc. Unii și-au imaginat că și piesa „Cât trăim pe-acest pământ” ar fi putut deveni imn, ceea ce nu este așa. Acesta este un simplu cântec folk - doar atât. Din dorința de a sublinia diferența, am dus până la extremă particularitățile de gen ale celor două imnuri.
INTERPREȚI:
Capela corală DOINA a Filarmonicii Naționale din Cișinău
Dirijor: Ilona STEPAN
Soliste: Alina GURARI-altistă, Maria ARPENTI - soprană
Orchestra LĂUTARII din Chișinău. Dirijor: Nicolae BORGROS
Orchestra Simfonică a Companiei publice TELERADIO MOLDOVA
Dirijor: Gheorge MUSTEA.
Dirijor general: Gheorghe MUSTEA
Inginer de sunet: Anatol LUPU
Mixajaje, masterizare: Ionuț TRODICĂ
Subtitrare: Andrei BÂRSAN
Frumoasa zestre avem lasata de la Dumnezeu. Sa o pastra cu sfintenie.
Tara de dor.... Asa Este. Redat intocmai asa cum o simtim.
👏❤️🫡