Tentația e mare să-mi dați contra-argumente în comentarii. Nu voi răspunde aici, vă aștept în LIVE debate. Puteți lăsa comentarii cu felul în care vedeți voi problema și poate le discut în LIVE, dar nu voi răspunde aici. Mulțumesc!
Unul dintre cele mai bune sfaturi pe anul acesta, ar trebui sa concuram cu noi insisi inainte de toate. Un an nou fericit si plin de productivitati iti doresc tie, echipei de la Comics si nu in ultimul rand lui Geo. Acum, ma scuzati va rog, este randul meu si trebuie sa'i arat baiatului de la intrare biletele de la Ceva Revelion (Salut Mitran!). Va pup, toate cele bune! 😜
Imi creaza o excitare senzoriala placuta a legaturilor sinaptice faptul ca existenta mea coincide cu aceasi perioada in care exista un Toma care a ales sa devina / a fost impus de imprejurari se se faca comediant/youtubar/artist/satul de foame si creeze continut . Daca nu voi inceta din a mai exista in urmatoarii ani si voi reusi sa ma sustin emotional/financiar sper sa-ti calc pe urme .(Va fi un pic dificil ca am pasul mai mare ,port 48 , compenseaza pt alceva ...)
Nu voi participa la dezbaterea live dar îți voi lasa un contra-argument aici. Deși înțeleg narativul ideilor pe care le expui și sunt conștient ca exista multă literatura contemporană care susține aceasta ideologie as face câteva mențiuni. La fel ca și tine vb din experiența. Eu am făcut sport si am participat la competiții. Pe unele le-am câștigat pe altele le-am pierdut. Ei bine nu m-am ales cu traume si nici nu m-am retras cu trauma ca nu voi fi niciodată destul de bun. Dimpotrivă, am învățat sa accept emoțiile unei pierderi, unui eșec, unei dezamăgiri, iar mai apoi cum sa ma regrupez sa merg mai departe si sa încerc din nou. Am învățat ca disciplina, munca si determinarea pot avea rezultate pozitive pe termen lung. Experiența participării la competiții m-a făcut sa răspund acestor emoții inevitabile in viața cu calm si siguranța pentru ca am avut experiența, in joaca, acelor competiții in anii mei de formare. Și asta este cazul majorității colegilor lângă care am crescut, fără ca vreunul dintre noi sa avem rezultate extraordinare. Și asta nu cred ca se rezuma numai la sport. Orice tip de activitate in care se organizează competiții, te antrenează in fond cum sa răspunzi si sa faci fata la o serie de emoții total umane. Cum sa devii tu o versiune mai buna a ta. Și te pregătește in fond pentru emoții pe care le vei experimenta inevitabil in experiența vieții. Mai mult decât atât nimeni nu se pregătește singur. Ce ai omis in discursul tău este dinamica colegialității coechipierilor lângă care te pregătești, relația cu antrenorul/tutorele si exercițiul de încredere dintre voi. Competiția de obicei îți va expune slăbiciunile, iar echipa lângă care te pregătești te va ajuta cum sa le abordezi și sa găsești soluții pentru a le corecta și a deveni mai bun. In dinamica călătoriei tale, se manifesta o experiența completa, in urma căreia înveți cum sa lucrezi in echipa, cum sa fii disciplinat, sa ai încredere, respect etc. Este cu totul normal ca in explorarea unei discipline vei întâlni oameni mai determinați sau mai muncitori ca tine. Sau pur și simplu echipați genetic cu un material mai bun decât al tău. Sportul, arta, muzica, literatura etc. sunt discipline pe care le practici din pasiune. Iar opera ta expusă devine inevitabil sursa de ‘entertainment’ pentru simpatizanții acelui tip de activitatea. Rata ta de succes împreuna cu presiunea simpatizanților tai sunt capabile provoace traume și/sau sa creeze presiuni care conduc la obsesia de a fi ‘the best’. Atunci dinamica călătoriei poate devini toxica, își poate rata scopul si poate devini distructiva. Când se întâmpla asta protagonistul devine ori obsedat de obiectul pasiunii lui împingând călătoria dincolo de limitele sănătății. Sau poate fi traumatizat in urma eșecului participării. Dar asta este mai mult un derapaj decât un scop final al practicării unei discipline. Iar pentru simpatizant atractiv nu este experiența personală a protagonistului, ci rezultatele operei lui, alimentând astfel aviditatea lui pentru succes. Totuși, deșii distructive, unele călătorii traumatizante ne-au lăsat multe opere sau performanțe care ne-au inspirat si care fac parte din repertoriul admirațiilor si plăcerilor conștientului nostru afectiv. Cred ca despre ce încerci sa vorbești este mai degrabă raportul dintre stimul și recompensa, prevalent in dinamica competiției. Aș remarca însă faptul ca, chiar si in absența unei competiții organizate, indiferent de activitatea practicată, raportul stimul-recompensa este inevitabil. Faptul ca internetul este o platforma care îți oferă șansa sa îți expui ideile, arta sau orice tip de activitate este minunat. Dar nu e ca și cum expunerea ta pe internet nu vine la pachet cu aceleași emoții și dorințe ca un concurs tradițional. Oamenii expun pe internet fiind constant in competiție pentru atenția celorlalți. Exista un public care prezintă interes pentru activitatea pe care o expui și competiția celor care expun conținut asemanator. Ca și in sport exista recompensa muncii pe care o depui prin aprecierile oamenilor care te simpatizează, dar si remunerația financiară in urma succesului tău. Cu cât platforma ta este mai urmărită cu atât devii mai influent. Vei inspira pe unii, dar inevitabil cu cât devii mai bun la ceea ce faci poți descuraja oameni la început de drum care vor crede ca nu sunt la fel de buni ca tine. Asta nu pentru ca atunci când se vor expune si ei genul asta de conținut, nu vor primi același număr de likes si nu vor acea același răspuns de la publicul cu acel interes. Și bineînțeles unii vor împinge practica activității lor pana la obsesie și vor fii susceptibili la traume. Nu orice producător de Podcast va avea succesul lui Joe Rogan. Și nici nu vor câștiga cu toții milioane ca el. Unii o vor face oricum din plăcere, multumiti de un succes local, alții nici nu vor încerca considerând ca nu au nici o șansa. Alții vor încerca si vor fi dezamăgiți de eșecul lor. Lipsa unui concurs organizat între podcast-uri nu rezulta implicit in absenta aspiraților, realizărilor, eșecurilor sau traumelor celor ce vor să urmeze o cariera in Podcast. La fel cum un jucător de fotbal poate juca pt Real Madrid castigand milioane, sau poate juca de placere la o echipa locală castigand decent. La fel poate trai o trauma ca nu poate fii cel mai bun jucător. Ambele experiențe pot fi de succes, doar plăcute sau traumatizante in funcție de experiențele personale, in funcție de prototipul psihologic care le trăiește si răspunsul afectiv față de emoțiile trăite. Ai putea bineînțeles sa rezumi acest comportament ca efectul practicării competițiilor de-a lungul istoriei. Dar personal văd ca lucrurile stau tocmai invers. Practicarea competițiilor de-a lungul istoriei este rezultatul predispoziției psihologiei noastre care participa inevitabil in raportul stimul-recompensa. Încercarea eliminării competițiilor este după părerea mea un derapaj ideologic ce nu poate avea vitalitatea necesară pentru a elimina efectul neplăcut. Mai degrabă încearcă sa trateze un simptom decât o cauza. Dar atât timp cat cauza va guverna angrenajul psihologiei noastre vom dezvolta alte simptome. Unele poate chiar mai grave și mai nocive. Spre exemplu nivelul de stres depresie si anxietate, pare mai degrabă sa fie crescând odată cu apariția Internetului si platformelor media din cadrul lui. Dar asta ar fi o cu totul alta discuție …
Sincer, sunt de acord că există o componentă toxica atunci când vine vorba de concursuri, pe de altă parte nu cred că ele trebuie înlăturate în primul rând pentru că nu te obligă nimeni să participi la ele, și pentru că fara cuantificarea rezultatelor este mult mai greu să inregistrezi progresul sau să îți dai seama de cât de uimitoare sunt rezultatele unora; iar după ce cuantifici rezultatele oricum opinia publica va stabili atât câștigătorul cât si loser ul de la sine; problema e la societate si la cum îi trateaza pe cei dinafara podiumului și că în ochii celor de pe canapea esti un ratat dacă, spre exemplu, ieși ultimul la olimpiada, pentru că cel mai probabil nici nu au idee că să ajungi să te califici la olimpiadă e o realizare în sine; revenind la concursuri, este adevărat că egalitatea de șanse este un ideal de neatins și că efortul nu implică neapărat succes, pe de alta parte succesul la nivel înalt necesită întotdeauna efort și, in opinia mea, merită tratat cu respect. În rest, sunt de părere ca poți fi împăcat cu tine indiferent de rezultat cât timp ai dat tot ce ai putut.
Eu am participat cativa ani la rand la principalele evenimente de maraton si semi-maraton anuale. Nu ma interesa locul pe care ieseam in clasament, ci mai degraba timpul efectiv, pe care il puteam compara cu timpii scosi anterior. Era clar ca nu voi castiga ceva material, in cocurs fiind atleti profesionisti, inclusiv kenyeni etc. care alergau cam de 2-2.5 ori mai rapid :) Imi placea insa ca masurarea era mai exacta decat as fi facut eu cu telefonul / ceasul propriu, iar faptul ca eram in cadrul unui concurs organizat, ma motiva sa plusez in efortul depus, de fiecare data depasindu-mi propriile masuratori de la 'antrenamente'. Vorbesc aici de cateva minute in minus pentru distanta de 10km.. adica o diferenta usor observabila, chiar si luand in calcul marje de eroare. Totusi, cred ca daca esti la varf, in ce priveste performanta, ar trebui sa conteze cine e cel mai bun. Asa cum este in tenis sau snooker... in diferitele turnee disputate, in etapele finale, se intalnesc cam aceeasi oameni din primii 20 si rezultatul putand fi oricare... in functie de starea fiecaruia sau chiar si de noroc, uneori.. Iar ca sa ajungi la varf, trebuie mai intai sa cresti.. si cum altfel decat comparandu-ti performanta cu tine insuti din trecut dar si cu parcursul adversarilor tai directi. Un alt exemplu este F1, unde toate echipele dezvolta o cate o masina urmarind regulile tehnice ale concursului, dar nu pot sti cat de buna este cu adevarat masina, pana nu ajung sa concureze in prima cursa contra celorlalti, ruland astfel in conditii comparabile. Cei mai buni, reusesc sa gaseasca o mica portita care sa le ofere un avantaj sensibil in fata locului 2, iar asta poate duce la un progres tehnologic important
Tot ce ați spus până la jumătate a fost perfect. Ați zbârcit-o însă într-a doua jumătate, când ați început să lăudați Internetul. Trec rapid peste "însăşi faptul", şi eu mai greşesc câteodată, însă Internetul este ceva ce ar trebui distrus. Asta dacă nu cumva este prea târziu ! Omul de azi, cel cu Internet, nu mai este om adevărat, ESTE UN MUTANT !
Zeci de ani nu am vrut să mă folosesc de Internet, iar asta intenționat, pentru că îmi dadeam seama ce înseamnă. Abia de vreun an mă folosesc de perfidia şi otrava asta. Aş putea probabil scăpa de el dacă aş vrea, dar aş rămâne într-o lume de mutanți.
Sunt pentru competitia cu tine insuti,nu cu altii.Asa devii mai bun in tot ce faci,nu prin comparatie cu ceilalti.Acesta e sfatul pe care il dau elevilor mei cu care fac meditatii la limba franceza.Eu insami le sunt un exemplu,pentru ca ceea ce fac,o fac intr-un scaun pt persoane cu probleme motorii.Asta nu ma face mai putin sau mai speciala decat altii.
Salut Toma Îți mulțumesc mult pentru realizarea acestui videoclip și mai ales pentru subiectul pe care ai ales sa-l dezbați. Chiar mi-a plăcut mult și mi-ar plăcea sa văd mai mult content de genul asta. Cu respect si apreciere Frank
Excelentă prezentare! Dorim mai multe video eseuri. Să demonopolizăm zaiafet. Mă voi prezenta la LIVE. Discuția “nature” vs “nurture” e foarte interesantă. Robert Sapolsky in cartea “Behave” arată foarte convingător cum nurture activează sau dezactivează nature, în funcție de cultura în care crește individul. Altruismul și competitivitatea sînt emoții preponderent sociale, nu înnăscute. Altă carte de referință: The Science of Evil - On Empathy and the Origins of Cruelty de Simon Baron Cohen. Mi-ar plăcea să discutăm live.
Nice. Se simte influenta stilului de prezentare al argumentelor de la Zaiafet (si asta e un lucru excelent, pentru ca e un mod de prezentare extrem de coerent si usor de urmarit). O singura precizare. Eu as renunta la muzica aia de fundal. Ori data foarte incet, ori inlocuita cu ceva mai calm, ori scoasa cu totul. Cum e acum, cel putin pentru mine a fost enervanta. La cat mai multe astfel de clipuri
Da, celebram mostenirea genetica pentru ca asta aduce valoare in lume. Nu inseamna ca daca nu esti cel mai bun alergator, nu ai alte valori, ci ca nu esti bun la asta si trebuie sa cauti alt ceva prin care sa faci lumea un loc mai bun. Fara competitie ai vedea dansatori aritmici, muzica facuta de afoni si glume de Cristi Popesco ;) (asta ar fii una...)
@@theyellowmeteor da, dar nu e vina cenceptului de copetitie competiție din potrivă e vina handicapatilor care fac preselecțiile (competiția nu e destiul de acerbă 😀😀😀😀😀)
Cam asa functioneaza si lumea. Tarile mai puternice le-o trag alora mai naspa, in unele chiar muncindu-se fortat. Ca unii sa o duca bine, o duc altii mai rau.
Îmi place subiectul. Cred că trebuie specificat că există o diferență între competiție si evaluare. Din păcate nu pot participa la live dar aș aprecia dacă va fi înregistrat ca să îl văd cand pot. Mulțumesc.
Imi place cum ai vorbit dedpre subiect. Fara sa fi ascultat as fi considerat continutul nonsens. Bv, si eu m-am gandit la partea cu olimpiadele...pot fi unii care nu au participat care pot fi cu mult mai buni. Imi plac argumentele.
ok, am devenit putin defensiv in prima partea a videoului, dar sunt 100% cu tine pt ce ai zis la concluzie, dar nu cred ca ar trebui eliminate concursurile, poti sa participi la ele si fara sa ii "deranjezi" pe altii, asta daca o faci casual, un concurs de alergat de exemplu casual poate sa iti dea un goal exact, un motiv pentru tot antrenamentul pe care il faci, te antrenezi tot anul la alergat dupa ce iesi de la munca, si la final de an participi la un concurs, doar pentru fun, si te compari doar pe tine cu tine, adica nu te duci la concurs sa fii mai bun decat altii, doar ca sa vezi cum ai evoluat fata de anul trecut, si e un mediu unde sunt foarte multi oameni intr un loc restrans si toti au acelasi hobby, deci poti sa ti faci prieteni noi. Iar la participarea profesionista unde iti castigi banii din chestia asta, e o lupta intre niste anomalii genetice, unde castiga cel care a depus mai mult efort, sau cel cu o strategie mai buna, sau cel care a stiut sa se foloseasca mai bine de avantajele genetice, adica e enorm de multa munca pe langa "blessing-ul" asta genetic. Dupa parerea mea sunt foarte ok concursurile de genul, cel putin cele sportive, atat timp cat ai o mentalitate adecvata, nu mentalitatea de ai infringe pe altii.
Nu voi participa la dezbaterea live dar îți voi lasa un contra-argument aici. Deși înțeleg narativul ideilor pe care le expui și sunt conștient ca exista multă literatura contemporană care susține aceasta ideologie as face câteva mențiuni. La fel ca și tine vb din experiența. Eu am făcut sport si am participat la competiții. Pe unele le-am câștigat pe altele le-am pierdut. Ei bine nu m-am ales cu traume si nici nu m-am retras cu trauma ca nu voi fi niciodată destul de bun. Dimpotrivă, am învățat sa accept emoțiile unei pierderi, unui eșec, unei dezamăgiri, iar mai apoi cum sa ma regrupez sa merg mai departe si sa încerc din nou. Am învățat ca disciplina, munca si determinarea pot avea rezultate pozitive pe termen lung. Experiența participării la competiții m-a făcut sa răspund acestor emoții inevitabile in viața cu calm si siguranța pentru ca am avut experiența, in joaca, acelor competiții in anii mei de formare. Și asta este cazul majorității colegilor lângă care am crescut, fără ca vreunul dintre noi sa avem rezultate extraordinare. Și asta nu cred ca se rezuma numai la sport. Orice tip de activitate in care se organizează competiții, te antrenează in fond cum sa răspunzi si sa faci fata la o serie de emoții total umane. Cum sa devii tu o versiune mai buna a ta. Și te pregătește in fond pentru emoții pe care le vei experimenta inevitabil in experiența vieții. Mai mult decât atât nimeni nu se pregătește singur. Ce ai omis in discursul tău este dinamica colegialității coechipierilor lângă care te pregătești, relația cu antrenorul/tutorele si exercițiul de încredere dintre voi. Competiția de obicei îți va expune slăbiciunile, iar echipa lângă care te pregătești te va ajuta cum sa le abordezi și sa găsești soluții pentru a le corecta și a deveni mai bun. In dinamica călătoriei tale, se manifesta o experiența completa, in urma căreia înveți cum sa lucrezi in echipa, cum sa fii disciplinat, sa ai încredere, respect etc. Este cu totul normal ca in explorarea unei discipline vei întâlni oameni mai determinați sau mai muncitori ca tine. Sau pur și simplu echipați genetic cu un material mai bun decât al tău. Sportul, arta, muzica, literatura etc. sunt discipline pe care le practici din pasiune. Iar opera ta expusă devine inevitabil sursa de ‘entertainment’ pentru simpatizanții acelui tip de activitatea. Rata ta de succes împreuna cu presiunea simpatizanților tai sunt capabile provoace traume și/sau sa creeze presiuni care conduc la obsesia de a fi ‘the best’. Atunci dinamica călătoriei poate devini toxica, își poate rata scopul si poate devini distructiva. Când se întâmpla asta protagonistul devine ori obsedat de obiectul pasiunii lui împingând călătoria dincolo de limitele sănătății. Sau poate fi traumatizat in urma eșecului participării. Dar asta este mai mult un derapaj decât un scop final al practicării unei discipline. Iar pentru simpatizant atractiv nu este experiența personală a protagonistului, ci rezultatele operei lui, alimentând astfel aviditatea lui pentru succes. Totuși, deșii distructive, unele călătorii traumatizante ne-au lăsat multe opere sau performanțe care ne-au inspirat si care fac parte din repertoriul admirațiilor si plăcerilor conștientului nostru afectiv. Cred ca despre ce încerci sa vorbești este mai degrabă raportul dintre stimul și recompensa, prevalent in dinamica competiției. Aș remarca însă faptul ca, chiar si in absența unei competiții organizate, indiferent de activitatea practicată, raportul stimul-recompensa este inevitabil. Faptul ca internetul este o platforma care îți oferă șansa sa îți expui ideile, arta sau orice tip de activitate este minunat. Dar nu e ca și cum expunerea ta pe internet nu vine la pachet cu aceleași emoții și dorințe ca un concurs tradițional. Oamenii expun pe internet fiind constant in competiție pentru atenția celorlalți. Exista un public care prezintă interes pentru activitatea pe care o expui și competiția celor care expun conținut asemanator. Ca și in sport exista recompensa muncii pe care o depui prin aprecierile oamenilor care te simpatizează, dar si remunerația financiară in urma succesului tău. Cu cât platforma ta este mai urmărită cu atât devii mai influent. Vei inspira pe unii, dar inevitabil cu cât devii mai bun la ceea ce faci poți descuraja oameni la început de drum care vor crede ca nu sunt la fel de buni ca tine. Asta nu pentru ca atunci când se vor expune si ei genul asta de conținut, nu vor primi același număr de likes si nu vor acea același răspuns de la publicul cu acel interes. Și bineînțeles unii vor împinge practica activității lor pana la obsesie și vor fii susceptibili la traume. Nu orice producător de Podcast va avea succesul lui Joe Rogan. Și nici nu vor câștiga cu toții milioane ca el. Unii o vor face oricum din plăcere, multumiti de un succes local, alții nici nu vor încerca considerând ca nu au nici o șansa. Alții vor încerca si vor fi dezamăgiți de eșecul lor. Lipsa unui concurs organizat între podcast-uri nu rezulta implicit in absenta aspiraților, realizărilor, eșecurilor sau traumelor celor ce vor să urmeze o cariera in Podcast. La fel cum un jucător de fotbal poate juca pt Real Madrid castigand milioane, sau poate juca de placere la o echipa locală castigand decent. La fel poate trai o trauma ca nu poate fii cel mai bun jucător. Ambele experiențe pot fi de succes, doar plăcute sau traumatizante in funcție de experiențele personale, in funcție de prototipul psihologic care le trăiește si răspunsul afectiv față de emoțiile trăite. Ai putea bineînțeles sa rezumi acest comportament ca efectul practicării competițiilor de-a lungul istoriei. Dar personal văd ca lucrurile stau tocmai invers. Practicarea competițiilor de-a lungul istoriei este rezultatul predispoziției psihologiei noastre care participa inevitabil in raportul stimul-recompensa. Încercarea eliminării competițiilor este după părerea mea un derapaj ideologic ce nu poate avea vitalitatea necesară pentru a elimina efectul neplăcut. Mai degrabă încearcă sa trateze un simptom decât o cauza. Dar atât timp cat cauza va guverna angrenajul psihologiei noastre vom dezvolta alte simptome. Unele poate chiar mai grave și mai nocive. Spre exemplu nivelul de stres depresie si anxietate, pare mai degrabă sa fie crescând odată cu apariția Internetului si platformelor media din cadrul lui. Dar asta ar fi o cu totul alta discuție …
Intrecerile sportive individuale se pot face in continuare batand recorduri. Nu ti se pare putin ciudata posibilitatea ca cineva care castiga medalia de aur la o disciplina care a avut si calificari totusi sa nu fi performat cel mai bine din concursul ala? Tu ai castigat aurul, dar de fapt e posibil ca altii din concurs sa fi alergat mai bine cu X ore inainte. Nu spune nimic despre tine sau despre ei ci doar ca a fost un cumul de imprejurari prin care tu ai plecat acasa cu banii si altii cu nimic. Un lucru asemanator e si pentru intrecerile sportive pe echipe, dar acolo deja se intampla ca echipa care are scorul mai bun intr-o intrecere - deci echipa care a castigat, sa nu ia totusi mai multi bani. Chiar si in box sau mma la sportivii celebri sumele finale pot fi mai mari pentru pierzator decat pentru castigator. Lucru care arata si intareste fix despre ce e vorba in concursurile astea - entertainment, distractie ... circ pe scurt. Pentru ca nici nu e o distractie normala ci un hack, un exploit al unor oameni sau daca vrei mai pe larg al societatii. Pana si Toma aici face asta, se foloseste de tehnici de marketing ca sa atraga cati mai multi oameni. OK, poate sa zicem ca nu-l intereseaza sa ia views de la altii desi asta se intampla practic, dar impreuna cu restul de pe youtube contribuie la pierderea de vreme de catre noi ... unii din ei poate uita de copil si sa uita la micul Toma. Ai zice ca e vina omului, dar e vina lui Toma ca el isi da tot interesul sa-l faca pe omul ala sa se uita la el si nu la copilul lui ... copilul lui e doar biologie, fara hack si omul s-ar ocupa de el mai mult daca nu ar exista youtube, dar Toma are cheaturile activate :) Concursul e OK si e natural, biologic, atunci cand sunt resurse naturale finite - nu putea intra toata lumea la facultate pentru ca nu erau destule locuri in banci sau ca profesorul nu putea corecta atatea lucrari. Chiar si acolo e cumva diferit fata de un concurs pentru ca ai un barem punctual cu care te bati. De exemplu daca ai 4 candidati pentru un singur job de macaragiu, toti cu aceeasi experienta si cerinte indeplinite - ii poti alege fara probleme aleator. Daca acum jdemii de ani venea leul si alerga dupa sapte oameni e natural ca doar pe ala mai incet il manca, pentru ca scaparea era finita la 9. Dar daca ei mergeau la vanatoare de iepuri si doar unul prindea atunci impartea cu ceilalti, ca altfel il mancau si pe el si pe iepure :). Toma vorbeste despre concursuri de tip suma 0 artificiale, facute cu scopul final de circ care pentru ca nu-s ceva natural fac rau ... fac rau si alora care pierd si alora care castiga si naturii in general. De ce si alora care castiga? Pentru ca o sa vrei mai mult si mai mult si mai mult si mai mult si nu te ajuta cu nimic de fapt, doar iti mentine niste hormoni ridicati, dar in detrimentul altora. Crezi ca Bezos sau Musk sau jmecherii locali din politica se trezesc dimineata gandindu-se ca fac rau altora? ca 1 cent in plus luat de la fiecare zi de zi rapeste altora sansa sa se dezvolte? Nu. Ei doar vor mai mult si poate ca intr-o zi vor "da inapoi". Poti sa-ti mentii hormonii aia de ridicati si fara sa ranesti pe altii. OK, tu spui ca pierderile nu te-au traumatizat - dar de unde stii cum ai fi fost fara ele? Crezi ca te-au intarit pentru viata, dar practic toti suntem intariti pentru ca toti traim in societatea asta care incurajeaza competitia. Poate unii n-au facut sport, dar au fost la olimpiade, altii poate n-au facut nici una nici alta, dar au fost nevoiti sa se apere pe strada. Una e munca, ambitia, perseverenta nu au legatura cu asta. Din exemplu personal - sunt o fire total necompetitiva, cand vedeam la scoala in cel se transformau unii din colegii mei cand aveam lucrari, teze, examene mereu mi se parea ireal - zeci de ani mai tarziu ... avem practic aceeasi viata, n-a ajuns nimeni pe marte, n-a gasit nimeni leacul pentru cancer, toti o sa traim probabil cam la fel de mult. N-am ajuns in punctul asta al civilizatiei datorita competiei oricat ne-am pacali ca e asa. Pentru ca daca ai lasa la liber regulile, fara legi create de civilizatie , fara politie, sa fie o competitie naturala, adevarata in secunda doi toti din Ferentari ar veni in Cotroceni si-ar rupe tot. Am ajuns datorita colaborarii si a faptului ca am lucrat impreuna sa prindem un mamut, am lucrat impreuna sa ne aparam de un tigru, am lucrat impreuna sa facem descoperiri stiintifice. Ai spune ca acum traim mai bine ca acum 100 de ani cu toate ca se intampla asta cu circul, dar nu-i o cauza, sunt doar corelate. Nu avem speranta de viata mai mare, acces la educatie medicamente etc. pentru ca am fost competivivi avem in ciuda competitivitatii. In Europa nu ne mai batem ca chiorii tocmai pentru ca am inteles ca cel mai bine e sa cooperam. Nu e vorba de comunism, ci de socialismul natural ... suntem fiinte sociale si din pacate doar in grupuri mici. E nevoie de un efort constient, social, sa ne fie bine la numerele de acum. Despre asta e vorba.
Am vazut doar acum acest video pentru ca te urmaresc de putin timp. M-a pasionat subiectul o perioada de timp si cred ca ai dreptate intr-o mica masura. Cred ca in general concursurile si nevoia de a participa sunt aducatoare de beneficii pe toate planurile si nu apartin asa de jos in piramida lui Maslow ci din contra nevoia de stima de sine si de autodepasire sunt in varful piramidei si cei care aspira catre varful piramidei in majoritatea cazurilor au in stapanire celelalte nivele de baza. De fapt cu ce nu sunt total de acord e ca aceste concursuri (si aici ma refer la cele sportive) se bazeaza pe pierderea celorlalti. Aici pur si simplu nu pot pricepe conceptul. Ca un om care am facut sport toata viata ca amator (deci nu prea am castigat concursuri) nu m-am simtit si nici nu am auzit de acest concept pana acum. La concursurile de alergare la care particip toata lumea pare fericita si asta o spun din postura de voluntar la organizarea unui asa concurs. Ideea de competitie la copii e destul de controversata in ideea in care s-a dezvoltat in Romania unde am ajuns pe locuri fruntase in lume la sporturi care nu erau de masa pentru ca acest cult al personalitatii conducatorilor era foarte mare (vezi olimpiadele pe materii de scoala unde desi stam rau in medie, castigam olimpiade internationale cu o mana de copii). Dar ideea de sport si de competitii prietenoase stau la baza unei societati sanatoase. Cat despre acele calitati native (sau nu) necesare pentru a fi un castigator ti-as recomanda cu caldura o carte pe care o consider de referinta in acest domeniu: "Mitul talentului" de Matthew Syed.
Pe măsură ce evoluăm în bine, concursurile vor ajuta din ce în ce mai puțin. Dar întotdeauna va rămâne concursul cu propria persoană, mai bine zis competiția cu sine.
Deci problema nu este competitia. Problema este modul in care o privim. Exemplu: am vazut la olimpiada cazuri in care persoana de pe locul al 3-lea era mai fericita de rezultat decat persoana de pe locul al 2-lea. Sau cazuri in care persoanele care au participat la eveniment se bucurau de experienta concursului.
Horațiu Mălăele spre exemplu pentru mine n-are concurent. E un om deștept. Și face din plăcere ce face. Totuși e loc și de alții. Trebuie sa ai o stabilitate mentală pentru ca atunci când ajungi în vârf sa nu te tulburi și sa poți rezista.
Mi se pare fantastic ca știi ca evoluția speciei s-a bazat pe survival of the fittest, dar in același timp poți crede ca suntem atât de departe cu evoluția încât nu mai avem nevoie de acest mecanism. Te invit sa vizionezi "Idiocracy". Succes!
Mulțumesc. Am văzut "Idiocrcay", e foarte funny. Eseul video de față însă nu e o analiză a situației curente. Este o propunere de organizare teoretică in viitor. Deci nu văd ce importanță are în ce stadiu suntem acum cu evoluția. Mai ales că nu am oferit un timeframe pentru această etapă evolutivă. Oamenii care îmi scriu că suntem încă departe nu mă contrazic cu nimic. Și în Grecia Antica au scris povesti SF despre călătorie în spațiu.
@@miculToma Salut! Probabil am înțeles eu greșit ca este ceva ce consideri viabil pt implementare acum. In alta ordine de idei, ma bucur ca ai văzut Idiocracy.
Toate lucrurile astea sunt inculcate încă din copilărie. Mai toate jocurile de grup ale copiilor sunt nişte tâmpenii şi se bazează pe spiritul de competiție şi pe dorința de a-i înlătura pe ceilalți.
În viata la un moment dat cauți exclusivitate, sa fii diferit sau mai bun , altfel care e diferența între oameni ? Exact ca și în cazul în care exista oameni care dau comenzi și alții care primesc, la fel e și cu competițiile, nu toți sunt capabili sa depună efort castige . Tu prin obținerea premiului dovedești ca ești mai bun și asta e exclusivitate . De ce exista mașinile de colecție?
Concursurile prostești precum cel ca „vrei să fii miliardar” (o tâmpenie, cine nu ar vrea ?), „prețul corect”, „bingi” etc, da sunt niște refulări în care proștii au niște șanse să-și mângâie orgoliul și să-și mascheze incompetența, lipsa de ambiție și de creativitate, da, astfel de concursuri nu se pot numi concursuri ci niște spectacole grotești prin care se spală bani. Competiția stimulează, competiția selectează, competiția validează. Nu poți anula sau desființa un concurs de admitere la facultate pt că ajungi așa cum suntem acum, o țară de proști cu diplome de studii superioare. Chiar dacă treci de sita unui concurs de admitere nu înseamnă că ai să și termini facultatea, noi am început o grupă de 30 si am terminat 15, unii au mai rămas repetenți și au terminat în anii următori alții nu au terminat de loc, au abandonat după primul an. Doar pt că unii sunt frustrați pt că nu au intrat la arhitectură asta nu înseamnă că trebuie renunțat la concursul de admitere ci înseamnă că și-au evaluat greșit talentul sau înclinația cu care l-a înzestrat natura. Consider că trebuie să existe programe în școli, până la terminarea liceului chiar, prin care psihologi specializați să poată evalua abilitățile și talentul copiilor. Toți vrem să devenim fotomodele, actori sau cântăreți aplaudați la scenă mare dar nu se poate.
Concursurile nu se dau numai intre cei care participa, ci si intre cei care se uita. Creaza apartenente de trib. Concursurile sunt o modalitate pasnica de a exersa testosteronul barbatilor in alt fel decat prin lupte violente. E bine ca sunt concursuri sportive pentru ca e mai bine sa se oftice unul care a pierdut si toti sustinatorii lui decat sa moare oameni nevinovati, copii, femei, sa le arda casele, satele, etc. Pur si simplu, concursurile de azi sunt o ramasita ancestrala a tendintei violente a speciei noastre.
Sunt de acord cu ceea ce spui, asa ca nu o sa dau niciun contra-argument. Mai degraba as prezenta o parere. Cred ca nu competitia in sine este radacina problemei, ci motivele pentru care cineva considera competitia importanta, plus perceptia fata de ea, modul in care se raporteaza la intreg procesul. Daca motivele inclina spre validare , apreciere ori atentie (adica ceva ce vine din exterior), atunci competitivitatea se rezuma la dorinta oarba de a castiga, uneori calcand pe cadavre, alteori arzand etape. Da, oricine vrea sa fie apreciat, nu e nimic gresit in asta. Insa, daca motivele ar pleca din interior si s-ar baza pe lucruri necuantificabile precum numar de medalii pe raft sau like-uri pe internet, atunci competitia are mai mari sanse sa fie pozitiva (desi nici aici nu inseamna ca e intr-adevar pozitiva). Prin "lucruri necuantificabile" ma refer la lucruri pe care ar trebui sa le dobandesti pe parcursul pregatirii pentru un concurs : disciplina, organizare, rabdare, calm, tenacitate, principii, etc. Lucruri mult mai valoaroase decat popularitatea efemera, de exemplu. Si mai ales intelegerea fricilor/emotiilor, constientizarea faptului ca o sa esuam, ca o sa gresim, fie ca ne convine, fie ca nu. Cat timp concentrarea este intr-o mai mare masura pe extern (sub orice forma a sa), competitia devine modalitate de comparatie. E cazul diplomei de participare, cazul mentiunilor, cazul notelor/ mediilor din scoala. Apropo, cand eram in generala cineva a primit "diploma de lectura", adica o foaie pentru ca a citit un text intr-un grup la un moment dat. Gen "pentru ca ne bucuram ca nu esti analfabet, poftim o foaie". Prin urmare, frica de esec in principal ne determina sa lucram cu manusi atunci cand vine vorba de concursuri, in ideea "sa nu ne sara lumea in cap, ia si tu ceva acolo". Doar ca in incercarea de a multumi multimi...picam in ridicol. Singura competitie consider ca e cu tine. George Carlin are in "It's bad for ya" exact o bucata despre subiect ("Every Child Is Special" pe RUclips), in care zice : "You know what they say to a kid who lost these days? You were the last winner." Imi place ca abordezi astfel de teme pe canal. Un continut binevenit, argumentat si util. Keep up the (very) good work!
Sunt abonat cu alt cont. Asa ca ar fi chiar neproductiv din punct de vedere statistic sa ma abonez si cu acest cont. Ceea ce spui tu e corect la modul ideal. Noi nu traim intr-o lume ideala! Cu ce l-a ajutat pe Van Gogh ca azi am decis aleator ca suferinta expusa in picturile lui merita o avere? Cu ce m-ar ajuta pe mine creator daca peste un veac de la decesul meu, nu stiu ce cartoon creat de mine costa sute de miliarde de dolari? Lumea o sa fie nedreapta mereu, iar daca esti creator in vid nu ajungi sa capeti multumire de sine. Daca o expui si primesti feedback negativ esti la fel de nefericit ca unul care pierde. Deci e mai bine sa intri in competitie, sa vezi ce cauta lumea si sa te lasi daca nu poate sa accepte produsul tau. Pur si simplu nu se sincronizeaza cu tine. Lumea o sa fie nedreapta mereu. Si ideea ta, expusa poate si mai slab decat tine, dar mai bine promovata ar putea sa prinda peste 2 ani. Fiindca atunci a fost momentul ei. Atunci s-a strans in lume suficienta incarcatura emotionala. Oamenii nu vor fi mai fericiti daca vor creat in neant! E doar o iluzie!
Apreciez foarte mult maniera de expunere a problemei si sunt in proportie mare de acord cu spusele tale, doar ca spre final m-am intrebat ce ai cautat la iUmor. Oare participarea nu te face complice la comportamentul care promoveaza competitia?
o intrebare buna! o discutam in LIVE daca intri sau mi se aduce aminte de ea. pentru ca da, nu e un raspuns 100% clar sau care sa sustina tot ce am zis aici.
Felicitări Tomo pentru acest video❗ Se vede faptul că ai o filosofie de viață, și valori etice și morale pe care (cel mai probabil /îmi place să cred că) le aplici. By default, cred că asta îți va asigura multe "roșii în față" din partea celor care neputincioși fiind (încă, cel puțin) de a înțelege despre ce e vorba - dau cu barda. Furia cu care detractorii lovesc 🟰 măsura neputinței lor intelectuale de a înțelege despre ce e vorba dar si (mai ales) spirituale [dpdv intelectual uneori incep ușor, ușor să înțeleagă dar dpdv emoțional/spiritual nu pot accepta de cele mai multe ori de frică. Frica de a nu ajunge expus pe același stâlp al infamiei (sau lângă)] . P. S. 1. Alvin Toffler atinge subiectul dezbătut aici în unele din cărțile lui. Ex: "Al treilea val" 2. În pofida faptului că nu sunt "la modă", Mi-aș dori să mai vad unele materiale care abordează subiecte filosofice de genul acesta. Oricum, felicitări pentru articol🐑
Da, dar mai mult nu. Nu uita ca, in primul rand, la concursuri te prezinti voluntar si stii riscul de a pierde, iar pierderea (materiala, nu conceptul) nu e grava (nu e ca si cum risc casa la un maraton), ba mai mult, deseori incurajeaza motivatia pt a fi si mai bun data viitoare. Corectie gramaticala (no hate, just help): cand folosesti comparativul, foloseste "decat" in loc de "ca": mai inalt DECAT ala, mai rapid DECAT plm. "Ca" il folosesti atunci cand compari grade egale: inalt ca ala, rapid ca plm. Edit: nu conteaza doar genetica, ci si pregatirea. Eu am picioare super dezvoltate si nu am mai alergat de ani, dupa 50m sunt lesinat. Pe cand un schilod cu 15 ani de antrenament ma face fluierand chiar daca eu as baga 5 de acum incolo. Buna ideea cu dezbaterea 👌
Salut! Acu' am vazut si io video-ul. Chiar daca nu sunt de acord cu opiniile tale, cred ca e grozav demersul. Avem nevoie mare de dezbateri. Uitandu-ma in jur am impresia ca paradoxal se pierde cultura asta.
Interesant subiectul, nu m-am așteptat la un asemenea video deși știu că faci lucruri creative în multe domenii. Sunt complet de acord, competiția (cu alte persoane) nu e atât de benefică pe cât pare. Mi-am dat seama în studenție că aș fi avut mai mult de câștigat având un spirit de echipă mai pronunțat decât a încerca să mă feresc de eventuali profitori nerecunoscători. În viață nu poți evolua foarte mult pe cont propriu ci ai nevoie de un sistem de sprijin, de colegi și mentori. Iar prin cooperare avem mai mult de câștigat ca societate, realizăm lucruri de calitate mai bună sau cel puțin evităm dezastre (un exemplu concret din facultatea de construcții: dacă te gândești că colegii tăi de acum -- care, să zicem, nu au înțeles anumite lucruri de bază -- vor ajunge să proiecteze casa cuiva, parcă altfel vezi nevoia de cooperare, fiindcă nu ai vrea să riscați siguranța cuiva). Sper să continui cu aceste clipuri; chiar îți admir și apreciez munca.
Nu m-a crezut nimeni când am zis ca șahul e un joc periculos. Ma gândesc acum cata lume a suferit din cauza mea…. câți oameni au pierdut. Îmi place sa câștig; probabil ca sunt ușor sociopat. Dar acum e prea târziu. Am ales drumul asta și nu cred ca ma mai pot opri. Voi rămâne acel tip dur și nemilos cu care nu vrei sa te pui.. la șah..
Pentru o clipă am crezut că vorbești serios frate😐😬😬😬, trebuia să bagi ceva cu morți, cu răniți, cu traume pe viață, trebuia să spui că ai întâlnit un prieten din copilărie care are PTSD de la o partidă de șah pierdută cu tine și s-a lăsat de joc, o făceai și tu mai dramatic ce naiba, da serios, competiția dus omul pe lună și el spune că nu e bună ok.
@@Adi.Raikkonen serios frate am reușit practic ceva imposibil cu o sută de ani în urmă (1800)😐😐😐 și tu spui "...așa și??" Hai să mulțumim competiției pentru dispozitiviele astea de pe care scriem comentarii, competiția a dus la cea mai prosperă și mai lipsită de boli (exceptând covid care na, nea dat peste cap recordul dar totusi, nui la fel de rău ca restul pandemiilor gripa spaniolă, moarte neagră, etc.) și sărăcie, oamenii sunt inspirați de cei mai buni decât ei ( evident cu un anumit nivel de invidie firește asta ne face să evoluăm, bullshitul ăla motivațional cu concurează cu tine însuți ar funxiona într-o lume ideală unde oamenii nu sar multumi cu ei însuși ( unde oamenii nu ar fi ok cu ei însuși, la modul cât de deștepți sunt, câte kg au, cât de rapid aleargă etc. Oamenii vor pâine și circ. A spus Toma în clip wtf.) (Ca să înțelegi cine vorbește cu tine, nu e un atlet sau așa ceva, e un copil de 16 ani obez care nui bun la spor deci nu chiar cel mai bun genetic, evident). Deci întrebarea ta cu luna, luna este o metaforă, de la niste animale primitive care concurau intre ele pentru statut și putere pentru a vâna, am ajuns să construi civilizații prin concurență am ajuns să părăsim însăși planeta care nea creat, și în curând poate tot prin concurență vom putea popula alte planete, ne vom extinde și vom incerca să evoluăm ca speciei, dar să spunem că unul dintre motivele pentru care suntem unde suntem trebuie abolit este stupid.
6:00 pentru ca e vorba de bani? tu poti plati scolarizarea decat la n indivizi ( in relatitate cam la n/4) si daca ai n*10 indivizi care vor sa beneficieze trebuie sa alegi cumva
Total de acord in ceea ce privește altruismul. Nici eu nu îl simt natural când fac un lucru bun pentru ceilalți. Întotdeauna percep acțiunea respectivă ca pe o dovadă de egoism : fac bine ceiluilat ca să se simtă el bine știind sigur că, la final, eu o să fiu cea care se simte cel mai bine având satisfacția că am făcut un lucru bun. Cât despre chestia cu competiția, nu vreau să sune dubios, dar mi se părea că o aud pe mama în copilărie :"dacă înceți, o faci pentru tine. Nu înveți nici pentru mine ca mamă a ta, nici pentru profesori, nici pentru a fi mai bună decât colegii tăi. Vrei să fii mai bună? Fă-o pentru tine, pentru a fi mai bună decât erai zilele trecute!". Vorbele astea repetate mi-au anihilat orice simț al competiției vizavi de ceilalți și să-mi măsor forțele doar cu mine însămi, iar treaba asta m-a ferit mereu de frustrări, ciudă pe ceilalți și încrâncenări inutile. M-am uitat la cei mai buni decât mine cu admirație, niciodată cu ură sau cu dispreț. Fain clip! Felicitări!
Exact, sincer clipul fain dar nu sunt de acord cu Toma competiția e ce ne face oameni, muncim pentru noi, alergăm, sărim, ridicăm greutăți pentru noi, învățăm pentru noi, câteodată îi dispretuim pe cei mai buni ca noi dar în același timp cat de nesimțit n-ai fi tot îi admiri pentru ce au făcut.
@@betaraybill..., păi, competiția există și la mine, dar este "eu în competiție cu mine". Asta din punctul meu de vedere. N-am putut niciodată să concuez cu ceilalți, nu am instinctul ăsta. Dar mă uit mereu la locul unde sunt și încerc să il depășesc, să înaintez.
@@raluionita9788 Da, dar tot competiție este orice ai spune, tot asta este cu tine sau nu, dacă nu devii mai câstigi, păi atunci pierzi (nu vine toma cu un trofeu din platic pe care scrie "ai incercat să fii mai bună premiu de participare" pentrucă asta e viața reală.
@@betaraybill..., nu e nevoie să vină Toma sau altcineva cu un trofeu. Cu niciun trofeu, de fapt. Trofeul nu există pentru mine. Îmi fac singură evaluarea de când sunt copil. Mă raportez mereu la ce am fost acum o zi, o lună, un an sau zece. Este o simplă atitudine de autodepășire, nu de o concurență pe diplomă sau trofeu. La ce mi-ar trebui un trofeu când eu știu deja că cea care sunt acum este o versiune mai bună decât cea care am fost acum o lună? Ce reprezintă diploma sau trofeul într-o astfel de situație? Ce reprezintă în orice situație? Că ai fost mai bun decât alții care au participat în acel moment la o chestie? Sunt multe circumstanțe care te-au ajutat să câștigi : te-ai trezit ok, alții s-au trezit cu durere de cap, poate. Tu ai avut o situație psihică bună în perioada anterioară concursului, alții poate au avut problème de sănătate sau au avut un deces în familie. Nu există, în lume, 2 oameni care să concureze într-o competiție și care să aibă fix aceleași premise. Dacă luăm 2 gemeni, crescuți în cadrul aceleiași familii, în aceleași condiții materiale și psihice, vom observa lejer că unul este bun într-un domeniu, iar celălalt este mai bun în alt domeniu. Nu există 2 oameni ca 2 picături de apă ca să aibă același background să putem spune că au concurat "corect" și au câștigat la fel. Deci? De ce m-aș apuca eu să concurez cu altcineva? Cât despre competiția cu mine, lucrurile sunt așa : am vrut, am încercat, a ieșit sau nu. Maine o iau de la capăt. Am câștigăt ceva dacă a ieșit? Da, am devenit mai bună la chestia respectivă și, analizând-mă, am observat că am o competență într-o anume direcție și voi munci în continuare să dezvolt această parte a mea. Nu mi-a ieșit? Dacă e ceva important, înseamnă că mai am de lucrat, dar, în urma unei autoevaluări, îmi dau seama care sunt lucrurile de îndreptat la mine și muncesc să le corectez. Oricum aș da-o, competiția cu ceilalți este inutilă și extrem de frustrantă, iar competiția cu mine este win-win situation.
@@betaraybill... ,. Nu vă sunt frate..cel.mult,. v-a putea fi soră... Și, dacă așa începeți ceea ce aveți de spus, eu aici mă retrag din discuție. Regret, nu citesc texte care încep cu "frate, eu nu incerc să te conving de nimic" pentru că 1. Fix această expresie trădează dorința celui care o emite de a te convinge de ceva anume și 2. Nici nu ați avea șanse să mă convingeți de ce diferit față de ce eu am experimentat ani de zile.Si un 3 mai separat un pic, nu cred că ați înțeles esența a ceea ce am spus până acum, iar eu nu mai am răbdare să-i mai explic cuiva care începe cu " frate" fără să-mi fie amic, fără să mă cunoască. Nu ne tragem de șireturi căci, cum spunea minunatul Nichita, eu mă port desculță. Multă sănătate și o viață fericită!
Мыслишь масштабно, на опережение, мне кажется человечество находится в подростковом возрасте, ей необходимо взрослеть иначе есть шанс всё испортить в планетарном масштабе
Înțeleg ce spui, dar ai multe fracturi de raționament și logică. Nu e rău că te gândești despre asta, dar vizionează tot filmul (inclusiv "momentul sponsorului" și ce spui acolo) și regândește "narativul"
@@melcorb827 Cauta raspunsul in psihologie, antropologie, filozofie... Cauta despre "puct de reper", competenta, responsabilitate. Nu mi-as dori un pilot de avion cu logica si gandirea ta.... si nici a lui Toma.(in ceea ce priveste subiectul asta)
@@ciocoflender007 Ajuta ma tu , spune mi unde sa caut cu precizie de chirurg, da mi un exemplu in psihologie, antropologie, filozofie ? Tu esti un puct de reper pentru mine .
6:10 Te-ai lasa, deci, pe mana unui doctor chirurg care a terminat "facultatea" online? Sau ai angaja in firma ta un inginer (dau exemplu) la intamplare, din marea masa de candidati care iti bat la usa, fara concurs si fara sa il compari cu ceilalti (pentru ca ar fi gresit moral sa compari, nu?). Sigur, daca au terminat toti facultatea respectiva, trebuie sa fie la fel de competenti si de productivi, nu e nevoie de concurs. Sa nu cumva sa jignim sentimentele cuiva sau sa le provocam traume psihice, doarme fereastra! In felul asta am putea toti sa avem diplome in aproape toate domeniile. Daca maine ma plictisesc sa pun faianta, ma duc sa conduc locomotive. Si poimaine poate imi vine chef sa dirijez traficul aerian! Ar fi genial!.... Sau, mai degraba, NU?!. Nici macar comunismul nu a avut indrazneala sa elimine concursurile (si, sa recunoastem, comunistii sunt destul de indrazneti in multe domenii sociale!). A elimina concursurile si orice fel de comparatie intre indivizi ar fi, intr-adevar, culmea finala a unui comunism de tip extrem. O distopie perfecta.
concursul nu e singurul fel de a judeca competenta intr-un domeniu. ba chiar as zice ca e modul gresit de a evalua abilitățile. pe logica ta, tu preferi doar un doctor mai bun decat altu, chiar daca la modul absolut doctorul ala e nepriceput. pentru tine e suficient sa știi ca e altu si mai prost? evaluarea abilităților se face cu criterii obiective si barem de notare, cu un “concurs” contra unui ideal, nu contra altui participant si atat. inteleg ca vrei sa exagerezi pentru argument, dar medicina nu se poate face online. dar nici nu ma incalzeste cu nimic ca e concurs intre ei. vreau sa fie toti peste un anumit barem ca sa am incredere in ei. n-as vrea un doctor de nota 7 doar pentru ca restu au luat 6. regim social si de guvernare nu discut pentru ca nu ma pricep.
A fost o glumă? Explicațiile și exemplele sunt mult prea puerile pentru o dezbatere serioasă. Nu te obligă nimeni să participi la o competiție, o faci de bună voie, iar prima regulă este să faci tot ce ține de tine. Dacă ești mulțumit de ceea ce "ai arătat pe teren", nu contează dacă ai câștigat sau nu. Se aplică în orice domeniu. Auzi, traume! 🤦 E complicat să înțelegi conceptul de competiție dacă nu ai o pregătire sportivă și singurele concursuri la care ai luat parte (și ai pierdut) au presupus să ai un creion, pix în mână. Și dacă te plângi că în societate există un mediu concurențial, data viitoare când ai nevoie de un electrician, cheamă-mă pe mine. Nu știu exact nici cum se schimbă un bec, dar îmi doresc să fiu electrician și nu vrei să-mi rănești sentimentele, să-mi provoci o traumă și să n-am ce să-i dau copilului de mâncare, doar pentru că sunt alții mai pricepuți decât mine în meseria asta. Fii sănătos!
1.Ai anulat toata munca de o viață a unora, într-adevăr geneticul conteaza enorm dar nici munca nu trebuie neglijata. 2. E ciudat sa vb de monopoluri cand chiar un monopol ți-a sponsorizat acest clip. 3. Mi se pare hot take ce ai zis in acest video
as fi apreciat mai mult să putem dezbate subiectul ca niște adulți, mai ales daca ai așa o părere intensa despre asta, nu să îți iei subscribe-ul și să pleci. daca te răzgândești, te aștept în live.
Vreau sa-l vad pe Toma când se duce la stomatolog, de exemplu, și ala-i spune ca a fost absolventul unei facultăți online de medicina. Eventual și ca a fost ultimul din grupa de 20 000 de studenti.
Nu e contra-argument, dar poate contra-exemplu, limitandu-ma la una din sferele la care faci referire, a competitiilor sportive - snooker-ul e fun doar daca il joci, meciurile de competitie WST nu? Crezi ca daca nu ar exista un circuit profesionist si competitii in care jucatorii castiga bani si pozitii in clasament ar face asta sau ar juca in timpul liber la un nivel mult mai apropiat de ceea ce presupun ca e nivelul tau, facand altceva cu viata lor?
Într-adevăr, dom'ne! Și eu, dacă m-ar opera un chirurg, aş dori sa fie cineva care o face așa, de hobby, că e interesant. Păi cum ar fi să fie cineva căruia i s-a pus in pericol respectul de sine la concursuri de admitere sau de rezidențiat? Iar pilotul de avion care mă duce în vacanță aș dori să fie dintre cei care au eșuat la școala de pilotaj. Ce, ei, dacă nu au avut motivația sau genetica celor care au reușit, să nu piloteze? Păi e corect? P.S. Sincer, în general, am mare grijă să nu cad in capcana "Somebody on the internet is wrong" (am o banuială că ştii XKCD) dar tocmai pentru că te respect și ești comediantul meu favorit am făcut o excepție. Nu știu de ce ai ales să faci clipul asta, dar eu aș îndrăzni să banuiesc că oamenii vin pe canalul tău pentru comedie, nu pentru a primi disertații despre idei ce duhnesc a "wokeness". Numai bine!
@@victorsefan Poate ai dreptate si "wokeness" nu e cea mai bună descriere. Am folosit doar ca termen generic pentru toată gama de ideologii/idei (absurde de multe ori) de extrema stanga, politically corect, SJW etc. foarte la modă în vest. Ideologii care sunt pline de idei de forma: X este greșit pentru ca "sentimente neplăcute" ale cuiva, fără nicio analiză logică, bazată pe fapte, de ansamblu a problemei, dând apoi o soluție pe cât de simplistă, pe atât de drastică. Puncte bonus daca se identifică și un grup de oameni care sunt vinovați de toată suferința și care merită cel puțin criticați, sau şi mai bine pedepsiți și ostracizați. Exemplu de "problema": un student este "tulburat" teribil sufletește de subiectul unui curs la universitate? Solutie: Universitățile ar trebui sa anunțe dinainte la TOATE cursurile TOATE subiectele care ar putea sa afecteze pe ORICARE dintre neprihăniții studenți. (Trigger warnings). Bonus: profesorii naziști vinovați care trebuie cel puțin dați afară. "Problema" expusă de Toma: sa pierzi la o competiție produce traume ireparabile, pe viață, traume la un nivel aparent comparabil cu a fi sfârtecat intr-o arenă romană (comparația lui). Vinovații: sociopații care au îndrăznit să câștige. Soluție: "concursurile de ORICE fel sunt o prostie si vreau sa dispară" (prima propoziție din clip). Și nu în ultimul rând ideea clipului are un substrat puternic de "dacă nu e egal pentru toți e prin definiție greșit", axiomă la fel de îndrăgită de idelogiile menționate mai sus. Cel puțin cei din vest au scuza că nu au văzut ce înseamnă astfel de idei chiar puse in practică. Dar în România am avut deja 50 de ani de încercat experimentul cu "toți egali". Nu a mers așa de bine. Nu vad de ce ar fi o idee bună să mai încercăm o dată.
@@victorsefan Te rog sa mai citești o dată, și vei vedea că nu am zis nimic despre Toma însuși, ci despre ideile din clip. E o mare diferență. Dar nu sunt de acord cu "asta e meseria lui", eu credeam ca meseria lui e entertainment-ul, nu comentarii socio-politice. E liber sa schimbe daca vrea, evident, că suntem intr-o țară liberă (nu e frumos?), dar atunci să ne spună și nouă ca să știm să ne mutăm pe canalul lui Cristi Popesco (badam-țsss).
Cred ca inteleg ce zici. Voi discuta unele din argumentele tale in LIVE. Te astept acolo daca vrei sa intri pe Zoom. Cat despre tipul de content pe care il abordez aici pe canal, da, vor fi si astfel de video-uri cu comentarii despre lucrurile pe care eu le consider "imbunatatibile", nu doar silly comedy. Mi-ar placea sa am un public care apreciaza o varietate in continut, dar inteleg perfect si daca vrei sa nu ma urmaresti in conditiile astea. Mersi!
Recomand punctul de vedere al lui Jordan Peterson asupra ierarhiilor de compententa, si de ce ele sunt necesare pentru organizare. Spre exemplu, in momentul de fata, in America, in universitai, se aleg studenti pe baza de rase, pentru a reflecta procentajul rasial al tarii. Deci toi cei ce muncesc si invata sunt desconsiderati daca nu sunt si de rasa care trebuie. Ti se pare corect? Meritocratia este o chestie de baza, si fara ea nu putem evolua domeniile. Vom ajunge mediocrii in tot. Si in Romania nu avem meritocratie decat pe alocuri, iar in rest nepotism, pile si spagi. De asta ti-a displacut tie competitia. Pentru ca nu a fost corecta, si nu te-a testat pe subiectele relevante domeniului din care urma sa faci parte (in experienta ta, arhitectura).
e de discutat. ai dreptate in ce zici, insa meritocratia nu are neaparat legatura cu ce vorbesc eu. poti sa ai o ierarhie bazata pe meritocratie, fara sa ai concurs. un fizician bun e bun sau nu, n-are legatura cu cat de prosti sunt alti fizicieni. sper sa intri in LIVE si dezbatem acolo!
@@miculToma Din pacate sunt pe drumuri cu munca si nu am timp, dar ca un contraargument, exista un numar limitat de pozitii de fizicieni in univarsitati/lumea academica, in research, sau angajati la companii. Trebuie sa existe comparatia pentru a determina care sunt cel mai bine pregatiti pentru pozitia respecitiva. La fel si la arhitecti. Nu e aceeasi chestie ca la oamenii creativi, care pot coexista facand chestii diferite ce nu sunt menite a fi comparate. Singura problema pe care o vad este daca aceste concursuri sunt irelevante cu abilitatile necesare, fiind organizate de oameni care nu sunt din domeniu, dar au puterea de a crea posturile. Cum din experienta ta am inteles ca nu ti s-a parut adecvat modul in care sunt pregatiti si testati (testul fiind tot un fel de concurs) arhitectii in sistemul de invatamant din Romania.
O porcărie sa crezi ca prestația unui individ pe o foaie de hârtie timp de 2 ore intr-o sală reprezinta o evaluare corecta a capacității intelectuale a subiectului. Evaluarea de durata este cheia selecției.
Într-adevăr prestația unui individ pe o hârtie timp de 2 ore într-o sală nu evaluează eficient aptitudinile acestuia, dar stimate domn oferă o alternativă (notele pot fi mituite mai ales în acest sistem corupt actual, sau pot fi folosite ca metodă de șantaj de către profesori aceștia o fac deja dar dacă importața lor vor crește îți dai seama) dar sunt sută la sută de acord cu schimbarea criteriilor de evaluare la anumite discipline cum ar fi arhitectura
Ai cerut contra-argumente. Toma nimeni nu-și poate schimba viața, e o iluzie liberul arbitru. Ce este așa trebuia să fie și nu altfel. Fiecare secundă a vieții omului așa a fost proiectata dinainte de a se naște.
Bravot Toma! Sa nu faci concurs de angajare si ai sa vezi cati idioti ai sa poti angaja! La ce ajuta concursurile? Parerea mea e ca dau in unele cazuri puncte de reper necesare! poate ne sincronizam cu live-ul si iti pot exemplifica! Succes dragule in tot ce faci!
Cred că Toma a făcut destul de clar distincția între arta, care ar trebui judecată strict obiectiv (adică nu "tabloul asta este mai bun decât celălalt") vs. profesii fundamentale undei societăți. Desigur, răspunsul se găsește undeva la mijloc, idealul pe care îl propune Toma ar fi ca nimeni să nu se compare cu nimeni pentru a prezerva o dezvoltare personală sănătoasă, dar realitatea e că nu vom putea face niciodată asta, suntem predispuși la a ne compara unii cu ceilalți. Totuși, asta nu înseamnă că noi, că societate, am beneficia din a nu-i mai ridica în slavi pe unii în detrimentul celorlalți, ci din a-i încuraja pe toți cei care aleg sa participe în orice fel de competiție în mod echitabil. Unii au nevoie de mai multa încurajare/suport, alții de mai puțină, ideea de bază de la care pleacă această perspectivă este că majoritatea sistemelor sociale au fost construite pentru a ajuta niște oameni după un șablon, altfel spus, avem nevoie de sisteme personalizate, care sa ia în calcul mai multe nevoi, dorințe și trăiri umane. Sistemele actuale, care au fost concepute prin reducerea "grăsimii" și a aspectelor ne-esențiale nu fac decât să creeze excepții, oameni care ar trebui să beneficieze de pe urma lor, dar care nu au posibilitatea pentru că o singură variabilă din viața lor (de pildă situația financiară sau o genă "defectă" care predispune la traume) este diferită. Adresând direct contra-argumentul tău, de acord că avem nevoie de medici, jurnaliști, electricieni, polițiști etc. în cea mai bună formă, pentru că profesiile lor formează fundația (bedrock-ul unei societăți), iar în cazul ăsta, competiția și concursurile aduc mult mai multe beneficii societății macro decât au de pierdut unii indivizi la nivel micro, dar Toma spune să nu aplicăm acest principiu în fiecare arie că pe unul universal, ci că pe unul situațional, pentru că, cel puțin în cealaltă jumătate a profesiilor, cele artistice, oamenii au mai mult de pierdut din competiție decât de câștigat, pentru că sunt domenii pur și strict subiective, unde rezultatele și chiar eforturile sunt imposibile de cuantificat. Sper că sunt clare argumentele mele, dacă nu, oricum vom avea ocazia să le expun mai clar în cadrul dezbaterii (pentru care, apropo, mulțumim Mr Toma!)
Tentația e mare să-mi dați contra-argumente în comentarii. Nu voi răspunde aici, vă aștept în LIVE debate. Puteți lăsa comentarii cu felul în care vedeți voi problema și poate le discut în LIVE, dar nu voi răspunde aici. Mulțumesc!
Unul dintre cele mai bune sfaturi pe anul acesta, ar trebui sa concuram cu noi insisi inainte de toate.
Un an nou fericit si plin de productivitati iti doresc tie, echipei de la Comics si nu in ultimul rand lui Geo.
Acum, ma scuzati va rog, este randul meu si trebuie sa'i arat baiatului de la intrare biletele de la Ceva Revelion (Salut Mitran!).
Va pup, toate cele bune! 😜
Imi creaza o excitare senzoriala placuta a legaturilor sinaptice faptul ca existenta mea coincide cu aceasi perioada in care exista un Toma care a ales sa devina / a fost impus de imprejurari se se faca comediant/youtubar/artist/satul de foame si creeze continut .
Daca nu voi inceta din a mai exista in urmatoarii ani si voi reusi sa ma sustin emotional/financiar sper sa-ti calc pe urme .(Va fi un pic dificil ca am pasul mai mare ,port 48 , compenseaza pt alceva ...)
Nu voi participa la dezbaterea live dar îți voi lasa un contra-argument aici. Deși înțeleg narativul ideilor pe care le expui și sunt conștient ca exista multă literatura contemporană care susține aceasta ideologie as face câteva mențiuni. La fel ca și tine vb din experiența. Eu am făcut sport si am participat la competiții. Pe unele le-am câștigat pe altele le-am pierdut. Ei bine nu m-am ales cu traume si nici nu m-am retras cu trauma ca nu voi fi niciodată destul de bun. Dimpotrivă, am învățat sa accept emoțiile unei pierderi, unui eșec, unei dezamăgiri, iar mai apoi cum sa ma regrupez sa merg mai departe si sa încerc din nou. Am învățat ca disciplina, munca si determinarea pot avea rezultate pozitive pe termen lung. Experiența participării la competiții m-a făcut sa răspund acestor emoții inevitabile in viața cu calm si siguranța pentru ca am avut experiența, in joaca, acelor competiții in anii mei de formare. Și asta este cazul majorității colegilor lângă care am crescut, fără ca vreunul dintre noi sa avem rezultate extraordinare.
Și asta nu cred ca se rezuma numai la sport. Orice tip de activitate in care se organizează competiții, te antrenează in fond cum sa răspunzi si sa faci fata la o serie de emoții total umane. Cum sa devii tu o versiune mai buna a ta. Și te pregătește in fond pentru emoții pe care le vei experimenta inevitabil in experiența vieții. Mai mult decât atât nimeni nu se pregătește singur. Ce ai omis in discursul tău este dinamica colegialității coechipierilor lângă care te pregătești, relația cu antrenorul/tutorele si exercițiul de încredere dintre voi. Competiția de obicei îți va expune slăbiciunile, iar echipa lângă care te pregătești te va ajuta cum sa le abordezi și sa găsești soluții pentru a le corecta și a deveni mai bun. In dinamica călătoriei tale, se manifesta o experiența completa, in urma căreia înveți cum sa lucrezi in echipa, cum sa fii disciplinat, sa ai încredere, respect etc.
Este cu totul normal ca in explorarea unei discipline vei întâlni oameni mai determinați sau mai muncitori ca tine. Sau pur și simplu echipați genetic cu un material mai bun decât al tău. Sportul, arta, muzica, literatura etc. sunt discipline pe care le practici din pasiune. Iar opera ta expusă devine inevitabil sursa de ‘entertainment’ pentru simpatizanții acelui tip de activitatea. Rata ta de succes împreuna cu presiunea simpatizanților tai sunt capabile provoace traume și/sau sa creeze presiuni care conduc la obsesia de a fi ‘the best’. Atunci dinamica călătoriei poate devini toxica, își poate rata scopul si poate devini distructiva. Când se întâmpla asta protagonistul devine ori obsedat de obiectul pasiunii lui împingând călătoria dincolo de limitele sănătății. Sau poate fi traumatizat in urma eșecului participării. Dar asta este mai mult un derapaj decât un scop final al practicării unei discipline. Iar pentru simpatizant atractiv nu este experiența personală a protagonistului, ci rezultatele operei lui, alimentând astfel aviditatea lui pentru succes. Totuși, deșii distructive, unele călătorii traumatizante ne-au lăsat multe opere sau performanțe care ne-au inspirat si care fac parte din repertoriul admirațiilor si plăcerilor conștientului nostru afectiv.
Cred ca despre ce încerci sa vorbești este mai degrabă raportul dintre stimul și recompensa, prevalent in dinamica competiției. Aș remarca însă faptul ca, chiar si in absența unei competiții organizate, indiferent de activitatea practicată, raportul stimul-recompensa este inevitabil. Faptul ca internetul este o platforma care îți oferă șansa sa îți expui ideile, arta sau orice tip de activitate este minunat. Dar nu e ca și cum expunerea ta pe internet nu vine la pachet cu aceleași emoții și dorințe ca un concurs tradițional. Oamenii expun pe internet fiind constant in competiție pentru atenția celorlalți. Exista un public care prezintă interes pentru activitatea pe care o expui și competiția celor care expun conținut asemanator. Ca și in sport exista recompensa muncii pe care o depui prin aprecierile oamenilor care te simpatizează, dar si remunerația financiară in urma succesului tău. Cu cât platforma ta este mai urmărită cu atât devii mai influent. Vei inspira pe unii, dar inevitabil cu cât devii mai bun la ceea ce faci poți descuraja oameni la început de drum care vor crede ca nu sunt la fel de buni ca tine. Asta nu pentru ca atunci când se vor expune si ei genul asta de conținut, nu vor primi același număr de likes si nu vor acea același răspuns de la publicul cu acel interes. Și bineînțeles unii vor împinge practica activității lor pana la obsesie și vor fii susceptibili la traume. Nu orice producător de Podcast va avea succesul lui Joe Rogan. Și nici nu vor câștiga cu toții milioane ca el. Unii o vor face oricum din plăcere, multumiti de un succes local, alții nici nu vor încerca considerând ca nu au nici o șansa. Alții vor încerca si vor fi dezamăgiți de eșecul lor. Lipsa unui concurs organizat între podcast-uri nu rezulta implicit in absenta aspiraților, realizărilor, eșecurilor sau traumelor celor ce vor să urmeze o cariera in Podcast. La fel cum un jucător de fotbal poate juca pt Real Madrid castigand milioane, sau poate juca de placere la o echipa locală castigand decent. La fel poate trai o trauma ca nu poate fii cel mai bun jucător. Ambele experiențe pot fi de succes, doar plăcute sau traumatizante in funcție de experiențele personale, in funcție de prototipul psihologic care le trăiește si răspunsul afectiv față de emoțiile trăite.
Ai putea bineînțeles sa rezumi acest comportament ca efectul practicării competițiilor de-a lungul istoriei. Dar personal văd ca lucrurile stau tocmai invers. Practicarea competițiilor de-a lungul istoriei este rezultatul predispoziției psihologiei noastre care participa inevitabil in raportul stimul-recompensa. Încercarea eliminării competițiilor este după părerea mea un derapaj ideologic ce nu poate avea vitalitatea necesară pentru a elimina efectul neplăcut. Mai degrabă încearcă sa trateze un simptom decât o cauza. Dar atât timp cat cauza va guverna angrenajul psihologiei noastre vom dezvolta alte simptome. Unele poate chiar mai grave și mai nocive. Spre exemplu nivelul de stres depresie si anxietate, pare mai degrabă sa fie crescând odată cu apariția Internetului si platformelor media din cadrul lui. Dar asta ar fi o cu totul alta discuție …
Ba eu zic că ar trebui să răspundeți şi aici !
Sincer, sunt de acord că există o componentă toxica atunci când vine vorba de concursuri, pe de altă parte nu cred că ele trebuie înlăturate în primul rând pentru că nu te obligă nimeni să participi la ele, și pentru că fara cuantificarea rezultatelor este mult mai greu să inregistrezi progresul sau să îți dai seama de cât de uimitoare sunt rezultatele unora; iar după ce cuantifici rezultatele oricum opinia publica va stabili atât câștigătorul cât si loser ul de la sine; problema e la societate si la cum îi trateaza pe cei dinafara podiumului și că în ochii celor de pe canapea esti un ratat dacă, spre exemplu, ieși ultimul la olimpiada, pentru că cel mai probabil nici nu au idee că să ajungi să te califici la olimpiadă e o realizare în sine; revenind la concursuri, este adevărat că egalitatea de șanse este un ideal de neatins și că efortul nu implică neapărat succes, pe de alta parte succesul la nivel înalt necesită întotdeauna efort și, in opinia mea, merită tratat cu respect. În rest, sunt de părere ca poți fi împăcat cu tine indiferent de rezultat cât timp ai dat tot ce ai putut.
Eu am participat cativa ani la rand la principalele evenimente de maraton si semi-maraton anuale.
Nu ma interesa locul pe care ieseam in clasament, ci mai degraba timpul efectiv, pe care il puteam compara cu timpii scosi anterior.
Era clar ca nu voi castiga ceva material, in cocurs fiind atleti profesionisti, inclusiv kenyeni etc. care alergau cam de 2-2.5 ori mai rapid :)
Imi placea insa ca masurarea era mai exacta decat as fi facut eu cu telefonul / ceasul propriu, iar faptul ca eram in cadrul unui concurs organizat, ma motiva sa plusez in efortul depus, de fiecare data depasindu-mi propriile masuratori de la 'antrenamente'. Vorbesc aici de cateva minute in minus pentru distanta de 10km.. adica o diferenta usor observabila, chiar si luand in calcul marje de eroare.
Totusi, cred ca daca esti la varf, in ce priveste performanta, ar trebui sa conteze cine e cel mai bun. Asa cum este in tenis sau snooker... in diferitele turnee disputate, in etapele finale, se intalnesc cam aceeasi oameni din primii 20 si rezultatul putand fi oricare... in functie de starea fiecaruia sau chiar si de noroc, uneori..
Iar ca sa ajungi la varf, trebuie mai intai sa cresti.. si cum altfel decat comparandu-ti performanta cu tine insuti din trecut dar si cu parcursul adversarilor tai directi.
Un alt exemplu este F1, unde toate echipele dezvolta o cate o masina urmarind regulile tehnice ale concursului, dar nu pot sti cat de buna este cu adevarat masina, pana nu ajung sa concureze in prima cursa contra celorlalti, ruland astfel in conditii comparabile. Cei mai buni, reusesc sa gaseasca o mica portita care sa le ofere un avantaj sensibil in fata locului 2, iar asta poate duce la un progres tehnologic important
Tot ce ați spus până la jumătate a fost perfect. Ați zbârcit-o însă într-a doua jumătate, când ați început să lăudați Internetul. Trec rapid peste "însăşi faptul", şi eu mai greşesc câteodată, însă Internetul este ceva ce ar trebui distrus. Asta dacă nu cumva este prea târziu ! Omul de azi, cel cu Internet, nu mai este om adevărat, ESTE UN MUTANT !
Zeci de ani nu am vrut să mă folosesc de Internet, iar asta intenționat, pentru că îmi dadeam seama ce înseamnă. Abia de vreun an mă folosesc de perfidia şi otrava asta. Aş putea probabil scăpa de el dacă aş vrea, dar aş rămâne într-o lume de mutanți.
Sunt pentru competitia cu tine insuti,nu cu altii.Asa devii mai bun in tot ce faci,nu prin comparatie cu ceilalti.Acesta e sfatul pe care il dau elevilor mei cu care fac meditatii la limba franceza.Eu insami le sunt un exemplu,pentru ca ceea ce fac,o fac intr-un scaun pt persoane cu probleme motorii.Asta nu ma face mai putin sau mai speciala decat altii.
Salut Toma
Îți mulțumesc mult pentru realizarea acestui videoclip și mai ales pentru subiectul pe care ai ales sa-l dezbați.
Chiar mi-a plăcut mult și mi-ar plăcea sa văd mai mult content de genul asta.
Cu respect si apreciere
Frank
Atat de bine mi-ai prins! Mulțumesc 😊
Excelentă prezentare! Dorim mai multe video eseuri. Să demonopolizăm zaiafet.
Mă voi prezenta la LIVE. Discuția “nature” vs “nurture” e foarte interesantă. Robert Sapolsky in cartea “Behave” arată foarte convingător cum nurture activează sau dezactivează nature, în funcție de cultura în care crește individul. Altruismul și competitivitatea sînt emoții preponderent sociale, nu înnăscute. Altă carte de referință: The Science of Evil - On Empathy and the Origins of Cruelty de Simon Baron Cohen. Mi-ar plăcea să discutăm live.
cool! mulțumesc de recomandări, nu am citit și le pun pe listă!
Nice. Se simte influenta stilului de prezentare al argumentelor de la Zaiafet (si asta e un lucru excelent, pentru ca e un mod de prezentare extrem de coerent si usor de urmarit). O singura precizare. Eu as renunta la muzica aia de fundal. Ori data foarte incet, ori inlocuita cu ceva mai calm, ori scoasa cu totul. Cum e acum, cel putin pentru mine a fost enervanta. La cat mai multe astfel de clipuri
Da, celebram mostenirea genetica pentru ca asta aduce valoare in lume. Nu inseamna ca daca nu esti cel mai bun alergator, nu ai alte valori, ci ca nu esti bun la asta si trebuie sa cauti alt ceva prin care sa faci lumea un loc mai bun. Fara competitie ai vedea dansatori aritmici, muzica facuta de afoni si glume de Cristi Popesco ;) (asta ar fii una...)
Vrem muzică de afoni și glume de Popesco?😬😬😬
Eu majoritatea dansatorilor aritmici și a cântăreților afoni o văd taman la competiții precum „Românii au talent”.
@@theyellowmeteor da, dar nu e vina cenceptului de copetitie competiție din potrivă e vina handicapatilor care fac preselecțiile (competiția nu e destiul de acerbă 😀😀😀😀😀)
Sportul te face ma sanatos mental, competitia te face mai productiv . Iar cei mai lenesi o sa iti dea tie dreptate.
Cam asa functioneaza si lumea. Tarile mai puternice le-o trag alora mai naspa, in unele chiar muncindu-se fortat. Ca unii sa o duca bine, o duc altii mai rau.
Genial!!! Sunt fanul tau nr.1. Asta gândeam de mult dar nu puteam explica. Mulțumesc pt. acest video. Pe mine m-a desăvârșit. Ești foarte tare!!!
Îmi place subiectul. Cred că trebuie specificat că există o diferență între competiție si evaluare. Din păcate nu pot participa la live dar aș aprecia dacă va fi înregistrat ca să îl văd cand pot. Mulțumesc.
Imi place cum ai vorbit dedpre subiect. Fara sa fi ascultat as fi considerat continutul nonsens. Bv, si eu m-am gandit la partea cu olimpiadele...pot fi unii care nu au participat care pot fi cu mult mai buni. Imi plac argumentele.
ok, am devenit putin defensiv in prima partea a videoului, dar sunt 100% cu tine pt ce ai zis la concluzie, dar nu cred ca ar trebui eliminate concursurile, poti sa participi la ele si fara sa ii "deranjezi" pe altii, asta daca o faci casual, un concurs de alergat de exemplu casual poate sa iti dea un goal exact, un motiv pentru tot antrenamentul pe care il faci, te antrenezi tot anul la alergat dupa ce iesi de la munca, si la final de an participi la un concurs, doar pentru fun, si te compari doar pe tine cu tine, adica nu te duci la concurs sa fii mai bun decat altii, doar ca sa vezi cum ai evoluat fata de anul trecut, si e un mediu unde sunt foarte multi oameni intr un loc restrans si toti au acelasi hobby, deci poti sa ti faci prieteni noi.
Iar la participarea profesionista unde iti castigi banii din chestia asta, e o lupta intre niste anomalii genetice, unde castiga cel care a depus mai mult efort, sau cel cu o strategie mai buna, sau cel care a stiut sa se foloseasca mai bine de avantajele genetice, adica e enorm de multa munca pe langa "blessing-ul" asta genetic.
Dupa parerea mea sunt foarte ok concursurile de genul, cel putin cele sportive, atat timp cat ai o mentalitate adecvata, nu mentalitatea de ai infringe pe altii.
Nu voi participa la dezbaterea live dar îți voi lasa un contra-argument aici. Deși înțeleg narativul ideilor pe care le expui și sunt conștient ca exista multă literatura contemporană care susține aceasta ideologie as face câteva mențiuni. La fel ca și tine vb din experiența. Eu am făcut sport si am participat la competiții. Pe unele le-am câștigat pe altele le-am pierdut. Ei bine nu m-am ales cu traume si nici nu m-am retras cu trauma ca nu voi fi niciodată destul de bun. Dimpotrivă, am învățat sa accept emoțiile unei pierderi, unui eșec, unei dezamăgiri, iar mai apoi cum sa ma regrupez sa merg mai departe si sa încerc din nou. Am învățat ca disciplina, munca si determinarea pot avea rezultate pozitive pe termen lung. Experiența participării la competiții m-a făcut sa răspund acestor emoții inevitabile in viața cu calm si siguranța pentru ca am avut experiența, in joaca, acelor competiții in anii mei de formare. Și asta este cazul majorității colegilor lângă care am crescut, fără ca vreunul dintre noi sa avem rezultate extraordinare.
Și asta nu cred ca se rezuma numai la sport. Orice tip de activitate in care se organizează competiții, te antrenează in fond cum sa răspunzi si sa faci fata la o serie de emoții total umane. Cum sa devii tu o versiune mai buna a ta. Și te pregătește in fond pentru emoții pe care le vei experimenta inevitabil in experiența vieții. Mai mult decât atât nimeni nu se pregătește singur. Ce ai omis in discursul tău este dinamica colegialității coechipierilor lângă care te pregătești, relația cu antrenorul/tutorele si exercițiul de încredere dintre voi. Competiția de obicei îți va expune slăbiciunile, iar echipa lângă care te pregătești te va ajuta cum sa le abordezi și sa găsești soluții pentru a le corecta și a deveni mai bun. In dinamica călătoriei tale, se manifesta o experiența completa, in urma căreia înveți cum sa lucrezi in echipa, cum sa fii disciplinat, sa ai încredere, respect etc.
Este cu totul normal ca in explorarea unei discipline vei întâlni oameni mai determinați sau mai muncitori ca tine. Sau pur și simplu echipați genetic cu un material mai bun decât al tău. Sportul, arta, muzica, literatura etc. sunt discipline pe care le practici din pasiune. Iar opera ta expusă devine inevitabil sursa de ‘entertainment’ pentru simpatizanții acelui tip de activitatea. Rata ta de succes împreuna cu presiunea simpatizanților tai sunt capabile provoace traume și/sau sa creeze presiuni care conduc la obsesia de a fi ‘the best’. Atunci dinamica călătoriei poate devini toxica, își poate rata scopul si poate devini distructiva. Când se întâmpla asta protagonistul devine ori obsedat de obiectul pasiunii lui împingând călătoria dincolo de limitele sănătății. Sau poate fi traumatizat in urma eșecului participării. Dar asta este mai mult un derapaj decât un scop final al practicării unei discipline. Iar pentru simpatizant atractiv nu este experiența personală a protagonistului, ci rezultatele operei lui, alimentând astfel aviditatea lui pentru succes. Totuși, deșii distructive, unele călătorii traumatizante ne-au lăsat multe opere sau performanțe care ne-au inspirat si care fac parte din repertoriul admirațiilor si plăcerilor conștientului nostru afectiv.
Cred ca despre ce încerci sa vorbești este mai degrabă raportul dintre stimul și recompensa, prevalent in dinamica competiției. Aș remarca însă faptul ca, chiar si in absența unei competiții organizate, indiferent de activitatea practicată, raportul stimul-recompensa este inevitabil. Faptul ca internetul este o platforma care îți oferă șansa sa îți expui ideile, arta sau orice tip de activitate este minunat. Dar nu e ca și cum expunerea ta pe internet nu vine la pachet cu aceleași emoții și dorințe ca un concurs tradițional. Oamenii expun pe internet fiind constant in competiție pentru atenția celorlalți. Exista un public care prezintă interes pentru activitatea pe care o expui și competiția celor care expun conținut asemanator. Ca și in sport exista recompensa muncii pe care o depui prin aprecierile oamenilor care te simpatizează, dar si remunerația financiară in urma succesului tău. Cu cât platforma ta este mai urmărită cu atât devii mai influent. Vei inspira pe unii, dar inevitabil cu cât devii mai bun la ceea ce faci poți descuraja oameni la început de drum care vor crede ca nu sunt la fel de buni ca tine. Asta nu pentru ca atunci când se vor expune si ei genul asta de conținut, nu vor primi același număr de likes si nu vor acea același răspuns de la publicul cu acel interes. Și bineînțeles unii vor împinge practica activității lor pana la obsesie și vor fii susceptibili la traume. Nu orice producător de Podcast va avea succesul lui Joe Rogan. Și nici nu vor câștiga cu toții milioane ca el. Unii o vor face oricum din plăcere, multumiti de un succes local, alții nici nu vor încerca considerând ca nu au nici o șansa. Alții vor încerca si vor fi dezamăgiți de eșecul lor. Lipsa unui concurs organizat între podcast-uri nu rezulta implicit in absenta aspiraților, realizărilor, eșecurilor sau traumelor celor ce vor să urmeze o cariera in Podcast. La fel cum un jucător de fotbal poate juca pt Real Madrid castigand milioane, sau poate juca de placere la o echipa locală castigand decent. La fel poate trai o trauma ca nu poate fii cel mai bun jucător. Ambele experiențe pot fi de succes, doar plăcute sau traumatizante in funcție de experiențele personale, in funcție de prototipul psihologic care le trăiește si răspunsul afectiv față de emoțiile trăite.
Ai putea bineînțeles sa rezumi acest comportament ca efectul practicării competițiilor de-a lungul istoriei. Dar personal văd ca lucrurile stau tocmai invers. Practicarea competițiilor de-a lungul istoriei este rezultatul predispoziției psihologiei noastre care participa inevitabil in raportul stimul-recompensa. Încercarea eliminării competițiilor este după părerea mea un derapaj ideologic ce nu poate avea vitalitatea necesară pentru a elimina efectul neplăcut. Mai degrabă încearcă sa trateze un simptom decât o cauza. Dar atât timp cat cauza va guverna angrenajul psihologiei noastre vom dezvolta alte simptome. Unele poate chiar mai grave și mai nocive. Spre exemplu nivelul de stres depresie si anxietate, pare mai degrabă sa fie crescând odată cu apariția Internetului si platformelor media din cadrul lui. Dar asta ar fi o cu totul alta discuție …
excelenta argumentare!
Intrecerile sportive individuale se pot face in continuare batand recorduri. Nu ti se pare putin ciudata posibilitatea ca cineva care castiga medalia de aur la o disciplina care a avut si calificari totusi sa nu fi performat cel mai bine din concursul ala? Tu ai castigat aurul, dar de fapt e posibil ca altii din concurs sa fi alergat mai bine cu X ore inainte. Nu spune nimic despre tine sau despre ei ci doar ca a fost un cumul de imprejurari prin care tu ai plecat acasa cu banii si altii cu nimic.
Un lucru asemanator e si pentru intrecerile sportive pe echipe, dar acolo deja se intampla ca echipa care are scorul mai bun intr-o intrecere - deci echipa care a castigat, sa nu ia totusi mai multi bani. Chiar si in box sau mma la sportivii celebri sumele finale pot fi mai mari pentru pierzator decat pentru castigator. Lucru care arata si intareste fix despre ce e vorba in concursurile astea - entertainment, distractie ... circ pe scurt. Pentru ca nici nu e o distractie normala ci un hack, un exploit al unor oameni sau daca vrei mai pe larg al societatii. Pana si Toma aici face asta, se foloseste de tehnici de marketing ca sa atraga cati mai multi oameni. OK, poate sa zicem ca nu-l intereseaza sa ia views de la altii desi asta se intampla practic, dar impreuna cu restul de pe youtube contribuie la pierderea de vreme de catre noi ... unii din ei poate uita de copil si sa uita la micul Toma. Ai zice ca e vina omului, dar e vina lui Toma ca el isi da tot interesul sa-l faca pe omul ala sa se uita la el si nu la copilul lui ... copilul lui e doar biologie, fara hack si omul s-ar ocupa de el mai mult daca nu ar exista youtube, dar Toma are cheaturile activate :)
Concursul e OK si e natural, biologic, atunci cand sunt resurse naturale finite - nu putea intra toata lumea la facultate pentru ca nu erau destule locuri in banci sau ca profesorul nu putea corecta atatea lucrari. Chiar si acolo e cumva diferit fata de un concurs pentru ca ai un barem punctual cu care te bati. De exemplu daca ai 4 candidati pentru un singur job de macaragiu, toti cu aceeasi experienta si cerinte indeplinite - ii poti alege fara probleme aleator. Daca acum jdemii de ani venea leul si alerga dupa sapte oameni e natural ca doar pe ala mai incet il manca, pentru ca scaparea era finita la 9. Dar daca ei mergeau la vanatoare de iepuri si doar unul prindea atunci impartea cu ceilalti, ca altfel il mancau si pe el si pe iepure :).
Toma vorbeste despre concursuri de tip suma 0 artificiale, facute cu scopul final de circ care pentru ca nu-s ceva natural fac rau ... fac rau si alora care pierd si alora care castiga si naturii in general. De ce si alora care castiga? Pentru ca o sa vrei mai mult si mai mult si mai mult si mai mult si nu te ajuta cu nimic de fapt, doar iti mentine niste hormoni ridicati, dar in detrimentul altora. Crezi ca Bezos sau Musk sau jmecherii locali din politica se trezesc dimineata gandindu-se ca fac rau altora? ca 1 cent in plus luat de la fiecare zi de zi rapeste altora sansa sa se dezvolte? Nu. Ei doar vor mai mult si poate ca intr-o zi vor "da inapoi". Poti sa-ti mentii hormonii aia de ridicati si fara sa ranesti pe altii. OK, tu spui ca pierderile nu te-au traumatizat - dar de unde stii cum ai fi fost fara ele? Crezi ca te-au intarit pentru viata, dar practic toti suntem intariti pentru ca toti traim in societatea asta care incurajeaza competitia. Poate unii n-au facut sport, dar au fost la olimpiade, altii poate n-au facut nici una nici alta, dar au fost nevoiti sa se apere pe strada. Una e munca, ambitia, perseverenta nu au legatura cu asta. Din exemplu personal - sunt o fire total necompetitiva, cand vedeam la scoala in cel se transformau unii din colegii mei cand aveam lucrari, teze, examene mereu mi se parea ireal - zeci de ani mai tarziu ... avem practic aceeasi viata, n-a ajuns nimeni pe marte, n-a gasit nimeni leacul pentru cancer, toti o sa traim probabil cam la fel de mult.
N-am ajuns in punctul asta al civilizatiei datorita competiei oricat ne-am pacali ca e asa. Pentru ca daca ai lasa la liber regulile, fara legi create de civilizatie , fara politie, sa fie o competitie naturala, adevarata in secunda doi toti din Ferentari ar veni in Cotroceni si-ar rupe tot. Am ajuns datorita colaborarii si a faptului ca am lucrat impreuna sa prindem un mamut, am lucrat impreuna sa ne aparam de un tigru, am lucrat impreuna sa facem descoperiri stiintifice. Ai spune ca acum traim mai bine ca acum 100 de ani cu toate ca se intampla asta cu circul, dar nu-i o cauza, sunt doar corelate. Nu avem speranta de viata mai mare, acces la educatie medicamente etc. pentru ca am fost competivivi avem in ciuda competitivitatii. In Europa nu ne mai batem ca chiorii tocmai pentru ca am inteles ca cel mai bine e sa cooperam.
Nu e vorba de comunism, ci de socialismul natural ... suntem fiinte sociale si din pacate doar in grupuri mici. E nevoie de un efort constient, social, sa ne fie bine la numerele de acum. Despre asta e vorba.
Tare n-am citit
Am vazut doar acum acest video pentru ca te urmaresc de putin timp. M-a pasionat subiectul o perioada de timp si cred ca ai dreptate intr-o mica masura. Cred ca in general concursurile si nevoia de a participa sunt aducatoare de beneficii pe toate planurile si nu apartin asa de jos in piramida lui Maslow ci din contra nevoia de stima de sine si de autodepasire sunt in varful piramidei si cei care aspira catre varful piramidei in majoritatea cazurilor au in stapanire celelalte nivele de baza. De fapt cu ce nu sunt total de acord e ca aceste concursuri (si aici ma refer la cele sportive) se bazeaza pe pierderea celorlalti. Aici pur si simplu nu pot pricepe conceptul. Ca un om care am facut sport toata viata ca amator (deci nu prea am castigat concursuri) nu m-am simtit si nici nu am auzit de acest concept pana acum. La concursurile de alergare la care particip toata lumea pare fericita si asta o spun din postura de voluntar la organizarea unui asa concurs. Ideea de competitie la copii e destul de controversata in ideea in care s-a dezvoltat in Romania unde am ajuns pe locuri fruntase in lume la sporturi care nu erau de masa pentru ca acest cult al personalitatii conducatorilor era foarte mare (vezi olimpiadele pe materii de scoala unde desi stam rau in medie, castigam olimpiade internationale cu o mana de copii). Dar ideea de sport si de competitii prietenoase stau la baza unei societati sanatoase.
Cat despre acele calitati native (sau nu) necesare pentru a fi un castigator ti-as recomanda cu caldura o carte pe care o consider de referinta in acest domeniu: "Mitul talentului" de Matthew Syed.
Mai Toma, nici nu stiu ce-a fost asta, man... Dar mi-a placut. Mai fa clipuri de-asta, ca m-ai prins. Nici n-am clintit, in timpul clipului. Bravo.
Pe măsură ce evoluăm în bine, concursurile vor ajuta din ce în ce mai puțin. Dar întotdeauna va rămâne concursul cu propria persoană, mai bine zis competiția cu sine.
Deci problema nu este competitia. Problema este modul in care o privim. Exemplu: am vazut la olimpiada cazuri in care persoana de pe locul al 3-lea era mai fericita de rezultat decat persoana de pe locul al 2-lea. Sau cazuri in care persoanele care au participat la eveniment se bucurau de experienta concursului.
Bravo! Exceptional contra argument!
Horațiu Mălăele spre exemplu pentru mine n-are concurent. E un om deștept. Și face din plăcere ce face. Totuși e loc și de alții. Trebuie sa ai o stabilitate mentală pentru ca atunci când ajungi în vârf sa nu te tulburi și sa poți rezista.
M-au impresionat veverițele! Excelentă expunere!
Printre singurele momente ale sponsorului la care nu am fost tentat sa dau skip :)
Gândești la fel ca mine. Ma bucur ca te-am cunoscut
Genial. Abia aștept acel debate. Am citit niște cărți și rezonez cu principiile tale. Societatea trebuie să evolueze.
Tu ești unul din ăia care are două mâini stângi, dar vrea să devină chirurg, nu-i așa?
Felicitări pentru clipurile pe care le creezi pe youtube si pentru materialul de stand up. Esti genial.
Like! Noul atentie cad mere
Foarte interesant.
Mi se pare fantastic ca știi ca evoluția speciei s-a bazat pe survival of the fittest, dar in același timp poți crede ca suntem atât de departe cu evoluția încât nu mai avem nevoie de acest mecanism. Te invit sa vizionezi "Idiocracy". Succes!
Mulțumesc. Am văzut "Idiocrcay", e foarte funny. Eseul video de față însă nu e o analiză a situației curente. Este o propunere de organizare teoretică in viitor. Deci nu văd ce importanță are în ce stadiu suntem acum cu evoluția. Mai ales că nu am oferit un timeframe pentru această etapă evolutivă. Oamenii care îmi scriu că suntem încă departe nu mă contrazic cu nimic. Și în Grecia Antica au scris povesti SF despre călătorie în spațiu.
@@miculToma Salut! Probabil am înțeles eu greșit ca este ceva ce consideri viabil pt implementare acum. In alta ordine de idei, ma bucur ca ai văzut Idiocracy.
Sa fie!
Toate lucrurile astea sunt inculcate încă din copilărie. Mai toate jocurile de grup ale copiilor sunt nişte tâmpenii şi se bazează pe spiritul de competiție şi pe dorința de a-i înlătura pe ceilalți.
În viata la un moment dat cauți exclusivitate, sa fii diferit sau mai bun , altfel care e diferența între oameni ? Exact ca și în cazul în care exista oameni care dau comenzi și alții care primesc, la fel e și cu competițiile, nu toți sunt capabili sa depună efort castige . Tu prin obținerea premiului dovedești ca ești mai bun și asta e exclusivitate . De ce exista mașinile de colecție?
Toma: Hai ma sa jucam monopoly
Prieten: Nu ma ca iar te oftici
Toma:
Concursurile prostești precum cel ca „vrei să fii miliardar” (o tâmpenie, cine nu ar vrea ?), „prețul corect”, „bingi” etc, da sunt niște refulări în care proștii au niște șanse să-și mângâie orgoliul și să-și mascheze incompetența, lipsa de ambiție și de creativitate, da, astfel de concursuri nu se pot numi concursuri ci niște spectacole grotești prin care se spală bani. Competiția stimulează, competiția selectează, competiția validează. Nu poți anula sau desființa un concurs de admitere la facultate pt că ajungi așa cum suntem acum, o țară de proști cu diplome de studii superioare. Chiar dacă treci de sita unui concurs de admitere nu înseamnă că ai să și termini facultatea, noi am început o grupă de 30 si am terminat 15, unii au mai rămas repetenți și au terminat în anii următori alții nu au terminat de loc, au abandonat după primul an. Doar pt că unii sunt frustrați pt că nu au intrat la arhitectură asta nu înseamnă că trebuie renunțat la concursul de admitere ci înseamnă că și-au evaluat greșit talentul sau înclinația cu care l-a înzestrat natura. Consider că trebuie să existe programe în școli, până la terminarea liceului chiar, prin care psihologi specializați să poată evalua abilitățile și talentul copiilor. Toți vrem să devenim fotomodele, actori sau cântăreți aplaudați la scenă mare dar nu se poate.
Concursurile nu se dau numai intre cei care participa, ci si intre cei care se uita. Creaza apartenente de trib. Concursurile sunt o modalitate pasnica de a exersa testosteronul barbatilor in alt fel decat prin lupte violente. E bine ca sunt concursuri sportive pentru ca e mai bine sa se oftice unul care a pierdut si toti sustinatorii lui decat sa moare oameni nevinovati, copii, femei, sa le arda casele, satele, etc. Pur si simplu, concursurile de azi sunt o ramasita ancestrala a tendintei violente a speciei noastre.
Nu ai inteles nimic din prezentare 😂😂!
Foarte utila ideea videoclipului si foarte faina ideea cu debate-ul!
Sunt de acord cu ceea ce spui, asa ca nu o sa dau niciun contra-argument. Mai degraba as prezenta o parere.
Cred ca nu competitia in sine este radacina problemei, ci motivele pentru care cineva considera competitia importanta, plus perceptia fata de ea, modul in care se raporteaza la intreg procesul. Daca motivele inclina spre validare , apreciere ori atentie (adica ceva ce vine din exterior), atunci competitivitatea se rezuma la dorinta oarba de a castiga, uneori calcand pe cadavre, alteori arzand etape. Da, oricine vrea sa fie apreciat, nu e nimic gresit in asta. Insa, daca motivele ar pleca din interior si s-ar baza pe lucruri necuantificabile precum numar de medalii pe raft sau like-uri pe internet, atunci competitia are mai mari sanse sa fie pozitiva (desi nici aici nu inseamna ca e intr-adevar pozitiva).
Prin "lucruri necuantificabile" ma refer la lucruri pe care ar trebui sa le dobandesti pe parcursul pregatirii pentru un concurs : disciplina, organizare, rabdare, calm, tenacitate, principii, etc. Lucruri mult mai valoaroase decat popularitatea efemera, de exemplu. Si mai ales intelegerea fricilor/emotiilor, constientizarea faptului ca o sa esuam, ca o sa gresim, fie ca ne convine, fie ca nu.
Cat timp concentrarea este intr-o mai mare masura pe extern (sub orice forma a sa), competitia devine modalitate de comparatie. E cazul diplomei de participare, cazul mentiunilor, cazul notelor/ mediilor din scoala. Apropo, cand eram in generala cineva a primit "diploma de lectura", adica o foaie pentru ca a citit un text intr-un grup la un moment dat. Gen "pentru ca ne bucuram ca nu esti analfabet, poftim o foaie".
Prin urmare, frica de esec in principal ne determina sa lucram cu manusi atunci cand vine vorba de concursuri, in ideea "sa nu ne sara lumea in cap, ia si tu ceva acolo". Doar ca in incercarea de a multumi multimi...picam in ridicol. Singura competitie consider ca e cu tine.
George Carlin are in "It's bad for ya" exact o bucata despre subiect ("Every Child Is Special" pe RUclips), in care zice :
"You know what they say to a kid who lost these days? You were the last winner."
Imi place ca abordezi astfel de teme pe canal. Un continut binevenit, argumentat si util. Keep up the (very) good work!
Genial
Mulțumim!
Sunt abonat cu alt cont. Asa ca ar fi chiar neproductiv din punct de vedere statistic sa ma abonez si cu acest cont. Ceea ce spui tu e corect la modul ideal. Noi nu traim intr-o lume ideala! Cu ce l-a ajutat pe Van Gogh ca azi am decis aleator ca suferinta expusa in picturile lui merita o avere? Cu ce m-ar ajuta pe mine creator daca peste un veac de la decesul meu, nu stiu ce cartoon creat de mine costa sute de miliarde de dolari? Lumea o sa fie nedreapta mereu, iar daca esti creator in vid nu ajungi sa capeti multumire de sine. Daca o expui si primesti feedback negativ esti la fel de nefericit ca unul care pierde. Deci e mai bine sa intri in competitie, sa vezi ce cauta lumea si sa te lasi daca nu poate sa accepte produsul tau. Pur si simplu nu se sincronizeaza cu tine. Lumea o sa fie nedreapta mereu. Si ideea ta, expusa poate si mai slab decat tine, dar mai bine promovata ar putea sa prinda peste 2 ani. Fiindca atunci a fost momentul ei. Atunci s-a strans in lume suficienta incarcatura emotionala. Oamenii nu vor fi mai fericiti daca vor creat in neant! E doar o iluzie!
Ce bine le zici.👏👏👏
se vedea din materialul de stand-up că îți fuge mintea bine (nu ca ar fi concurs de alergat 😀 ) Felicitări pentru idei si content
Apreciez foarte mult maniera de expunere a problemei si sunt in proportie mare de acord cu spusele tale, doar ca spre final m-am intrebat ce ai cautat la iUmor. Oare participarea nu te face complice la comportamentul care promoveaza competitia?
o intrebare buna! o discutam in LIVE daca intri sau mi se aduce aminte de ea. pentru ca da, nu e un raspuns 100% clar sau care sa sustina tot ce am zis aici.
Felicitări Tomo pentru acest video❗
Se vede faptul că ai o filosofie de viață, și valori etice și morale pe care (cel mai probabil /îmi place să cred că) le aplici.
By default, cred că asta îți va asigura multe "roșii în față" din partea celor care neputincioși fiind (încă, cel puțin) de a înțelege despre ce e vorba - dau cu barda. Furia cu care detractorii lovesc 🟰 măsura neputinței lor intelectuale de a înțelege despre ce e vorba dar si (mai ales) spirituale [dpdv intelectual uneori incep ușor, ușor să înțeleagă dar dpdv emoțional/spiritual nu pot accepta de cele mai multe ori de frică. Frica de a nu ajunge expus pe același stâlp al infamiei (sau lângă)] .
P. S.
1. Alvin Toffler atinge subiectul dezbătut aici în unele din cărțile lui. Ex: "Al treilea val"
2. În pofida faptului că nu sunt "la modă", Mi-aș dori să mai vad unele materiale care abordează subiecte filosofice de genul acesta.
Oricum, felicitări pentru articol🐑
Bine, Tomaaaaa! Bravo! Asta e genul de conținut de care are nevoie societatea.
Da, dar mai mult nu. Nu uita ca, in primul rand, la concursuri te prezinti voluntar si stii riscul de a pierde, iar pierderea (materiala, nu conceptul) nu e grava (nu e ca si cum risc casa la un maraton), ba mai mult, deseori incurajeaza motivatia pt a fi si mai bun data viitoare.
Corectie gramaticala (no hate, just help): cand folosesti comparativul, foloseste "decat" in loc de "ca": mai inalt DECAT ala, mai rapid DECAT plm. "Ca" il folosesti atunci cand compari grade egale: inalt ca ala, rapid ca plm.
Edit: nu conteaza doar genetica, ci si pregatirea. Eu am picioare super dezvoltate si nu am mai alergat de ani, dupa 50m sunt lesinat. Pe cand un schilod cu 15 ani de antrenament ma face fluierand chiar daca eu as baga 5 de acum incolo.
Buna ideea cu dezbaterea 👌
te astept in live debate sa discutam punctele astea
👏👏👏
Te apreciez
se poate vorbi si despre jocurile on line unde win rate-ul este GoD ,esti evaluat dupa cifre cand tu ai intrat sa-te joci ( sa-te simti bine ) 9
Salut! Acu' am vazut si io video-ul. Chiar daca nu sunt de acord cu opiniile tale, cred ca e grozav demersul. Avem nevoie mare de dezbateri. Uitandu-ma in jur am impresia ca paradoxal se pierde cultura asta.
Nu sunt in total de acord cu tine dar imi place mult ideea si clipul
Te rog mai fa videouri din astea
Joburile cum se vor alege?
Vezi că emag genius face exact invers ceea ce ai susținut tu. Doooo
Interesant subiectul, nu m-am așteptat la un asemenea video deși știu că faci lucruri creative în multe domenii. Sunt complet de acord, competiția (cu alte persoane) nu e atât de benefică pe cât pare. Mi-am dat seama în studenție că aș fi avut mai mult de câștigat având un spirit de echipă mai pronunțat decât a încerca să mă feresc de eventuali profitori nerecunoscători. În viață nu poți evolua foarte mult pe cont propriu ci ai nevoie de un sistem de sprijin, de colegi și mentori. Iar prin cooperare avem mai mult de câștigat ca societate, realizăm lucruri de calitate mai bună sau cel puțin evităm dezastre (un exemplu concret din facultatea de construcții: dacă te gândești că colegii tăi de acum -- care, să zicem, nu au înțeles anumite lucruri de bază -- vor ajunge să proiecteze casa cuiva, parcă altfel vezi nevoia de cooperare, fiindcă nu ai vrea să riscați siguranța cuiva).
Sper să continui cu aceste clipuri; chiar îți admir și apreciez munca.
Competiția hrănește spiritele.
Ma bucur ca si tu consideri ca orice facem este la baza pentru egoism! Sustin asta de ceva timp si ma tot cert cu lumea pe tema asta :D
cheers man!
Nu m-a crezut nimeni când am zis ca șahul e un joc periculos. Ma gândesc acum cata lume a suferit din cauza mea…. câți oameni au pierdut. Îmi place sa câștig; probabil ca sunt ușor sociopat. Dar acum e prea târziu. Am ales drumul asta și nu cred ca ma mai pot opri. Voi rămâne acel tip dur și nemilos cu care nu vrei sa te pui.. la șah..
Pentru o clipă am crezut că vorbești serios frate😐😬😬😬, trebuia să bagi ceva cu morți, cu răniți, cu traume pe viață, trebuia să spui că ai întâlnit un prieten din copilărie care are PTSD de la o partidă de șah pierdută cu tine și s-a lăsat de joc, o făceai și tu mai dramatic ce naiba, da serios, competiția dus omul pe lună și el spune că nu e bună ok.
A ajuns omul pe Lună, așa și?
@@Adi.Raikkonen serios frate am reușit practic ceva imposibil cu o sută de ani în urmă (1800)😐😐😐 și tu spui "...așa și??" Hai să mulțumim competiției pentru dispozitiviele astea de pe care scriem comentarii, competiția a dus la cea mai prosperă și mai lipsită de boli (exceptând covid care na, nea dat peste cap recordul dar totusi, nui la fel de rău ca restul pandemiilor gripa spaniolă, moarte neagră, etc.) și sărăcie, oamenii sunt inspirați de cei mai buni decât ei ( evident cu un anumit nivel de invidie firește asta ne face să evoluăm, bullshitul ăla motivațional cu concurează cu tine însuți ar funxiona într-o lume ideală unde oamenii nu sar multumi cu ei însuși ( unde oamenii nu ar fi ok cu ei însuși, la modul cât de deștepți sunt, câte kg au, cât de rapid aleargă etc. Oamenii vor pâine și circ. A spus Toma în clip wtf.) (Ca să înțelegi cine vorbește cu tine, nu e un atlet sau așa ceva, e un copil de 16 ani obez care nui bun la spor deci nu chiar cel mai bun genetic, evident). Deci întrebarea ta cu luna, luna este o metaforă, de la niste animale primitive care concurau intre ele pentru statut și putere pentru a vâna, am ajuns să construi civilizații prin concurență am ajuns să părăsim însăși planeta care nea creat, și în curând poate tot prin concurență vom putea popula alte planete, ne vom extinde și vom incerca să evoluăm ca speciei, dar să spunem că unul dintre motivele pentru care suntem unde suntem trebuie abolit este stupid.
@@Adi.Raikkonen Adi, lasă-mă să ghicesc, esti unul dintre cei care au pierdut la șotron cand erai mic?
@@yankeevictor9055 scuzati am dat două comenturi fix dean pulea, le-am șters.
te salut din viitor, am ratat prezentul prezentat
Danke!
Se vede ca Toma nu face sport:D
6:00 pentru ca e vorba de bani? tu poti plati scolarizarea decat la n indivizi ( in relatitate cam la n/4) si daca ai n*10 indivizi care vor sa beneficieze trebuie sa alegi cumva
Total de acord in ceea ce privește altruismul. Nici eu nu îl simt natural când fac un lucru bun pentru ceilalți. Întotdeauna percep acțiunea respectivă ca pe o dovadă de egoism : fac bine ceiluilat ca să se simtă el bine știind sigur că, la final, eu o să fiu cea care se simte cel mai bine având satisfacția că am făcut un lucru bun. Cât despre chestia cu competiția, nu vreau să sune dubios, dar mi se părea că o aud pe mama în copilărie :"dacă înceți, o faci pentru tine. Nu înveți nici pentru mine ca mamă a ta, nici pentru profesori, nici pentru a fi mai bună decât colegii tăi. Vrei să fii mai bună? Fă-o pentru tine, pentru a fi mai bună decât erai zilele trecute!". Vorbele astea repetate mi-au anihilat orice simț al competiției vizavi de ceilalți și să-mi măsor forțele doar cu mine însămi, iar treaba asta m-a ferit mereu de frustrări, ciudă pe ceilalți și încrâncenări inutile. M-am uitat la cei mai buni decât mine cu admirație, niciodată cu ură sau cu dispreț. Fain clip! Felicitări!
Exact, sincer clipul fain dar nu sunt de acord cu Toma competiția e ce ne face oameni, muncim pentru noi, alergăm, sărim, ridicăm greutăți pentru noi, învățăm pentru noi, câteodată îi dispretuim pe cei mai buni ca noi dar în același timp cat de nesimțit n-ai fi tot îi admiri pentru ce au făcut.
@@betaraybill..., păi, competiția există și la mine, dar este "eu în competiție cu mine". Asta din punctul meu de vedere. N-am putut niciodată să concuez cu ceilalți, nu am instinctul ăsta. Dar mă uit mereu la locul unde sunt și încerc să il depășesc, să înaintez.
@@raluionita9788 Da, dar tot competiție este orice ai spune, tot asta este cu tine sau nu, dacă nu devii mai câstigi, păi atunci pierzi (nu vine toma cu un trofeu din platic pe care scrie "ai incercat să fii mai bună premiu de participare" pentrucă asta e viața reală.
@@betaraybill..., nu e nevoie să vină Toma sau altcineva cu un trofeu. Cu niciun trofeu, de fapt. Trofeul nu există pentru mine. Îmi fac singură evaluarea de când sunt copil. Mă raportez mereu la ce am fost acum o zi, o lună, un an sau zece. Este o simplă atitudine de autodepășire, nu de o concurență pe diplomă sau trofeu. La ce mi-ar trebui un trofeu când eu știu deja că cea care sunt acum este o versiune mai bună decât cea care am fost acum o lună? Ce reprezintă diploma sau trofeul într-o astfel de situație? Ce reprezintă în orice situație? Că ai fost mai bun decât alții care au participat în acel moment la o chestie? Sunt multe circumstanțe care te-au ajutat să câștigi : te-ai trezit ok, alții s-au trezit cu durere de cap, poate. Tu ai avut o situație psihică bună în perioada anterioară concursului, alții poate au avut problème de sănătate sau au avut un deces în familie. Nu există, în lume, 2 oameni care să concureze într-o competiție și care să aibă fix aceleași premise. Dacă luăm 2 gemeni, crescuți în cadrul aceleiași familii, în aceleași condiții materiale și psihice, vom observa lejer că unul este bun într-un domeniu, iar celălalt este mai bun în alt domeniu. Nu există 2 oameni ca 2 picături de apă ca să aibă același background să putem spune că au concurat "corect" și au câștigat la fel. Deci? De ce m-aș apuca eu să concurez cu altcineva? Cât despre competiția cu mine, lucrurile sunt așa : am vrut, am încercat, a ieșit sau nu. Maine o iau de la capăt. Am câștigăt ceva dacă a ieșit? Da, am devenit mai bună la chestia respectivă și, analizând-mă, am observat că am o competență într-o anume direcție și voi munci în continuare să dezvolt această parte a mea. Nu mi-a ieșit? Dacă e ceva important, înseamnă că mai am de lucrat, dar, în urma unei autoevaluări, îmi dau seama care sunt lucrurile de îndreptat la mine și muncesc să le corectez. Oricum aș da-o, competiția cu ceilalți este inutilă și extrem de frustrantă, iar competiția cu mine este win-win situation.
@@betaraybill... ,. Nu vă sunt frate..cel.mult,. v-a putea fi soră... Și, dacă așa începeți ceea ce aveți de spus, eu aici mă retrag din discuție. Regret, nu citesc texte care încep cu "frate, eu nu incerc să te conving de nimic" pentru că 1. Fix această expresie trădează dorința celui care o emite de a te convinge de ceva anume și 2. Nici nu ați avea șanse să mă convingeți de ce diferit față de ce eu am experimentat ani de zile.Si un 3 mai separat un pic, nu cred că ați înțeles esența a ceea ce am spus până acum, iar eu nu mai am răbdare să-i mai explic cuiva care începe cu " frate" fără să-mi fie amic, fără să mă cunoască. Nu ne tragem de șireturi căci, cum spunea minunatul Nichita, eu mă port desculță. Multă sănătate și o viață fericită!
pe ce platforma bagam codul ca sa vedem ceva revelionul?
tazz.ro/revelion
Мыслишь масштабно, на опережение, мне кажется человечество находится в подростковом возрасте, ей необходимо взрослеть иначе есть шанс всё испортить в планетарном масштабе
Săracu' Virgil....🤣🤣🤣🤣🤣
Eu sunt curios ce specie sunt veveritele alea de la final
Înțeleg ce spui, dar ai multe fracturi de raționament și logică. Nu e rău că te gândești despre asta, dar vizionează tot filmul (inclusiv "momentul sponsorului" și ce spui acolo) și regândește "narativul"
Imi poti da si mie , te rog , un exemplu de fractura de rationament si un exemplu de fractura de logica ?
@@melcorb827 De ce nu ma mira ca nu vezi? ...melc orb :)))
@@melcorb827 Cauta raspunsul in psihologie, antropologie, filozofie... Cauta despre "puct de reper", competenta, responsabilitate. Nu mi-as dori un pilot de avion cu logica si gandirea ta.... si nici a lui Toma.(in ceea ce priveste subiectul asta)
@@ciocoflender007 Ajuta ma tu , spune mi unde sa caut cu precizie de chirurg, da mi un exemplu in psihologie, antropologie, filozofie ?
Tu esti un puct de reper pentru mine .
6:10 Te-ai lasa, deci, pe mana unui doctor chirurg care a terminat "facultatea" online? Sau ai angaja in firma ta un inginer (dau exemplu) la intamplare, din marea masa de candidati care iti bat la usa, fara concurs si fara sa il compari cu ceilalti (pentru ca ar fi gresit moral sa compari, nu?). Sigur, daca au terminat toti facultatea respectiva, trebuie sa fie la fel de competenti si de productivi, nu e nevoie de concurs. Sa nu cumva sa jignim sentimentele cuiva sau sa le provocam traume psihice, doarme fereastra! In felul asta am putea toti sa avem diplome in aproape toate domeniile. Daca maine ma plictisesc sa pun faianta, ma duc sa conduc locomotive. Si poimaine poate imi vine chef sa dirijez traficul aerian! Ar fi genial!.... Sau, mai degraba, NU?!. Nici macar comunismul nu a avut indrazneala sa elimine concursurile (si, sa recunoastem, comunistii sunt destul de indrazneti in multe domenii sociale!). A elimina concursurile si orice fel de comparatie intre indivizi ar fi, intr-adevar, culmea finala a unui comunism de tip extrem. O distopie perfecta.
concursul nu e singurul fel de a judeca competenta intr-un domeniu. ba chiar as zice ca e modul gresit de a evalua abilitățile. pe logica ta, tu preferi doar un doctor mai bun decat altu, chiar daca la modul absolut doctorul ala e nepriceput. pentru tine e suficient sa știi ca e altu si mai prost?
evaluarea abilităților se face cu criterii obiective si barem de notare, cu un “concurs” contra unui ideal, nu contra altui participant si atat.
inteleg ca vrei sa exagerezi pentru argument, dar medicina nu se poate face online. dar nici nu ma incalzeste cu nimic ca e concurs intre ei. vreau sa fie toti peste un anumit barem ca sa am incredere in ei.
n-as vrea un doctor de nota 7 doar pentru ca restu au luat 6.
regim social si de guvernare nu discut pentru ca nu ma pricep.
2:55 eu nu cumpar de la nici una. exista si alte alternative la gunoaiele de mall
A fost o glumă? Explicațiile și exemplele sunt mult prea puerile pentru o dezbatere serioasă. Nu te obligă nimeni să participi la o competiție, o faci de bună voie, iar prima regulă este să faci tot ce ține de tine. Dacă ești mulțumit de ceea ce "ai arătat pe teren", nu contează dacă ai câștigat sau nu. Se aplică în orice domeniu. Auzi, traume! 🤦 E complicat să înțelegi conceptul de competiție dacă nu ai o pregătire sportivă și singurele concursuri la care ai luat parte (și ai pierdut) au presupus să ai un creion, pix în mână. Și dacă te plângi că în societate există un mediu concurențial, data viitoare când ai nevoie de un electrician, cheamă-mă pe mine. Nu știu exact nici cum se schimbă un bec, dar îmi doresc să fiu electrician și nu vrei să-mi rănești sentimentele, să-mi provoci o traumă și să n-am ce să-i dau copilului de mâncare, doar pentru că sunt alții mai pricepuți decât mine în meseria asta. Fii sănătos!
1.Ai anulat toata munca de o viață a unora, într-adevăr geneticul conteaza enorm dar nici munca nu trebuie neglijata.
2. E ciudat sa vb de monopoluri cand chiar un monopol ți-a sponsorizat acest clip.
3. Mi se pare hot take ce ai zis in acest video
daca nu poți să vorbești fara vulgarități, vei fi blocat pe canal. te rog menține un debate civilizat
@@miculToma am modificat pentru a nu deranja si alti oameni care citesc comentariul. Nu e nevoie de block, am dat eu unsubscribe :)
as fi apreciat mai mult să putem dezbate subiectul ca niște adulți, mai ales daca ai așa o părere intensa despre asta, nu să îți iei subscribe-ul și să pleci. daca te răzgândești, te aștept în live.
Daca vreti si parerea unui psiholog ca sa detaliez dpdv tehnic de ce competitia este asa de daunatoare, vin si eu la debate :)
chiar te rog! eu nu sunt expert, și m-ar ajuta și pe mine și pe restul cu siguranță să înțelegem mai bine!
Sponsor care face concurenta neloiala intr-un video despre concursuri injuste/care nu ar tb sa existe? :D
Videoul.asta a explicat pentru mine faptul ca eu nu știu ce note au copii mei la școală
cred ca de aceea s a infiintat formula 1 2 3 4..................eu am 1,95 ....95 kg ....dar nu joc sah,mi am rupt piciorul .....multumesc !
1:16 In general sunt si premii monetare pe langa acea cupa... stiai asta?
Vreau sa-l vad pe Toma când se duce la stomatolog, de exemplu, și ala-i spune ca a fost absolventul unei facultăți online de medicina. Eventual și ca a fost ultimul din grupa de 20 000 de studenti.
ce doctor crezi ca recunoaste vreodata, in fata unui client care plateste, ca a fost ultimul din 20K studenti? :)
@@miculToma .Ala care termina facultatea de medicina online. 😛
Nu e contra-argument, dar poate contra-exemplu, limitandu-ma la una din sferele la care faci referire, a competitiilor sportive - snooker-ul e fun doar daca il joci, meciurile de competitie WST nu? Crezi ca daca nu ar exista un circuit profesionist si competitii in care jucatorii castiga bani si pozitii in clasament ar face asta sau ar juca in timpul liber la un nivel mult mai apropiat de ceea ce presupun ca e nivelul tau, facand altceva cu viata lor?
Pot deconstrui toate argumentele astea si beat. Nu ai trecut peste faptul ca nu ai fost cel mai rapid baiat in clasa a doua.
Nebunu" Asta are Dreptate!!!
N-am cum trece cu vederea engleza pe care o vorbeste si acum "Simona Noastra" ;)
Super faine ideile. Astept si alte video-uri cu alte teme, abordate in acest format. gg
"ti-ai distrus copilul, viata lui ratata-i premiul"
based.
But also e cea mai pacifistă manifestare a războiului sub formă de entertainment, concursuri, jocuri video pe bază de competiție. Asta suntem
Ar trebui sa te faci psiholog. Pe mine m-ai ajutat mult cu video-ul asta (si cel despre sindromul impostorului)
Eu sunt de acord cu tot ce ai zis. Marele micul Toma rules!
In opinia mea:
Nu cred ca ajuta sa te compari cu ceilalti
Singurul concurs e cu tine insuti
Într-adevăr, dom'ne! Și eu, dacă m-ar opera un chirurg, aş dori sa fie cineva care o face așa, de hobby, că e interesant. Păi cum ar fi să fie cineva căruia i s-a pus in pericol respectul de sine la concursuri de admitere sau de rezidențiat?
Iar pilotul de avion care mă duce în vacanță aș dori să fie dintre cei care au eșuat la școala de pilotaj. Ce, ei, dacă nu au avut motivația sau genetica celor care au reușit, să nu piloteze? Păi e corect?
P.S. Sincer, în general, am mare grijă să nu cad in capcana "Somebody on the internet is wrong" (am o banuială că ştii XKCD) dar tocmai pentru că te respect și ești comediantul meu favorit am făcut o excepție. Nu știu de ce ai ales să faci clipul asta, dar eu aș îndrăzni să banuiesc că oamenii vin pe canalul tău pentru comedie, nu pentru a primi disertații despre idei ce duhnesc a "wokeness". Numai bine!
nu stiu ce legatura ti s-a parut cu wokenessul in clipul asta
@@victorsefan Poate ai dreptate si "wokeness" nu e cea mai bună descriere. Am folosit doar ca termen generic pentru toată gama de ideologii/idei (absurde de multe ori) de extrema stanga, politically corect, SJW etc. foarte la modă în vest.
Ideologii care sunt pline de idei de forma: X este greșit pentru ca "sentimente neplăcute" ale cuiva, fără nicio analiză logică, bazată pe fapte, de ansamblu a problemei, dând apoi o soluție pe cât de simplistă, pe atât de drastică. Puncte bonus daca se identifică și un grup de oameni care sunt vinovați de toată suferința și care merită cel puțin criticați, sau şi mai bine pedepsiți și ostracizați.
Exemplu de "problema": un student este "tulburat" teribil sufletește de subiectul unui curs la universitate? Solutie: Universitățile ar trebui sa anunțe dinainte la TOATE cursurile TOATE subiectele care ar putea sa afecteze pe ORICARE dintre neprihăniții studenți. (Trigger warnings). Bonus: profesorii naziști vinovați care trebuie cel puțin dați afară.
"Problema" expusă de Toma: sa pierzi la o competiție produce traume ireparabile, pe viață, traume la un nivel aparent comparabil cu a fi sfârtecat intr-o arenă romană (comparația lui). Vinovații: sociopații care au îndrăznit să câștige.
Soluție: "concursurile de ORICE fel sunt o prostie si vreau sa dispară" (prima propoziție din clip).
Și nu în ultimul rând ideea clipului are un substrat puternic de "dacă nu e egal pentru toți e prin definiție greșit", axiomă la fel de îndrăgită de idelogiile menționate mai sus. Cel puțin cei din vest au scuza că nu au văzut ce înseamnă astfel de idei chiar puse in practică. Dar în România am avut deja 50 de ani de încercat experimentul cu "toți egali". Nu a mers așa de bine. Nu vad de ce ar fi o idee bună să mai încercăm o dată.
@@yankeevictor9055 hai bine ca l-ai scos pe toma comunist si sjw. Multe cuvinte pt putin, si-a dat si el opinia, cam asta e meseria lui.
@@victorsefan Te rog sa mai citești o dată, și vei vedea că nu am zis nimic despre Toma însuși, ci despre ideile din clip. E o mare diferență.
Dar nu sunt de acord cu "asta e meseria lui", eu credeam ca meseria lui e entertainment-ul, nu comentarii socio-politice. E liber sa schimbe daca vrea, evident, că suntem intr-o țară liberă (nu e frumos?), dar atunci să ne spună și nouă ca să știm să ne mutăm pe canalul lui Cristi Popesco (badam-țsss).
Cred ca inteleg ce zici. Voi discuta unele din argumentele tale in LIVE. Te astept acolo daca vrei sa intri pe Zoom. Cat despre tipul de content pe care il abordez aici pe canal, da, vor fi si astfel de video-uri cu comentarii despre lucrurile pe care eu le consider "imbunatatibile", nu doar silly comedy. Mi-ar placea sa am un public care apreciaza o varietate in continut, dar inteleg perfect si daca vrei sa nu ma urmaresti in conditiile astea. Mersi!
Bravo
Recomand punctul de vedere al lui Jordan Peterson asupra ierarhiilor de compententa, si de ce ele sunt necesare pentru organizare. Spre exemplu, in momentul de fata, in America, in universitai, se aleg studenti pe baza de rase, pentru a reflecta procentajul rasial al tarii. Deci toi cei ce muncesc si invata sunt desconsiderati daca nu sunt si de rasa care trebuie. Ti se pare corect? Meritocratia este o chestie de baza, si fara ea nu putem evolua domeniile. Vom ajunge mediocrii in tot. Si in Romania nu avem meritocratie decat pe alocuri, iar in rest nepotism, pile si spagi. De asta ti-a displacut tie competitia. Pentru ca nu a fost corecta, si nu te-a testat pe subiectele relevante domeniului din care urma sa faci parte (in experienta ta, arhitectura).
e de discutat. ai dreptate in ce zici, insa meritocratia nu are neaparat legatura cu ce vorbesc eu. poti sa ai o ierarhie bazata pe meritocratie, fara sa ai concurs. un fizician bun e bun sau nu, n-are legatura cu cat de prosti sunt alti fizicieni.
sper sa intri in LIVE si dezbatem acolo!
@@miculToma Din pacate sunt pe drumuri cu munca si nu am timp, dar ca un contraargument, exista un numar limitat de pozitii de fizicieni in univarsitati/lumea academica, in research, sau angajati la companii. Trebuie sa existe comparatia pentru a determina care sunt cel mai bine pregatiti pentru pozitia respecitiva. La fel si la arhitecti. Nu e aceeasi chestie ca la oamenii creativi, care pot coexista facand chestii diferite ce nu sunt menite a fi comparate. Singura problema pe care o vad este daca aceste concursuri sunt irelevante cu abilitatile necesare, fiind organizate de oameni care nu sunt din domeniu, dar au puterea de a crea posturile. Cum din experienta ta am inteles ca nu ti s-a parut adecvat modul in care sunt pregatiti si testati (testul fiind tot un fel de concurs) arhitectii in sistemul de invatamant din Romania.
Acum la final, ești un om special sau nici nu stiu cum doamne iartă-mă sa iti zic, respect
6:14 facultatea se face online.... si asa majoritatea facultatilor sunt inutile, daca le mai faci si online sunt 100% inutile
Acest zero sum game trebuie șters din mintea copiilor noștri. Nu mai este util. Ave roboti care sa fie rapizi și perfecți.
O porcărie sa crezi ca prestația unui individ pe o foaie de hârtie timp de 2 ore intr-o sală reprezinta o evaluare corecta a capacității intelectuale a subiectului. Evaluarea de durata este cheia selecției.
Într-adevăr prestația unui individ pe o hârtie timp de 2 ore într-o sală nu evaluează eficient aptitudinile acestuia, dar stimate domn oferă o alternativă (notele pot fi mituite mai ales în acest sistem corupt actual, sau pot fi folosite ca metodă de șantaj de către profesori aceștia o fac deja dar dacă importața lor vor crește îți dai seama) dar sunt sută la sută de acord cu schimbarea criteriilor de evaluare la anumite discipline cum ar fi arhitectura
Ai cerut contra-argumente. Toma nimeni nu-și poate schimba viața, e o iluzie liberul arbitru. Ce este așa trebuia să fie și nu altfel. Fiecare secundă a vieții omului așa a fost proiectata dinainte de a se naște.
Suna ca un fel de comunism in ideea originala a lui Platon
Dar sa nu uitam ca suntem cei mai rapizi spermatozoizi care au concurat în ziua aceea sa fecundare ovulul. Ce s-a întâmplat cu ceilalți?
Bravot Toma! Sa nu faci concurs de angajare si ai sa vezi cati idioti ai sa poti angaja! La ce ajuta concursurile? Parerea mea e ca dau in unele cazuri puncte de reper necesare! poate ne sincronizam cu live-ul si iti pot exemplifica! Succes dragule in tot ce faci!
Cred că Toma a făcut destul de clar distincția între arta, care ar trebui judecată strict obiectiv (adică nu "tabloul asta este mai bun decât celălalt") vs. profesii fundamentale undei societăți. Desigur, răspunsul se găsește undeva la mijloc, idealul pe care îl propune Toma ar fi ca nimeni să nu se compare cu nimeni pentru a prezerva o dezvoltare personală sănătoasă, dar realitatea e că nu vom putea face niciodată asta, suntem predispuși la a ne compara unii cu ceilalți.
Totuși, asta nu înseamnă că noi, că societate, am beneficia din a nu-i mai ridica în slavi pe unii în detrimentul celorlalți, ci din a-i încuraja pe toți cei care aleg sa participe în orice fel de competiție în mod echitabil. Unii au nevoie de mai multa încurajare/suport, alții de mai puțină, ideea de bază de la care pleacă această perspectivă este că majoritatea sistemelor sociale au fost construite pentru a ajuta niște oameni după un șablon, altfel spus, avem nevoie de sisteme personalizate, care sa ia în calcul mai multe nevoi, dorințe și trăiri umane. Sistemele actuale, care au fost concepute prin reducerea "grăsimii" și a aspectelor ne-esențiale nu fac decât să creeze excepții, oameni care ar trebui să beneficieze de pe urma lor, dar care nu au posibilitatea pentru că o singură variabilă din viața lor (de pildă situația financiară sau o genă "defectă" care predispune la traume) este diferită.
Adresând direct contra-argumentul tău, de acord că avem nevoie de medici, jurnaliști, electricieni, polițiști etc. în cea mai bună formă, pentru că profesiile lor formează fundația (bedrock-ul unei societăți), iar în cazul ăsta, competiția și concursurile aduc mult mai multe beneficii societății macro decât au de pierdut unii indivizi la nivel micro, dar Toma spune să nu aplicăm acest principiu în fiecare arie că pe unul universal, ci că pe unul situațional, pentru că, cel puțin în cealaltă jumătate a profesiilor, cele artistice, oamenii au mai mult de pierdut din competiție decât de câștigat, pentru că sunt domenii pur și strict subiective, unde rezultatele și chiar eforturile sunt imposibile de cuantificat.
Sper că sunt clare argumentele mele, dacă nu, oricum vom avea ocazia să le expun mai clar în cadrul dezbaterii (pentru care, apropo, mulțumim Mr Toma!)