S10 Ep08 - Compasiunea și Iubirea de Sine / "Ziua în care mi-am înțeles povestea de viață"
HTML-код
- Опубликовано: 8 фев 2025
- Acesta este cel mai important și special episod pentru mine din toate cele 120 de episoade din primele 10 sezoane ale podcastului Mind Architect. Este episodul pe care mi-a fost cel mai greu să-l scriu, pe care l-am amânat cel mai mult și pe care l-am documentat cu lacrimi în ochi.
Este un episod în care vă împărtășesc despre relația mea cu iubirea și compasiunea de sine.
Când și cum învață copiii să le simtă, ce se întâmplă dacă nu o pot face și care sunt costurile și consecințele în viața adultă? Cum și de ce e posibil să ne fie mai ușor să fim blânzi și buni cu cei din jur decât cu noi înșine? Cât de mult contează primele zile pe pământ ale unui nou-născut și cât de contagioase sunt stările și emoțiile mamei?
Acestea sunt câteva dintre lucrurile la care am reflectat la persoana întâi pe parcursul anului 2023 și concluziile mi-au venit în mod neașteptat, la mare, în Vama Veche, ascultând pe plajă o melodie a lui Elvis pe care am avut sentimentul că o aud pentru prima dată.
Închei episodul în cel mai personal mod posibil și anume citindu-vă o intrare din jurnalul meu personal, scrisă la întoarcerea în București de la mare, o intrare care simt că mi-a relevat și clarificat o bună bucată din povestea de viață.
Acest episod este produs și distribuit cu susținerea E.ON Energie România.
Găsești aici playlistul care a însoțit călătoria lui Paul din acest an - open.spotify.c...
Paul, episodul acesta cred ca ar trebui ascultat saptamanal de copiii anilor 80. Sa stam sa-l ascultam si sa plamgem pt noi, pt parintii nostri, pt toata dragostea aceea pe care ei sigur au avut-o pt noi, dar pe care nici ei nu au stiut sa ne-o arate si nici noi sa o primim. Acum imi explic de ce si mie, cand am devenit mama mi-a fost atat de greu sa ma apropii de bebe al meu. Ca si sugestie, poate ca aceasta tema ar merita un episod separat: cum societatea comunista a anilor 80, ne-a impactat pe noi,parintii de azi. Dumnezeu sa va dea sanatate si tie si mamei!
Multumesc pt marturisirea ta sincera ,curata si nu in ultimul rand plina de emotii .
❤
Ma regasesc! Am venit pe lume la intamplare ca un copil nedorit. Greseala! Apoi din ce mi s a spus am fost lasata nemancata, la noroc, daca trăiam bine, dacă nu, iar bine. Dupa aceea am fost data sa fiu alaptata de o ruda care nascuse odata cu mama deoarece mama pleca la colectiv. Ii inteleg si pe ei, eram al 4 lea copil si viata nu era tocmai roz. Tații parintilor mei fusesera in razboi. Nici ei n au stiut si nu au primit dragoste, nu mai zic de iubire. Acum mulțumesc ca sint, le sint recunoscatoare. Si pentru mine am compasiune, iubire si dragoste, in lucru, toate. Simt ca o sa fim bine! Mulțumesc, Paul, pentru ca iti pui pe tava trairile ca si noi sa le putem constientiza pe ale noastre! Sanatate mamei tale, si tie vindecare ! Se simte ca peste toate suferi si din dragoste. Toate se intampla cu un scop. Trimit ganduri bune!
Ce bine ma descrii...
Sunt un copil prematur din ianuarie 70, separat de mama 6 săptămâni, pana am ajuns la greutatea de 2,6 kg de la 1,5 kg.
Aceiași dorința de control, simțământul ca nu pot cere ajutor, TREBUIE sa ma descurc singură...
Sentimentul de vinovăție si panică, dacă ceva nu iese conform unui plan bine determinat, dacă ceva nu respecta niște limite stabilite de mine.
Un om care face pe placul altora ca să se simtă valorizat, iubit, apreciat...poate salvat.
De câțiva ani încet, încet înțeleg și încep sa ma desprind de acest fel de a fi.
Este extrem de greu, dar fiecare pas mic, pentru mine este uriaș.
Am avut 3,5 ani extrem de grei, cu multa suferința, boala și decesul mamei, acum e soacra intr-o situație delicata de sănătate, datorita vârstei.
Și da, recunosc acum ca nu mai pot, ca nu mai vreau sa fac lucruri pe care alta data le făceam pentru alții fără crâcnire, la cererea lor, sau dimpotrivă oferindu-mi ajutorul fără a fi cerut.
Îți mulțumesc Paul pentru deschiderea și vulnerabilitatea ta 🥰
Pagina ta de jurnal este și a mea. Și probabil a multor copii separați de mama lor la naștere. Durerea, dorința de a aparține, de a te simți apreciat, iubit sunt sentimente constante pe care abia târziu am înțeles de ce îmi era atât de greu să le mențin pentru mult timp. Fuga din relații, teama de abandon, de a nu fi părăsit mi-au marcat existența până de curând. Ultima relație este cea in care am reușit să mă înțeleg, să încep să mă vindec, să mă simt eu, autentic. Îți mulțumim că ai împărtășit cu noi aceste emoții, să fie lumină și multă iubire în jurul tău.
Am retrăit nașterea copilului meu, care s-a născut prin cezariană ,cu o problemă de sănătate,care a fost operată a doua zi după naștere, eu la maternitate, ea la spitalul de copii. Ne-am întâlnit abia în a patra ei zi de viață. Am trăit o scurtă perioadă cu incertitudinea in ceea ce privește șansele sale de supraviețuire, am făcut toate eforturile în a o alăpta și am făcut acest lucru timp de aproape 2 ani. Am depus tot efortul pentru sănătatea și îngrijirea ei, m-am simțit responsabilă exclusiv de asta. Dar acest lucru l-am făcut detașându-mă complet de mine lucru care s-a manifestat în sănătatea mea fizică...
Nu aveam nici o îndoiala ,Paul Olteanu , că ești un om de onoare ! Respect ! 🌹❤️
Am plans aproape tot episodul...m-am regasit atat de mult in tot ce ai spus, Paul! Iti multumesc cu recunostinta pentru tot ce ne oferi. Acest sezon este cu adevarat special pentru ca este incarcat de emotie pura si tinteste direct inima, locul in care ne simtim mai mult sau mai putin emotiile, legatura cu noi si ceilalti. Si doare al naibii sa vezi cum ajungem ca mici copii sa ne deconectam de la propriul nostru corp, propriile emotii, sa le bagam sub pres mobilizandu-ne insa sa facem fata lumii aspre si grele in care invatam sa traim , in care ni se cere continuu sa fim cat mai buni....pentru altii...insa pentru noi si sufletul nostru cand ajungem sa fim buni? Multumesc pentru vulnerabilitatea ta si pentru ca aratandu-te asa, ne ajuti sa vedem ca nu suntem singuri pe drumul asta al revenirii la propria matca. Simt sufletul mai liber acum dupa ce am plans in acest episod cu o durere adanca ce acum a vrut sa fie vazuta si sa iasa la suprafata...❤❤❤❤
Dragă Paul, nici nu îți poți imagina cât de tare m-am regăsit în cuvintele tale, dar mai ales in stările pe care le descrii. Îți simt tristețea și singurătatea, pentru că rezonează cu ale mele atât de profund....
Suntem într-adevăr o generație (eu sunt născută în 80, chiar am crescut cu cheia la gât) care ne-am calibrat emoțional raportandu-ne la adulți profund deconectați de iubire, de compasiune, de viață, de ei înșiși... Am ajuns maturi doar biologic, căci emoțional mulți dintre noi încă lucrăm la puzzle-uri tare dificil de facut. Am plâns ascultându-te (ascultându-vă, caci și Dorin și Luciana au expus idei valoroase)... am plâns pentru suferința ta, dar și pentru a mea, pentru că, deși cognitiv lucrez de mulți ani la autocunoaștere și autoacceptare, emoțional e încă un perete de gheață între...eu și mine, căci mă văd, vreau să mă ajut, dar nu ajung la mine de fiecare dată.
De când mă știu, am confundat și eu iubirea cu aprecierea și încă mă observ "făcând" și nu "fiind" pentru a fi acceptată. Nici o respingere din afară nu e mai dureroasă ca respingerea pe care noi înșine ne-o aplicăm. Și e al naibii de greu să rescriem softul.
Discuțiile voastre sunt tare valoroase, deoarece ne ajută să ajustăm busola interioară atunci când o mai ia razna, dar mai ales pentru că nu ne simțim singuri în procesarea acestor stări, emoții, sentimente.
Mi-ar plăcea tare mult dacă ați decide să abordați și subiectul singurătății care vine din lipsa aprecierii de sine și cum ne afectează viețile și relațiile. Multumim! ❤
Mulțumesc, Paul. Mulțumesc pentru toate zilele în care, ascultând podcasturile cu tine și materialele pe care le căutam obsesiv compulsiv pe net am reușit să mă ridic, să mă mobilizez, să merg mai departe. Mulțumesc pentru toate momentele în care mi-ai dat motiv să-ți mulțumesc. 🙂
Chiar este cel mai special episod! Multumim mult! Am plans mult...
Singurul lucru bun adus de pandemie în viata mea si a familiei mele a fost Mindarchitect cu tot ce înseamnă el!!! ❤❤ ❤ Ajutor perceput de sufletul meu ca venind "de Sus" ca să ma pregătească pt. tot ce avea sa urmeze în viata personala, un coșmar din care nu reușesc sa ma trezesc pt.ca încă nu am învățat sa traiesc "cu securea deasupra capului"! Face totul atata sens, atata lumina in orbecairea-mi de o viață, încât nu vad cum sa nu te răsplătească, Paul, Dumnezeu pentru tot ce ai facut pt.noi, cei mulți, celebri anonimi, care te-am însoțit la fiecare episod, ajutandu-ne implicit și pe noi, atat cognitiv, cât și afectiv! Și,mai ales, ce sa mai spui după un astfel de episod, după o astfel de mărturisire?!? E povestea multora dintre noi, trasa la indigo după tipare ce scăpa mintii noastre, insa ce ai facut tu, Paul, e misionarism curat, elegant ascuns în paginile cărților citite/audiate dar mai ales în lacrimile și durerea asumate si împărtășite! ❤❤❤ Încep sa SIMT ca intr-adevar vindecarea se face prin și cu oameni. Am ascultat iar si iar aproape sadic finalul, de parca profunzimea emoției tale o ghida și pe a mea...si e cu adevărat prima data când reușesc, după ani de efort, sa ma conectez cu copilul rănit din mine. Nu pot sa iti mulțumesc suficient pt.asa ceva, e mult prea putin😢! Recunostinta, Paul!
Aceleasi ganduri le impartasesc si eu! In pandemie l-am descoperit pe Paul si totul s-a schimbat, de la modul de a ma intelege pe mine si pe ceilalti. Iti multumesc Paul si Mindarchitect!
Multumim pentru acest episod, pentru vulnerabilitate si deschiderea de a impartasi cu ceilalti trairile interne si constientizarile. Ma simt si mai recunoscatoare pentru ca imediat dupa nasterea baiatului meu a fost pus pe mine, a fost cea mai fericita clipa din viata mea, imi curgeau lacrimile ca un rau si sora mea mi-a facut si poza cu acest moment unic. 🙏🙏🙏
Paul, îți mulțumesc mult pentru acest episod..pentru ca am plans atât de mult cum ai plans si tu in Vama,doar ca in cazul meu eu fiind în locul mamei tale,aș mai avea multe de spus dar cred ca tot ce îmi rămâne acum e sa recunosc ca îți rămân profund recunoscatoare pentru tot ceea ce faceți..imi iau doza de motivație, inspiratie🙏❤❤️
Draga, Paul.. ascult mereu cu interes fiecare episod, but this one kicked different. În timp ce îmi plimb puiul dormind ce tocmai a făcut un an, sub ochelarii de soare imi curg lacrimi..după operație, fata mea a fost dusa timp de o săptămână la terapie intensiva. Din fericire nu a fost nimic mai grav decât faptul ca a inghitic lichid amniotic când a fost scoasa. Am văzut o a doua zi, în incubator iar sufletul mi a tânjit sa o țin în brate. Atât de mare a fost suferință de ambele părți, plânsul ei diferea de al altor bebelusi văzuți la viata mea. Acum fix un an pe timpul asta mergeam sa o vad printr un geam. Iar acum o sorb din priviri cu orice ocazie și suntem nedezlipite. Multumesc, mindarchitect ca ma învățați sa devin un om mai bun, mai blând cu mine și ca am ocazia sa rup cercul suferinței moștenit din generații.
Ma înclin!
Paul, tu trebuia să treci prin acel an, ca să ne oferi acum toate aceste informații valoroase, toate aceste Ahauri! Ne oferi un nou nivel de evoluție. Chiar o faci! Ești cheița aia pentru fiecare om.
Doamne Paul…. Îți mulțumesc pentru episodul acesta … am plâns, ți-am simțit durerea … Vulnerabilitatea este cea mai mare putere …
Sper cândva, drumurile tale și ale Alexandrei să se reunească …
Foarte puternic tot ce s-a discutat. Finalul mi-a răscolit prin suflet pină la lacrimi. Cit de multe nu stim despre noi, si despre modul in care luam decizii cum sa trăim. Intelegerea de sine si la mine a venit mai tirziu, dupa 40 de ani, mai am intrebări dar stiu ca ma iubesc deja si asta este important Gândesc si stiu ca viata mea de cuplu a fost influențată de relația parintilor mei dar și a mea cu tatăl meu. Ar fi posibil un epizod despre cum relația cu tata influenteaza alegerile partenerului ?
Vă mulțumesc si va doresc fericire!
Am plâns pt tine, am plâns pt mine... îți mulțumesc!
Am plâns la final. Mă regăsesc în totalitate. Am trăit aceleași povești, în alte forme și nu știam de ce simțeam exact ce simțeai și tu din cele ce ai povestit.
Sper să găsesc și eu o plajă a mea, să mă întâlnesc cu mine și să mă iubesc și pe mine așa cum sunt, fără a mai trage ca nebunul să arăt că și eu pot fi iubit.❤ Paul ești top.🤝👏
Mulțumesc Paul pentru tot ceea ce ai povestit pe finalul episodului.M- am regăsit, am plâns și l- am răsculat.Minunat,superb! Mulțumesc mult!
Wow, am avut foarte multă nevoie de claritatea dată de acest episod, de când v-am descoperit cresc odată cu voi din punct de vedere emoțional , azi sunt un alt om , voi chiar sunteți făcuți să ajutați oameni, cu mare recunoștință va îmbrățișez și vă mulțumesc ca existați în lumea asta ❤❤❤
Cata emotie si profunzime ! Mulțumesc 🙏🙏🙏💜
Dumnezeule ... incredibil episod . Multumesc
Emoționant e puțin spus.💖 Acum imi pot înțelege băiatul ( 18 ani ) . Tot o separare am avut și noi la maternitate. Multumesc, Paul , pentru împărtășire si pentru toate emoțiile tale ce au făcut un mare click si in mine!🙏💖
Am pupat in gand lacrimile alea curgand pe fața ta, desi nu te cunosc si, totusi, te recunosc atat de bine. Multumesc vocii care s-a aratat cu blandete pentru a lumina intunericul! 🙏🤗💚
Nu știu cum să-ți mulțumesc Domnule Paul. Episodul acesta este foarte personal și pentru mine. Suntem cu siguranță mai mulți cei care au fost despărțiți de mame la naștere. Ce-a urmat, e în linii mari asemănător, acum am aproape 67 de ani și le mulțumesc părinților că m-au crescut așa cum au putut și m-au păstrat.
Felicitări pentru curajul de a te vulnerabiliza, nu este ușor să poți povesti viața ta, durerile tale, trăirile tale.
Mulțumesc.
Wow, câtă vulnerabilitate!
Îți mulțumesc! ❤
Îți înțeleg atât de bine tristețea și singuratatea.
Bună dimineața tuturor, un material în care mulți ne vindecam 🙏🫶
Multumesc tare mult pt acest episod! Si multumesc pentru acel pasaj din jurnalul tau. A mai facut click si pentru mine ceva, odata ce am ascultat ce ai spus.
Am plans, am plans si pentru tine, cat si pentru mine.
Omule… ce ai declanșat în mine!!!! Mulțumesc, Paul!
Cat de la suflet mi-a mers acest episod!! Îți mulțumesc mult pentru vulnerabilitate! Suntem multi cei ce încă lucram sau ar trebui sa lucram cu noi!
Mulțumiri și prețuire pt acest episod , unic - cred - in mediul online;
Ne bucurăm pt tine , Paul că ai inceput un drum nou cu dragoste pt tine ❤
Cred , că mulți dintre noi nu vom avea capacitatea , puterea de a ieși din această încapsulare a ne-iubirii ..
Vom fi , poate , fericiți să i iubim pe cei pe care i am adus pe lume❤
Melodia lui Elvis o ascultam nesfârșit în mulți, mulți ani ai adolescenței și tinereții mele... Nu știam atunci ca era doar despre mine. .. Multumesc, Paul! Pentru tot...
Mulțumesc Paul !
Finalul ….excepțional !!!
Bună! E a 3-a oara când ascult episodul acesta. Din păcate, am avut și eu, la fel ca tine, o venire pe lume de acest gen. Și abia acum, am realizat ce înseamnă. Multumesc ca ai împărtășit asta aici. Te admir enorm pentru ceea ce faci, dar mai ales, pentru acest sezon, în care ai avut curajul sa te "dezbraci" de toate măștile, fricile, rușinea și neputința de a nu fi suficient, ca să meriți sa fii iubit. 🥰🤗🤩🤩
Felicitări încă o data, pentru curaj!
Mulțumesc pentru generozitatea de a va expune! Ajută mult sa te înconjori de oameni deștepți, dispuși sa împărtășească. ❤
Cel mai bun mod prin care iti poti incepe o dimineata. 🙏
❤
Cati ne gasim aici ... multi ! Cati recunosc sau isi dau seama ca se regasesc aici ... mai putini 😊 merci ca ai creat spatiul sa ne regasim ❤
Vai, superb episod. Multumesc, cu lacrimi in ochi. ❤
Multumesc! Dumnezeu sa te binecuvanteze, Paul!
Te-am ascultat cu sufletul la gura, in casti, in timp ce imi puneam puiul la somn. M-am emotionat. Frumoasa povestea regasirii de sine❤️
Mulțumesc, Paul. Aveam nevoie de acest episod. Mulțumesc...
Paul, iti multumesc din suflet pentru tot ce ai impartasit cu noi in tot sezonul 10, dar in mod special pentru acest episod. Este un episod care pe cata suferinta releva e atat de plin de iubire. Iti multumesc pentru vulnerabilitate, pentru blandetea cu care ai vorbit despre tot ce ai trait, dar mai ales pentru ce ai simtit! ❤❤❤
Ce episod!!!! Partea de jurnal a fost cevaa.... n-ai cum...
Felicitări și mulțumim pentru împărtășirea acestor emoții și trăiri atât de personale. M-ați ajutat să fac niște legături la care nu m-am gândit până acum!
Multumim, Paul! O adevarata sursa de vindecare acest episod. Cat de mult m-as bucura sa ajunga la cat mai multe viitoare mamici acest episod. Pentru constientizare! Eu am devenit mamica acum 6 ani, am facut greseli fata de copilul meu, nu am stiut. Multumim!❤
Minunat episod.Mie mi.a luat 70 de ani sa inteleg IUBIREA DE SINE
in urma unei experiențe date de Dumnezeu sa inteleg aceasta trăire. ❤❤❤❤
Dumnezeule, ce episod!!!!! Ce mărturisire! Vă mulțumesc!
Multumesc pt.pagina de jurnal.Am retrait nasterea fiicei mele si acum traim o deconectare dureroasa.Eu ma vindec si se va schimba si viata fiicei mele.Multumesc pt.vulnerabilizare,Paul,vindecare pt.tine,vindecare mamei tale!Tu o vei sustine cu iubirea ta!❤❤❤
Multumesc din suflet cu drag si recunostinta si iubire ❤❤❤❤❤❤
Esti un Om deosebit de minunat d. nul Paul Olteanu. Imi doresc cat mai multi oameni in aceasta lume,luminosi si frumosi la suflet asemeni d.voastra. Multa sanatate si putere pentru tot ceea ce veti face si de asemeni familiei d.voastra.
Din propria experienta in practica meditatiei, la un moment dat am realizat ca intelegerea mentala a anumitor lucruri, sau traume, nu aduce vindecare. Iar intrarea atentiei in procese emotionale legate de trauma poate sa retraumatizeze. In procesul de vindecare, realmente de folos mi-a fost practica meditatiei, si nu intelegerea mentala sau emotionala (meditatia insemnand a sta in acel spatiu al linistii care este dincolo de minte, si nu a sta cu mintea linistita; diferenta este enorma). Este nevoie ca in momentul in care ai o traire legata de o trauma, forta atentiei contemplative sa fie destul de mare, incat sa nu lucreze cu nimic din ceea ce apare in fata ei. Atentia sa nu lucreze deloc cu ganduri sau emotii legate de trauma. Pur si simplu sa fii un spectator, fara sa te implici in ceea ce apare in fata atentiei. Doar observare, doar observare. A da mintii tot timpul experientele noastre mentale sau emotionale este o capcana. Din felul in care vad ca sunt realizate videourile acestea, exact aici mi se pare ca este o problema: interpretati si dati prea mult mintii tot ce apare in fata atentiei. Profesorul nostru de meditatie ne spune mereu: mintea minte. ☺️
Interesant 🙂
si cine e prof tau de meditatie?
Și eu îți mulțumesc pentru tot ce ai împărtășit cu noi!🙏🙏👏👏👏🥰🥰🥰
Am plâns: simplu, eliberator. Mulțumesc, ca de la suflet, la suflet.
Mulțumesc pentru tot ceea ce ai reușit să transmiți.
Am piele de gaina in fiecare moment al episodului si lacrimi in ochi. Mi se pare extraordinar ca ai ales sa te deschizi si sa vorbesti de experiente personale ajutand atatia oameni! Keep up the great work🎉
Mulțumesc Paul! Mi am dat voie sa plâng pentru mine și pentru tine
Frumos, profund si sensibil❤ multumiri!
Am plans! Pentru copilul din mine si tine, pentru mama mea si a ta. Am rezonat profund cu ce ai impartasit si va multumesc tie si echipei pentru claritate si profunzime. Sanatate si ganduri bune mamei tale Paul!
Dragi, minunati oameni!
Nu pot decat sa va multumesc ca faceti episodul acesta! Poti sa citesti oricat, dar rezoneaza altfel niste experiente proprii povestite, mai ales in limba materna.
Excepțional! De-aș fi știut la timp toate aceste lucruri, atât de multe greșeli aș fi putut evita...❤
Eu iti multumesc Paul si colegilor tai.
Cred ca ti-a fost greu si sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce ascult de la tine, de la voi!
Sunteti minunati, pentru ca sunteti!
Sunt recunoscator ca domnul Paul isi impartaseste greutatile cu noi. Episodul 9 mi-a placut foarte mult, mai ales ideea ca copiii au nevoie de odihna completa. Si eu sunt nascut in anii 80. Si eu m-am nascut prin cezariana. Stresul parintilor legat de supravietuire mai mult decat de bunastare emotionala s-a transmis si mie. Ii inteleg si ii iubesc.
Wow, ce om minunat, ce suflet frumos! Ce oameni superbi sunteți! ❤❤❤ Ce conștientizări am, ascultandu-va. Vă mulțumesc din suflet pentru tot ce faceți!
Mulțumesc pentru acest episod ❤
Nemaipomenit
Piele de găină! Un episod plin de emoție și de autenticitate! ❤
Asa ceva, îmi faci cel mai bine ! 🙏🥰sunt mândra ca pot sa va ascult și sa învăț tot ce ne transmiteți . Va recomand cu tot dragul ! Și mulțumesc Cristinei Ich , de la ea ‘’v am cunoscut ‘’❤️
The best❤
Minunat, am simțit atât de profund acest episod, mulțumim❤❤❤
Si eu am avut impactul asta puternic al unor piese muzicale: Nightwish - ghost love score , o pesa favorita pt mine, pe care o simteam adanc mai ales cand incepeam/ simteam ca se termina o relatie cu o persoana ( na, atasament axios), dupa moartea tatalui am vazut-o mai mult despre compasiunea fata de tatal meu, care m-a crescut cum am putut de unul singur. Ar mai fi Metallica - Fade to black, cu acele patrunzatoare "now i will just say goodbye" de la acel egoism despre starea in care sunt, la ce simt pentru ca treebuie sa spun adio tatalui meu; ar mai fi Blind Guardian - The Bard's Song care initial era o poveste frumoasa, dar acum e ca o invitatie in a spera "i'll close my eyes in a world far away we may meet again" pentru a-l vedea pe omul care m-a parasit "There's only one song left in mind, tales from a brave man who lived far from herep".... Asa ca "don't be afraid in the dark and cold, 'cause cthe bards' song will remain", THEY ALL REMAIN"
Dacă mi-a plăcut?M-a rupt efectiv❤❤❤
Felicitari! Toate episoadele sunt deosebite dar acesta este cireasa de pe tort! E prima data cand simt emotie alaturi de ceea ce povestesti. Pana la acest episod auzeam doar teorie dar azi am simtit emotie in glasul tau. Un pas mare pt un om cu povestea ta. Desigur in aceeasi barca suntem multi pt ca in final, raman pana la finalul podcastului oamenii care impartasesc povesti asemănătoare.
Iți mulțumesc (si) pt acest episod valoros!🎈
Cel mai sincer și frumos episod ❤ mulțumesc Paul ❤ un Suflet foarte frumos ❤
Cât am plâns la episodul ăsta. Mulțumesc pentru tot ce împărtășești!
Foarte valoros episodul. Multumesc de efort ai expunere personala. Sa va tina balamele 🧠❤️ pentru viitor. 🤗
Îti multumim cå ai decis så împarti noi lucruri atât de importante si vulnerabile din viatå ta🙏😘cred cå ti-ai fåcut un bine tie si nouå în acelasi timp.Multi dintre noi se regåsesc în acest episod, înså doar cei care au trecut prin asa ceva stiu cel mai bine ce simti.Îmi doresc så îti gåsesti o persoanå care så te înteleagå(e foarte important acest lucru),si cu care toatå viatå s-o tråiesti.🤗😘😘
Multumesc, Paul. Si felicitari pentru curaj si vulnerabilizare. Sper sa reusesti sa faci sens de toata suferinta asta si candva in viitor sa poti sa dai pagina si sa mergi mai departe.
Multumesc!
Multumesc, multumesc, multumesc🙏❤️🙏❤️🙏❤️
Astazi este despre vulnerabilitate!❤️
Am plans si eu si m-am regăsit in durerea ta. La fel si eu am avut in start greu in viata, ba chiar dupa cativa ani mi-am pierdut mama si inca nu cred ca am procesat pierderea ei, dar inteleg acum anumite comportamente. Multumesc ❤
Un episod uluitor! Multumesc!
Mulțumesc pentru acest episod! ❤
Si am terminat plangand, pentru mama, cu care nu pot gasi momente linistite in care sa pot vorbi cu ea despre noi doua.
Multumesc, Paul! ❤
Ce frumos❤ am plans. Multumim de share🤗
Mulţumesc mult pentru deschidere!❤
Sublim! 🙏♥️🙏♥️
Respect!
Multumesc! 😢
Mulțumesc!
Multumesc mult 🎩🙏🤗
După ce am ascultat acest episod, cu lacrimi în ochi, am sunat-o pe mama ca să o întreb cum a reușit sa ma îngrijească în primele zile ale mele, în condițiile în care și ea s-a confruntat atunci cu alte probleme de sănătate...
Mulțumesc❤🙏
Multumesc! 🙏🙏🙏
Noua abia ne dădea tatăl nostru de mâncare, dacă nu lucram pentru ea. D‘apăi iubire. Trebuia totul sa fie meritat.
Mulțumesc ❤
Te iubesc 💙
Sunt de acord cu multe lucruri dar nu cu toate.
Nu cred ca putem sa blamam lipsa iubirii de sine și necesitatea de apartenența la primele clipe de viață.
Să dau un exemplu. Sunt copii care petrec luni la terapie intensivă din prima zi de viață, care nu trec prin lucruri grele în acele zile și care nu au privilegiul de a simți căldura părinților poate multe săptămâni.
Eu sunt un astfel de exemplu.
Crescând apoi într-un mediu familial sănătos, nu am simțit niciodată ca mi-a lipsit căldura umană, empatia sau iubirea și respectul de sine și de alte persoane. Ca mine sunt multe persoane care nu au părăsit spitalul la naștere ci după săptămâni…
Cred ca felul în care percepem ce ni se întâmplă și ce simțim și cum reacționăm este în primul rând determinat de Upbringing, experiențe și câtă căldură există în mediul familial. Și bineinteles in foarte mare măsură de genetică.