1. Eu am fost altoit cu viţă bună, Dar rădăcina este firea-mi rea Ce ne-ncetat încearcă să răpună, Lăstarii buni ce cresc în viaţa mea. Înşelătoare sunt acele şoapte, Urzite în al răului năvod, Ce fac să crească-n viaţă peste noapte, Lăstari sălbateci cu sălabatec rod. Refren: Eu vreau să moştenesc în slavă Cerul, Nu vreau să-mi fie alergarea în zadar! De-aceea rabd în pace când Vierul, Mai taie-n viaţa mea câte-un lăstar. 2. N-am stat destul de veghe în lumină, Şi gândul rău încet s-a strecurat, Şi-a semănat sămânţă de neghină, În holdă printre grâul cel curat. N-am pus întotdeauna strajă gurii, Să rabd mai mult, să iert şi să iubesc, Şi n-am văzut la timp lăstarii urii, Ce din a firii rădăcină cresc. Refren: Dar vreau ....... 3. Sunt măgulit de voci amăgitoare, Ce vin să mă ridice tot mai sus, Şi-mi dă târcoale gândul de-nălţare, Ce-atâtea vieţi în lume a răpus, Când simt a biruinţei bucurie, Şi uit în umilinţă să trăiesc, Lăstari ce poartă-n seva lor mândrie, Din nesupusa-mi fire iarăşi cresc! Refren: Dar vreau.............. Ilie Belciu
DOMNUL IISUS SA VA BINECUVINTEZE CU VIATA VEȘNICA 🙏🙏🙏
Fii binecuvântat de Domnul Isus Hristos cel ce a plătit pretul răscumpărarii noastre
1.
Eu am fost altoit cu viţă bună,
Dar rădăcina este firea-mi rea
Ce ne-ncetat încearcă să răpună,
Lăstarii buni ce cresc în viaţa mea.
Înşelătoare sunt acele şoapte,
Urzite în al răului năvod,
Ce fac să crească-n viaţă peste noapte,
Lăstari sălbateci cu sălabatec rod.
Refren:
Eu vreau să moştenesc în slavă Cerul,
Nu vreau să-mi fie alergarea în zadar!
De-aceea rabd în pace când Vierul,
Mai taie-n viaţa mea câte-un lăstar.
2.
N-am stat destul de veghe în lumină,
Şi gândul rău încet s-a strecurat,
Şi-a semănat sămânţă de neghină,
În holdă printre grâul cel curat.
N-am pus întotdeauna strajă gurii,
Să rabd mai mult, să iert şi să iubesc,
Şi n-am văzut la timp lăstarii urii,
Ce din a firii rădăcină cresc.
Refren: Dar vreau .......
3.
Sunt măgulit de voci amăgitoare,
Ce vin să mă ridice tot mai sus,
Şi-mi dă târcoale gândul de-nălţare,
Ce-atâtea vieţi în lume a răpus,
Când simt a biruinţei bucurie,
Şi uit în umilinţă să trăiesc,
Lăstari ce poartă-n seva lor mândrie,
Din nesupusa-mi fire iarăşi cresc!
Refren: Dar vreau..............
Ilie Belciu