Cum să iubești un dependent - Lecții învățate din psihoterapie - Episod 18
HTML-код
- Опубликовано: 17 янв 2021
- Relația cu un om dependent este o relație dificilă. De multe ori nu știi cum să te comporți și ce să faci. Cum e mai bine? Să-l accept așa cum este sau să nu-l accept? De multe ori ne simțim ca pe sârmă.
În acest video îți vorbesc despre cum ar trebui abordată problema cu un astfel de om. Sper să-ți placă video-ul și să-l găsești util. 
Развлечения
Sunteti primul care vorbeste despre celalalt din cuplu cu un dependent de orice tip si e foarte important. Ma confrunt cu treaba asta si video asta m a facut sa inteleg ca sunt pe drumul cel bun. Aveam nevoie sa aud ca nu sunt o scorpie cand spun asta .
La multi ani !Un an nou fericit !cu multa sănătate ,bucurii ,împlinirea tuturor dorințelor.
Multumim Pera,pentru toate informatiile pe care ni le transmiti!
🙏🙏💪👍
Multumim pt sfaturi!
Hm, tare mi-aș dori să vadă și fratele meu acest videoclip. Are 32 ani, permis A B și diplomă în kinetoterapie, e înalt cât ușa și totuși stă pe pensia lui tata, pe mâncarea mamei și nu vrea să muncească. Toată ziua stă închis în casă și în pat cu laptopul pe burtă, iar televizorul merge non stop pe fundal... Curentul îl plătesc eu, întreținerea eu, RDS ul tot eu... Efectiv iubirea exagerată a mamei l-a distrus. Și acum el profită de mama pentru că știe că e dependentă de el emoțional. Eu unul am încercat și cu dragoste și cu duritate și tata a încercat, în zadar. Replica lui este aceeași: dați-mă afară din casă. Ceea ce știe că mama nu va face. Această problemă cu fratele mă macină de ani de zile. Efectiv nu înțelege că trebuie să contribuie cu ceva la "trib". Nu muncești, nu mănânci zice un vechi proverb. Pe lângă asta, mă doare că are atât potențial și el a ales să se irosească stând degeaba. Muzică și clipuri funny pe internet. E dureros. Dar asta este. Părinții sunt primii vinovați. L-au ținut mereu în brațe: "că e mai mic, mamă, tu că ești mai mare.."
Unii oameni vor să se distrugă. Nu mai au acea voință de a trăi. Dar sunt prea lași de a se sinucide brusc și atunci aleg sinuciderea lentă prin vicii. Mă regăsesc și eu uneori în această tendință distructivă. E greu să găsești un scop pentru care merită să lupți zi de zi. Mai ales azi când supraviețuirea e asigurată în mare parte. Ne vedem golul adânc din suflete și confruntarea cu sine e traumatizantă.
❤cred ca le poți numără pe degete persoanele care afirma sincer ca sunt fericite mai degrabă reversul predomina cred ca orice persoana are un of
Așa am să acționez pe viitor
Oxana a avut noroc ca tu erai un om trezit, constient (aware).
Sunt si persoane care prefera sa piarda oamenii dragi decat sa renunte la placerea/viciul lor care-i distruge.
Pentru ca nu toti suntem psihologi, sa-i putem citi pe cei cu care interactionam,
cum poate face un adolescent sa-si dea seama daca prietena are o personalitate inclinata spre dependente? Multam.
Vorba ta, oamenii azi nu mai știu să se bucure de lucrurile mărunte din viață. Vor totul, nu îi mai mulțumește nimic, orgoliul e uriaș și asta îi distruge.
Am o intrebare Pera: daca o persoana a fost dependenta de o anumita substanta, dupa ce reuseste sa scape de dependenta, crezi ca mai poate consuma acea substanta in mod casual? Sau creierul se formeaza in asa fel incat la contactul din nou cu substanta, chiar daca scenariul de viata e diferit, sa redevina dependent? Ca detaliu, sa scoatem din imagine substantele care dau dependenta fizica, alcool, heroina, sa ramanem la cele care dau doar dependenta psihologica.
odata ce esti dependent, asa ramai toata viata
Nu toată lumea care bea e alcoolică, e o minoritate de 10-15 % dintre băutori care sunt alcoolici dependenți, la extrema cealaltă sunt tot atâția care nu beau deloc (din care mulți care au fost alcoolici și s-au lăsat). În România, problema sărăciei duce la alcoolism. Eu am plecat de 10 ani din țară, cu toată familia, și aici în Franța, am ajuns să beau o sticlă de vin la o lună, pur și simplu nu simt nevoia. Când eram în țară, și mă confruntam, ca mai tot românul, cu probleme financiare, recunosc că beam mai mult și mai sistematic, dar de când sunt aici nu mai simt nevoia, îmi place să fiu treaz pentru că realitatea nu-mi dă motive de-a o "coafa", ca să zic așa. Voința poate fi și ea educată. Mulți așa-ziși alcoolici sunt de fapt oameni care și-au pierdut busola din cauza problemelor financiare, a lipsei de repere și a incertitudinii zilei de mâine.
Frumos. Dar ce se întâmplă atunci.cand persoana dorește să piardă ori ce inclusiv viața doar pentru vicii ?
Așa este tatăl meu ...și-a pierdut prima.familie,a avut puterea sa o conceapă pe a doua ,cu copii etc ...acuma este pe cale sa o piardă și pe această și tot nu vrea sa se schimbe .
Nu ii pasa de viața lui ,de sănătatea lui . El este de părere că dacă le cumpără ori ce își doresc ,le construiește ori ce etc ,nu mai contează că el la.bautura face scanda ,că bea zi de zi de ani de zile .
Eu nu am mai pomenit pe nimeni sa țină atât de mult la alcool . Este in stare sa își de-a viața ori când pentru alcool ..eu nu mai consum de peste 10 ani nici o picătură din cauza că am.vazut exemplul negativ în el . La distrus cu totul ,inclusiv identitatea . Am luptat zile in șir ,ani in sir sa îl ajut să îl luminez ,dar nici o șansă . Păcat de el ,că în rest când e treaz (foarte rar) este un om de milioane . Se pricepe la ori ce ,a construit singur o vila de la a la z ,este si electronist ,repara ori ce ...
Eu am avut o copilărie ,aproape că pot să spun între viață și moarte ,și singur am luptat prin sport de mic sa pot supraviețui ...acum sunt vegan de peste 10 ani ,fara vicii distructive . Pot spune că am reușit într-un fel să învăț de la viață . Doar că mă doare sa vad suferință și oameni suferind .
Are nevoie de acceptare. La fel cum a facut si Pera cu tata lui, s-a dus la el si a baut impreuna cu tata lui si i-a spus ca il iubeste asa cum e si ca i-ar face placere sa mearga pe la el. Asta l-a schimbat pe tata lui. Tata tau pe langa dependenta si obiceiul vechi format are niste suferinte, traume foarte mari pe care le-a ascuns in interiorul lui si de care ii este frica sa le rezolve si a gasit modalitatea asa pe calea alcoolului. Exista o carte scrisa de Allen Carr despre alcool. Ti-o recomand sa o cotesti tu daca vrei sa il ajuti pe el. Dar primul pas este sa ii areti ca il iubesti si sa bei ceva cu el pentru ca asta ii transmite chiar si inconstient ca il accepti asa cum este.
@@smeagol6950
Da ,mereu m-am gândit la ce a zis Pera atunci . Dar la tatăl meu nu funcționează absolut nimic .
Tatăl meu și a pierdut familia pentru bautură.. A ajuns pe străzi.. Și de 19 ani nu ne a cautat și noi nu l am mai găsit.. La unii pur și simplu nu ai cum sa îl ajuți.. Ca nu dorește sa fie ajutat.. Își distruge viata.. Inclusiv a altora.. Eu abia acum mare am văzut.. Ce poate face asta în viata copiilor...