Copii uitați de dumnezeu. Infernul din Sahalin. Cehov, scrisoare din 16 ianuarie 1891
HTML-код
- Опубликовано: 19 фев 2024
- Susține-mă cu 15 Lei: / bogdanliviu
IBAN: RO12 RZBR 0000 0600 1784 5849
Revolut.me/BogdanLiviu
www.paypal.com/paypalme/bogda...
instagram: bogdanliviu_
Facebook: Bogdan Liviu 
Развлечения
Susține-mă cu 15 Lei: Patreon.com/BogdanLiviu
IBAN: RO12 RZBR 0000 0600 1784 5849
Paypal: Paypal.com/paypalme/BogdanLiviu
Revolut: Revolut.me/BogdanLiviu
Acum pot să mă arunc de la fereastră. Un video plin de ură și înjurături la adresa urmăritorilor acestui canal pentru că nu oferă like și subscribe era o pedeapsă mai bună comparativ cu acest horror ce am auzit. Mersi, Bogdan. Ocazional mai arunci câte o podoabă din aceasta a terorii ca să plângem și noi, poate pentru a ne aminti că încă mai suntem capabili de un asemenea act ? Ai fost prea cumplit.
L-am pus pentru că vreau să ne aducem aminte din când în când cât de nerecunoscători suntem pentru viața pe care-o avem și luxul absolut în care trăim, poate ne mai scuturăm puțin de suficiență și lăcomie și ne facem timp s-ajutăm alți oameni care n-au nimic și *nici nu-și pot imagina speranța.*
❤😢🙏
@@BogdanLiviu7 Desigur că știm în sinea noastră cât de bine trăim (cel puțin fizic) atunci când ne plângem pentru că intuim că alți oameni nu au nici măcar apă potabilă și trăiesc cu 10 dolari pe lună (asta e în Burundi, țara cea mai săracă din ultimii 65 de ani).
Această veșnică problemă a copiilor, de care cei mai mulți fug și pe care cei puțini, care rămân, nu reușesc să o rezolve. Foarte trist, dar magistral scris. Cehov, un scriitor rus minunat, pe care l-am uitat. Sper să mai faci clipuri din el. Probabil mai ai, dar eu nu am reușit încă să le ascult...
Așa este, Carmen. O să mai fac, acum îi răsfoiam corespondența. Nu vreau să mor până nu las pe RUclips clip cu biografia lui, ceva scrisori si cateva povestioare. De Dostoievski nu mai zic, îi sunt dator cu multe - cu toate!
@@BogdanLiviu7 Să nu mori curând, mai sunt foarte multe lucruri de făcut. Aștept clip și cu eseurile lui Montaigne, de exemplu... 🙂
Unul din cele mai triste texte pe care le-am auzit vreodata.Cuvintele sunt de prisos...
Sper sa il citesc curand pe Cehov
Și eu sper să-l citești! Sunt sigur c-o să-ți placă. E păcat să treci prin viață fără să-l fi întâlnit mâcar câteva ore. Spor la citit!🙋♂️
din pacate realitatea e inca la fel. daca te uiti la vloguri de calatorie nermarketabile si non PC si fam friendly, o sa gasesti povesti tot asa in foarte multe colturi de lume, in special Asia de sud est si america de sud, dar si prin partile sarace din Rusia.
@@tlNCG Dacă toţi munţii ar fi cărţi, toate lacurile cerneală, toţi arborii condeie, şi
încă n-ar ajunge pentru a descrie toată durerea lumii. (Jakob Böhme)
@@BogdanLiviu7Și evident întrebarea care mă irită la culme este aceasta: de ce totul trebuie să fie durere pe lumea asta?? Și nu vreau să mai aud de Adam și Eva că au mâncat o mizerie de măr!
@@dhanyrafaelnu e totul durere, *e și durere* / și multă ne-o facem singuri din orgoliu și prostie.
Sahalín, accentul e pe silaba "lin". Ți-o spun cu tot dragul, sper mult să nu te superi! ❤🤗
Momentul înmormântării mi-a amintit de începutul cărții "Doctor Jivago". Vârsta fragedă îi ocrotește cumva pe copii de conștientizarea tragediei. Și totodată am impresia că prima întâlnire cu moartea te maturizează instantaneu.
multumesc pentru observatie!
fix asta imi imaginam, acel copil fiind crescut miraculos de un om okay si apoi citeste scrie etc, ce-ar nota in jurnal pe la 45 de ani retraindu-si copilaria? E atat de nedrept ca la 9-10 ani sa fii deja matur, privindu-ti parintii in groapa... Apoi mai sunt si cazuri in care copilul de 11 ani trebuie sa aiba grija (aproape singur) de surioara mai mica etc. De altfel si aici, era un bebelus, poate chiar fetita, sora lui Aliosa. (Si ce coincidenta, apropo de Fratii Karamazov)
@@BogdanLiviu7, acest sentiment de nedreptate te face mai apoi să te revolți față de toate instanțele. După ce am pierdut pe cineva (aveam 14 ani), m-am supărat pe Dumnezeu, ziceam că nu mai cred din supărare, era o răzbunare infantilă. Apoi am început să mă întreb dacă în genere există: Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!", cum zice Arghezi. Mă gândesc însă și la prințul Andrei, când își pierde soția zice că din deznădejde ai vrea să crezi că există un dincolo. Era un pasaj foarte pătrunzător. Trebuie să recitesc Război și pace.
❤
Străbunica mea a murit când eu aveam 5 ani, apoi unchiul meu când eu aveam 8 ani. Apoi la 9 ani m-a lovit o mașină și totuși am scăpat viu fără să ajung în scaunul cu roți. Moartea m-a însoțit de la început. De ce oare simt că de fapt totul e moarte și trăim întru moarte? Suntem morți din clipa în care prima celulă s-a format în pântecele mamei. Moartea doar amână sentința. Și atunci, da, totul devine deșertăciune în fața morții. Pentru ce atâtea școli, pentru ce atâtea cărți, pentru ce atâția bani, pentru ce atâta alergare după vânt... când noi suntem deja morți?? E o lume a nebuniei cosmice.
@@dhanyrafael înțeleg starea, dar dacă tot avem o viață de trăit, e mai ușor s-o trăieși printre cărți, cel puțin pentru mine. Dacă n-ar fi, am înnebuni în singurătatea gândurilor noastre. Dar așa ne mai adăpostim în umbra unei idei și supraviețuim.🤗
❤
Adriana 🙋♂️ ma bucur ca ti-a placut ❤️
@@BogdanLiviu7 M- a cutremurat! Multumesc!❤️
răscolitor,
Mă bucur că ți-a plăcut, Cristina! O să mai fac clipuri din el. 🙋♂️
@@BogdanLiviu7 Văzând cât suferă copiii acestei lumi, nu mai pun propria mea suferință din copilărie, de-aia am ales să nu aduc pe lume încă un suflet nevinovat și să îl condamn la zeci de ani de durere și cruzime. Pentru ce? Pentru specie? Dar merită specia umană să fie perpetuată la nesfârșit? Sper totuși că există un sfârșit în care Pământul va ajunge ca Marte - un imens deșert.
@@dhanyrafaelprin copilul tău poți aduce un pic de lumină pe lume, fac și eu unul, deja începe să prindă co tur forța binelui 😁✨️
sahalin trebuie să existe. iadul trebuie să existe. dar unirea punctelor (între sahalin, noi, iadul, alegerile noastre, ateismul nostru) nu-i treaba Lui, e datoria noastră. celor mai mulți le pică fisa foooarte greu, câteva vieți. omul e mărul care se coace cel mai greu.