Sorin PURCARU - ADAM DIN JOSUL CRUCII

Interogând și adesea confruntând persuasiv bagajul teoretic postmodern, Sorin Purcaru articulează răspunsuri în care nu miza estetică ori teoretizarea excesivă este cea care primează ci dorinţa de a oferi o deschidere spectatorului cu privire la schimbările de profunzime ce se petrec între societăţi, indivizi. Artistul reușește ruperea de gravitatea structurilor metalice clasice selectând și inserând în fiecare lucrare fragmente de obiecte adesea găsite accidental care, la rândul lor, evoluează sub forma unor structuri independente ce se autocuprind.
Sorin Purcaru adaugă “timpul” şi “sunetul” produs la nivelul gândului ca factor emoţional alături de spaţiu şi materie. Viziunea artistului asupra formelor desfăşurate în spaţiu este dinamică, circulaţia luminii pe suprafaţa volumelor a fost înlocuită printr-o păstrătoare a ei în interiorul formelor, odată cu spaţiul care dizolvă masa materială prin conducerea sa pe planurile dirijate în sensul pictural al compoziţiei umbrei prin lumină.
Maria Bilașevschi critic de artă