Vai ce clip superb. Recunosc că chiar nu m-am gândit la un astfel de subiect deși știu că în România au fost multe cărți interzise sau cenzurate, chiar și filme în perioada comunismului. Mai vreau clipuri de acest gen 😊 Dar, cel mai mult îmi place noua ta stare pozitivă, entuziasmul tău ❤
Buna Irina Interesant clip, am citit toate cartile de care ai vorbit (la momentul cand le-am citit habar nu am avut ca au fost interzise). Si ca offtopic ai pe obiectiv sau pe zenzor niste puncte albe, rosiii, albastre (in timp ce ma uitam la clipul tau am crezut ca tv-ului meu i-au murit niste pixeli, dar dupa o reverifacare mai amanuntita a tv-ului nu gasit acele puncte.) Spor la citit la toata lumea.
Trebuie sa citesti: Extrem de tare si incredibil de aproape” E una din cărțile mele preferate. F sensibilă, scrisă din punctul de vedere albumul copil special A fost ecranizata… Eu nu vad de ce a fost interzisă ❤
Poate aș fi de acord cu relocarea lor, dar să ciopârțești o operă de artă eliminând pasaje e de neconceput în orice domeniu, nu doar în literatură. Îmi aduc aminte ca m-am pus odată să mă uit la un film pe Pro-TV pe care îl văzusem de multe ori. Încât îl știam foarte bine am realizat ca filmul respectiv a fost ciopârțit doar ca să acopere ora respectivă de emisie, prin urmare l-am închis instant.
Bună Irina, “Extrem de tare, incredibil de aproape” e o carte tare sensibilă, profundă. Cred că ți-ar plăcea. Probabil pentru că a fost interzisă deoarece abordează teme ca abuzul și depășirea traumelor sau durerii fizice și psihice.
După mine cărțile nu ar trebui interzise pt a încuraja libertatea de opinie pe o temă sau alta a fiecărui cititor .....dar ma faci sa ma gândesc ca America nu e atât de liberă pe cât vrea sa pară❤
@@liviu-99Olaru ar trebui Făcută o selecție și cele cu violenta și rasism interzise totala și restul recomandate în funcție de varsta și capacitatea de înțelegere a cititorilor .
@@darianedea1469 Nicio carte nu ar trebui interzis pe niciun motiv. Să te apuci să interzici pe anumite criterii, oricât de nobilă ar putea fi inițiativa, nu poate duce decât la o și mai mare cenzură. Drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Astfel de cărți care ar putea fi problematice trebuie explicate în context - sunt clasici cu teme rasiste, dar asta nu le știrbește în niciun fel valoarea literară. Poate că nu le incluzi într-o bibliotecă școlară, dar de ce ai interzice unui adult cu discernământ să citească orice vrea el?
Bună temă de discuție, iar problema e spinoasă. Dacă vorbim de bibliotecile școlare, acolo cumva mi se pare normal să nu existe cărți nepotrivite vârstei. Dacă copilul vrea să citească ceva, o poate face acasă, sub supravegherea părinților. Biblioteca școlară nu trebuie musai să aibă orice carte din lume. Dacă vorbim de librării, fiind spațiu privat, proprietarul poate aduce fix ce poftește. Evident că nu ar trebui să vorbim niciodată de interzicerea totală a cărților și nici de rescrierea lor - sunt extrem de supărată pe ce au făcut cu Agatha Christie. Cărțile cu substrat rasist sau de altă natură trebuie explicate în context, lumea trebuie să înțeleagă că istoria a mai fost și altfel și nu doar ce e acum e normalitate. Orice interzicere sancționată de legislație, oricât de „nobilă” ar fi intenția la prima vedere, nu poate duce decât la și mai multă cenzură. Motivele vor fi întotdeauna subiective și știm cu toții cam cine face legile în majoritatea țărilor. În comunism bineînțeles că au fost cărți interzise, erau cele marcate cu „S” în biblioteci, pe care aveau voie să le consulte doar anumiți membri de partid. Plus liste întregi de autori interziși cu totul în anumite perioade (spre exemplu Goga, Vaida-Voievod, Mircea Vulcănescu, poeziile lui Eminescu, Caragiale, autori străini gen Churchill...)
Cred că majoritatea cărților "interzise" sunt de fapt omise, indisponibile în anumite spații, dar ele se pot totuși procura ușor. Am impresia că avem chiar aceeași vârstă, iar în copilărie citeam cărți din biblioteca părinților. Uneori ajungeam la detestatele puncte de suspensie, tatăl meu îmi explicase că anumite fragmente au fost scoase. Era groaznic. Cred că cel mai rău lucru e să rescrii sau să tai frânturi de cărți, opere etc. Fiecare dintre noi avem anumite viziuni, unele mai conservatoare, altele liberale și tangent cu asta free speech și banning books merg mână în mână. Cred că adevăratul free speech e atunci când lași și ideile ofensatoare să fie expuse în mod liber, chiar cu riscul de a supăra unele grupuri de oameni. E nasol când lași o autoritate să decidă pentru tine ce anume e corect, dar e și mai rău când nu e vorba că lași autoritatea, ci trăiești într-un regim totalitar care impune. Îmi plac munții și cărțile despre munți și acum vreo 2 ani am citit aceeași carte în 2 ediții diferite, una de prin anii '60 și una publicată după 2010: Vraja Bucegilor de Nestor Urechia. Mai întâi am citit ediția veche și astfel a fost foarte clar ce au scos comuniștii din ea. Deloc surprinzător, au dispărut referințe la Primul Război Mondial, experiența și viziunea autorului despre acest eveniment. A doua chestiune, care ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns, autorul descria o vară pe care a petrecut-o alături de câțiva prieteni într-o grotă din Bucegi. Și-au amenajat-o cât să poată locui decent acolo și să poată explora zona, văile, vâlcelele, crestele din apropiere, ba mai mergeau și la vânătoare dacă nu mă înșel. Pentru regim erau niște red flags acolo, care țin de "prea multă libertate" și ca nu cumva să le vină și altora idei similare. Un prieten de familie mi-a povestit cât era de greu în comunism de găsit cărți pe anumite tematici, și aici mai ales unele care măcar tangențial aveau un subiect spiritual. Un exemplu concret: Quo vadis de Henryk Sienkiewicz. Un alt exemplu, tatăl meu a fost trimis de la fabrică, alături de câțiva colegi, la revoluție, să "păzească" postul de miliție din micul oraș. Milițienii se evaporaseră deja de câteva zile. Așa au descoperit un depozit cu obiecte confiscate, dar majoritatea erau cărți, mai precis biblii. O altă treabă în acea vreme era că unii autori pur și simplu nu erau publicați, indiferent ce scriau, deoarece erau pe lista neagră.
Vai ce clip superb. Recunosc că chiar nu m-am gândit la un astfel de subiect deși știu că în România au fost multe cărți interzise sau cenzurate, chiar și filme în perioada comunismului. Mai vreau clipuri de acest gen 😊
Dar, cel mai mult îmi place noua ta stare pozitivă, entuziasmul tău ❤
Vaaai ce clip. ❤❤❤ da ar fi fain si unul varianta Ro
Buna Irina
Interesant clip, am citit toate cartile de care ai vorbit (la momentul cand le-am citit habar nu am avut ca au fost interzise).
Si ca offtopic ai pe obiectiv sau pe zenzor niste puncte albe, rosiii, albastre (in timp ce ma uitam la clipul tau am crezut ca tv-ului meu i-au murit niste pixeli, dar dupa o reverifacare mai amanuntita a tv-ului nu gasit acele puncte.)
Spor la citit la toata lumea.
Corect, acuma după ce le-ai menționat le vad si eu acuma. Nu le remarcasem .
Trebuie sa citesti: Extrem de tare si incredibil de aproape”
E una din cărțile mele preferate.
F sensibilă, scrisă din punctul de vedere albumul copil special
A fost ecranizata…
Eu nu vad de ce a fost interzisă ❤
Poate aș fi de acord cu relocarea lor, dar să ciopârțești o operă de artă eliminând pasaje e de neconceput în orice domeniu, nu doar în literatură. Îmi aduc aminte ca m-am pus odată să mă uit la un film pe Pro-TV pe care îl văzusem de multe ori. Încât îl știam foarte bine am realizat ca filmul respectiv a fost ciopârțit doar ca să acopere ora respectivă de emisie, prin urmare l-am închis instant.
Bună Irina,
“Extrem de tare, incredibil de aproape” e o carte tare sensibilă, profundă. Cred că ți-ar plăcea.
Probabil pentru că a fost interzisă deoarece abordează teme ca abuzul și depășirea traumelor sau durerii fizice și psihice.
Cartea nu am citit-o dar filmul pentru mine a fost bun.
@@SfaSpeeady e o carte înduioșătoare, mi-a plăcut mult și modul în care e redactată, e tare interesant
După mine cărțile nu ar trebui interzise pt a încuraja libertatea de opinie pe o temă sau alta a fiecărui cititor .....dar ma faci sa ma gândesc ca America nu e atât de liberă pe cât vrea sa pară❤
Da ai dreptatea, dar totuși ar trebui sa ne gândi la câteva cărți care nu sunt ok cum ar fi cele ce îndeamana la violență și rasism
@@liviu-99Olaru ar trebui Făcută o selecție și cele cu violenta și rasism interzise totala și restul recomandate în funcție de varsta și capacitatea de înțelegere a cititorilor .
@@darianedea1469 păi cam asta se și întâmplă în unele țării
@@darianedea1469 Nicio carte nu ar trebui interzis pe niciun motiv. Să te apuci să interzici pe anumite criterii, oricât de nobilă ar putea fi inițiativa, nu poate duce decât la o și mai mare cenzură. Drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Astfel de cărți care ar putea fi problematice trebuie explicate în context - sunt clasici cu teme rasiste, dar asta nu le știrbește în niciun fel valoarea literară. Poate că nu le incluzi într-o bibliotecă școlară, dar de ce ai interzice unui adult cu discernământ să citească orice vrea el?
Ar fi drăguț să faci un clip cu cărțile care vorbeam deveni clasicele în viitor.
Bună temă de discuție, iar problema e spinoasă. Dacă vorbim de bibliotecile școlare, acolo cumva mi se pare normal să nu existe cărți nepotrivite vârstei. Dacă copilul vrea să citească ceva, o poate face acasă, sub supravegherea părinților. Biblioteca școlară nu trebuie musai să aibă orice carte din lume. Dacă vorbim de librării, fiind spațiu privat, proprietarul poate aduce fix ce poftește. Evident că nu ar trebui să vorbim niciodată de interzicerea totală a cărților și nici de rescrierea lor - sunt extrem de supărată pe ce au făcut cu Agatha Christie. Cărțile cu substrat rasist sau de altă natură trebuie explicate în context, lumea trebuie să înțeleagă că istoria a mai fost și altfel și nu doar ce e acum e normalitate. Orice interzicere sancționată de legislație, oricât de „nobilă” ar fi intenția la prima vedere, nu poate duce decât la și mai multă cenzură. Motivele vor fi întotdeauna subiective și știm cu toții cam cine face legile în majoritatea țărilor.
În comunism bineînțeles că au fost cărți interzise, erau cele marcate cu „S” în biblioteci, pe care aveau voie să le consulte doar anumiți membri de partid. Plus liste întregi de autori interziși cu totul în anumite perioade (spre exemplu Goga, Vaida-Voievod, Mircea Vulcănescu, poeziile lui Eminescu, Caragiale, autori străini gen Churchill...)
Scuze că intervin, dar cred că este vorba de relocarea cărților, nu reAlocarea lor ;-)
urmeaza sa le interzica pe toate
Cred că majoritatea cărților "interzise" sunt de fapt omise, indisponibile în anumite spații, dar ele se pot totuși procura ușor.
Am impresia că avem chiar aceeași vârstă, iar în copilărie citeam cărți din biblioteca părinților. Uneori ajungeam la detestatele puncte de suspensie, tatăl meu îmi explicase că anumite fragmente au fost scoase. Era groaznic. Cred că cel mai rău lucru e să rescrii sau să tai frânturi de cărți, opere etc.
Fiecare dintre noi avem anumite viziuni, unele mai conservatoare, altele liberale și tangent cu asta free speech și banning books merg mână în mână. Cred că adevăratul free speech e atunci când lași și ideile ofensatoare să fie expuse în mod liber, chiar cu riscul de a supăra unele grupuri de oameni. E nasol când lași o autoritate să decidă pentru tine ce anume e corect, dar e și mai rău când nu e vorba că lași autoritatea, ci trăiești într-un regim totalitar care impune.
Îmi plac munții și cărțile despre munți și acum vreo 2 ani am citit aceeași carte în 2 ediții diferite, una de prin anii '60 și una publicată după 2010: Vraja Bucegilor de Nestor Urechia. Mai întâi am citit ediția veche și astfel a fost foarte clar ce au scos comuniștii din ea. Deloc surprinzător, au dispărut referințe la Primul Război Mondial, experiența și viziunea autorului despre acest eveniment. A doua chestiune, care ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns, autorul descria o vară pe care a petrecut-o alături de câțiva prieteni într-o grotă din Bucegi. Și-au amenajat-o cât să poată locui decent acolo și să poată explora zona, văile, vâlcelele, crestele din apropiere, ba mai mergeau și la vânătoare dacă nu mă înșel. Pentru regim erau niște red flags acolo, care țin de "prea multă libertate" și ca nu cumva să le vină și altora idei similare.
Un prieten de familie mi-a povestit cât era de greu în comunism de găsit cărți pe anumite tematici, și aici mai ales unele care măcar tangențial aveau un subiect spiritual. Un exemplu concret: Quo vadis de Henryk Sienkiewicz. Un alt exemplu, tatăl meu a fost trimis de la fabrică, alături de câțiva colegi, la revoluție, să "păzească" postul de miliție din micul oraș. Milițienii se evaporaseră deja de câteva zile. Așa au descoperit un depozit cu obiecte confiscate, dar majoritatea erau cărți, mai precis biblii.
O altă treabă în acea vreme era că unii autori pur și simplu nu erau publicați, indiferent ce scriau, deoarece erau pe lista neagră.
🤍
Si eu am scris o carte in care am demonstrat ca Einstein a gresit.
Cartea mea nu este arsa. Este ignorata.
Îmi place că ești rârâită