Orazio Strano - L'uomo raro

Поделиться
HTML-код
  • Опубликовано: 24 фев 2023
  • L'UOMO RARO
    Iu mi ginocchiu a tia, ca stai davanti
    O Diu di celu, Patri Onniputenti
    Ca regni in paradisu insieme a li santi
    Ti preiu tantu, illumina 'sta menti
    Pi raccuntari cosi 'ntirissanti
    E farici sapiri a tanti genti
    Tutta la vita, cu modesti canti
    Di Kennedy, famusu presidenti
    Nasciu a maggiu e fu a Brooklini
    La so stidda d'accussì vosi
    Quannu tutti li cullini
    Oduravunu di rosi
    'Ndo battisimu, Giuanni
    Comu nomi ci fu misu
    Arrivatu a li vint'anni
    Era un giuvinu precisu
    Kennedy, essendo forti e curaggiusu
    Chi fici un jornu, virenno ca l'america
    Si truvava in guerra cu lu Giappuni?
    S'arrulau vulintariu pi difenniri la sò patria
    Fu nto quarantitrì, veru suldatu
    Di la marina, curaggiusu e arditu
    E vinni cumannanti numinatu
    Di 'na curvetta e cummattiu accanitu
    Ma un ghiornu, all'impensata, fu affunnatu
    Mentri arristava comu rimbanbitu
    Luttannu a mezzu l'unni, fu salvatu
    Cu parti d'equipaggiu già feritu
    Quannu ghiorna ammezzu o mari
    Ma com'è ca resisteru
    Senza viviri e mangiari?
    Cori forti pi daveru!
    Dopu, Kennedy felici
    Ca la morti si scansau
    Lu pianu sò si fici
    Quannu a guerra tirminau
    Ogni omu avemu un donu di natura
    C'è cu l'avi pi fari beni
    E c'è cu l'avi pi fari mali
    Giuanni Kennedy era dutatu
    Di na gran forza binigna
    Unni vuleva suffucari lu mali
    Pi lu beni di l'umanità
    Essennu tantu spertu ed intilligenti
    Si misi a fari lu puliticanti
    E si jittau precipitusamenti
    A mezzu la pulitica all'istanti
    Purtatu fu di mila e mila genti
    Pirchì lu cori sò l'avia custanti
    Figghiu di ginituri pussidenti
    La propaganda sò tirava avanti
    A trent'anni vinni elettu
    Comu bravu deputatu
    Ed ancora fu rilettu
    Cu li voti di primatu
    Poi divinni sinaturi
    Cu ddi voti eletturali
    Cu l'aiutu do Signuri
    Superau d'ogni rivali
    Lu giuvani, dopu che arrivau
    Ad essiri membru di lu guvernu
    Si fici zitu cu na simpatica
    E intelligenti giornalista
    Chiamata Jacqueline
    Iddu s'innimurau pazzamenti d'idda
    Mentri un jornu lu intervistava dintra la sò casa
    Arriva u jornu di la ricurrenza
    Ca iddu l'aspittava cu spiranza
    Si sposa cu Jacqueline e l'accuglienza
    Ci vinni fatta cu gran rinumanza
    Ma Kennedy s'ammuccia a soffirenza
    D'un mali sò che sempri cchiù c'avanza
    Ma dopu tanti mesi di pacenzia
    Guariu pi la sò pirsiviranza
    Era un giuvani tifusu
    Nun pinsava propriu nenti
    Lu caratteri fucusu
    Lu tineva assai valenti
    Ndo jucari a lu palluni
    Si vo fici mali a schina
    Con 'n putenti sciddicuni
    Nda lu campu na matina
    Non sacciu quantu stesi assittatu nda na seggia
    Senza putiri camminari, pi dda gran brutta cascata
    Ma cu l'aiutu di Diu e la sò santa pacenzia
    Si guariu, ma non perfettamente com'era na vota
    Poi 'ndo cinquantasetti a quartaluna
    Jacqueline partitiu 'na siritina
    Na figghia ca a lu spusu gioia duna
    Di nomu la chiamaru Carulina
    A Kennedy l'afferra la furtuna
    Divinni prisidenti na matina
    L'idea pi iddu fu sultantu una
    Farici fari a tutti na dottrina
    Pi l'immenzi Stati Uniti
    Fu nu granni avvinimentu
    Tutti foru riuniti
    Pi ddu santu giuramentu
    A ddu novu prisidenti
    Tuttu u populu 'cclamava
    Era n'omu 'ntiligenti
    Fari beni assai sperava
    Si lu meritava a gh'essiri elettu
    Presidenti di li Stati Uniti
    Pirchì aveva lu cori d'un angilu
    E lu surrisu sinceru
    Ci si liggeva nda l'occhi
    Che era n'omu adattatu
    A mettiri la paci nda lu munnu
    E c'arrivava presto a tuttu chistu
    Pirchì marciava sempri a giustu pastu
    Lu sò pinzerri era sempri fissu
    Circava di lu mali stari arrassu
    Di Lincoln lu fari fu lu stissu
    E comu ad iddu era propiu n'assu
    Luttau pi lu razzismu troppu spissu
    E non pinsava mai circari spassu
    Comu Lincoln pinsava
    Ed aveva un gran turmentu
    Ogni cosa cuntrullava
    Di purtarla a compimentu
    Ma lu scopu cchiù impurtanti
    Era chiddu razziali
    Lu pinzeri fu custanti
    P'arrivari a l'idiali
    Lu prisidenti nda li so discursi
    Non diciva autru: semu tutti figli di Diu
    E tutti duvemu esseri trattati uguali
    Senza nudda sparità tra unu e l'autru
    Pirchì li dogghi di li matri su tutti li stissi
    Dda nda la casa janca l'omu saggiu
    Parrava cu vuci forti di lu seggiu
    Mannava pi lu munnu u sò messaggiu
    Aveva chistu comu privilegiu
    Cu cori granni e chinu di curaggiu
    I populi attirava a leggiu a leggiu
    E tanti e tanti apprisuru u linguaggiu
    Di paci e libertà senza sdileggiu
    Travaghiava jornalmente
    Senza sosta tutti l'uri
    E vuleva indipendenti
    Ogni omu di culuri
    Pritinneva fratillanza
    Niuri e janchi tutti uguali
    Era chista la spiranza
    Pi ddi misiri murtali
  • ВидеоклипыВидеоклипы

Комментарии •