Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Picături de vindecări verşi din ploaia Dumnezeieştilor daruri şi râurile patimilor opreşti şi ajuţi celor ce cumplit se primejduiesc, Prealăudată, Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, ceea ce eşti a lui Hristos şi care porţi numele Dumnezeieştii Învieri. Ca pe o mireasă a lui Hristos te lăudăm, fecioară; ca pe Cinstita Muceniţă Tecla, după vrednicie, te cinstim; pentru că întru pomenirea ta se revarsă ape de tămăduiri. Că tu ai primit harul vindecărilor, ca ceea ce ai păzit Poruncile Domnului, cu Puterea Duhului! 22 12 2022 🙏🙏🙏
Preafericită Sfântă Mucenița Tatiana , ajută-ne pe noi astăzi să ne bucurăm de toate ce le avem in sfânta zi de astăzi ce te pomenește pe Tine ! 🙏 Cu Dumnezeu înainte! Mulțumim pentru acesta rugăciune foarte frumoasă🙏
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre! 22 12 2022 🙏🙏🙏
Cei ce sunt întru ispite şi în necazuri, alergând la biserica ta, primesc cinstite tămăduiri din Dumnezeiescul har, care locuieşte întru tine, Sfântă Muceniţă Anastasia; că tu izvorăşti pururea lumii tămăduiri! 22 12 2022 🙏🙏🙏
Slava lui Hristos pentru aceasta mare mucenita! I-am citit acatistul si m-a ajutat. Multumesc, Sfanta Mare Mucenita Anastasia! Roaga-te lui Dumnezeu pentru mine, familia, neamul si dusmanii nostri ca sa fim mai buni, sa ne fie bine,sa ne pocaim, sa fim feriti de rau si mantuiti. Amin.
Pe parcursul veţii mele am citit timp de un an fiecare lună cu sfinţii şi sfintele.Foarte mult mi-a plăcut însă acum că şi văd încă mai înteresant .Vizionez cu mare atenţe şi sunt mulţumită de cea ce văd.Amin.
Sfântă Mare Muceniță Anastasia izbăvitoare de otravă și cei împreună cu tine, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoșii, dintre care cel dintâi sunt eu Amin! 22 12 2022 🙏🙏🙏
Ca pe o mireasă a lui Hristos te lăudăm, fecioară; ca pe Cinstita Muceniţă Tecla, după vrednicie, te cinstim; pentru că întru pomenirea ta se revarsă ape de tămăduiri. Că tu ai primit harul vindecărilor, ca ceea ce ai păzit Poruncile Domnului, cu Puterea Duhului! 22 12 2018🙏🙏🙏
Psalmii 85:7 Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta şi dă-ne mântuirea Ta! Psalmii 85:9 Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în ţara noastră să locuiască slava. Psalmii 91:16 Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.” Psalmii 96:2 Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui! Psalmii 98:2 Domnul Şi-a arătat mântuirea, Şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor. Psalmii 98:3 Şi-a adus aminte de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel: toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru. Psalmii 118:15 Strigăte de biruinţă şi de mântuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi: dreapta Domnului câştigă biruinţa! Psalmii 119:41 Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta! Psalmii 119:81 Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. Psalmii 119:123 Mi se topesc ochii după mântuirea Ta şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă. Psalmii 119:155 Mântuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orânduirile Tale. Psalmii 119:166 Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale. Psalmii 119:174 Suspin după mântuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea. Psalmii 132:16 Voi îmbrăca în mântuire pe preoţii lui şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie. Proverbele 28:18 Cine umblă în neprihănire găseşte mântuirea, dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă. Isaia 25:9 În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!” Isaia 26:1 În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri şi întăritură. Isaia 30:15 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Dar n-aţi voit! Isaia 33:6 Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului. Isaia 38:17 Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele! 107 rezultate
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre! 22 12 2018 🙏🙏🙏
FERICE DE CEI CARE ISI DAU VIATA PENTRU CREDINTA IN DUMNEZEU SI IISUS MANTUITORUL NOSTRU EI NU LAU TRADAT PE IISUS CHIAR DACA AU FOST ISPITITI DE SATANA CU AUR BOGATII EI AU PRIMIT CUNUNA DE MUCENICI IN VIATA VESNICA . DAR CRED CA SE VOR INTOARCE TIMPURILE ACELEA CAND VA TREBUI SI NOI SA ALEGEM INTRE DUMNEZEU SI SATANA ORI VEI FI BOGAT PE AC EST PAMANT SI VA TREBUI SA ACEPTI SEMNUL FIAREI ORI VEI FI SARAC CU CREDINTA IN DUMNEZEU SI VIATA VESNICA SI NU VEI ACEPTA SEMNUL CHIAR DE VEI MURI DE FOAME NU VEI PUTEA NICI SA VINZI NICI SA CUMPERI.SA NE INTARIM IN CREDINTA LUI DUMNEZEU SI SA AVEM PUTEREA DE A DEVENI MUCENICII LUI IISUS IN VREMURILE NOASTRE..DOAMNE AI MILA DE NOI SI DANE PUTERE CA TIMPUL SE APROPIE DE SFARSIT
Cei ce sunt întru ispite şi în necazuri, alergând la biserica ta, primesc cinstite tămăduiri din Dumnezeiescul har, care locuieşte întru tine, Sfântă Muceniţă Anastasia; că tu izvorăşti pururea lumii tămăduiri! 22 12 2018🙏🙏🙏
Viața Sfintei Marii Muceniţe Anastasia Romana, izbăvitoarea de otravă și cei împreună cu dânsa. Sfânta Anastasia umbla din cetate în cetate, slujind sfinților care erau ținuți prin legături, chivernisind cu averile sale pe legații lui Hristos de mâncare, de băutură și de toate doctoriile, făcând ușurare celor ce erau în strâmtorare mare și celor ce slăbeau cu trupul cumpărându-le cu aur ușurarea din legăturile cele grele și de lungă vreme. Sfânta şi preaviteaza Muceniţă Anastasia a trăit în Roma, pe vremea împăratului Diocleţian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, şi al unei creştine cu numele Fausta. A învăţat credinţa creştină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu şi binecredincios, cu numele Hrisogon. Părinţii au măritat-o cu un elin, numit Publie. Din pricina necredinţei lui, sfânta se purta cu el fără dragoste; se prefăcea totdeauna bolnavă, ca să nu aibă nici o legătură cu el. Se îmbrăca cu haine proaste şi sărăcăcioase; stătea de vorbă numai cu femei nevoiaşe; slujea pe ascuns pe cei ce pătimeau pentru Hristos, intra în închisorile în care se aflau, le spăla şi le ungea rănile cu untdelemn şi le dădea hrană potrivită, însoţită fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisă de soţul ei, că îi ştia faptele. S-a întâmplat însă că soţul ei s-a înecat într-o furtună pe mare. Rămasă liberă, Anastasia a împărţit toate averile ei săracilor. După aceea, fără să se mai teamă, slujea celor ce pătimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua şi-i îngropa cu cinste. A îndemnat pe mulţi la mucenicie. A fost prinsă, supusă la chinuri de mulţi ighemoni împreună cu alte femei. În timpul chinurilor şi-a luat cununa muceniciei! 22 12 2022 🙏🙏🙏
Asa esemplu trebue se luam si noi de la asa sfinti martiri , dar noi SUNTEM tare diparte de dinsiii, dar cu credinta in ❤putem ajunge si noi daca vrem .
INVATACELUL: Am auzit pe cineva ca noi, ortodocsii, prin inchinarea si slujirea la ingeri si la sfinti, umbrim slava si cinstea ce I se cuvine numai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel mustra si opreste cu asprime pe coloseni, scriindu-le: "Nimeni sa nu va smulga biruinta, prin fatarnica smerenie sau prin slujirea ingerilor... in loc sa tina cu putere la capul (Hristos) de la care tot trupul, prin incheieturi si legaturi, indestulandu-se si intocmindu-se, sporeste in cresterea lui Dumnezeu" (Col., 2, 18-19). PREOTUL: Nici o umbrire sau micsorare nu se aduce slavei lui Dumnezeu prin venerarea si slujirea slugilor Lui. Mai intai, ca una este inchinarea (adorarea) pe care o aducem noi lui Dumnezeu si alta este cinstirea (venerarea) pe care o aducem noi ingerilor si sfintilor lui Dumnezeu, insusi Duhul Sfant ne indeamna sa laudam pe Dumnezeu prin sfintii Lui, zicand: "Laudati pe Domnul intru sfintii Lui" (Ps. 150, 1). Noi, cand cerem ajutorul si mijlocirea sfintilor si a ingerilor in rugaciunile noastre, tot pe Dumnezeu il slavim, deoarece si sfintii, la randul lor, duc cererile si rugaciunile noastre, impreuna cu rugaciunile lor, la Dumnezeu (Fapte, 9, 32-42; 20, 36; 28, 3-9; Apoc., 5, 8). insusi Dumnezeu a proslavit pe sfintii Sai (Rom., 2, 10) si i-a imbracat pe ei cu slava Sa: "Si Eu, slava pe care Mi-ai dat-o Mie, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi suntem una" (Ioan, 17, 22) si le-a zis lor: "Cel ce va primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cel ce Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cel ce primeste prooroc in nume de prooroc plata de prooroc va lua, si cel ce primeste pe un drept in nume de drept plata dreptului va lua" (Matei, 10, 40-41). Aceste marturii dovedesc pana unde ajunge ratacirea tuturor celor ce, lepadandu-se de cinstirea sfintilor si a ingerilor - care sunt slugile iubite ale lui Dumnezeii -, nu-si dau seama ca, de fapt, ei se leapada de insusi Dumnezeu, Ziditorul tuturor. INVATACELUL: Dar, de ce sfintii, chiar daca pot, nu vor sa mijloceasca la Dumnezeu pentru mantuirea noastra? Avraam, de pilda, n-a vrut sa mijloceasca la Dumnezeu pentru bogatul nemilostiv, desi acesta il rugase staruitor (Luca, 16, 24-31). PREOTUL: Avraam n-a mijlocit pentru ca bogatul, in timpul vietii sale, n-a cerut ajutorul sfintilor si nici macar nu si-a adus aminte de Dumnezeu, in Faptele Apostolilor, 10, 25-26, apostolul Petru respinge inchinarea ce i-o aduce Corneliu, sub cuvant ca si el este om. Sutasul roman era familiarizat cu notiunea de zeu, ca unul ce fusese pagan. Deci, socotind pe Petru ca pe un trimis al lui Dumnezeu, era foarte inclinat a-l socoti zeu, sau macar un om superior celorlalti oameni sau semizeu, caruia i se cuvenea nu venerarea, ci adorarea, ca zeilor, ceea ce Petru a refuzat sa i se aduca. In citatul din Faptele Apostolilor, 14, 3-15, Pavel si Varnava resping inchinarea ce li s-a adus, pentru acelasi motiv ca si mai sus, caci erau socotiti ca zei si li s-a adus adorare, nu cinstire. Contextul ne spune clar ca locuitorii pamantului din Listra, uimiti de minunea vindecarii ologului din nastere de catre Pavel, intr-un glas au strigat: "Zeii luand asemanare omeneasca s-au pogorat la noi". Si ziceau de Varnava ca este Zeus, iar de Pavel ca este Hermes, de vreme ce este "purtatorul cuvantului" (Fapte, 14, 8-12). Astfel, este lesne de inteles refuzul apostolilor de a fi adorati ca niste zei, de vreme ce ei tocmai impotriva zeilor predicau intoarcerea la Unicul Dumnezeu (Fapte, 14, 15-17). "Si vorbind acestea, de abia au domolit multimile ca sa nu le aduca jertfe" (Fapte, 14, 18), se spune in continuare. In alt citat (Apoc., 9, 10), ingerul descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge inchinarea ce i-a adus-o apostolul si evanghelistul Ioan, motivand astfel: "Sunt impreuna-slujitor cu tine...", adica sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu cum esti si tu si nu se cuvine sa primesc de la tine inchinare, mai cu seama ca esti si tu aici, nu in trup, ci in "duh" (Apoc., 1, 10), adica in stare ingereasca; in plus, si tu ca si mine esti in "duhul proorociei", care consta in a marturisi pe Iisus. Al doilea motiv al refuzului este exprimat in cuvintele: "Lui Dumnezeu te inchina". Dumnezeu era de fata si ingerul descoperitor I-ar fi adus o jignire daca ar fi primit pentru sine, chiar in fata lui Dumnezeu, inchinarea de la Ioan. Chiar si intre oameni este jignitor a respecta prea mult pe un inalt slujitor al unui conducator de tara, cand acel conducator este de fata. Totdeauna, toata atentia si toata cinstea se indreapta catre cel ce este mai marele tuturor, atunci cand el este prezent. Dar aceasta nu inseamna ca cei din jurul lui nu ar fi oameni de cinste. In citatul din urma (Apoc., 22, 8-9), de asemenea, ingerul exprima chiar mai bine, mai limpede decat in citatul dintai, egalitatea sa cu apostolul Ioan si necuviinta ce ar face-o primindu-i inchinarea. Astfel, in toate citatele de mai sus, invocate de unii in motivarea invataturilor lor gresite, refuzul sfintilor si al ingerilor de a li se aduce inchinare isi are explicatie proprie si particulara: apostolii Petru, Pavel, si Varnava au refuzat sa li se aduca adorare ca unor zei, in loc de cinstirea sau venerarea pe care sfintii o primesc. Iar ingerul descoperitor a respins inchinarea lui Ioan, pentru egalitatea pe care o avea cu el, ca impreuna slujitor al lui Dumnezeu. In ce priveste cinstirea si venerarea pe care oamenii o aduc sfintilor si ingerilor lui Dumnezeu, acestea sunt primite de ei, dupa cum se poate vedea in diferite locuri ale dumnezeiestii Scripturi. Un prim exemplu se poate vedea atunci cand al treilea capitan trimis de imparatul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, "a ingenunchiat inaintea lui Ilie si s-a rugat lui si a grait catre el si a zis: Omule al lui Dumnezeu, cauta cu ochi milostivi la sufletul meu si la sufletul acestor cincizeci de robi ai tai!" (IV Regi, 1, 13). Si iarasi: "...feciorii proorocilor cei din Ierihon... au venit inaintea lui Elisei si s-au inchinat lui pana la pamant" (IV Regi, 2, 15). Si iarasi: "Atunci imparatul Nabucodonosor a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat lui Daniel" (Dan., 2, 46). Si iarasi, vedem ca Valaam "plecandu-se cu fata sa s-a inchinat..." ingerului Domnului (Num., 22, 31). ingerii au primit inchinaciunea de la Lot (Fac., 19, 1). Ingerul Domnului a primit inchinaciunea de la Manoe si femeia lui care i s-au inchinat pana la pamant, iar ingerul Domnului s-a inaltat ca para focului de pe jertfelnic (Jud., 13, 18-21). Ingerul Domnului a primit inchinarea de la David si de la batranii poporului (I Par., 21, 16-18). Ingerul Domnului a primit inchinaciunea de la Daniel proorocul (Dan., 8, 11; 10, 9-15). Iata, in cele de pana aici ti-am raspuns la cele ce ai fost dumneata ispitit sa crezi, ca ingerii si sfintii lui Dumnezeu nu voiesc a primi inchinaciune de la oameni. Citeste cu atentie locurile indicate din Sfanta Scriptura si vei intelege destul de clar ca atat sfintii lui Dumnezeu, cat si ingerii Lui primesc cinstire de la oameni, fara ca aceasta venerare a lor sa aduca vreo mahnire lui Dumnezeu.
Isaia 42:6 „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, Isaia 45:8 Să picure cerurile de sus şi să plouă norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri. Isaia 45:17 Dar Israel va fi mântuit de Domnul cu o mântuire veşnică. Voi nu veţi fi nici ruşinaţi, nici înfruntaţi în veci. Isaia 46:13 Eu Îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea peste Israel. Isaia 49:6 El zice: ‘Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’” Isaia 51:5 Neprihănirea Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, şi braţele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine şi se vor încrede în braţul Meu. Isaia 51:6 Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte, dar mântuirea Mea va dăinui în veci şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit. Isaia 51:8 Căci îi va mânca molia ca pe o haină şi-i va roade viermele cum roade lâna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci şi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.” Isaia 52:7 Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!” Isaia 52:10 Domnul Îşi descoperă braţul Său cel sfânt înaintea tuturor neamurilor şi toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru. Isaia 54:17 Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere şi, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine”, zice Domnul. Isaia 56:1 Aşa vorbeşte Domnul: „Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine, căci mântuirea Mea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. Isaia 59:9 De aceea hotărârea de izbăvire este departe de noi şi mântuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina, şi iată întunericul; lucirea, şi umblăm în negură! Isaia 59:11 Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm mântuirea, şi ea este departe de noi. Isaia 59:14 şi astfel izbăvirea s-a întors îndărăt şi mântuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie. Isaia 60:18 Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în ţara ta, nici de pustiire şi prăpăd în ţinutul tău, ci vei numi zidurile tale „Mântuire” şi porţile tale, „Laudă”. Isaia 61:11 Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui şi după cum o grădină face să încolţească semănăturile ei, aşa va face Domnul Dumnezeu să răsară mântuirea şi lauda în faţa tuturor neamurilor. Isaia 62:1 De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde. Isaia 62:2 Atunci neamurile vor vedea mântuirea ta şi toţi împăraţii, slava ta şi-ţi vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului. Isaia 63:1 „Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?” - „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea şi am putere să izbăvesc!” -
INVATACELUL: Aud pe multi mirandu-se ca noi ne inchinam la cruce. PREOTUL: Sfanta Cruce a fost altarul pe care s-a adus jertfa cea adevarata pentru oamenii din toate timpurile. Iisus a fost si jertfa adevarata si preotul care a adus-o, castigand prin ea mantuirea noastra, dupa cum ne adevereste Sfanta Scriptura, zicand: "Iar Isus venind Arhiereu al bunatatilor viitoare... nu cu sange de tapi sau de vitei, ci cu insusi Sangele Sau a dobandit vesnica rascumparare. Caci daca sangele taurilor si al tapilor si cenusa junicii stropind pe cei spurcati ii sfinteste spre curatirea trupului, cu cat mai mult Sangele lui Hristos, Care prin Duhul cel vesnic pe Sine S-a adus jertfa fara de prihana lui Dumnezeu, va: curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului Celui viu ?" (Evr., 9, 11-14). Iar sfantul Chirii al Ierusalimului zice: "Mantuitorul a suferit toate aceste patimi ca sa impace prin Sangele Crucii pe cele din cer si pe cele de pe pamant (Col. l, 20). Din pricina pacatelor, erau dusmani ai lui Dumnezeu si Dumnezeu hotarase ca pacatosul sa moara. Trebuia sa se intample una din doua: sau ca Dumnezeu, ca unul ce-si indeplineste spusele, sa-i omoare pe toti, sau sa anuleze hotararea, ca unul ce este iubitor de oameni. Totusi, priveste la intelepciunea lui Dumnezeu ! A mentinut cu adevarat si hotararea si Si-a aratat cu putere iubirea de oameni ! In trupul rastignit pe lemnul Crucii, Hristos a luat pacatele, pentru ca prin moartea Lui noi sa murim pentru pacate si sa traim pentru dreptate (I Petru, 2, 24). Nu era om de rand Cel ce a murit pentru noi. Nu era oaie necuvantatoare. Nu era inger numai, ci Dumnezeu intrupat! Nu era atat de mare nelegiuirea pacatosilor, pe cat de mare era dreptatea Celui Care a murit pentru noi" (Cateheza a XIII-a, vol. II, p. 349). In Sfanta Scriptura, cuvantul cruce are doua intelesuri: a) un inteles spiritual (intrebuintat mai rar); b) un inteles material, propriu sau obisnuit, insemnand lemnul Crucii sau Crucea de lemn compusa din doua lemne puse de-a curmezisul, cum au fost cele pe care a fost rastignit Mantuitorul. a. intelesul spiritual al cuvantului Cruce este redat in cuvintele Mantuitorului: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Marcu, 8, 34). "Si cel care nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine" (Matei, 10, 38). b. Celalalt inteles este folosit mai des in Sfanta Scriptura, El este evident in texte precum sunt urmatoarele: "Si ducandu-Si crucea Sa, a iesit din cetate, la locul numit al Capatanii, care evreieste se zice Golgota" (Ioan, 19, 17). "Si iesind afara, au gasit pe un om din Cirene cu numele Simon; pe acesta l-au silit sa duca crucea Lui" (Matei, 27, 32 ; Marcu, 15, 21). "Si stateau langa crucea lui Iisus mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena" (Ioan, 19, 25). Mai gasim si cuvintele: "Mantuieste-Te pe Tine insuti si Te pogoara de pe cruce" (Marcu, 15, 30). c. in intelesul obisnuit, in vorbirea de toate zilele (nu si in Sfanta Scriptura), cruce mai inseamna si semnul crucii facut cu mana dusa la frunte, la piept si la cei doi umeri (vezi capitolul urmator). Crucea, ca mijloc de mantuire a oamenilor, a fost prefigurata in Testamentul Vechi, prin "sarpele de arama" (Num., 21, 9), aratata de Mantuitorul in Noul Testament (Ioan, 3, 14-15). . INVATACELUL: Dar cum este posibil sa cinstim noi obiectul care a servit ca instrument de chinuire pentru Mantuitorul nostru ? PREOTUL: Noi trebuie sa cinstim Sfanta Cruce cat se poate mai mult, deoarece Iisus Hristos a iubit Crucea si a imbratisat-o pe ea cu iubire si a ars pe ea, ca pe un altar, pacatul nostru. Crucea arata rusinea noastra, iar nu a Domnului; din partea Domnului arata iubire. Deci, gandul la ea ne face pe de o parte sa ne rusinam si sa ne caim de pacatele noastre si sa luptam impotriva lor, imbratisand si noi Crucea cum a imbratisat-o Domnul. Iar pe de alta parte, sa ne induiosam de dragostea Lui cu care ne-a mantuit prin Cruce din pacatele noastre si sa o slavim. Desigur ca obiectele care ne aduc intristare si durere pentru pierderea unei persoane scumpe nu le cinstim, dar Crucea Domnului nu ne-a adus numai intristare, ci si bucurie si mantuire. Caci ea n-a fost, cum socotesc unii, o simpla spanzuratoare, ci a fost altar de jertfa pe care s-a adus cea mai mare si mai pretioasa jertfa cu putinta, pentru mantuirea noastra. INVATACELUL: Daca este vorba sa cinstim Crucea, atunci trebuie sa cinstim nu numai Crucea, ci si piroanele, cununa de spini, pe Pilat si pe Iuda, pe arhiereii Ana si Caiafa, pe ostasii batjocoritori, pentru ca tot atat au contribuit si acestia, cat si Crucea, la mantuirea noastra. PREOTUL: Nu putem sa cinstim pe Pilat, pe Iuda, pe arhierei, pe ostasii batjocoritori si ucigasi ai Domnului, pentru ca trebuie sa tinem seama de intentia pe care au avut-o ei cand au contribuit la patimile si la moartea Domnului. Scopul lor era, de a-L batjocori, de a-L rusina si de a-L chinui, omorandu-L ca sa nu mai fie. Cat priveste cununa de spini, piroanele etc., noi le cinstim si pe acestea, pentru ca au atins trupul Domnului, dar nu ca pe Cruce, caci nicaieri in Sfanta Scriptura nu ni se spune ca am fi fost impacati cu Dumnezeu prin ele, si nici n-au fost prefigurate in Testamentul Vechi precum a fost Crucea. Iata deci pentru ce cinstim Sfanta Cruce mai mult decat pe acestea. INVATACELUL: Daca este asa si trebuie sa cinstim Crucea lui Hristos, atunci trebuie sa cinstim numai Crucea cea adevarata, pe care a fost rastignit Domnul Iisus Hristos, iar nu si toate crucile facute de oameni, pentru ca acestea, fiind lucrate de oameni pacatosi, nu pot fi sfinte si vrednice de a fi venerate. PREOTUL: Dar atunci si cu Biblia ar trebui sa facem tot asa. Astazi avem foarte multe Biblii si - prin asemanare cu cele ce spui dumneata - ar trebui sa o respectam numai pe cea originala, iar nu si pe toate celelalte tiparite de culegatori si de tipografi pacatosi sau necrestini. Aceasta ar fi insa ceva de neinteles pentru un om cu mintea intreaga, cum de neinteles este si obiectiunea dumitale de mai sus. INVATACELUL: Crucea - zic unii - nu trebuie pastrata in afara, pe piept, in biserici si in case etc., ci in launtrul nostru, in suflet. PREOTUL: Cine o are in suflet, si cand o vede in afara se bucura. Cea din afara intareste pe cea din launtru, caci totdeauna obiectele din afara trezesc si intaresc sentimentele cele din launtrul nostru; ca simtamant de evlavie a fost produsa tot prin cea din afara. Cine este urmator al Crucii lui Hristos iubeste si crucea cea din launtru si cinsteste cu evlavie si credinta si pe cea din afara. INVATACELUL: Dar cine a hotarat scopul acesta, de a binevoit Domnul sa moara pe Cruce ? PREOTUL: La aceasta intrebare ne raspunde noua dumnezeiescul parinte Maxim Marturisitorul, aratand ca Sfanta Treime a voit asa: "Acesta a fost, asadar, scopul Domnului, ca, pe de o parte, sa asculte de Tatal pana la moarte ca un om, pentru noi pazind porunca Aceluia; iar, pe de alta parte, sa biruiasca pe diavol, patimind de la el, prin carturari si farisei, pusi la lucru de el. Astfel ca, lasandu-Se de buna voie invins, a invins pe cel ce nadajduia sa-L invinga si a scapat lumea de stapanirea lui" (Filocalia II, p. 9). INVATACELUL: Mai este vreun loc in Sfanta Scriptura in care sa se arate despre puterea Crucii si ca pe ea a folosit-o Mantuitorul nostru spre mantuirea noastra ? PREOTUL: Asculta-l pe marele apostol Pavel care se lauda cu Crucea Domnului zicand: "Cuvantul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei care ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu" (I Cor., 1, 18). Si iarasi zice: "Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu, pentru lume" (Gal., 6, 14). Iar cum ca prin Cruce s-a omorat vrajba si cum ca prin Cruce a impacat Mantuitorul pe oameni cu Dumnezeu, asculta: "El este pacea noastra, El care a facut din cele doua lumi - una, surpand peretele cel din mijloc al despartiturii..., ca pe cei doi sa-i zideasca intru Sine, intr-un om nou si sa intemeieze pacea si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un singur trup prin Cruce, omorand prin ea vrajmasia" (Efes., 2, 14-16). Si iarasi zice: "Ca intru El a binevoit sa locuiasca toata plinirea, si printr-insul sa le impace pe toate cu Sine, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele Crucii Sale" (Col., 1, 19-20). Si iarasi : "Stergand zapisul ce era asupra noastra, care era potrivnic noua cu randuielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-l pe Cruce. El a dezbracat incepatoriile si stapaniile si le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin Cruce" (Col., 2, 14-15). Prin Cruce S-a inaltat Iisus Hristos la marire (Filip., 2, 8-9; Luca 24, 26 ; Ioan 17, 1). Daca Crucea ar fi fost lucru de rusine pentru El, nu S-ar fi inaltat prin ea
INVATACELUL: Dar ce rost are semnul crucii, cu care ne inchinam ? PREOTUL: Orice crestin, care este adevarat fiu al Bisericii celei dreptmaritoare a lui Hristos si care traieste in viata cu evlavie si frica de Dumnezeu - cand incepe o sfanta rugaciune sau o termina, la inceputul unei carti sfinte, la inceputul si sfarsitul unui lucru, la plecarea in calatorie si la intoarcerea din ea, cand este tulburat de vreo frica, de vreo veste rea sau de oarecare ganduri rele, cand se scoala si se culca, cand sta la masa si cand se scoala de la masa - indata se inseamna pe sine cu semnul Sfintei Cruci pe care il face cu mana pe fata sa, aducandu-si aminte de puterea cea nemasurata a Celui ce a sfintit Crucea cu preacurat si preascump Sangele Sau si a lasat-o noua ca pe o arma nebiruita impotriva diavolului si ca pe un semn dumnezeiesc, dupa cum se scrie: "Dat-ai celor ce se tem de tine, Doamne, semn ca sa fuga de la fata arcului" (Ps. 59, 4) si iarasi: "Insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne" (Ps. 4, 6). Noi stim ca la rugaciune trebuie si trupul nostru, cu toate madularele sale, sa ia parte. Intre acestea, mainile au un rol important in exprimarea rugaciunii. Iata cateva marturii din Sfanta Scriptura: Iacov a binecuvantat cu mainile sale pe fiii lui Iosif, dupa cum este scris: "Si Iosif i-a luat pe amandoi feciorii sai, pe Efraim cu dreapta sa, in fata stangii lui Israel, iar pe Manase cu stanga sa in fata dreptei lui Israel, i-a apropiat de el. Dar Israel si-a intins mana dreapta si a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tanar, iar mana stanga a pus-o pe capul lui Manase. Dinadins si-a incrucisat mainile fiindca Manase era cel dintai nascut. Si i-a binecuvantat pe ei..." (Fac., 48, 13-15). Hristos a binecuvantat cu mainile pe copii si pe apostoli. Despre binecuvantarea copiilor ne istoriseste Sfanta Scriptura astfel: "Si cuprinzandu-i cu bratele, i-a binecuvantat, punandu-Si mainile peste ei" (Marcu, 10, 16). Iar despre binecuvantarea apostolilor ne spune: "Apoi i-a adus afara, spre Betania, si ridicandu-Si mainile i-a binecuvantat" (Luca, 24, 50). Apostolii au asezat diaconi, preoti si episcopi prin rugaciune si punerea mainilor (Fapte, 6, 6; 14, 23 ; I Tim., 5, 22), fapt pentru care Taina preotiei era numita "punerea mainilor preotiei". Tot prin rugaciuni si punerea mainilor impartaseau apostolii sfanta Taina a Mirului, a impartasirii Sfantului Duh, celor botezati (Fapte, 9, 5-6; 8, 14-17 s.a.). Impartasirea Sfantului Duh in aceasta Taina se numea, de asemenea, "punerea mainilor preotiei". Prin urmare, la rostirea rugaciunii trupul ia si el parte indeosebi prin acest madular al sau care este mana. Trebuinta de a lua parte si trupul sau cel putin un organ al trupului, la rostirea rugaciunii, rezulta din indemnul apostolului: "Preamariti-L dar pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, ca unele care sunt ale lui Dumnezeu" (I Cor., 6" 20), Si in alt loc: "Ridicand maini curate, fara de manie si fara sovaire" (I Tim. 2, 8). In Testamentul Vechi, de asemenea, se practica rugaciunea prin participarea trupului, ca, de pilda, prin ingenunchiere, plecarea capului, lovirea pieptului cu mana, ridicarea mainilor s.a. Psalmistul zice: "Asa Te voi binecuvanta in viata mea, si in numele Tau voi ridica mainile mele" (Ps. 62, 5). Semnul Crucii in Vechiul Testament a fost prefigurat in binecuvantarea lui Iacov (Fac., 48, 14); in tinerea mainilor lui Moise in chipul Crucii in timpul luptei cu Amalec (Ies., 17, 11-12). In Legea darului, a Noului Testament, semnul Crucii se face astfel: se impreuna trei degete de la mana dreapta (degetul mare, aratatorul si cel mijlociu) si se duc la frunte, apoi la piept, la umarul drept si la umarul stang, rostind cuvintele: "in numele Tatalui (la frunte) si al Fiului (la piept) si al Sfantului Duh (la ambii umeri), dupa care apoi, lasand mana in jos, zicem: Amin ! "In numele Tatalui" insemneaza cinstirea lui Dumnezeu Tatal, Stapanul tuturor. Coborarea mainii la piept rostind cuvintele "si al Fiului" insemneaza coborarea Fiului lui Dumnezeu pe pamant pentru mantuirea noastra. Iar ducerea mainii de la umarul drept la cel stang rostind cuvintele "si al Sfantului Duh" insemneaza impacarea noastra cu Dumnezeu si impacarea cu El, prin harul Sfantului Duh adus noua de Dumnezeu Fiul. INVATACELUL: Am auzit ca, totusi, nu am avea trebuinta de semnul Crucii facut cu mana, pentru ca Dumnezeu nu cere slujirea mainilor omenesti, caci cei ce se inchina lui Dumnezeu trebuie sa se inchine in duh, si nu in trup, dupa cuvantul apostolului: "Dumnezeu... fiind Domnul cerului si al pamantului nu locuieste in temple facute de mana omeneasca si nici nu este slujit de maini omenesti, caci nu are nevoie de nimic, de vreme ce El ne da tuturor viata si suflare si toate..." (Fapte, 17, 24--25). Iar Mantuitorul a vorbit femeii samarinence: "Dar vine ceasul - si acum este - cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, caci Tatal astfel de inchinatori doreste. Duh este Dumnezeu si cei care I se inchina sa I se inchine in duh si in adevar" (Ioan, 4, 23-24). Deci, inchinarea trebuie sa fie in duh, iar nu in trup; cu duhul, iar nu cu mana, in semnul Crucii. PREOTUL: In citatul prim nu este vorba de semnul sfintei Cruci facut cu mana. Aici se spune numai ca pe Dumnezeu nu trebuie sa-L slujim cu ostenelile mainilor noastre, cum am slujit pe oarecare om mai mare al nostru. Dumnezeu nu are nevoie de asemenea slujitori, omul fiind atat de mic fata de El, incat in privinta aceasta, ca si de altfel in orice privinta, nu-l poate folosi cu nimic. In citatul al doilea, de asemenea, este vorba de cu totul altceva, si anume, ca in curand se va incepe o epoca noua, in care inchinarea lui Dumnezeu (cultul dumnezeiesc) va fi mai aproape de desavarsire, mai adevarata (launtrica si spirituala), iar nu ca pana atunci, aproape numai formala (exterioara si materiala), legata de un anumit fel de locas (templu), de o anumita localitate (Ierusalim, respectiv Garizim), de o anumita natiune (iudei, sau respectiv samarineni). Caci Dumnezeu este Duh si ca atare nu poate fi cuprins intre zidurile unui templu oarecare din Ierusalim - pe muntele Sion, fie in Samaria - pe muntele Garizim - si monopolizat acolo. El este pretutindeni si de aceea inchinarea nu trebuie sa fie legata de ceva material sau marginit, ci trebuie a se face "in duh", adica sa fie interioara (spirituala), cum nici la samarineni, nici la iudei nu fusese pana atunci. Aceasta inchinare "in duh" este o inchinare "in adevar" sau adevarata - si aceasta va trebui sa fie practicata si respectata. Dar prin aceasta nu inseamna ca se inlatura cultul exterior, ci numai ca se pune mai multa baza pe cel interior, atat de nesocotit mai inainte , caci si cultul extern este necesar, dat fiind natura dubla a fapturii noastre, trupeasca si sufleteasca (Matei, 6, 5-6 ; 16, 18). Daca unii cer de la noi numai inchinare in duh, pentru ce ei, cand se roaga, isi pleaca genunchii si capetele, isi bat piepturile, isi ridica mainile, isi impreuna mainile amandoua si au alte multe manifestari de acestea in vremea rugaciunii? Pentru ca si acestea sunt asemanatoare cu facerea semnului Crucii cu mana, fiind participari ale trupului nostru la rugaciune. Ca si ingenunchierea, ca si plecarea capului, ca si metania sau ca si ridicarea mainilor in sus, la rugaciune, tot asa si semnul sfintei Cruci, facut cu mana, este un semn care arata o tinuta religioasa sau o stare sufleteasca de evlavie in fata lui Dumnezeu, Caruia trebuie sa-I slujim si cu sufletul si cu trupul nostru (I Cor., 6, 20; Filip., 1,.10). Potrivnicii Crucii si ai semnului ei sunt vrajmasii lui Hristos (Filip., 3, 18-19). Semnul Crucii va vesti venirea a doua a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, dupa marturia Sfintei Scripturi care zice: "Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu slava multa" (Matei, 24, 30-31). Acel semn este Crucea, deoarece ea este semnul puterii si al biruintei lui Hristos (I Cor., 1, 18 ; Col., 2, 15). Satana uraste foarte semnul Crucii, caci este arma cea nebiruita cu care Hristos a biruit si a pradat iadul - si de aceea indeamna pe toti cei rataciti de la adevar, care ii slujesc lui, sa huleasca si sa vrajmaseasca Crucea lui Hristos, caci dupa cum cainele fuge de batul cu care a fost lovit, tot asa si diavolul fuge de Crucea care ii aminteste ca prin ea a fost batut (Sfantul Chiril al Ierusalimului, op. cit., p. 256). INVATACELUL: Am auzit ca au fost in vechime semne care inchipuiau Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. PREOTUL: Crucea Domnului nostru Iisus Hristos a fost inchipuita tainic, in Legea Veche, si prin semnul T, care apara pe cei ce il au pe fruntea lor (Iez., 9, 4-6), sau prin pecetea lui Dumnezeu care pastreaza nevatamati pe cei ce o au insemnata pe fruntile lor (Apoc., 7, 2-4 ; 9, 4)
INVATACELUL: Care sunt acele daruri si puteri deosebite cu care Dumnezeu a inzestrat pe sfintii Sai ? PREOTUL: Mai intai sunt puterile date lor de a face minuni, dupa cum scrie: "Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel" (Ps. 67, 36) si iarasi: "Prin sfintii care sunt pe pamantul Sau, minunata a facut Domnul toata voia intru ei" (Ps. 15, 3). Oare nu prin mana proorocului Sau, Moise, a batut Dumnezeu Egiptul (Ies., 7, 10-12), a prefacut apa in sange (7, 20-21), a adus broaste (8, 6), tauni (8, 24), ciuma vitelor ,(9, 3), basici usturatoare, grindina si foc (9, 8, 18, 33), lacuste (10, 4-6), intuneric (10, 21), moartea primilor nascuti (12, 29-30), i-a trecut pe evrei prin Marea Rosie (14, 15- 16), l-a pierdut pe faraon si pe ostasii lui (14, 27)? Apoi, invingerea lui Amalec (Ies., 17), indulcirea apei la Mera (Ies., 15), scoaterea apei din piatra la Horeb (Ies., 17, 6), inghitirea lui Core si Datan in pamant (Num., 16, 28, 31), vindecarea prin sarpele de arama (Num., 21), izvorarea apei din piatra la Cades (Num., 20). Apoi, prin Iosua Navi: oprirea apelor Iordanului (Ios., 3, 11-17), caderea zidurilor Ierihonului (Ios., 6, 6-20), prin Ghedeon: nimicirea madianitilor (Jud., 7, 16-23); prin Samson: leul sfasiat (Jud., 14), filistenii ucisi, portile Gazei luate si daramarea templului lui Dagon (Jud., 16, 23-31); prin Samuel: tunet si ploaie peste seceris (I Regi, 12, 16-18); prin Ilie Proorocul: seceta cea mare (III Regi, 17, 1), faina si untul de lemn al vaduvei (III Regi, 18, 14); invierea fiului vaduvei din Sarepta Sidonului (III Regi, 17, 17-23); foc din cer peste jertfe (III Regi, 18, 36-38); deschiderea cerului si ploaie mare (III Regi, 18, 41-42). Se mai arata: Ohozia, pedepsit cu moartea (IV Regi, 1, 16); despartirea apelor Iordanului cu mantia (IV Regi, 2, 8); prin Elisei; despartirea apelor Iordanului (IV Regi, 2, 14), curatirea apelor Ierihonului (IV Regi, 2, 19-22), copiii din Betel sfasiati de ursi (IV Regi, 2, 23), invierea fiului sunamitencei (IV Regi, 4, 32-35), vindecarea lui Neeman (IV Regi, 5, 10). Ghehazi lovit cu lepra (IV Regi, 5, 20-27), omul inviat prin oasele lui Elisei (IV Regi, 13, 21), iar prin Isaia, vindecarea lui Iezechia (IV Regi, 22, 1-7). Cei doisprezece sfinti apostoli au adus diferite vindecari (Matei, 10, 1; Marcu, 3, 14-15; 6, 7, 13; Luca, 9, 1-6). Cei saptezeci de ucenici au facut diferite minuni (Luca, 10, 9, 17). Apoi alte nenumarate minuni ale apostolilor (Marcu, 16, 20; Fapte, 2, 43; 5, 12, 16); vindecarea ologului (Fapte, 3, 2-8), moartea lui Anania si a Safirei (Fapte, 5, 1-10), vindecari de bolnavi (Fapte, 15-16), vindecarea slabanogului Enea (Fapte, 9, 34), invierea Tavitei (Fapte, 9, 36-41), redarea vederii lui Saul (Fapte, 9, 17-18; 22, 11-13), orbirea lui Elimas (Fapte, 13, 11), invierea lui Eutih (Fapte, 20, 9-12), vindecarea tatalui lui Publius (Fapte, 28, 8), si alte nenumarate minuni si puteri pe care nu este aici loc a le pomeni. Iata, deci, frate, cu ce puteri si cu ce daruri a impodobit Dumnezeu pe sfintii Sai, atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Pentru aceasta, in incheierea cuvantului despre minunile sfintilor lui Dumnezeu, repet cele ce zice Duhul Sfant: "Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel" (Ps. 67, 36). Iar daca veneram si pe ingerii lui Dumnezeu intocmai ca pe sfinti, apoi trebuie aratat ca multe si preaslavite minuni a facut Dumnezeu in lume prin mijlocirea sfintilor Sai ingeri, ca de pilda: ingerul Domnului a condus pe izraeliti din Egipt (Ies., 14, 19; 23, 20; 32, 34; 33, 2; Num., 20, 16); nimicirea Sodomei si Gomorei, de asemenea, s-a facut prin ingeri (Fac., 19, 13), molima in Ierusalim (II Regi, 24, 15-7; I Par., 21, 14-16), nimicirea ostii asiriene (IV Regi, 19, 35; II Par., 22, 21; Isaia, 37, 36); Irod lovit de moarte (Fapte, 12, 23), vestirea zamislirii lui Iisus Hristos si a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul (Matei, 1, 20-21; Luca, 1, 31), vestirea nasterii lui Hristos (Luca, 2, 10), invierea Domnului (Matei, 28, 5-7), inaltarea si a doua venire a Domnului (Fapte, 1, 51); ingerii slujeau lui Iisus Hristos (Matei, 4, 11; Marcu, 1, 13), ei au vestit pastorilor nasterea Domnului (Luca, 2, 9), ei au vestit sfintelor mironosite invierea Domnului (Matei, 28, 1), ei vor desparti pe cei drepti de cei nedrepti in ziua judecatii celei de apoi (Matei, 13, 39-42; 24, 31) si inca multe, nenumarate minuni si puteri ale lui Dumnezeu s-au facut prin sfintii Lui ingeri - si se fac si se vor face pana la sfarsitul veacurilor. Aceste binefaceri facute de Dumnezeu prin sfintii Sai ingeri ne obliga sa-i cinstim pe cei ce slujesc cu mila si cu blandete la mantuirea noastra (II Petru 2, 11; Iuda, 1, 9 , Ps. 67, 17; 90, 11; 102, 21 etc.). INVATACELUL: Dar pentru care pricina Dumnezeu primeste pe sfinti si pe ingeri sa se roage si sa mijloceasca pentru mantuirea oamenilor, de vreme ce numai Mantuitorul nostru Iisus Hristos este singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni ? PREOTUL: Dumnezeu primeste rugaciunile si mijlocirile care se fac catre El, prin sfinti si prin ingeri, fiindca El voieste a-i slavi pe ei, precum si ei Il slavesc in cer si pe pamant. Fiindca sfintii au suferit pentru slava lui Dumnezeu, au primit de la El nu numai slava, ci si darul de a face minuni mari, chiar mai mari decat a facut El cand era pe pamant, implinindu-se astfel cuvantul Mantuitorului care a zis: "Cel ce crede in Mine va face si el lucrurile pe care le fac Eu, si mai mari decat acestea va face... (Ioan 14, 12). Noi ne inchinam sfintilor lui Dumnezeu nu ca unora care ar fi prin fire dumnezei, ci ca unor slujitori ai lui Dumnezeu, care au dobandit de la El deplina incredere, incat orice vor cere primesc de la El, ca unii ce I-au pazit poruncile (I Ioan, 3, 21-22). Noi veneram (cinstim) pe sfintii lui Dumnezeu fiindca insusi imparatul Dumnezeu Se simte cinstit vazand ca sluga lui iubita este cinstita nu numai ca o sluga, ci si ca prieten al lui Dumnezeu (Ps., 138, 17; Ioan, 15, 14). Noi credem ca Domnul nostru Iisus Hristos este unicul nostru Mijlocitor si ca El S-a dat pre Sine pret de rascumparare pentru toti si cu Sangele Sau a facut impacarea omului cu Dumnezeu, ca El este ingrijitorul, mangaietorul si curatitorul pacatelor noastre. Dar marturisim, de asemenea, ca sfintii intervin pentru noi in rugaciuni si cereri si, din iubire pentru ei, Mantuitorul ne comunica si prin ei ceea ce are in Sine pe seama noastra, inaintea tuturor ne comunica prin Prea Sfanta Sa Maica, ascultandu-i cuvantul cu care se roaga pentru noi. Tot astfel zicem si despre sfintii ingeri si pazitorii nostri; despre apostoli, prooroci, martiri, ierarhi, drepti si despre toti aceia care au preamarit pe Dumnezeu si care ii sunt slugi credincioase. Cu ei impreuna numaram pe arhierei, pe preoti, ca pe unii ce stau la dumnezeiestile altare, precum si pe barbatii drepti, distinsi prin virtuti. Domnului Ii place sa ne rugam unii pentru altii, ca mult poate rugaciunea dreptului (Iacov, 5 16). Ca Dumnezeu asculta mai mult pe cei sfinti, decat pe cei ce raman in pacate, aceasta o aflam din Sfintele Scripturi (Ioan, 9, 31). Marturisim ca sfintii sunt ajutatori si mijlocitori pentru noi inaintea lui Dumnezeu nu numai aici, in timpul petrecerii cu noi, ci inca mult mai mult dupa moarte, cand ei, dupa indepartarea "oglinzii" (de care pomeneste Sfantul Apostol), contempla curat Sfanta Treime si nemarginita Ei lumina. Caci nu ne indoim nici de sfintii profeti care, in trup muritor fiind, au vazut lucrurile cele ceresti, prin care se prevesteau cele viitoare.
Nu este adevarat. Mucenici pentru Hristos exista si azi peste tot in lume si la toate neamurile, doar ca prigoana e sub alte forme si pretexte acum, ca de exemplu combaterea / prevenirea intolerantei, discriminarii, homofobiei, rasismului, anti-semitismului.
@@lillybellebutterfly1 Ce-i asta ce spui tu aici ?daca asta e prigoana ! vai cat mai taiati din cruce voi oamenii pamantesti ! numai Copiii Binecuvantati ai lui Dumnezeu au parte de adevarata prigoana !temnita , batai , ocara ,vorbire de rau , prigoana din partea lumii , martirizarea pentru ca Ei au murit fata de lume ci traiesc prin Credinta data de Isus Hristos care in curand va scoate la lumina toate faptele oameniilor care mint ca is ai Lui ....dimpotriva eu nu hulesc ci vorbesc adevarul pe care Isus il descopera prin Sfintele Scripturi ! care is indeajuns pentru mantuirea oameniilor si anume Biblia iar nu traditia voastra ortodoxa
@@Daniel4jesusforever INVATACELUL: Dar cum se numeste Traditia incredintata de-a dreptul sfintilor apostoli ? PREOTUL: Traditia incredintata de-a dreptul sfintilor apostoli poarta numele de Traditie Apostolica. Din aceasta s-a dezvoltat Traditia Bisericeasca. INVATACELUL: Dar cum s-a dezvoltat Traditia Bisericeasca ? PREOTUL: Traditia Bisericeasca s-a dezvoltat cum ti-am spus mai sus. Sfintii apostoli au primit nu Scriptura, ci Traditia (prin viu grai) de la insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos, iar in continuare Biserica a primit-o de la sfintii apostoli, care au dat-o primilor episcopi si celor de dupa ei pana in ziua de astazi (Sfantul Irineu, Contra ereziilor, 2, 9). Este deci o Traditie Apostolica si o Traditie Bisericeasca, in stransa legatura una cu alta. Semnul adevaratei Traditii este neintreruperea. Marii teologi ai lumii, zice Fericitul Augustin, au tinut ce au gasit in Biserica: au invatat de la inaintasii lor, iar ce au invatat au predat si la altii. Ce au primit de la parinti, aceea au predat fiilor (Idem, impotriva lui Iulian, 2, 10, 34). De aceea trebuie crezut numai acel adevar de credinta care nu se departeaza intru nimic de Traditia Apostolica si Bisericeasca. Dupa moartea ultimului apostol, viata in Duhul Sfant nu s-a imputinat, caci Mantuitorul a fagaduit apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacului si ca Duhul Sfant ii va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-l apere nestirbit. INVATACELUL: Dar unde se afla cuprinsa Sfanta Traditie ? PREOTUL: Sfanta Traditie se afla cuprinsa in: 1) Definitiile Sinoadelor Ecumenice, in frunte cu Simbolul Credintei, alcatuit de Sinoadele de la Niceea (325) si de la Constantinopol (381). 2) Unele scrieri ale sfintilor parinti. 3) Cartile de slujba ale Bisericii (cf. Inv. de Cred. Ort., intr. 37). INVATACELUL: Care este datoria noastra fata de Sfanta Traditie ? PREOTUL: Datoria noastra fata de Sfanta Traditie este: de a pastra cu sfintenie si neatins cuprinsul ei, la fel cu acela al Sfintei Scripturi, asa cum au facut din cele mai vechi timpuri sfintii parinti (cf. Inv. de Cred. Ort., intr. 62). INVATACELUL: Care sunt semnele adevaratei Traditii ? PREOTUL: Semnele adevaratei Traditii le arata Vincentiu de Lerin zicand: "In Biserica universala trebuie sa tinem acel lucru care a fost crezut pretutindeni si totdeauna de toti". Ea are in sine universalitatea, vechimea si consensul. Tinem de universalitatea ei daca marturisim ca este adevarata numai acea credinta pe care intreaga Biserica o marturiseste pe pamant. Si urmam vechimea, daca nu ne departam deloc de acele intelesuri pe care se stie ca le-au practicat sfintii, inaintasii si parintii nostri
@@Daniel4jesusforever INVATACELUL: Cum a putut sa se pastreze vreme de mii de ani aceasta norma a Sfintei Traditii in Biserica, de vreme ce unii afirma ca preotii si scriitorii nostri bisericesti schimba de la zi la zi adevarurile Sfintei Scripturi si predaniile apostolice, care la inceput au existat curate si nealterate? Dupa cum - zic ei -, daca ai in mana o Biblie de acum 50 de ani si o pui alaturi de cele de azi, nu mai seamana nicidecum, tot asa vor fi facut arhiereii si preotii nostri si cu alte carti sfinte si cu Sfanta Traditie, cu care noi, ortodocsii, ne laudam ca o tinem asa cum am mostenit-o de la apostoli. PREOTUL: Nu este deloc adevarat ceea ce sustin prietenii dumitale. Invatatura Bisericii lui Hristos este ocrotita de Duhul Sfant si nu poate gresi (Matei, 10, 17-20; Ioan, 4, 16-26; 15, 26; 16, 12-14; I Tim., 3, 15 s.a.). Daca unii scriitori bisericesti, arhierei, preoti sau laici au tradus Biblia din alte limbi sau au indreptat vreun cuvant invechit care nu mai corespunde exprimarii in limba de azi a poporului nostru, apoi aceasta a fost o indreptare si o corectare de exprimare, iar nu o schimbare de fond, de continut, a textului biblic. Daca ar invia astazi un roman de pe vremea lui Mircea cel Batran sau a Marelui Stefan si ai vrea sa vorbesti cu el, te-ai intelege mai greu, caci limba a evoluat, nu mai este intocmai cu cea care se vorbea atunci. Tot astfel si cu cartile de pe atunci: o data cu trecerea vremii, s-au corectat de scriitori cuvinte si expresii, potrivit vorbirii de azi, dar nu s-a schimbat intelesul lor scripturistic si tainic. Ti-am spus mai inainte ca sunt temeiuri pe care se reazima Sfanta Traditie si prin care se asigura pastrarea curatiei originale si transmiterea ei peste veacuri, ca: simbolurile vechi de credinta, canoanele apostolice sau definitiile dogmatice ale celor sapte Sinoade ecumenice. La acestea se adauga, ca garantii pentru pastrarea neschimbata a Sfintei Traditii, si alte marturii de mare importanta precum sunt: - Practica veche a Bisericii, marturiile barbatilor apostolici, printre care Sfantul Ignatie Teoforul, ucenicul apostolilor (+ 104 d.Hr.), si Sfantul Policarp al Smirnei (+ 106 d.Hr.), indeamna pe credinciosii de pe vremea lor sa se fereasca de invataturile ereticilor si sa pazeasca curata numai Traditia apostolica (Eusebiu de Cezareea, Istoria. Bisericii, Cartea a II-a, c. 36, nr. 2). Apoi, lucrarile unor sfinti parinti si scriitori bisericesti ca: - Hegesip - ne marturiseste acelasi istoric Eusebiu de Cezareea (Cartea a IV-a, c. 8, nr. 1) - s-a sarguit sa adune la un loc toate traditiile apostolice si a adunat mai multe din ele in cinci carti - din care Eusebiu citeaza - dar care cu timpul s-au pierdut. - Sfintii Irineu (+ 202 d.Hr.) si Clement Alexandrinul (+ 215 d.Hr.) arata: "Aceia care explica Scriptura contra Traditiei bisericesti au stricat norma adevarului" (Stromate, cap. 7); tot asa de hotarat in aceasta privinta scria Sfantul Ciprian (+ 258): "Daca ne vom indrepta noi la izvorul Traditiei dumnezeiesti, se va curma ratacirea omeneasca" (Epistola 74). Iata deci, marturii graitoare oglindind in ele credinta din vremea apostolilor si din perioada imediat urmatoare, inca in secolul IV. Practica veche a Bisericii este, de asemenea, o importanta marturie despre valoarea Sfintei Traditii si despre pretuirea pe care a avut-o de la inceput pana azi. - Origen (+ 250 d.Hr.) zicea: "Sa fie pastrata Traditia apostolica in Biserica". Sfantul Epifanie (+ 403) scrie: "Trebuie pastrata Traditia, pentru ca nu este cu putinta a afla toate in Sfanta Scriptura: sfintii apostoli au depus unele in scrisori, altele in Traditie...". Sfantul Ioan Gura de Aur (+ 407) mentioneaza: "De aici (din II Tes., 2, 15) se vede ca apostolii n-au predat toate prin scrisoare, ci multe fara scrisori, dar si acestea nescrise sunt demne de crezare. Daca este Traditia, atunci nu cauta nimic mai mult" (Omilia IV, nr. 2 la Tes.). Sfantul Grigorie de Nyssa (+ 394) scria: "Avem Traditia ajunsa la noi de la parinti, ca o mostenire prin succesiune de la apostoli, trimisa prin sfintii ce au urmat" (Contra lui Eunomie, Cartea a IV-a). - Sfantul Vasile cel Mare (+ 379) da in scrierile lui marturii asemanatoare. Acesta se exprima astfel: "Dintre dogmele si propovaduirile pastrate in Biserica, unele le avem din doctrina cea scrisa, iar altele le-am primit prin Traditia Apostolilor, prin succesiunea in taina, nescrise - si acelea au aceeasi putere ca si cele scrise" (Despre Sfantul Duh, c. 27). Asadar, trebuie tinuta cu mare sfintenie Sfanta Traditie, deoarece in Sfanta Scriptura nu este cu putinta a afla toate cele spre mantuire. Sfanta Scriptura ne invata multe sa facem, dar nu totdeauna ne arata cum. De exemplu, ne cere sa ne botezam, dar nu ne arata cum; sa ne marturisim, sa ne impartasim, sa ne cununam, dar nu si modul concret de realizare; sa ne rugam, dar nu ne arata cum, unde si cand; sa facem semnul crucii sfinte pe fata noastra, dupa cele scrise: "insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne" (Ps., 4, 6), dar nu ne arata si cum. Dar cine ne-a invatat pe noi, prin scriere, sa ne inchinam spre rasarit ? Care Scriptura ne arata graiurile chemarii Sfantului Duh de la sfintirea Preacuratelor Daruri sau la sfintirea painii si a paharului euharistie? Care invatatura din Sfanta Scriptura ne arata sa facem binecuvantarea apei botezului si sfintirea Hrismei (Sfantul si Marele Mir)? Care Scriptura ne invata despre intreita afundare a celui ce se boteaza si lepadarile de satana de la botez ? Rugaciunea de doxologie catre Sfanta Treime ("Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh"), din care Scriptura ne-a ramas? Punand aceste intrebari defaimatorilor Traditiei, marele Vasile arata ca: "Daca ne-am apuca noi a lasa cele nescrise, din obiceiuri, ca pe unele ce nu ar avea putere mare, am gresi la insesi cele mai de frunte, pagubind Evanghelia. Asadar, obiceiul ce il tine Biserica nescris, ca unul ce este de origine apostolica si folosit de sfintii parinti ca predanie ramasa de la ei, in Biserica lui Hristos are putere de lege" (Sfantul Vasile cel Mare, canon 87 si 91, Pidalionul de Neamt, 1844, f. 431-435). Prin urmare, trebuie retinut ca importanta si folosul Sfintei Traditii provine din raportul strans ce exista intre ea si Sfanta Scriptura, caci, intr-adevar, ele stau intr-un raport de unire si de intregire reciproca, bazat pe faptul ca amandoua cuprind in ele Sfanta Descoperire dumnezeiasca si sunt pentru noi izvoarele acesteia. Deci, este cu neputinta sa se contrazica intre ele sau sa se excluda una pe cealalta. Sfanta Scriptura are numai in Sfanta Traditie marturia cea mai sigura pentru canonul cartilor ei si pentru caracterul ei dogmatic (inspiratia ei divina), iar Sfanta Traditie numai prin Sfanta Scriptura isi poate dovedi curatia adevarurilor ei. INVATACELUL: Dar cum a luat nastere Sfanta Traditie ? PREOTUL: Despre aceasta ti-am spus inca de la inceput, dar la acelea mai adaug: sa stii ca, la inceputul Bisericii, invatatura a venit de la Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat. Iisus Hristos era, asadar, invatatura si predica vie. Prin predica lor, apostolii s-au facut vestitori ai adevarului adus de Hristos. Ei puneau la temelia credintei lor, si a acelora pe care ii converteau, aceeasi Evanghelie iesita din plinatatea cunoasterii vietii dumnezeiesti de catre Iisus, cu Care apostolii petrecusera impreuna si cu Care erau acum in comuniune duhovniceasca. Sfantul apostol Pavel arata ca predica apostolica este insusi cuvantul lui Hristos rostit prin gura sfintilor apostoli si zice: "Cum de vor chema numele Aceluia in Care inca nu au crezut? Si cum vor crede in Acela de Care n-au auzit? Si cum vor auzi, fara de propovaduitor? Si cum vor propovadui de nu se vor trimite?" (Rom., 10, 14-15). Deci credinta este din auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu.
@@Daniel4jesusforever INVATACELUL: Nu stiu insa cum trebuie inteleasa afirmatia ca noi, crestinii, nu trebuie sa ne lasam ademeniti de alte invataturi omenesti inselatoare, deosebite de cele dumnezeiesti ale Sfintei Scripturi, caci asa ne indeamna Apostolul: "Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa stihiile lumii si nu dupa Hristos" (Col., 2, 8). Asadar, datoria noastra ar fi sa ne ferim de inselaciunea predaniei (traditiei) omenesti. PREOTUL: Dumneata nu deosebesti intelesul dintre invataturile cele din predanie omeneasca si cele ce sunt din predanie apostoleasca si evanghelica. Ai adus aici un citat al Sfintei Scripturi, care se refera la predania invataturilor omenesti si la filozofia desarta si care nu are nici o legatura cu Sfanta Traditie, cea evanghelica si apostolica, a Bisericii lui Iisus Hristos. Sfanta Traditie nu e o predanie omeneasca, nici filozofie, nici inselaciune, ci este cuvantul lui Dumnezeu, care ni s-a dat noua prin viu grai. Marele apostol Pavel ne invata si ne indeamna sa tinem cu tarie predaniile, zicand: "Asadar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tes., 2, 15). Iar unii ii indeamna pe crestinii neintariti sa huleasca si sa lase predaniile apostolesti si bisericesti, fara sa priceapa ca insasi Sfanta Scriptura este un rod al Duhului Sfant, care a crescut din radacina si din pomul Sfintei Traditii. INVATACELUL: Oare Sfanta Scriptura nu ne este de ajuns pentru credinta si pentru mantuire, fara sa mai avem nevoie si de Traditie? Asa ar rezulta din cuvintele apostolului Pavel catre Timotei: "De mic copil cunosti Sfintele Scripturi care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Iisus Hristos. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate" (II Tim., 3, 15-16). Cuvintele sunt limpezi: orice adaos la Sfanta Scriptura este de prisos. PREOTUL: Aici este vorba numai de Scriptura Vechiului Testament, caci cea a Testamentului Nou inca nu era scrisa. Pavel scrie lui Timotei ca Vechiul Testament ii poate servi drept cel mai bun invatator pentru intarirea credintei sale in Hristos si pentru educarea in crestinism. Dupa talcuirea la care esti ispitit, ar urma ca nici cartile Testamentului Nou - care aveau sa fie scrise in perioada ce a urmat acestei scrisori adresate de apostolul Pavel lui Timotei - sa nu fie primite, ci sa ne tinem numai de cel vechi, despre care se aminteste aici. INVATACELUL: Unii nu admit Traditia pentru ca - zic ei - in ea au intrat, cu vremea, multe elemente false, asa incat, mai ales astazi, nu mai putem deosebi Traditia cea adevarata si apostolica de cea falsa. PREOTUL: Biserica lui Hristos a statornicit adevarurile de credinta - dezvoltate de-a lungul Traditiei - prin invataturile si canoanele sfintelor soboare ecumenice, ale celor locale, ale cartilor simbolice, prin marturisirile de credinta, ca de pilda Marturisirea Ortodoxa, de la Iasi, din 1642, si prin alte multe sinoade de sfinti arhierei si facatori de minuni, care s-au adunat in acest scop in vechime. In aceste sinoade s-a statornicit indreptarul sfintei credinte ortodoxe, care era atacata de multe cete eretice existente in acele vremuri. Cat priveste neschimbarea si nealterarea Sfintei Traditii, aceasta se poate cunoaste daca se controleaza mentinerea urmatoarelor conditii: 1. Sa nu consfinteasca formulari cuprinzand contraziceri, sau care contrazic Traditia apostolica sigura, si sa nu contrazica Sfanta Scriptura. Numai astfel este posibil ca o invatatura oarecare sa fie "Traditie" si sa provina de la Mantuitorul sau de la sfintii apostoli, sau, daca noile formulari s-au facut sub inraurirea directa a Sfantului Duh. 2. Traditia sa fi fost tinuta de Bisericile apostolice care au continuitate neintrerupta pana azi. 3. Sa fi fost recunoscuta si urmata intotdeauna de intreaga Biserica ecumenica. 4. Sa fie de acord cu cea mai mare parte dintre parintii si scriitorii bisericesti. Cand o traditie nu indeplineste aceste conditii, ea nu poate fi adevarata si Sfanta, deci nu poate fi admisa si urmata. INVATACELUL: Cu toate aceste verificari pe care ziceti ca le-a facut si le face Biserica Ortodoxa referitor la adeverirea Traditiei, unii se cred mai siguri pe invataturile cuprinse in Sfanta Scriptura. Caci primii crestini - zic ei - primeau numai cele cuprinse (scrise) in Sfanta Scriptura, dupa cum este scris: "Acestia (iudeo-crestinii din Bereea) erau mai marinimosi decat cei din Tesalonic; ei au primit cuvantul cu toata osardia si zilnic cercetau Scripturile, ca sa vada daca ele sunt asa" (Fapte, 17, 11). De aici ar urma ca noi sa tinem invataturile pe care le gasim scrise in Sfanta Scriptura. PREOTUL: Dar marele apostol Pavel lauda pe crestinii din Corint nu pentru ca tineau invataturile cele scrise, ci pentru ca isi aduceau aminte de el si tineau cu tarie la invataturile cele nescrise, pe care le primisera prin Predanie (Traditie) de la el, scriindu-le: "Fratilor, va laud ca in toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile asa cum vi le-am dat" (I Cor., 11, 2). Oare, cum este bine sa facem: sa tinem numai la invataturile scrise sau sa urmam pe marele apostol Pavel, care lauda pe cei ce tin si predaniile nescrise? Ba, mai mult, noi dovedim ca sfintii apostoli si evanghelistii au crezut isi au predicat multe din Sfanta Traditie pe care o mostenisera din vechime si care nu se gasesc scrise in Sfanta Scriptura. INVATACELUL: Unde anume se vede ca apostolii ar fi predicat si alte invataturi, in afara de cele ce sunt scrise in Sfanta Scriptura ? PREOTUL: Iata doua dovezi: Sfantul apostol Iuda, in epistola sa cea soborniceasca (1-9), printre altele, zice: "Dar Mihail Arhanghelul, cand se impotrivea diavolului certandu-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa aduca judecata de hula, ci a zis: "Cearta-te pe tine Domnul". Cauta dumneata in toata Sfanta Scriptura si vezi daca vei afla scrise aceste cuvinte. Dar si mai jos, in aceeasi Sfanta epistola, apostolul aminteste de proorocia lui Enoh, zicand: "Dar si Enoh, al saptelea de la Adam, a proorocit despre acestia zicand: Iata, a venit Domnul in zecile de mii de sfinti ai Lui. Ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa mustre pe toti nelegiuitii de faptele paganatatii lor intru care au facut faradelege si de toate cuvintele de ocara pe care ei, pacatosii, netematori de Dumnezeu, le-au rostit impotriva Lui" (Iuda, 14-15). Dar nu numai Iuda, apostolul, vorbeste de Traditie, ci si marele Pavel, in epistola a doua catre Timotei, iata ce zice: "Dupa cum Iannes si Iambres s-au impotrivit lui Moise, asa si acestia stau impotriva adevarului, oameni stricati la minte si netrebnici pentru credinta" (II Tim., 3, 8). Si iarasi, marele apostol Pavel, adresandu-se preotilor din Efes, le zice: "Tineti minte cuvintele Domnului Iisus, caci El a zis: "Mai fericit este a da decat a lua" (Fapte, 20, 35). Acum te intreb pe dumneata, care esti ispitit sa crezi numai in cele scrise, de unde au luat acesti doi apostoli - Iuda si Pavel - cuvintele de mai sus, caci nicaieri in Sfanta Scriptura nu le vei afla scrise? INVATACELUL: Totusi, este oare cu putinta ca Sfanta Traditie sa se fi putut pastra pana astazi in intregime si in toata curatia pe care a avut-o la inceput? Nu cumva avem noi mai multa garantie in invataturile scrise din Sfanta Scriptura ? PREOTUL: Ai vazut in cele de mai sus ca marele Pavel lauda pe crestinii din Corint, pentru ca au tinut cu tarie predaniile cele nescrise, asa cum le primisera din gura lui. Ai auzit ca insisi apostolii au folosit in propovaduirea lor cuvinte directe din Sfanta Traditie, ca acele referitoare la proorocia lui Enoh si celelalte. Ti-am aratat inca si prin ce mijloace s-a pastrat de-a lungul veacurilor Sfanta Traditie. Ei bine, acelasi apostol Pavel indeamna si sfatuieste pe crestinii din Tesalonic sa fie foarte atenti si veghetori la pastrarea Sfintei Traditii: "Fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tes., 2, 15). Iar in alt loc: "Chiar daca noi insine sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o, sa fie anatema!" (Gal., 1, 8). Deci, Evanghelia pe care a vestit-o si prin viu grai, nu numai prin scrisoare.
INVATACELUL : As vrea sa stiu mai precis care sunt marturiile Sfintei Scripturi care ne dovedesc noua ca trebuie sa cinstim pe Prea Sfanta Fecioara Maria si sa ne inchinam ei ? PREOTUL: Iata, frate! Marturiile Sfintei Scripturi care ne arata ca suntem datori a supravenera si a ne inchina Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea-fecioarei Maria sunt acestea : 1. Supraveneram si ne inchinam Prea Sfintei Fecioare Maria pentru ca Dumnezeu a invrednicit-o de o mare cinste, de a fi Maica a Fiului Sau si a naste pe Mesia. 2. Noi cinstim si ne inchinam si preaveneram pe Prea Sfanta Fecioara Maria, fiindca insusi Dumnezeu, prin Duhul Sfant, a vestit ca prin ea va face Dumnezeu mantuirea lumii si va zdrobi capul sarpelui nevazut (diavolul) (vezi Fac., 3, 15 ; Isaia 7, 13; Ier., 31, 4 si urmatorii), readucandu-ne in starea de fii ai Lui. 3. Noi cinstim si ne inchinam si preaveneram pe Prea Sfanta Fecioara Maria, deoarece insusi arhanghelul Gavriil, trimis de Dumnezeu sa o anunte ca va naste pe Mesia, i s-a inchinat si a numit-o "plina de dar" si "binecuvantata intre femeii". (Luca 1, 26-29) 4. Noi cinstim si preaveneram pe Maica Domnului, pentru ca si Sfanta Elisaveta, maica marelui prooroc Ioan Botezatorul, a cinstit-o si a numit-o "Maica a Domnului" si "binecuvantata intre femei" (Luca, 9, 43, 45). 5. Noi cinstim si preaveneram pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria pentru ca si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, chiar cand era in cele mai grele suferinte, rastignit pe Cruce, a cinstit-o ca pe o Maica si a avut grija de ea, dand-o in seama celui mai iubit ucenic al Sau (Ioan, 19, 26, 27). 6. Noi cinstim pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea-fecioara Maria si ne inchinam ei pentru ca si oamenii cei credinciosi, chiar din vremea cand traia ea pe pamant, o cinsteau si o fericeau (Luca, 11, 27-28). 7. Noi cinstim si preamarim pe Maica Domnului, pentru ca ea insasi, prin Duhul Sfant, a marturisit ca Cel Puternic i-a facut marire si ca de acum o vor ferici toate neamurile (I.uca, l, 48). 8. Noi cinstim si prea veneram pe Maica Domnului, caci ea a fost cinstita si ascultata de Fiul ei, dupa porunca ce zice: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta" (Ies. 20, 12; Deut, 5, 16; Ioan, 19, 26-27 s.a.). 9. Noi cinstim si preaveneram pe Maica Domnului, pentru ca in ziua Judecatii celei de Apoi ea va sta de-a dreapta Sfintei Treimi cu mare cinste si slava, dupa marturia Sfintei Scripturi care zice: "De fata au statut Imparateasa de-a dreapta Ta, in haine aurite prea infrumusetata" (Ps. 44, 11), 10. Noi cinstim pe Maica Domnului si ne inchinam, ei, pentru ca ea a fost cinstita de Dumnezeu mai mult decat toata faptura, deoarece Dumnezeu a ales-o pe ea sa fie Maica Ziditorului tuturor fapturilor celor vazute si celor nevazute, Care ne-a rascumparat din moarte (Rom., 5, 17-18). 11. Noi cinstim si preaveneram pe Maica Domnului caci ea a zamislit pe Fiul lui Dumnezeu de la Duhul Sfant si a fost umbrita de puterea Celui Prea Inalt si, prin aceasta, a fost curatita de pacate mai mult decat oricare alt sfant ce sta inaintea lui Dumnezeu: ea n-a avut numai dar de la Dumnezeu, ci a fost "plina de har" (Luca, l, 28, 35). 12. Noi cinstim pe Maica Domnului mai mult ca pe oricare din sfinti, deoarece intelegem ca ea a nascut si a alaptat pe Sfantul sfintilor, pe Iisus Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul nostru. 13. Noi cinstim si preaveneram pe Maica Domnului mai mult decat pe toti sfintii si toti ingerii din cer, caci asa o cinsteste si Biserica lui Hristos si ii canta: "Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii" (Axion).
INVATACELUL: Dar se spune in Sfanta Scriptura ca Dumnezeu ii asculta pe sfinti cand acestia se roaga pentru noi? PREOTUL: Am aratat ca sfintii sunt slaviti de Dumnezeu cu cinste (Rom., 2, 10), ca vor judeca lumea (I Cor., 6, 3), ca sunt iubiti de Dumnezeu (Dan., 10, 19). Iar cum ca sfintii sunt ascultati de Dumnezeu cand se roaga pentru noi, cauta in Dumnezeiasca Scriptura la citatele pe care ti le insemnez aici: Fac., 27, 7; Iov, 42, 8-10; I Regi, 7, 9; Ier., 15, 15-21; Iacov, 5, 13, 15; Apoc., 8, 3, 4, 5; Fac., 20, 7; II Tim., 1, 3; Dan., 10, 12. De asemenea, cauta despre mijlocirea ingerilor pentru noi la: Fac., 24, 7; Dan., 3, 19-25; Evr., 1, 14; Ies., 19, 22; Num., 20, 16; Fac., 19, 13; II Regi, 24, 16-17; I Par., 21, 14-16. Dar vei gasi si inca alte multe marturii in aceasta privinta, in dumnezeiasca Sfanta Scriptura, care confirma cele de mai sus. Nu ramane la indoiala in aceasta privinta, ca sa nu te osandesti si tu ca cei ce stau impotriva adevarului invederat si dovedit ATACELUL: Dar pe Maria, Maica lui Iisus Hristos, de ce noi ortodocsii o cinstim atat de mult, dupa cat se pare, ne inchinam la ea ca la Dumnezeu? PREOTUL: Noi pe Preasfanta Fecioara Maria si Nascatoarea de Dumnezeu o cinstim mai mult decat pe toti sfinti si ingerii, dar totusi nu-i aducem slujire ca lui Dumnezeu. Cinstirea ce se da ei se numeste preacinstire sau supravenerare, pentru ca ea este Maica lui Dumnezeu, fiintial legata de El, nu numai prin prietenie, cum. sunt ceilalti sfinti. De aceea se spune in cantarea bisericeasca (axionul): "Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii". Ea este mai presus decat sfintii si ingerii, deoarece in ea S-a salasluit Cuvantul intrupat. Astfel i s-a inchinat si ingerul Gavriil, la Buna Vestire (Luca, 1. 28-29), si in acelasi chip i s-a inchinat ei si sfanta Elisaveta, maica sfantului Ioan Botezatorul (Luca l, 40-43). Insasi Sfanta Fecioara, prin Duhul Sfant, prooroceste ca pe ea o vor ferici toate neamurile, "ca mi-a facut mie marire Cel Puternic..." (Luca, 1, 48-49), adica cinstirea ei este voita de Dumnezeu. INVATACELUL: I-am auzit pe unii spunand ca nu trebuie sa dam multa cinstire Fecioarei Maria, pentru ca nici Insusi Fiul ei, Iisus Hristos, n-a cinstit-o. Aceasta s-ar vedea din cuvintele Mantuitorului, redate de, sfantul evanghelist in textul urmator: "Si cineva i-a zis: Iata, mama si fratii Tai stau afara, cautand sa-Ti vorbeasca. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea si cine sunt fratii Mei? Si intinzand mana catre ucenicii Sai, a zis:Iata mama Mea si fratii Mei. Caci oricine va face voia Tatalui Meu Celui din ceruri, acela imi este frate si sora si mama" (Matei, 12, 47-50). Deci, faptul ca Fecioara Maria I-a fost mama nu are nici o importanta. In fata Lui, legaturile Sale de sange sau de rudenie trupeasca n-au nici un pret si nici o precadere fata de legaturile Sale spirituale cu cei ce fac voia Tatalui, oricine ar fi acestia. PREOTUL: Ceea ce vrea Mantuitorul sa arate este ca de importanta deosebita pentru oameni este nu inrudirea trupeasca, ci a face voia Tatalui, ceea ce noi stim ca Sfanta Fecioara realizase deja, cand a acceptat sa fie Maica trupeasca a lui Dumnezeu-Cuvantul. Domnul nostru nu pune in discutie deci faptul ca ea era Maica Sa, ci faptul ca legatura omeneasca se face cu Dumnezeu numai odata cu implinirea voii Lui. Cel ce face voia lui Dumnezeu devine sufleteste inrudit cu Dumnezeu. Prin cuvintele de mai sus, Mantuitorul nici n-a inlaturat inrudirea Sa cea trupeasca cu Maica Sa, nici n-a micsorat cinstirea ce i se cuvine unei mame de la fiul ei, ci numai a cautat sa accentueze ca cealalta inrudire cu El, cea spirituala, are tot asa de mare pret si o poate realiza totusi orice credincios. Asadar, a fost un cuvant de indemn si de incurajare la adresa multimii, iar nu unul de dispret la adresa Maicii Sale. Mantuitorul nostru Iisus Hristos, cat a fost cu Maica Sa pe pamant, pururea o asculta si o iubea si era supus fata de ea (Luca, 2, 51) si oricand ii cerea ceva, nu Se arata neascultator fata de ea. Astfel, la nunta din Cana Galileii, la cererea Mamei Sale, El a facut prima minune, prefacand apa in vin (Ioan, 2, 3-10). A avut mare grija de Maica Sa, chiar cand era pe cruce, rastignit; purtandu-i de grija, a pus-o sub ocrotirea celui mai iubit dintre ucenicii Sai - a lui Ioan Evanghelistul - dupa cum este scris: "Deci Iisus, vazand pe Maica Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi a zis Maicii Sale : "Femeie, iata fiul tau!". Apoi a zis ucenicului: "Iata mama ta!". Si din ceasul acela, ucenicul a luat-o sub ingrijirea sa" (Ioan, 19, 26-27). Vezi ca Mantuitorul, nici in vremea cea grea a suferintelor Sale de pe cruce, nu a neglijat purtarea de grija fata de Maica Sa, care L-a nascut si L-a crescut. Si cum oare ar fi putut sa dispretuiasca pe Mama Sa, cand insusi Dumnezeu a dat porunca Sa cinstim pe tata si pe mama, dupa cum s-a scris: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta" (Deut., 5, 16)? INVATACELUL: Da, dar de ce noi o numim pe Maria "pururea fecioara", de vreme ce insusi Fiul sau a numit-o "femeie", ceea cu ar insemna ca a fost casatorita iar nu fecioara, caci asa reiese din cuvantul Scripturii: "Deci Iisus, vazand pe Maica Sa si pe ucenicul pe care-1 iubea stand alaturi, a zis Maicii Sale : "Femeie, iata fiul tau!... " (Ioan, 19, 26). Tot asa o numeste, dispretuitor, si la nunta din Cana Galileii: "Zis-a ei Iisus: Ce este Mie si tie, femeie? " (Ioan, 2, 4). In acest caz, nici noi nu o putem socoti mai mult si nu ii putem aduce un cult deosebit. PREOTUL: In citatul prim, nicidecum nu este vorba de dispret ci, dimpotriva se vede cum s-a ingrijit de soarta ei incredintand-o pe ea purtarii de grija a apostolului Ioan, stiind ca El nu va mai sta pe pamant pentru ca sa o ingrijeasca in restul vietii ei. Acest lucru nu este o necinstire, ci, cu adevarat, o mare cinstire si un mare respect fata de Mama Sa, careia nici in chinurile de pe cruce nu uita sa-i poarte de grija. Iar daca o numeste "femeie", nicidecum in inteles de femeie casatorita sau in semn de dispret, ci numai in inteles de gen sau sex, cum se vede si din aceea ca tot asa s-au adresat si cei doi ingeri Mariei Magdalena la mormant: "Femeie, de ce plangi. ?" (Ioan, 20, 12-13), iar cei doi barbati care s-au aratat la Inaltarea la cer a Domnului au zis catre apostoli: "Barbati galileeni, de ce stati privind la cer?" (Fapte, l, 11). Nici ingerii, nici cei doi barbati n-au rostit cu dispret cuvintele "femeie" sau "barbati", ci dimpotriva, in chip mangaietor.
INVATACELUL : In Sfanta Scriptura ni se spune, in mai multe locuri, ca noi, crestinii, nu avem decat un singur mijlocitor al mantuirii, pe Iisus Hristos. Or, noi ne adresam Maicii Domnului zicand: "N-avem alt ajutor afara de tine" si zicem: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi" ceea ce, spun unii, este o mare greseala, ca adica punem pe Maica Domnului ca si pe Mantuitorul, mijlocitoarea mantuirii noastre. PREOTUL: In aceasta privinta ti-am dat lamuriri pe larg, cand am vorbit despre cultul sfintilor. Iar in ce priveste adresarea noastra catre Maica Domnului in acest chip: "Nu avem alt ajutor in afara de tine", noi nu tagaduim prin aceasta unicitatea lui Hristos Dumnezeu ca mijlocitor al mantuirii noastre obiective, dar nu neglijam nici folosul oricarui ajutor in legatura cu mantuirea noastra subiectiva. (a se vedea cap. 14 al acestei carti). Intelesul acestei adresari este ca nimeni dintre pamanteni nu ne poate ajuta ca Maica Domnului, ea fiind purtatoare de trup ca si noi, dar fiind si cea care a nascut trupul Mantuitorului, ridicat de Acesta in Sfanta Treime. Ea este omul in cea mai mare apropiere de Hristos si deci rugaciunile ei au cea mai mare trecere la Dumnezeu. Si cuvintele de rugaciune adresate ei: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi" insemneaza: "Indupleca pe Fiul Tau sa ne mantuiasca !" Sau "izbaveste-ne pe noi". In limba greaca, limba in care au fost scrise aproape toate cartile Noului Testament, ca si cartile de cult ortodox, verbul a mantui insemneaza si a izbavi de rau, de necaz, de ispita, de stramtorare. Deci: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi" insemneaza: "ajuta-ne cu rugaciunile tale sa ne izbavim de rele, de necaz de lucrarile diavolului, de patimi". Asadar, prin "mantuieste-ne pre noi" nu intelegem "iarta-ne pacatele", ci roaga-te Fiului tau sa ni le ierte. Cu neputinta este ca venerarea Maicii Domnului sa supere pe Fiul ei, Caruia prin coasta nu-I scadem nimic din adorarea ce I se cuvine, ci, dimpotriva toata preavenerarea Maicii Domnului trece de partea Fiului sau, Care a ales-o si a sfintit-o pe ea spre a-I fi Lui Maica. In cele de pana aici ti-am aratat, cu marturii din Sfanta Scriptura, cinstea, slava si darurile date de Dumnezeu Preasfintei Sale Maici si ai auzit ca: Dumnezeu, dupa caderea lui Adam si a Evei, a prevestit ca Maica Domnului va fi acea femeie-fecioara", care, prin fiul ei, va zdrobi capul sarpelui (Fac. 3, 15). Apoi, despre ea s-a proorocit ca va fi acea fecioara care va naste pe Emanuel-Dumnezeu (Isaia, 7, 13); ea va fi mijlocitoare a intrarii in lume a Mantuitorului nostru Iisus Hristos (Ier., 31, 22-23); ei i s-a inchinat arhanghelul Gavriil si a numit-o pe ea "plina de dar" si "binecuvantata intre femei" (Luca, l, 28); ei i s-a inchinat Elisaveta, maica sfantului Ioan Botezatorul, numind-o "binecuvantata intre femei" si "Maica Domnului meu" (Luca, 1, 40-43); fericit este pantecele si sanul ei, ca e purtat si a alaptat pe Mantuitorul lumii, Hristos (Luca 11, 27-28); Mantuitorul, ca fiu al ei, o asculta si-i era supus (Luca, 2, 51) o prima minune a facut-o Mantuitorul la nunta din Cana Galileii, la rugamintea ei (Ioan, 2, 3-10); Mantuitorul s-a ingrijit de soarta ei chiar si atunci cand El suferea, infricosate chinuri pe Cruce, incredintand-o, spre purtare de grija, celui mai iubit dintre apostolii Sai (Ioan, 19, 26-27); ea insasi, prin Duhul Sfant, a proorocit ca toate neamurile o vor ferici si-i vor aduce cult pentru marirea cu care a invrednicit-o Dumnezeu pentru smerenia ei (Luca, 1, 48-49); insusi numele ei inseamna "Doamna, Stapana", in limba ebraica. Aceasta Doamna si Imparateasa Fecioara va sta de-a dreapta tronului Fiului sau in ziua Judecatii de apoi; ea a zamislit si a nascut din Duhul Sfant pe Fiul lui Dumnezeu (Luca, 1, 35), fiind umbrita de puterea Celui Preainalt (Luca 1, 35) si ramanand fecioara si dupa nastere (Iez., 44, 1-3); ea este "mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii" (Axionul), nemaiavand si alti fii in afara de Iisus Hristos, Mantuitorul lumii (Ioan. 2, 12-13; Fapte, 1, 11)" Mama celor zisi "frati si surori ai Domnului" nu este Maica Domnului, ci Maria lui Cleopa (Matei, 27, 55-56; Marcu, 14, 40, 47; 16, 1 s.a., Ioan, 19, 25) si fratii Domnului sunt numai rudenii cu El, iar nu frati naturali ai Lui. Asadar, cum sa nu cinstim noi pe Maica Domnului, cand insasi dumnezeiasca Scriptura ne arata ca si arhanghelul Gavriil a cinstit-o cu inchinaciune (Luca, 1, 29) ? Cum sa n-o cinstim noi pe Maica Domnului, care este Biserica Imparatului Slavei, mai desfatata decat cerurile, caci ea pe Dumnezeu - a Carui slava nu o cuprinde nici cerul, nici pamantul - L-a purtat in pantece (II Par., 2. 6) ? Pentru care pricina n-am cinsti-o pe Maica Domnului, care dupa marturia Sfintei Scripturi si a arhanghelului bine vestitor este "plina de dar" (Luca, l. 28) ? Pentru care pricina o socotesc unii pe Maica Domnului femeie de rand, pe aceea care a aflat "har de la Dumnezeu" si care este "binecuvantata intre femei" (Luca, I, 28-30) ? Daca noi cu adevarat credem cele scrise in Sfanta Scriptura, se cuvine sa cinstim si sa veneram, pe Maica Domnului, caci Scriptura ne arata ca pe ea o vor ferici toate neamurile, pentru marirea pe care i-a facut-o Dumnezeu (Luca, 1, 48-49), INVATACELUL: Dar ce inseamna in Simbolul Credintei Ortodoxe cuvintele: "S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om"? De ce anume se spune in chip deosebit "S-a intrupat" si in chip deosebit "S-a facut om" ? PREOTUL: "S-a intrupat" inseamna eu deosebire "S-a zamislit", ca inceput al intruparii, iar "S-a facut om" inseamna in special aratarea Fiului lui Dumnezeu ca om intre oameni, prin nasterea din Fecioara Maria. Prin acest cuvant, sfintii parinti care au alcatuit Simbolul au tinut sa spuna mai ales, cu hotarare, ca Fiul lui Dumnezeu Si-a alcatuit Trup adevarat, nu numai umil parut, cum spuneau unii eretici. El n-a venit cu trupul din cer, ci l-a luat din Sfanta Maria. Iar prin cuvintele "si S-a facut om", a tinut sa sublinieze ca Fiul n-a avut numai un trup fara de suflet - sau fara de minte cum spun alti eretici -, ci S-a facut om deplin, cu trup si suflet cuvantator (Inv. de Cred. Ort., intreb. 175). INVATACELUL: Dar ce inseamna "De la Duhul Sfant si din Maria Fecioara"? Care este partea Duhului Sfant si care a Fecioarei Maria, in intruparea Cuvantului ? PREOTUL: Fiul lui Dumnezeu S-a zamislit ca om din Fecioara. Deci S-a zamislit fara samanta barbateasca, dar aceasta zamislire minunata nu s-ar fi putut face fara lucrarea Duhului Sfant. Duhul Sfant a facut ca Fecioara sa zamisleasca fara samanta barbateasca pe Fiul lui Dumnezeu ca om. Acest adevar ni-l arata noua dumnezeiasca Scriptura, cand zice: "Iata, ingerul Domnului in vis s-a aratat lui zicand: "Iosife, fiu al lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este din Duhul Sfant" (Matei,1, 20). De aceea spune Simbolul: "Si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara" Desigur, in intruparea Fiului lui Dumnezeu, una este partea Duhului Sfant si alta a Fecioarei Maria, Sfantul Duh nu-I da Fiului o fire omeneasca de la Sine, ba nici macar o parte din ea. Intr-un asemenea caz, Fecioara Maria ar fi fost numai un vas ales prin care ar fi venit Fiul lui Dumnezeu in lume cu un trup adus intreg, sau in parte, din cer, care deci n-ar mai fi fost un trup adevarat omenesc, luat din trup omenesc. Dar Duhul Sfant da Fecioarei sa zamisleasca, fara de samanta barbateasca si deci fara de pacat. Si a zis Maria catre inger: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat ?" Si raspunzand ingerul a zis : "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri" (Luca, 1, 34-35; vezi si Inv. de Cred. Ort., intr. nr,. 176) INVATACELUL: Dar Duhul Sfant a fost singur in Fecioara Maria cand aceasta a zamislit pe Fiul lui Dumnezeu ca om? PREOTUL: N-a fost singur, caci stim ca in fiecare persoana divina se afla toata firea lui Dumnezeu. Deci insusi Fiul lui Dumnezeu era din acest moment in ea, cum a voit Tatal, iar Duhul Sfant fiind nedespartit de El; Fiul lui Dumnezeu a fost nedespartit de firea Sa omeneasca, din prima clipa a existentei Sale, din clipa zamislirii; de aceea spune Simbolul de Credinta ca "S-a intrupat", adica S-a alcatuit ca fire omeneasca din Fecioara Maria. Dar Duhul Sfant a dat putere Mariei sa-L primeasca pe Fiul lui Dumnezeu in ea, ca pe Cel ce incepe sa-Si alcatuiasca trupul in ea. Caci Dumnezeu lucreaza asupra oamenilor, totdeauna, prin Duhul Sfant. Sfantul Ioan Damaschin spune: "Duhul Sfant S-a pogorat peste ea... dandu-i putere de a primi dumnezeirea Cuvantului si puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea ipostatica si Puterea Prea Inaltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, ca o samanta dumnezeiasca, si Si-a alcatuit Luisi, din sangiurile ei trup insufletit" (Dogmatica, cartea a III-a, cap. 2, trad. rom, p, 147).
INVATACELUL: Dar despre Fecioara Maria se mai stiu si alte Lucruri ? PREOTUL: Maria a fost o fecioara din samanta lui David, din care trebuia, dupa fagaduinta dumnezeiasca, sa Se nasca Mantuitorul. Ea traise in curatie desavarsita si era logodita cu Iosif, un barbat batran din aceeasi semintie, caci ea avea de gand sa traiasca in feciorie, asa cum I se fagaduise lui Dumnezeu. De aceea, cand ingerul ii aduce vestea ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu, ea intreaba: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat" (Luca, 1, 34). Desi ingerul nu-i spusese cand va naste, ca sa poata intelege ca aceasta se va intampla in viitor, ea totusi se mira, pentru ca era hotarata sa nu stie de barbat. Ea zamisleste pe Fiul lui Dumnezeu, ca fecioara. Sfanta Scriptura ne spune ca Iosif, dupa ce a aflat ca Maria avea in pantece se gandea sa o paraseasca. Dar ingerul Domnului i s-a aratat in vis spunandu-i sa nu-i fie teama si sa ia pe femeia lui, caci ceea ce s-a zamislit intr-insa, din Duhul Sfant este (Matei, 1, 20). Asadar, Fecioara Maria a fost fecioara inainte de nastere, iar dupa nastere a ramas pururea fecioara (vezi Inv. de Cred Ort., intreb. 178-179) INVATACELUL: Dar de ce a avut nevoie de logodnic Sfanta Fecioara Maria, daca ea trait in feciorie pana la moarte si nu a mai avut copii? PREOTUL: Ca sa intelegi acest lucru, asculta pe dumnezeiescul Damaschin care, in aceasta privinta, zice asa: "Dusmanul mantuirii noastre (diavolul) pandea fecioarele din cauza profetiei lui Isaia care spusese: "Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel, care se talcuieste : Cu noi este Dumnezeu" (Isaia, 7, 14). Dar cel care "ii prinde pe cei intelepti in viclenia lor" (Iov, 15, 13; I Cor. 3, 19), ca sa amageasca pe cel care se ingamfa intotdeauna cu intelepciunea, face ca tanara sa fie logodita cu Iosif si este data de preoti.., cartea cea noua a celui ce stie carte (Isaia, 29, 11). Asadar, logodna a fost pazitoare a Fecioarei Maria si inselaciune a celui ce o pandea pe Fecioara. (Dogmatica, partea IV-a cap. 27). INVATACELUL: Dar nasterea Fecioarei Maria n-a fost dupa legile firii ? Ea n-a nascut eu dureri si la 9 luni. ca orice femeie ? PREOTUL: Nasterea Pururea-fecioarei Maria a fost dupa legile firii, dar, in acelasi timp, mai presus de natura nasterii obisnuite, caci ea nici dureri nu a avut, nici cheile fecioriei sale nu s-au stricat, caci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cum spun imnografii. Se naste fara de tata din femeie si fara de mama din Tatal. Pentru ca S-a nascut fara de tata, dar potrivit legilor firii, S-a nascut la timpul sorocit nasterii - adica atunci cand a implinit 9 luni, dar mai presus de legea nasterii nascandu-Se fara sa pricinuiasca dureri. Celui caruia nu i-a precedat placerea, nu i-a urmat nici durerea, potrivit cuvintelor proorocului care zice: "Inainte de a simti dureri a nascut" si iarasi: "inainte de a veni vremea durerilor, ea a nascut un fiu" (Isaia, 66, 7) INVATACELUL: Dar pentru ce o numim pe Fecioara Maria "Nascatoare de Dumnezeu" ? PREOTUL: Si in cele de mai inainte ti-am aratat, si in cele ce urmeaza iti spun asa : "Noi numim pe Preacurata Fecioara Maria "Nascatoare de Dumnezeu", pentru ca Cel ce S-a nascut din ea - dupa fire omeneasca - e insusi Fiul lui Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos este persoana in doua firi, e persoana lui Dumnezen-Cuvantul care, ca Dumnezeu, sau ca persoana a firii dumnezeiesti, e nascut mai inainte de veci din Tatal. Dar aceeasi persoana e ipostas si firii divine si celei omenesti. De aceea, cele doua firi se intrepatrund, chiar daca ele nu se amesteca, asa cum ne invata sfintii parinti in sinoadele ecumenice si mai ales in cel de la Calcedon. Si dat fiind ca S-a intrupat chiar Cuvantul lui Dumnezeu, spunem ca Dumnezeu S-a nascut din Maria, caci nu se naste niciodata o fire singura, ci ipostaziata intr-o persoana. Iar persoana firii omenesti a lui Iisus Hristos era Insusi Fiul lui Dumnezeu. Daca n-am recunoaste ca Fecioara Maria e Nascatoare de Dumnezeu, n-am socoti persoana nascuta de ea ca fiind si Dumnezeu, ci numai om. Iar Iisus, daca ar fi fost numai om, nu ne-ar fi putut mantui. Intreaga noastra mantuire isi are deci temelia in faptul ca Sfanta Fecioara Maria a fost cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, caci prin, colaborarea lui Dumnezeu Duhul Sfant, ea a nascut trupeste pe Dumnezeu Cuvantul". (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cartea a IV-a, cap, 14; vezi si Inv. de Credinta Ort., intreb. 187). INVATACELUL: Unde se numeste in Sfanta Scriptura Fecioara Maria "Maica a lui Dumnezeu"? PREOTUL: In Sfanta Evanghelie dupa Luca, la 1, 43. Si oriunde vei auzi in Sfanta Scriptura de "Mama lui Iisus", intelege ca despre Maria, Maica lui Dumnezeu, este cuvantul, deoarece Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat care a avut ca Maica pe pamant pe Preacurata Fecioara Maria
INVATACELUL: Dar unde se spune in Sfanta Scriptura ca Maria, mana lui Iisus, a fost fecioara si pururea-fecioara, asa cum o numim noi ? PREOTUL: Ca a nascut fiind fecioara ne-o arata chiar Evanghelia (Luca, 1, 28-35); intrand la ea arhanghelul Gavriil a numit-o "plina de har, si "...binecuvantata intre femei". "Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce va fi insemnand urarea aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata, vei lua in pantece si vei naste Fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu ii va da Lui tronul lui David, tatal sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia lui nu va avea. sfarsit" Si a zis Maria catre inger : Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea, si Sfantul care se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca, l, 29-35). Ai auzit cum arhanghelul s-a inchinat Fecioarei Maria numind-o pe ea "plina de har" si "binecuvantata intre femei". Dar, desi o numeste si el "femeie" o anunta ca a fost umbrita de puterea Celui Preainalt si ca a zamislit si a nascut din Duhul Sfant pe Fiul lui Dumnezeu, Este ceea ce se confirma si de insasi Maria, mirandu-se ca i se anunta o nastere ei, care nu stia de barbat. Vezi deci, ca ingerul i-a zis nu "binecuvantata esti tu intre fecioare", ci "binecuvantata esti tu intre femei", prin aceasta nearatand dispret fata de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu cea "plina de dar", ci descopera o veche taina: zdrobirea capului sarpelui prin femeie (Fac., 3, 15) si ca ea va fi acea tainica si duhovniceasca Eva care va naste pe Noul Adam, Hristos, Care va aduce viata in lume. Dumnezeiestii Parinti ai Bisericii zic ca Hristos S-a numit samanta femeii (Fac., 3, 15), ca Cel ce nu S-a nascut din samanta de barbat ci de la Duhul Sfant si din Preacuratele sangiuri ale Preasfintei Fecioare Si-a luat trup. In ziua cea mare a Judecatii celei de apoi, aceasta imparateasa si Fecioara Maria va sta de-a dreapta tronului Fiului sau cu mare si negraita slava, dupa cum Psalmistul o arata zicand: "Sezut-a imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata" (Ps. 44, 11, 12, 21). Pentru ca arhanghelul Gavriil a numit-o pe ea femeie cand a zis: "binecuvantata esti tu intre femei", apoi in aceasta vezi dumneata ca Fecioara Maria era femeie casatorita? Dar cand Dumnezeu a zidit-o pe Eva din coasta lui Adam (Fac., 2, 21-22) si a adus-o la el, iar el a numit-o pe ea "femeie") - oare i atunci Eva era femeie casatorita fiindca Adam a numit-o "femeie" ? Asadar, daca Eva a fost zidita de Dumnezeu fecioara, iar Insusi Dumnezeu si Adam pe aceasta fecioara, Eva, o numesc "femeie" (Fac., 2, 22-23), apoi nu o numeste pe Maria "femeie" in inteles de femeie casatorita - cum gresit inteleg unii cuvantul "femeie". Ci atat Dumnezeu, cat si Adam au zis Evei "femeie" - pentru ca ea era parte femeiasca, nu barbateasca, si astfel se adresau evreii in vremea aceea. Dar nicidecum nu se intelege ca Dumnezeu si Adam, pe cea luata din coasta lui Adam - si care atunci era Fecioara - au numit-o femeie in inteles de femeie maritata (casatorita). Caci precum Eva era fecioara, atunci cand i s-a zis "femeie", tot asa Eva cea tainica sl duhovniceasca, Preacurata Fecioara Maria, care a nascut pe Noul Adam, Hristos, fecioara este in vecii vecilor, cu toate ca Sfanta Scriptura o numeste pe ea "femeie". Asa a binevoit Dumnezeu ca intru Fecioara Maria sa dea indreptare firii lui Adam celui vechi, prin Noul Adam cel nascut din Fecioara, Care a venit in lume si S-a imbracat in firea noastra din negraita Sa mila si bunatate, pentru ca sa izbaveasca pe vechiul Adam, cu tot neamul lui, din osanda si din moarte, "Caci precum intru Adam toti mor, asa intru Hristos toti inviaza" (Rom., 6, 5, 8; Ioan, 3, 16; 5, 24 s.a.) Deci, ia aminte ca Sfanta Scriptura nu numeste pe Maica Domnului (Luca, l, 43] "femeie" in sensul de femeie casatorita, cum inteleg unii, ci prin cuvantul "femeie", Sfanta Scriptura arata numai sexul, genul feminin al Sfintei Fecioare si totodata arata in chip umbros si tainic ca este femeia a carei samanta (Hristos) va zdrobi capul sarpelui (Fac., 3, 15] si prin care va veni mantuirea neamului omenesc. La cele de mai sus trebuie adaugat: 1. Fiind Maica a Mantuitorului, Fecioara Maria a primit cea mai mare cinste pe care o poate avea o faptura omeneasca. 2. Zamislind de la Duhul Sfant pe Mantuitorul in pantecele ei, a fost cu totul curatita de pacate, ca nici un alt om oricat de sfant ar fi fost. 3. Fiindu-i prezisa de Dumnezeu cinstirea ei - ca nici o alta cinstire a vreunui om - Sfanta Fecioara Maria trebuie socotita cea dintai dintre sfinti, asa cum Ioan Botezatorul este cel mai mare intre prooroci (cf. Mal., 3, l; Isaia, 40, 3). Pentru toate acestea, Sfintei Fecioare Maria i se cuvine o cinstire mai mare decat altor sfinti, adica preacinstire, ea fiind imparateasa si cununa tuturor sfintilor. Iar cum ca si dupa nastere a ramas fecioara, citeste si vezi cele proorocite despre ea de proorocul Iezechiel (44, 1-3).
INVATACELUL : Se mai spune, totusi, ca nu trebuie sa dam prea multa cinstire Fecioarei Maria si nici nu poate fi preavenerata ca fecioara, pentru ca ar mai fi avut si alti copii, care sunt numiti de Sfanta Scriptura "frati si surori" ai lui Iisus, iar Iisus este numit "Intaiul nascut" (Matei, 1, 25), de unde ar urma ca Maria a mai avut ulterior si alti fii. Si, intr-adevar, Biblia ne vorbeste de niste "frati" ai Domnului si, de asemenea, despre "surorile" Lui, cand reda cuvintele iudeilor nedumeriti de persoana minunata a Domnului: "Au nu este Acesta feciorul teslarului? Au nu se numeste mama Lui Maria si fratii Lui, Iacov si Iosif si Simon si Iuda? Si surorile Lui au nu sunt toate la noi ?" (Matei, 13, 55-59; Marcu, 6, 3). Atunci, cum o numim noi pe Maica Domnului "pururea fecioara" si o veneram ca atare ? PREOTUL: In citatul prim, expresiei "intaiul nascut" nu insemneaza numaidecat ca trebuie sa presupunem si existenta altor nascuti ulterior. Acesta este un fel de a vorbi al Vechiului Testament, unde "intaiul nascut" se numeste cel ce deschide intai pantecele, indiferent daca va mai avea si alti frati sau nu (Ies., 13, 2) si unde adeseori numeralul cardinal (l, 2, 3 etc.) este inlocuit ori intrebuintat amestecat cu cel ordinal (intaiul, al doilea, al treilea). Ebraismul acesta a intrat in felul de vorbire al Noului Testament caci aghiografii erau dintre evrei. In cazul de fata "intaiul nascut" insemneaza "unul nascut" in sens de "unicul nascut". Alt inteles este exclus deoarece, daca in adevar Iisus ar mai fi avut si alti frati naturali n-ar fi lasat-o pe Maica Sa in grija unui apostol, ci in grija vreunui fiu de al ei. In citatul al doilea, unde este vorba de "frati" de "surori" ai Domnului este vorba de verii Lui, care la evrei purtau numele de fratii si sunt chiar amintiti cu numele lor, in numar de patru de mai multe ori (vezi Matei, 12, 47-50; Marcu, 3, 31; Luca, 8, 19; Ioan, 2, 12; 7, 3; Fapte, 1, 15; I Cor, 9, 5; Gal., l, 19). Ei insa in nici un caz nu au putut fi frati naturali ai lui Iisus Hristos si fii ai Mariei, mama lui Iisus, pentru ca: 1.Mama acestor asa-zisi "frati" ai Domnului este o alta persoana decat Fecioara Maria, cea numita in Sfanta Scriptura Maria sau "cealalta Marie" (adica deosebita de Maria Maica Domnului si de Maria Magdalena) sau "sora mamei Lui, Maria lui Cleopa", fiind amintita chiar alaturi de Maica Domnului si in apropierea ei. Iata textele biblice lamuritoare: "Si erau acolo multe femei, privind de departe... intre care era Maria Magdalena si Maria, mama lui Iacov si a lui Iosif, si mama fiilor lui Zevedeu" (Matei, 27, 55-56). Iacov si Iosif sunt doi din cei patru "frati" ai Domnului (Matei, 13, 35). Mama lor este o alta persoana decat Maria mama lui Iisus, Evanghelistul continua apoi: "Tarziu, sambata noaptea... a venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul" (Matei, 28, 1). Aici iarasi este vorba de "cealalta" Marie, care nu poate fi decat mama "fratilor" Domnului si despre care a fost vorba si in textul precedent. In chip asemanator scriu si ceilalti evanghelisti: "Si erau si femei care priveau de departe, intre care si Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic si a lui Iosi, si Salomea". "Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iacov cel mic si a lui Iosi, priveau unde L-au pus" (Marcu, 15, 40, 47). Acelasi evanghelist scrie apoi: "Dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga" (Marcu. 16, 1), Apoi, in alt text: "Iar ele erau: Maria Magdalena si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte impreuna cu ele, care ziceau catre apostoli acestea" (Luca, 24, 10). Si, in sfarsit, altul: "Si stateau langa Crucea lui Iisus mama Lui si sora mamei Lui. Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena" (Ioan, 19, 25). In toate textele de mai sus e vorba de aceleasi femei care au luat parte la evenimentele Patimilor si Invierii Domnului. Toate sunt pomenite cu numele, numai "Maria, mama lui Iacov si a lui Iosi" (doi din "fratii" Domnului - Matei, 13. 55) este numita in ambele locuri "Maria, mama lui Iacov", apoi alteori "mama lui Iosi" sau "cealalta Marie", iar in alte locuri, "sora mamei Lui, Maria lui Cleopa". Deci, fratii Domnului avand alta mama decat pe Maria, mama lui Iisus, nu sunt fii ai Fecioarei Maria si frati naturali ai Iui Iisus. 2. "Fratii Domnului" nu se numesc ei insisi "frati", ci "robi" si "slujitori ai lui Iisus". Doi dintre ei, Iacov si Iuda, sunt autorii celor doua epistole sobornicesti numite "a lui Iacov" si respectiv "a lui Iuda". Or, acolo ei se numesc, fiecare, "rob" (Iacov, 1, 1) si "slujitor" (Iuda, 1, 1) ai Domnului Iisus, iar nu "frati". 3. Daca ar fi fost frati naturali ai Sai, Hristos i-ar fi facut apostoli; ei insa nu au fost apostoli. Desi unii presupun ca acestia doi dintre "fratii Domnului", anume Iacov si luda, ar fi identici cu cei doi apostoli care poarta acest nume (Iacov fiind conumit la fel cu "fratele Domnului" cel mic, in toate listele apostolilor, iar Iuda "fratele Domnului" ar fi fost Iuda Tadeul), totusi, aceasta este o simpla presupunere, neindestulator de intemeiata, mai ales ca ei insisi nu se numesc "apostoli" dupa cum nu se numesc nici "frati ai Domnului", iar despre apostoli vorbesc la persoana a treia (Iuda, l, 17). Despre Iacov "fratele Domnului", se stie numai ca a fost cel dintai episcop al Ierusalimului si ca se bucura de cea mai mare autoritate, atat in fata credinciosilor cat si in fata apostolilor (Fapte. 12, 17; 15, 13), in timp ce apostolul Iacov al Iui Zevedeu fusese ucis (Fapte, 12, 2); iar despre celalalt Iacov nu mai putem sti nimic. 4. Hristos ar fi incredintat grijii lor pe Fecioara Maria, iar nu apostolului Ioan, care, oricum, ar fi fost mai strain acesteia decat un fiu al ei. Deci "fratii Domnului" nu pot fi nici macar frati vitregi ai lui Iisus sau fii ai lui Iosif dintr-o alta casatorie anterioara a acestuia, deoarece : a) Nicaieri nu se spune si nicaieri nu se poate presupune ca Iosif ar mai fi fost casatorit inainte si ca ar fi devenit vaduv sau ar fi divortat. Stim din Traditie doar atat, ca era "drept", b) Mama "fratilor Domnului", dupa cum s-m vazut mai sus, traia si era in apropierea intima a Maicii Domnului, ceea ce ar fi fost exclus - pentru motive lesne de inteles - daca ea ar fi fost candva sotia lui Iosif, acum divortata. 5. Tinand seama de faptul ca peste tot, in Orient, dar in special la iudei, "frate" se intrebuinteaza si in inteles mai larg, de "var" sau de alte inrudiri mai apropiate sau mai indepartate (ca de ex. la Facere, 13,8, unde Avraam il numeste pe Lot "frate", desi ii era numai nepot de frate, Fac., 11, 27), trebuie sa admitem ca "fratii Domnului" au fost veri ai lui Iisus. INVATACELUL: Din cele aratate pana aici, s-ar putea crede, intr-adevar, ca Fecioara Maria, Maica lui Iisus Hristos a ramas pururea fecioara si nu a mai avut alti copii in afara de Iisus. Este totusi scris in Sfanta Scriptura ca Iosif n-a cunoscut-o pe ea numai pana ce a nascut pe Cel intai Nascut, pe Iisus Hristos, lasand astfel a se intelege ca apoi ea ar fi putut avea si alti copii. PREOTUL: Sfanta Scriptura spune intr-una din traducerile romanesti: Si n-a cunoscut-o pe ea pana cand a cunoscut pe Fiul sau Cel Unul Nascut, Caruia i-a pus numele Iisus" (Matei 1 ,25); dar luati aminte si intelegeti ca, in Sfanta Scriptura, expresia "pana cand" insemneaza vesnicie. Caci zice Domnul: "Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului" (Matei, 28, 20). Oare aceasta insemneaza ca Se va desparti de noi dupa sfarsitul veacului acestuia? Oare nu zice dumnezeiescul apostol Pavel: "Si astfel (dupa obsteasca inviere) pururea vom fi cu Domnul" (I Tes, 4, 17) . Iar in alt loc al Sfintei Scripturi este scris: "Zis-a Domnul, Domnului meu : Sezi de-a dreapta Mea pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale" (Ps. 100, 1). Oare aceasta inseamna ca dupa aceea Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu va sedea de-a dreapta Tatalui spre a imparati cu El peste toate veacurile, deoarece stim bine ca "Imparatia Lui nu va avea sfarsit" (Luca, 1,35)? Iar in alt loc al Sfintei Scripturi se zice ca Noe a dat drumul corbului din corabie spre a vedea daca a scazut apa, si zburand, corbul nu s-a mai intors pana cand s-a uscat apa pe pamant (Fac., 8, 7), aceasta inseamna ca s-a mai intors la corabie vreodata ? Iarasi se arata in dumnezeiasca Scriptura ca Micol fata lui Saul (sotia lui David), nu a nascut fiu "pana in ziua in care a murit" (II Regi, 6, 23). Oare inseamna ca a mai nascut fii dupa ce a murit, pentru ca se zice "pana cand"? Asadar, deschide ochii mintii asupra acestor trei marturii, alese din multe altele ale Sfintei Scripturi, si intelege ca cuvantul pana cand in Sfanta Scriptura insemneaza vesnic si, dupa cum Mantuitorul Hristos vesnic va fi cu apostolii Sai si cu toti cei ce implinesc poruncile Lui, dupa cum El vesnic va sta de-a dreapta Tatalui imparatind in Imparatia Sa cea fara de sfarsit, dupa cum corbul in veci nu s-a mai intors pe corabia lui Noe si dupa cum in veci Micol, fiica lui Saul, nu a mai facut fii dupa ziua in a murit, tot astfel Iosif cel drept si temator de Dumnezeu, vesnic (in veac) nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioara inainte de nastere, a ramas fecioara in nastere si pururea, Preasfanta si Preacurata Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, Imparateasa ingerilor si a oamenilor. La acestea sa mai adaugam si observatia ca expresia "pana cand" nu limiteaza nicidecum durata starii de feciorie a Mariei, ci, dimpotriva, este folosita tocmai sa accentueze faptul ca Iisus Hristos, S-a nascut din fecioara, fara de barbat. De aceea, unele editii ale Noului Testament folosesc si traducerea: "fara sa o fi cunoscut pe ea Iosif, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut...", ceea ce inseamna acelasi lucru, asa cum am aratat mai sus.
1. Adam a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Fac. 1, 26-27) 2. Iisus Hristos, ca om, este chipul lui Dumnezeu (II Cor. 4, 4; Col. 1, 15). 3. Iisus Hristos este “chipul fiinţei lui Dumnezeu” (Evrei 1, 3). 4. În Iisus Hristos, Dumnezeu S-a aratat în Trup (I Tim. 3, 16) şi cu chip de om (Filip. 2, 7-8). 5. Sfântul Duh S-a arătat la Iordan în chip de porumbel (Matei 3, 16-23). 6. Sfântul Duh la Sfânta Cincizecime S-a arătat în chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 3). Şi toate acestea sunt chipuri fără să fie idolatrie. 7. În Testamentul Vechi icoanele au fost făcute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ies. 25, 18-22; 26, 31 ş.a.). 8. Dumnezeu Însuşi - Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne închina la idoli - a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de mână de om sunt icoane şi nu idoli. 9. Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau “heruvimii slavei” (Evrei 9, 5). 10. Perdelele, covoarele şi alte obiecte din biserica veche au fost făcute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (Ies. 36, 8 şi 37, 7-9; II Paral. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28). 11. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15). 12. Înaintea acestor icoane ale heruvimilor se cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de preamărire (Ps. 137, 1). 13. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preoţii le tămâiau cu mare cinste, după porunca lui Dumnezeu şi iudeii le venerau şi se închinau la ele (vezi Ies. 30, 6-8; 27, 20-21, Iosua 7, 6). 14. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi - ce erau în templu - niciodată nu a fost dezaprobată de Hristos sau de Sfinţii Apostoli. 15. Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au cinstit şi s-au închinat în templu înaintea acestor chipuri făcute de mâini omeneşti (Marcu 11, 7; Fapte 24, 11 ş.a.). 16. În Testamentul Nou închinarea la idoli este oprită cu anatema, iar închinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe cand icoana este numai o închipuire, a cărei cinste trece la chipul cel dintâi, adică la cel zugrăvit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfânt. 17. Istoria Sfintei Tradiţii şi practica dintotdeauna a Bisericii şi până azi, sfintele icoane au fost cinstite şi venerate. 18. Icoanelor şi sfinţilor li se aduce venerare iar nu adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu. 19. În faţa icoanelor ceri mijlocire şi ajutor duhovnicesc, nicidecum nu le rosteşti: “Miluieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu.”
Mars la secta că dracii vă conduc va închinați lui Voi ereticilor nu aveți liturghie,cruce cununie botez,Sfintul maslu sfinte icoane nu aveți nimic decit rătăcire mîndrie și prostie drăcească! 👿👿👿👿👿👿👿
9 Cei ce* fac idoli, toţi sunt deşertăciune şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au** nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine....10 Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol şi să nu* fi tras niciun folos din el? * Ier 10:5; Hab 2:18 11 Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine*, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine....7 Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: ‘Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!’ 18 Ei* nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit** ochii ca să nu vadă şi inima ca să nu înţeleagă. * Isa 45:20; ** 2 Tes 2:11; 19 Niciunul nu intră în sine* însuşi şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: ‘Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o. Şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?’ * Isa 46:8; 20 El se hrăneşte cu cenuşă, inima* lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul şi să nu zică: ‘N-am oare o minciună în mână?’
Argumente Scripturistice Argumente pentru cinstirea Sfintei Cruci: Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”.(1 CORINTENI 1,18); Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume (GALATENI 6,14); Fiindcă mulţi - despre care v-am vorbit adeseori , iar acum o spun plângând - se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor este PIEIREA (FILIPENI 3,18-19). Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului în putere si slava multă. (Matei 24,30) Argumente pentru cinstirea Icoanelor: A te închina la idol, înseamnă sa identifici un lucru cu Dumnezeu, icoanele sunt numai reprezentări artistice ale lui Dumnezeu si ale Sfinților, pe care ortodocșii le sărută cu dragoste pentru ași arăta respectul pentru cel reprezentat pe ele. Noi nu cinstim materia icoanelor, vezi exemplul lui Baal - idolul (vițelul de aur) la care s-au închinat evreii. Omul este o icoana pentru că poarta în el chipul lui Dumnezeu: Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră (Geneză 1, 26) Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă icoane, pntreu cortul adunării, locul unde se adunau evreii să se roage spunându-i : " Să faci doi heruvimi de aur si să-i faci ca dintr-o bucată, ca și cum ar răsări din cele doua capete ale capacului " ( Ieșire 25, 19 ). Să faci o perdea de in răsucit și de mătase violetă, stacojie și vișinie, răsucită, iar în țesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusință. (Ieșire 26,31), (Ieșire 36,35). Tot cel ce se va atinge de ele se va sfinți (Ieșire 30,29) - aici este vorba despre toate cele din cortul adunării, locul de rugăciune pentru evrei: chivotul, masa, sfesnicul, jertfelnicul tămâierii… toate câte se găsesc și astăzi in biserica noastră Argumente pentru cinstirea Maicii Domnului Maica Domnului spune: Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui. Și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El. (Luca 1,48-50). Elisabeta îi spune. De unde cinstea aceasta să vină la mine Maica Domnuluib meu? (Luca 1,43) - deci corect este sa o numim pe Feciara Maria, Maica Domnului. Hristos a cinstit-o împlinind porunca a V-a: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta… (Ieșire 20,12). Prima minune - prefacerea apei in vin, este săvârșită de Hristos la rugamintea Maicii Sale, cu toate ca vremea lui nu sosise încă. (Ioan2, 3-4). Statut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumuețată.. Toată slava fiicei împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată. (Ps. 44, 12, 15). Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele lui Emanuel. (Isaia, 7,14) Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide și nici un om nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă. (Iezechiel, 44,2) - poarta este imaginea Maicii Domnului, Pururea Fecioara.
1. Adam a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Fac. 1, 26-27) 2. Iisus Hristos, ca om, este chipul lui Dumnezeu (II Cor. 4, 4; Col. 1, 15). 3. Iisus Hristos este “chipul fiinţei lui Dumnezeu” (Evrei 1, 3). 4. În Iisus Hristos, Dumnezeu S-a aratat în Trup (I Tim. 3, 16) şi cu chip de om (Filip. 2, 7-8). 5. Sfântul Duh S-a arătat la Iordan în chip de porumbel (Matei 3, 16-23). 6. Sfântul Duh la Sfânta Cincizecime S-a arătat în chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 3). Şi toate acestea sunt chipuri fără să fie idolatrie. 7. În Testamentul Vechi icoanele au fost făcute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ies. 25, 18-22; 26, 31 ş.a.). 8. Dumnezeu Însuşi - Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne închina la idoli - a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de mână de om sunt icoane şi nu idoli. 9. Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau “heruvimii slavei” (Evrei 9, 5). 10. Perdelele, covoarele şi alte obiecte din biserica veche au fost făcute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (Ies. 36, 8 şi 37, 7-9; II Paral. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28). 11. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15). 12. Înaintea acestor icoane ale heruvimilor se cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de preamărire (Ps. 137, 1). 13. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preoţii le tămâiau cu mare cinste, după porunca lui Dumnezeu şi iudeii le venerau şi se închinau la ele (vezi Ies. 30, 6-8; 27, 20-21, Iosua 7, 6). 14. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi - ce erau în templu - niciodată nu a fost dezaprobată de Hristos sau de Sfinţii Apostoli. 15. Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au cinstit şi s-au închinat în templu înaintea acestor chipuri făcute de mâini omeneşti (Marcu 11, 7; Fapte 24, 11 ş.a.). 16. În Testamentul Nou închinarea la idoli este oprită cu anatema, iar închinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe cand icoana este numai o închipuire, a cărei cinste trece la chipul cel dintâi, adică la cel zugrăvit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfânt. 17. Istoria Sfintei Tradiţii şi practica dintotdeauna a Bisericii şi până azi, sfintele icoane au fost cinstite şi venerate. 18. Icoanelor şi sfinţilor li se aduce venerare iar nu adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu. 19. În faţa icoanelor ceri mijlocire şi ajutor duhovnicesc, nicidecum nu le rosteşti: “Miluieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu.”
Dar pentru Omul care zice Doamne mi-a ajuns pacatul !o termin cu el ....numai dau satanei trupul meu pt bautura ,curvie,tutun... mi-a ajuns minciuna numai dau gura mea in slujba minciunii nici barfei nici blestemului, vorbirea de rau , numai dau ochii mei diavoului pentru a privi la icoana fiarei , la idolii spurcatii , la trupuri moarte , la icoane fara rost , o Pentru omul smerit cu inima si cel ce se smeresti si umileste inaintea Cerului inainte Lui Dumnezeu Tatal ! si a LUi Isus este iertare ........Caci Dumnezeu nu te iearta prin preot !! exista totusi Marturisiti-va unii altora pacatele dar ”un orb nu poate calauzi pe alt orb vor cadea amandoi in groapa ”a zis ISUS! Mai bine ai alerga la Dumnezeu pe genunchii !!! aruncati toate icoanele toate prostiile diavolului, toate lumanarile ....si Ia Biblia omule deschide-o citeste-o ea este viata Pentru sufletul tau ! cand O vei citi Candela Lui Dumnezeu se va aprinde si Duhul Sfant te vede acolo citind si vine si te lumineaza asa Lucra Dumnezeu IN TAINA ! IN ASCUNS
INVATACELUL: Pentru care pricina, noi, ortodocsii, ne inchinam la ingeri si la sfinti si ii punem pe ei mijlocitori catre Dumnezeu pentru mantuirea noastra? Nu exista - zic unii - decat un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, Iisus Hristos. Apostolul ne invata in aceasta privinta: "Unul este Dumnezeu, Unul este si mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, Cel ce S-a facut om, Iisus Hristos" (I Tim., 2, 5). Deci, nici ingerii, nici sfintii, nimeni in afara de Hristos nu poate mijloci la Dumnezeu pentru mantuirea noastra. PREOTUL: Intr-adevar, nimeni in afara de Iisus Hristos nu este mijlocitor inaintea Tatalui, pentru ca nimeni in afara de El nu s-a adus pe sine jertfa pentru mantuirea lumii. Deci, in afara de Hristos, nimeni nu poate mantui de pacate. Cinstind pe sfinti, insa, nu ii punem in locul lui Hristos, nici macar alaturi de El. Cand sfintii se roaga pentru noi, ei tocmai cer lui Hristos ca El sa mijloceasca mantuirea noastra. Ei cer de la Hristos mantuirea noastra. Si, in acest inteles, spunem ca mijlocesc pentru noi. Singurul care mantuieste este Hristos, iar sfintii, prin rugaciunile lor, cer mantuirea noastra, dar nu o dau ei insisi. De aceea, noi nu ne inchinam la sfinti si la ingeri ca la Dumnezeu, inchinarea pe care o aducem noi sfintilor si ingerilor este numai o cinstire (venerare), iar lui Dumnezeu ne inchinam si ii slujim cu desavarsita inchinare, care se mai numeste si latrie sau adorare. Noi veneram pe sfintii lui Dumnezeu pentru ca ei sunt prieteni si casnici ai lui Dumnezeu, dupa cum este scris: "Voi prietenii Mei sunteti daca faceti cele ce va poruncesc" (Ioan, 15, 14). Iar despre Avraam citim de asemenea: "Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i-a socotit lui spre dreptate si prietenul lui Dumnezeu s-a chemat" (Iacov, 2, 23). Si marele apostol Pavel scrie efesenilor: "Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu" (Efes., 2, 19). Asadar, ca pe niste prieteni ai lui Dumnezeu si casnici ai Lui ii veneram (cinstim) pe sfinti, inca mai stim ca sfintii sunt preaslaviti de Dumnezeu in ceruri (Luca, 20, 36). Sfintii, inca pe pamant fiind, aveau darul proorocirii (III Regi, 14, 1-17) ca, de pilda, proorocia lui Elisei asupra lui Ghezi (IV Regi, 5, 25-27). Sfintii, inca in viata aceasta fiind, se rugau lui Dumnezeu pentru oameni. Astfel, Avraam s-a rugat pentru Abimelec (Fac., 20, 7). Moise s-a rugat lui Dumnezeu pentru popor etc. INVATACELUL: Dar cum pot sfintii si ingerii sa fie mijlocitori la Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor, de vreme ce noi trebuie sa asteptam mantuirea numai de la Hristos, Mantuitorul si Mijlocitorul mantuirii noastre, dupa cum este scris: "intru nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt nume dat noua oamenilor, intru care sa ne mantuim" (Fapte, 4, 12) ? Deci, nu este nevoie sa ne adresam sfintilor, daca voim sa dobandim mantuirea. PREOTUL: Dimpotriva, acest lucru este de mare nevoie, dupa cum se arata luminat din cuvantul Apocalipsei, care zice: "Si cand (Mielul) a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alaute si nastrape de aur, pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor" (Apoc., 5, 8). Dar sfintii se roaga lui Dumnezeu nu numai pentru ei si nu numai dupa ce s-au savarsit, ci si fiind inca in lumea aceasta, dupa cum am aratat mai sus ca s-a rugat Avraam pentru Abimelec, Moise pentru popor si dupa cum se ruga marele apostol Pavel cand scrie: "Multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi si va pomenim in rugaciunile noastre, aducandu-ne aminte neincetat inaintea lui Dumnezeu si Tatal nostru, de lucrul credintei voastre..." (I Tes., 1, 2-3). Si iarasi: "Pentru aceasta ne si rugam pururea pentru voi ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de chemarea Sa..." (II Tes., 1, 2). Si iarasi: "Nu incetez a multumi pentru voi pomenindu-va in rugaciunile mele, ca Dumnezeu... sa va dea voua duhul intelepciunii..." (Efes., 1, 16-17). Si iarasi: (Aceasta si cerem in rugaciunea noastra: desavarsirea voastra" (II Cor., 13, 19). Iar lui Timotei ii scrie: "Multumesc lui Dumnezeu, pe Care il slujesc - ca si stramosii mei - intr-un cuget curat, ca te pomenesc neincetat zi si noapte in rugaciunile mele" (II Tim., 1, 3). De asemenea, Dumnezeu trimite pe ingerii Sai spre ajutorul celor ce se roaga Lui (Fac., 24, 7); Dumnezeu trimite pe ingerul Sau la Daniel si il scapa de gura leilor (Dan., 4, 22). Si marele apostol Pavel arata ca ingerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, pe care El ii trimite spre ajutorul celor ce vor sa mosteneasca mantuirea (Evr., 1, 14). Cine primeste pe sfinti primeste pe Hristos (Matei, 10, 40-41). Asadar, din marturiile scripturistice de mai sus se vede ca sfintii si ingerii pot sa mijloceasca la Dumnezeu pentru noi, cei de pe pamant, prin rugaciunile lor, ca niste prieteni ai lui Dumnezeu (Ioan, 15, 14), ca niste iubiti ai lui Dumnezeu (Dan., 10, 19) si ca niste casnici ai lui Dumnezeu (Efes., 2, 19).
Slava LUi DUmnezeu sta in ascunderea lucrurilor! Daca in locul ascuns IL cauti pe Dumnezeul Bibliei in camaruta ta ! il vei gasi!!oamenii nu te pot mantui! E falsa aceasta erezie !Unul SINGUR e Mantuitor ISUS ! iar puterea de mantuire e Doar la EL SI Dumnezeu Tatal! Oamenii iau un verset din biblie Si il face Erezie ! Fii cu luare aminte asupra ta însuţi și asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruiește în aceste lucruri, căci, dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuţi și pe cei ce te ascultă. ...BIBLIA SE RASPUNDE CU BIBLIA .. Psalmii 35:9 Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mântuirea Lui. Psalmii 38:22 Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea! Psalmii 40:10 Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău şi mântuirea Ta şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare. Psalmii 40:16 Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul!” Psalmii 42:5 Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu. Psalmii 42:11 Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu. Psalmii 43:5 Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu. Psalmii 50:23 Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.” Psalmii 67:2 ca să se cunoască pe pământ calea Ta şi printre toate neamurile mântuirea Ta! Psalmii 68:19 Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră! (Oprire) Psalmii 70:4 Toţi cei ce Te caută să se veselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică neîncetat: „Preamărit să fie Dumnezeu!” Psalmii 71:15 Gura mea va vesti zi de zi dreptatea şi mântuirea Ta, căci nu le cunosc marginile.
19 Meşterul* toarnă idolul şi argintarul îl îmbracă cu aur şi-i toarnă lănţişoare de argint. * Isa 41:6; Isa 41:7; Isa 44:12; Ier 10:3; 20 Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca* să facă un idol, care să nu se clatine. -21 Nu* ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului? - * Ps 19:1; Fapte 14:17; Rom 1:19; Rom 1:20; 22 El şade deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde* cerurile ca o mahramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. * Iov 9:8; Ps 104:2; Isa 42:5; Isa 44:24; Isa 51:13; Ier 10:12; 23 El preface într-o nimica pe voievozi* şi face o nimica din judecătorii pământului. * Iov 12:21; Ps 107:40; 24 De-abia sunt sădiţi, de-abia sunt semănaţi, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.” 25 „Cu* cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. * Isa 40:18; 26 „Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă* pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.
Argumente Scripturistice Argumente pentru cinstirea Sfintei Cruci: Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”.(1 CORINTENI 1,18); Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume (GALATENI 6,14); Fiindcă mulţi - despre care v-am vorbit adeseori , iar acum o spun plângând - se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor este PIEIREA (FILIPENI 3,18-19). Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului în putere si slava multă. (Matei 24,30) Argumente pentru cinstirea Icoanelor: A te închina la idol, înseamnă sa identifici un lucru cu Dumnezeu, icoanele sunt numai reprezentări artistice ale lui Dumnezeu si ale Sfinților, pe care ortodocșii le sărută cu dragoste pentru ași arăta respectul pentru cel reprezentat pe ele. Noi nu cinstim materia icoanelor, vezi exemplul lui Baal - idolul (vițelul de aur) la care s-au închinat evreii. Omul este o icoana pentru că poarta în el chipul lui Dumnezeu: Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră (Geneză 1, 26) Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă icoane, pntreu cortul adunării, locul unde se adunau evreii să se roage spunându-i : " Să faci doi heruvimi de aur si să-i faci ca dintr-o bucată, ca și cum ar răsări din cele doua capete ale capacului " ( Ieșire 25, 19 ). Să faci o perdea de in răsucit și de mătase violetă, stacojie și vișinie, răsucită, iar în țesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusință. (Ieșire 26,31), (Ieșire 36,35). Tot cel ce se va atinge de ele se va sfinți (Ieșire 30,29) - aici este vorba despre toate cele din cortul adunării, locul de rugăciune pentru evrei: chivotul, masa, sfesnicul, jertfelnicul tămâierii… toate câte se găsesc și astăzi in biserica noastră Argumente pentru cinstirea Maicii Domnului Maica Domnului spune: Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui. Și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El. (Luca 1,48-50). Elisabeta îi spune. De unde cinstea aceasta să vină la mine Maica Domnuluib meu? (Luca 1,43) - deci corect este sa o numim pe Feciara Maria, Maica Domnului. Hristos a cinstit-o împlinind porunca a V-a: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta… (Ieșire 20,12). Prima minune - prefacerea apei in vin, este săvârșită de Hristos la rugamintea Maicii Sale, cu toate ca vremea lui nu sosise încă. (Ioan2, 3-4). Statut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumuețată.. Toată slava fiicei împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată. (Ps. 44, 12, 15). Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele lui Emanuel. (Isaia, 7,14) Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide și nici un om nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă. (Iezechiel, 44,2) - poarta este imaginea Maicii Domnului, Pururea Fecioara.
Cinstirea trupurilor sfinte în Vechiul Testament În Vechiul Testament, prorocul Elisei poate fi socotit un exemplu grăitor al cinstirii pe care poporul ales o aducea trupurilor sfinte. Despre el, aflăm din cea de-a IV-a Carte a Regilor că, după ce a murit, „l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de moabiţi. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele lui” (IV Reg. 13, 20-22). Tot despre el vorbeşte şi Cartea Înţelepciunii lui Isus Sirah: „Fericiţi cei care au văzut şi cei care întru dragoste au adormit, dar şi noi vom fi vii. Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui. În zilele sale nu s-a temut de biruitori şi nimeni nu l-a supus. Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui şi întru adormire a prorocit trupul lui. Şi în viaţa sa a făcut semne şi la moarte minunate au fost lucrurile lui” (Înţelepciunea 48, 11-15). Tot în Vechiul Testament se descoperă cuvenita cinstire în care „toate trupurile celor drepţi” erau aşezate. Amintim aici de rămăşiţele pământeşti ale patriarhilor, ale prorocilor, precum şi ale tuturor bărbaţilor care fuseseră cu dreptate înaintea lui Dumnezeu. Aşa se face că trupul lui Iacov este purtat de Iosif şi de fraţii săi în Egipt (Cf. Fc. 50, 1-14), iar la rândul său Moise „a luat cu sine oasele lui Iosif” (Cf. Ieşire 13, 19). Regele Iosia aduce cinstire osemintelor „prorocului care venise din Samaria” (IV Reg. 23, 16-18). Din toate aceste exemple reies prezenţa şi lucrarea Sfântului Duh în trupurile omeneşti, chiar şi după moarte. Despre aceştia, psalmistul spune că „Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi” (Ps 33, 19).
DUmnezeu a intrebat ” 25 „Cu* cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. 7 Toate neamurile sunt ca o nimica* înaintea Lui, nu sunt decât** nimicnicie şi deşertăciune. * Dan 4:35; ** Ps 62:9; 18 Cu cine voiţi să asemănaţi* pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?
Argumente Scripturistice Argumente pentru cinstirea Sfintei Cruci: Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”.(1 CORINTENI 1,18); Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume (GALATENI 6,14); Fiindcă mulţi - despre care v-am vorbit adeseori , iar acum o spun plângând - se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor este PIEIREA (FILIPENI 3,18-19). Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului în putere si slava multă. (Matei 24,30) Argumente pentru cinstirea Icoanelor: A te închina la idol, înseamnă sa identifici un lucru cu Dumnezeu, icoanele sunt numai reprezentări artistice ale lui Dumnezeu si ale Sfinților, pe care ortodocșii le sărută cu dragoste pentru ași arăta respectul pentru cel reprezentat pe ele. Noi nu cinstim materia icoanelor, vezi exemplul lui Baal - idolul (vițelul de aur) la care s-au închinat evreii. Omul este o icoana pentru că poarta în el chipul lui Dumnezeu: Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră (Geneză 1, 26) Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă icoane, pntreu cortul adunării, locul unde se adunau evreii să se roage spunându-i : " Să faci doi heruvimi de aur si să-i faci ca dintr-o bucată, ca și cum ar răsări din cele doua capete ale capacului " ( Ieșire 25, 19 ). Să faci o perdea de in răsucit și de mătase violetă, stacojie și vișinie, răsucită, iar în țesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusință. (Ieșire 26,31), (Ieșire 36,35). Tot cel ce se va atinge de ele se va sfinți (Ieșire 30,29) - aici este vorba despre toate cele din cortul adunării, locul de rugăciune pentru evrei: chivotul, masa, sfesnicul, jertfelnicul tămâierii… toate câte se găsesc și astăzi in biserica noastră Argumente pentru cinstirea Maicii Domnului Maica Domnului spune: Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui. Și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El. (Luca 1,48-50). Elisabeta îi spune. De unde cinstea aceasta să vină la mine Maica Domnuluib meu? (Luca 1,43) - deci corect este sa o numim pe Feciara Maria, Maica Domnului. Hristos a cinstit-o împlinind porunca a V-a: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta… (Ieșire 20,12). Prima minune - prefacerea apei in vin, este săvârșită de Hristos la rugamintea Maicii Sale, cu toate ca vremea lui nu sosise încă. (Ioan2, 3-4). Statut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumuețată.. Toată slava fiicei împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată. (Ps. 44, 12, 15). Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele lui Emanuel. (Isaia, 7,14) Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide și nici un om nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă. (Iezechiel, 44,2) - poarta este imaginea Maicii Domnului, Pururea Fecioara.
Icoanele au apărut încă de la începuturile creştinismului, şi, chiar Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca este cel care a zugrăvit primele icoane ale Maicii Domnului, după Cincizecime. Putem considera aceasta un îndemn, o încredinţare că a fost un început că icoana este un lucru bineplăcut lui Dumnezeu. În Vechiul Testament era interzisă orice reprezentare a lui Dumnezeu, pentru că El nu se arătase decât prin cuvânt. Dar, Mântuitorul ni S-a arătat în trup, Sfinţii Apostoli L-au văzut cu ochii lor, au văzut minunile făcute de El, au văzut patimile Sale pe Muntele Golgotei, iar noi putem, astăzi, să vedem toate acestea în icoană, care ni se deschide ca o fereastră minunată spre vederea celor dumnezeieşti.
Cum explicați că romanii au ucis primii creștini și tot romanii au fost care au înființat legal creștinismul, nu vă este jenă spuneți-ne adevărul Iisus Hristos a fost evreu nu roman.
Biblia = Cuvantul autentic al Lui Dumnezeu ! SCrisoarea de Dragoste a Lui Dumnezeu pentru om... eu vad in jurul meu aceasta orbire a satanei care sta puternic de sute de anii peste poporul nostru si e din cauza impietririi omului ! stramosii nostri au fost pagani si se inchinau la scarbe de zei!! iar voi le urmatii purtarea ! pentru ce dar ramaneti la icoane si idolii? si nu va smeriti inima sa primiti adevarul Bibliei? Ce porunca a dat ISus sau Pavel sau PEtru ! Cine va autorizat sa va faceti chipuri?
de ce vb asa cititi cartea sf anastasia noi nu ne rugam la oameni ca in ultimul com si viata nu va e rusine sa ziceti asfel de lucruri deapre mireasa lui Hristos nu trebuia sa asculti daca nu iti place dar vb urate trebuie lasate
Pocaiti-va Oameniilor ca nici maica Domnului niciodata nu va va ajuta ........Este scris caci mantuirea e doar prin Isus ....... NICI MARIA NU VA POATE AUZI ......Nici vreun sfant ,ei au murit si intr-o zi vor invia......dar ei dorm si se odihnesc pana va reveni Isus . Va minte satana de mii de anii .....va inchina la oameni , icoane si mortii cel rau va inseala cu patimi pe toti.....de ce ati ramas cu acelas pacat al stramosiilor vostri dacii si anume Idolatria...ei inainte se inchinau la zeitati si ce diferenta e intre ei si voi? ca tot idolatrii sinteti ca ei.......numai ca ati numit o pictura dumnezeu si alta pictura ati numito isus ........#nu se cuvine se le pun cu litere mari.....Dar Dumnezeu nu poate fii asemanat cu aurul , si nici inchipuit...???CU CE ASEMANARE MA VE-TI ASEMANA?
Cinstirea trupurilor sfinte în Vechiul Testament În Vechiul Testament, prorocul Elisei poate fi socotit un exemplu grăitor al cinstirii pe care poporul ales o aducea trupurilor sfinte. Despre el, aflăm din cea de-a IV-a Carte a Regilor că, după ce a murit, „l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de moabiţi. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele lui” (IV Reg. 13, 20-22). Tot despre el vorbeşte şi Cartea Înţelepciunii lui Isus Sirah: „Fericiţi cei care au văzut şi cei care întru dragoste au adormit, dar şi noi vom fi vii. Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui. În zilele sale nu s-a temut de biruitori şi nimeni nu l-a supus. Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui şi întru adormire a prorocit trupul lui. Şi în viaţa sa a făcut semne şi la moarte minunate au fost lucrurile lui” (Înţelepciunea 48, 11-15). Tot în Vechiul Testament se descoperă cuvenita cinstire în care „toate trupurile celor drepţi” erau aşezate. Amintim aici de rămăşiţele pământeşti ale patriarhilor, ale prorocilor, precum şi ale tuturor bărbaţilor care fuseseră cu dreptate înaintea lui Dumnezeu. Aşa se face că trupul lui Iacov este purtat de Iosif şi de fraţii săi în Egipt (Cf. Fc. 50, 1-14), iar la rândul său Moise „a luat cu sine oasele lui Iosif” (Cf. Ieşire 13, 19). Regele Iosia aduce cinstire osemintelor „prorocului care venise din Samaria” (IV Reg. 23, 16-18). Din toate aceste exemple reies prezenţa şi lucrarea Sfântului Duh în trupurile omeneşti, chiar şi după moarte. Despre aceştia, psalmistul spune că „Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi” (Ps 33, 19).
@@lillybellebutterfly1 Din Vorbele tale ,se vede nu ai nici o Cunostinta despre Dumnezeul Cel Adevarat ! El este Unul care URaste orice inchinare la baalii ,icoane, oameni , obiecte , lucruri !!!piatra; lemnul cand asemeni omul si piatra lemnul pictura cu dumnezeirea faci un pacat mai mare !!! aceasta e adevarata hula de care spui tu !!! al asemena pe cel Nevazut cu omul muritor !! cu icoanele voastre !!! aceasta Pedeapsa vă v-a da Dumnezeu pentru ratacirea voastra IN Ziua Judecatii Cand Isus HRistos va judeca lumea pentru inchinarea la idolii la dracii
iti pot dovedi asta cu scriptura dar tu din scriptura niciodata nu vei putea sa iti scoti nevinovatia cu privire la inchinarea la mortii ! icoane , cruci ! sarutarea cadavrelor ! in loc sa Slujesti Lui Dumnezeu prin !credinta cum au facut Apostolii ! Crezand ca EL te vede ori unde te inchini ori unde si in orice loc ! in Camaruta ta sa mergi a zis Isus si sa-ti incui usa si sa te rogi Tatalui Ceresc in ascuns !!! Si EL iti va rasplati
nu exista crestin care sa nu fie persecutat inseamna ! ca are un dumnezeu mort si traiesti langa cei morti (metaforic vorbind mort sufleteste omul din cauza pacatului are constiinta moarta impiedicandu-l a mai judeca drept dupa adevar si Legea LUi Dumnezeu)
Icoanele au fost prezente mereu in Biserica si cinstite atat in Vechiul Testamente cat si in Noul Testament. Fara a invoca alte argumente de ordin istoric, prezentam mai jos cateva locuri din Scriptura unde se arata clar cinstirea icoanelor de catre crestini: 1. În Testamentul Vechi icoanele au fost făcute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ies. 25, 18-22; 26, 31 ş.a.). 2. Dumnezeu Însuşi - Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne închina la idoli - a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de mână de om sunt icoane şi nu idoli. 3. Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau “heruvimii slavei” (Evrei 9, 5). 4. Perdelele, covoarele şi alte obiecte din biserica veche au fost făcute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (Ies. 36, 8 şi 37, 7-9; II Paral. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28). 5. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15). 6. Înaintea acestor icoane ale heruvimilor se cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de preamărire (Ps. 137, 1). 7. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preoţii le tămâiau cu mare cinste, după porunca lui Dumnezeu şi iudeii le venerau şi se închinau la ele (vezi Ies. 30, 6-8; 27, 20-21, Iosua 7, 6). 8. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi - ce erau în templu - niciodată nu a fost dezaprobată de Hristos sau de Sfinţii Apostoli. 9. Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au cinstit şi s-au închinat în templu înaintea acestor chipuri făcute de mâini omeneşti (Marcu 11, 7; Fapte 24, 11ş.a.). 10. În Testamentul Nou închinarea la idoli este oprită cu anatema, iar închinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe cand icoana este numai o închipuire, a cărei cinste trece la chipul cel dintâi, adică la cel zugrăvit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfânt. 11. Istoria Sfintei Tradiţii şi practica dintotdeauna a Bisericii şi până azi, sfintele icoane au fost cinstite şi venerate. 12. Icoanelor şi sfinţilor li se aduce venerare iar nu adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, astfel ca in faţa icoanelor ceri mijlocire şi ajutor duhovnicesc, nicidecum nu le rosteşti: “Miluieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu.”
Icoanele au apărut încă de la începuturile creştinismului, şi, chiar Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca este cel care a zugrăvit primele icoane ale Maicii Domnului, după Cincizecime. Putem considera aceasta un îndemn, o încredinţare că a fost un început că icoana este un lucru bineplăcut lui Dumnezeu. În Vechiul Testament era interzisă orice reprezentare a lui Dumnezeu, pentru că El nu se arătase decât prin cuvânt. Dar, Mântuitorul ni S-a arătat în trup, Sfinţii Apostoli L-au văzut cu ochii lor, au văzut minunile făcute de El, au văzut patimile Sale pe Muntele Golgotei, iar noi putem, astăzi, să vedem toate acestea în icoană, care ni se deschide ca o fereastră minunată spre vederea celor dumnezeieşti.
![BLACK BAG - Official Trailer [HD] - Only in Theaters March 14](http://i.ytimg.com/vi/Du0Xp8WX_7I/mqdefault.jpg)
Păgânismul a murit , creștinismul nu datorită acestor Mari sfinți care au dat Slava Domnului Adevarat
Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Picături de vindecări verşi din ploaia Dumnezeieştilor daruri şi râurile patimilor opreşti şi ajuţi celor ce cumplit se primejduiesc, Prealăudată, Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, ceea ce eşti a lui Hristos şi care porţi numele Dumnezeieştii Învieri.
Ca pe o mireasă a lui Hristos te lăudăm, fecioară; ca pe Cinstita Muceniţă Tecla, după vrednicie, te cinstim; pentru că întru pomenirea ta se revarsă ape de tămăduiri. Că tu ai primit harul vindecărilor, ca ceea ce ai păzit Poruncile Domnului, cu Puterea Duhului! 22 12 2022 🙏🙏🙏
Preafericită Sfântă Mucenița Tatiana , ajută-ne pe noi astăzi să ne bucurăm de toate ce le avem in sfânta zi de astăzi ce te pomenește pe Tine ! 🙏
Cu Dumnezeu înainte!
Mulțumim pentru acesta rugăciune foarte frumoasă🙏
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre! 22 12 2022 🙏🙏🙏
Foarte frumos 😊
Mulțumim !
➕ Slavă Domnului nostru Iisus Hristos Fiul Lui Dumnezeu 🪔
😊😊😊😊😊😊😢😢😢😢😢😊😢
Cei ce sunt întru ispite şi în necazuri, alergând la biserica ta, primesc cinstite tămăduiri din Dumnezeiescul har, care locuieşte întru tine, Sfântă Muceniţă Anastasia; că tu izvorăşti pururea lumii tămăduiri! 22 12 2022 🙏🙏🙏
Slava lui Hristos pentru aceasta mare mucenita! I-am citit acatistul si m-a ajutat. Multumesc, Sfanta Mare Mucenita Anastasia! Roaga-te lui Dumnezeu pentru mine, familia, neamul si dusmanii nostri ca sa fim mai buni, sa ne fie bine,sa ne pocaim, sa fim feriti de rau si mantuiti. Amin.
BUNĂ
X factor
Pentru rugaciuniile Preacuratei Maici Domnului si a Sfintei cuvioase Anasasia si a tuturor sfintiilor TAI Doamne Amin.
Pe parcursul veţii mele am citit timp de un an fiecare lună cu sfinţii şi sfintele.Foarte mult mi-a plăcut însă acum că şi văd încă mai înteresant .Vizionez cu mare atenţe şi sunt mulţumită de cea ce văd.Amin.
Fii binecuvântată !
@@PresaPoporului faceti si filmul cu viata sf Elisabeta feodorovna va rog mias dori va multunesc
@@PresaPoporului și viața sfintei Elisabeta feodorovna ducesa Rusiei
Sfântă Mare Muceniță Anastasia izbăvitoare de otravă și cei împreună cu tine, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoșii, dintre care cel dintâi sunt eu Amin! 22 12 2022 🙏🙏🙏
Foarte frumos mulțumesc mult
Foarte frumos filmul nu sa lăsat de Isus Hristos domnu e mare amin
Ca pe o mireasă a lui Hristos te lăudăm, fecioară; ca pe Cinstita Muceniţă Tecla, după vrednicie, te cinstim; pentru că întru pomenirea ta se revarsă ape de tămăduiri. Că tu ai primit harul vindecărilor, ca ceea ce ai păzit Poruncile Domnului, cu Puterea Duhului! 22 12 2018🙏🙏🙏
Psalmii 85:7 Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta şi dă-ne mântuirea Ta!
Psalmii 85:9 Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în ţara noastră să locuiască slava.
Psalmii 91:16 Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.”
Psalmii 96:2 Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!
Psalmii 98:2 Domnul Şi-a arătat mântuirea, Şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor.
Psalmii 98:3 Şi-a adus aminte de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel: toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.
Psalmii 118:15 Strigăte de biruinţă şi de mântuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi: dreapta Domnului câştigă biruinţa!
Psalmii 119:41 Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
Psalmii 119:81 Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
Psalmii 119:123 Mi se topesc ochii după mântuirea Ta şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.
Psalmii 119:155 Mântuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orânduirile Tale.
Psalmii 119:166 Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.
Psalmii 119:174 Suspin după mântuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.
Psalmii 132:16 Voi îmbrăca în mântuire pe preoţii lui şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.
Proverbele 28:18 Cine umblă în neprihănire găseşte mântuirea, dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă.
Isaia 25:9 În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!”
Isaia 26:1 În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri şi întăritură.
Isaia 30:15 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Dar n-aţi voit!
Isaia 33:6 Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.
Isaia 38:17 Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
107 rezultate
Cele mai frumuaase filme multumim domnisoara pt traducere aveti o voce angelica si blanda.
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre! 22 12 2018 🙏🙏🙏
FERICE DE CEI CARE ISI DAU VIATA PENTRU CREDINTA IN DUMNEZEU SI IISUS MANTUITORUL NOSTRU EI NU LAU TRADAT PE IISUS CHIAR DACA AU FOST ISPITITI DE SATANA CU AUR BOGATII EI AU PRIMIT CUNUNA DE MUCENICI IN VIATA VESNICA .
DAR CRED CA SE VOR INTOARCE TIMPURILE ACELEA CAND VA TREBUI SI NOI SA ALEGEM INTRE DUMNEZEU SI SATANA ORI VEI FI BOGAT PE AC EST PAMANT SI VA TREBUI SA ACEPTI SEMNUL FIAREI ORI VEI FI SARAC CU CREDINTA IN DUMNEZEU SI VIATA VESNICA SI NU VEI ACEPTA SEMNUL CHIAR DE VEI MURI DE FOAME NU VEI PUTEA NICI SA VINZI NICI SA CUMPERI.SA NE INTARIM IN CREDINTA LUI DUMNEZEU SI SA AVEM PUTEREA DE A DEVENI MUCENICII LUI IISUS IN VREMURILE NOASTRE..DOAMNE AI MILA DE NOI SI DANE PUTERE CA TIMPUL SE APROPIE DE SFARSIT
Cei ce sunt întru ispite şi în necazuri, alergând la biserica ta, primesc cinstite tămăduiri din Dumnezeiescul har, care locuieşte întru tine, Sfântă Muceniţă Anastasia; că tu izvorăşti pururea lumii tămăduiri! 22 12 2018🙏🙏🙏
Doamne Ajuta ne !!! pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Domnului si A tuturor sfintilor m ilueste ne si ne mintuieste pe no i pacatosi AMIN !!!
rar oameni sa mai creada asa an dumnezeu
Mintuiestema si pe mine doamne doamne ajuta pe toata lumea
Sfântă Mare Muceniță Anastasia, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoșii, dintre care cel dintâi sunt eu Amin! 22 12 2018🙏🙏🙏
Viața Sfintei Marii Muceniţe Anastasia Romana, izbăvitoarea de otravă și cei împreună cu dânsa.
Sfânta Anastasia umbla din cetate în cetate, slujind sfinților care erau ținuți prin legături, chivernisind cu averile sale pe legații lui Hristos de mâncare, de băutură și de toate doctoriile, făcând ușurare celor ce erau în strâmtorare mare și celor ce slăbeau cu trupul cumpărându-le cu aur ușurarea din legăturile cele grele și de lungă vreme.
Sfânta şi preaviteaza Muceniţă Anastasia a trăit în Roma, pe vremea împăratului Diocleţian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, şi al unei creştine cu numele Fausta. A învăţat credinţa creştină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu şi binecredincios, cu numele Hrisogon. Părinţii au măritat-o cu un elin, numit Publie. Din pricina necredinţei lui, sfânta se purta cu el fără dragoste; se prefăcea totdeauna bolnavă, ca să nu aibă nici o legătură cu el. Se îmbrăca cu haine proaste şi sărăcăcioase; stătea de vorbă numai cu femei nevoiaşe; slujea pe ascuns pe cei ce pătimeau pentru Hristos, intra în închisorile în care se aflau, le spăla şi le ungea rănile cu untdelemn şi le dădea hrană potrivită, însoţită fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisă de soţul ei, că îi ştia faptele. S-a întâmplat însă că soţul ei s-a înecat într-o furtună pe mare. Rămasă liberă, Anastasia a împărţit toate averile ei săracilor. După aceea, fără să se mai teamă, slujea celor ce pătimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua şi-i îngropa cu cinste. A îndemnat pe mulţi la mucenicie. A fost prinsă, supusă la chinuri de mulţi ighemoni împreună cu alte femei. În timpul chinurilor şi-a luat cununa muceniciei! 22 12 2022 🙏🙏🙏
Asa esemplu trebue se luam si noi de la asa sfinti martiri , dar noi SUNTEM tare diparte de dinsiii, dar cu credinta in ❤putem ajunge si noi daca vrem .
Bunului Dumnezeu SA FIE CU VOI
bunul d zeu sa aiba mila de sufletele noastre
INVATACELUL: Am auzit pe cineva ca noi, ortodocsii, prin inchinarea si slujirea la ingeri si la sfinti, umbrim slava si cinstea ce I se cuvine numai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel mustra si opreste cu asprime pe coloseni, scriindu-le: "Nimeni sa nu va smulga biruinta, prin fatarnica smerenie sau prin slujirea ingerilor... in loc sa tina cu putere la capul (Hristos) de la care tot trupul, prin incheieturi si legaturi, indestulandu-se si intocmindu-se, sporeste in cresterea lui Dumnezeu" (Col., 2, 18-19).
PREOTUL: Nici o umbrire sau micsorare nu se aduce slavei lui Dumnezeu prin venerarea si slujirea slugilor Lui. Mai intai, ca una este inchinarea (adorarea) pe care o aducem noi lui Dumnezeu si alta este cinstirea (venerarea) pe care o aducem noi ingerilor si sfintilor lui Dumnezeu, insusi Duhul Sfant ne indeamna sa laudam pe Dumnezeu prin sfintii Lui, zicand: "Laudati pe Domnul intru sfintii Lui" (Ps. 150, 1). Noi, cand cerem ajutorul si mijlocirea sfintilor si a ingerilor in rugaciunile noastre, tot pe Dumnezeu il slavim, deoarece si sfintii, la randul lor, duc cererile si rugaciunile noastre, impreuna cu rugaciunile lor, la Dumnezeu (Fapte, 9, 32-42; 20, 36; 28, 3-9; Apoc., 5, 8). insusi Dumnezeu a proslavit pe sfintii Sai (Rom., 2, 10) si i-a imbracat pe ei cu slava Sa: "Si Eu, slava pe care Mi-ai dat-o Mie, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi suntem una" (Ioan, 17, 22) si le-a zis lor: "Cel ce va primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cel ce Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cel ce primeste prooroc in nume de prooroc plata de prooroc va lua, si cel ce primeste pe un drept in nume de drept plata dreptului va lua" (Matei, 10, 40-41).
Aceste marturii dovedesc pana unde ajunge ratacirea tuturor celor ce, lepadandu-se de cinstirea sfintilor si a ingerilor - care sunt slugile iubite ale lui Dumnezeii -, nu-si dau seama ca, de fapt, ei se leapada de insusi Dumnezeu, Ziditorul tuturor.
INVATACELUL: Dar, de ce sfintii, chiar daca pot, nu vor sa mijloceasca la Dumnezeu pentru mantuirea noastra? Avraam, de pilda, n-a vrut sa mijloceasca la Dumnezeu pentru bogatul nemilostiv, desi acesta il rugase staruitor (Luca, 16, 24-31).
PREOTUL: Avraam n-a mijlocit pentru ca bogatul, in timpul vietii sale, n-a cerut ajutorul sfintilor si nici macar nu si-a adus aminte de Dumnezeu, in Faptele Apostolilor, 10, 25-26, apostolul Petru respinge inchinarea ce i-o aduce Corneliu, sub cuvant ca si el este om. Sutasul roman era familiarizat cu notiunea de zeu, ca unul ce fusese pagan. Deci, socotind pe Petru ca pe un trimis al lui Dumnezeu, era foarte inclinat a-l socoti zeu, sau macar un om superior celorlalti oameni sau semizeu, caruia i se cuvenea nu venerarea, ci adorarea, ca zeilor, ceea ce Petru a refuzat sa i se aduca.
In citatul din Faptele Apostolilor, 14, 3-15, Pavel si Varnava resping inchinarea ce li s-a adus, pentru acelasi motiv ca si mai sus, caci erau socotiti ca zei si li s-a adus adorare, nu cinstire. Contextul ne spune clar ca locuitorii pamantului din Listra, uimiti de minunea vindecarii ologului din nastere de catre Pavel, intr-un glas au strigat: "Zeii luand asemanare omeneasca s-au pogorat la noi". Si ziceau de Varnava ca este Zeus, iar de Pavel ca este Hermes, de vreme ce este "purtatorul cuvantului" (Fapte, 14, 8-12). Astfel, este lesne de inteles refuzul apostolilor de a fi adorati ca niste zei, de vreme ce ei tocmai impotriva zeilor predicau intoarcerea la Unicul Dumnezeu (Fapte, 14, 15-17). "Si vorbind acestea, de abia au domolit multimile ca sa nu le aduca jertfe" (Fapte, 14, 18), se spune in continuare.
In alt citat (Apoc., 9, 10), ingerul descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge inchinarea ce i-a adus-o apostolul si evanghelistul Ioan, motivand astfel: "Sunt impreuna-slujitor cu tine...", adica sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu cum esti si tu si nu se cuvine sa primesc de la tine inchinare, mai cu seama ca esti si tu aici, nu in trup, ci in "duh" (Apoc., 1, 10), adica in stare ingereasca; in plus, si tu ca si mine esti in "duhul proorociei", care consta in a marturisi pe Iisus. Al doilea motiv al refuzului este exprimat in cuvintele: "Lui Dumnezeu te inchina". Dumnezeu era de fata si ingerul descoperitor I-ar fi adus o jignire daca ar fi primit pentru sine, chiar in fata lui Dumnezeu, inchinarea de la Ioan. Chiar si intre oameni este jignitor a respecta prea mult pe un inalt slujitor al unui conducator de tara, cand acel conducator este de fata. Totdeauna, toata atentia si toata cinstea se indreapta catre cel ce este mai marele tuturor, atunci cand el este prezent. Dar aceasta nu inseamna ca cei din jurul lui nu ar fi oameni de cinste.
In citatul din urma (Apoc., 22, 8-9), de asemenea, ingerul exprima chiar mai bine, mai limpede decat in citatul dintai, egalitatea sa cu apostolul Ioan si necuviinta ce ar face-o primindu-i inchinarea.
Astfel, in toate citatele de mai sus, invocate de unii in motivarea invataturilor lor gresite, refuzul sfintilor si al ingerilor de a li se aduce inchinare isi are explicatie proprie si particulara: apostolii Petru, Pavel, si Varnava au refuzat sa li se aduca adorare ca unor zei, in loc de cinstirea sau venerarea pe care sfintii o primesc. Iar ingerul descoperitor a respins inchinarea lui Ioan, pentru egalitatea pe care o avea cu el, ca impreuna slujitor al lui Dumnezeu.
In ce priveste cinstirea si venerarea pe care oamenii o aduc sfintilor si ingerilor lui Dumnezeu, acestea sunt primite de ei, dupa cum se poate vedea in diferite locuri ale dumnezeiestii Scripturi.
Un prim exemplu se poate vedea atunci cand al treilea capitan trimis de imparatul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, "a ingenunchiat inaintea lui Ilie si s-a rugat lui si a grait catre el si a zis: Omule al lui Dumnezeu, cauta cu ochi milostivi la sufletul meu si la sufletul acestor cincizeci de robi ai tai!" (IV Regi, 1, 13). Si iarasi: "...feciorii proorocilor cei din Ierihon... au venit inaintea lui Elisei si s-au inchinat lui pana la pamant" (IV Regi, 2, 15). Si iarasi: "Atunci imparatul Nabucodonosor a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat lui Daniel" (Dan., 2, 46). Si iarasi, vedem ca Valaam "plecandu-se cu fata sa s-a inchinat..." ingerului Domnului (Num., 22, 31). ingerii au primit inchinaciunea de la Lot (Fac., 19, 1). Ingerul Domnului a primit inchinaciunea de la Manoe si femeia lui care i s-au inchinat pana la pamant, iar ingerul Domnului s-a inaltat ca para focului de pe jertfelnic (Jud., 13, 18-21). Ingerul Domnului a primit inchinarea de la David si de la batranii poporului (I Par., 21, 16-18). Ingerul Domnului a primit inchinaciunea de la Daniel proorocul (Dan., 8, 11; 10, 9-15).
Iata, in cele de pana aici ti-am raspuns la cele ce ai fost dumneata ispitit sa crezi, ca ingerii si sfintii lui Dumnezeu nu voiesc a primi inchinaciune de la oameni. Citeste cu atentie locurile indicate din Sfanta Scriptura si vei intelege destul de clar ca atat sfintii lui Dumnezeu, cat si ingerii Lui primesc cinstire de la oameni, fara ca aceasta venerare a lor sa aduca vreo mahnire lui Dumnezeu.
Doamne ai milă de noi ,nu lua în seamă pe robii răii făcătorii iartă i Doamne că nu știu ce zic.Iartăne
şi ne miluieşte pe noi păcătoşii..Georgeta
Diamneeeee!!Nu ne lasa
Foarte frumos mia placut doamne ajutane
Doamne ajută !
slava Tie Hristoase Dumnezeul nostru ,Slava Tie .
intareste in credinta pe toti amin
Aleluia isuse
Amin ! Și cu tine ! Doamne ajută !
Doamne ajuta
ma impresionat !!!
Isaia 42:6 „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,
Isaia 45:8 Să picure cerurile de sus şi să plouă norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.
Isaia 45:17 Dar Israel va fi mântuit de Domnul cu o mântuire veşnică. Voi nu veţi fi nici ruşinaţi, nici înfruntaţi în veci.
Isaia 46:13 Eu Îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea peste Israel.
Isaia 49:6 El zice: ‘Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’”
Isaia 51:5 Neprihănirea Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, şi braţele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine şi se vor încrede în braţul Meu.
Isaia 51:6 Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte, dar mântuirea Mea va dăinui în veci şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.
Isaia 51:8 Căci îi va mânca molia ca pe o haină şi-i va roade viermele cum roade lâna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci şi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.”
Isaia 52:7 Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!”
Isaia 52:10 Domnul Îşi descoperă braţul Său cel sfânt înaintea tuturor neamurilor şi toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.
Isaia 54:17 Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere şi, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine”, zice Domnul.
Isaia 56:1 Aşa vorbeşte Domnul: „Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine, căci mântuirea Mea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.
Isaia 59:9 De aceea hotărârea de izbăvire este departe de noi şi mântuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina, şi iată întunericul; lucirea, şi umblăm în negură!
Isaia 59:11 Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm mântuirea, şi ea este departe de noi.
Isaia 59:14 şi astfel izbăvirea s-a întors îndărăt şi mântuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie.
Isaia 60:18 Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în ţara ta, nici de pustiire şi prăpăd în ţinutul tău, ci vei numi zidurile tale „Mântuire” şi porţile tale, „Laudă”.
Isaia 61:11 Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui şi după cum o grădină face să încolţească semănăturile ei, aşa va face Domnul Dumnezeu să răsară mântuirea şi lauda în faţa tuturor neamurilor.
Isaia 62:1 De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde.
Isaia 62:2 Atunci neamurile vor vedea mântuirea ta şi toţi împăraţii, slava ta şi-ţi vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului.
Isaia 63:1 „Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?” - „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea şi am putere să izbăvesc!” -
INVATACELUL: Aud pe multi mirandu-se ca noi ne inchinam la cruce.
PREOTUL: Sfanta Cruce a fost altarul pe care s-a adus jertfa cea adevarata pentru oamenii din toate timpurile. Iisus a fost si jertfa adevarata si preotul care a adus-o, castigand prin ea mantuirea noastra, dupa cum ne adevereste Sfanta Scriptura, zicand: "Iar Isus venind Arhiereu al bunatatilor viitoare... nu cu sange de tapi sau de vitei, ci cu insusi Sangele Sau a dobandit vesnica rascumparare. Caci daca sangele taurilor si al tapilor si cenusa junicii stropind pe cei spurcati ii sfinteste spre curatirea trupului, cu cat mai mult Sangele lui Hristos, Care prin Duhul cel vesnic pe Sine S-a adus jertfa fara de prihana lui Dumnezeu, va: curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului Celui viu ?" (Evr., 9, 11-14).
Iar sfantul Chirii al Ierusalimului zice: "Mantuitorul a suferit toate aceste patimi ca sa impace prin Sangele Crucii pe cele din cer si pe cele de pe pamant (Col. l, 20). Din pricina pacatelor, erau dusmani ai lui Dumnezeu si Dumnezeu hotarase ca pacatosul sa moara. Trebuia sa se intample una din doua: sau ca Dumnezeu, ca unul ce-si indeplineste spusele, sa-i omoare pe toti, sau sa anuleze hotararea, ca unul ce este iubitor de oameni. Totusi, priveste la intelepciunea lui Dumnezeu ! A mentinut cu adevarat si hotararea si Si-a aratat cu putere iubirea de oameni ! In trupul rastignit pe lemnul Crucii, Hristos a luat pacatele, pentru ca prin moartea Lui noi sa murim pentru pacate si sa traim pentru dreptate (I Petru, 2, 24). Nu era om de rand Cel ce a murit pentru noi. Nu era oaie necuvantatoare. Nu era inger numai, ci Dumnezeu intrupat! Nu era atat de mare nelegiuirea pacatosilor, pe cat de mare era dreptatea Celui Care a murit pentru noi" (Cateheza a XIII-a, vol. II, p. 349). In Sfanta Scriptura, cuvantul cruce are doua intelesuri: a) un inteles spiritual (intrebuintat mai rar); b) un inteles material, propriu sau obisnuit, insemnand lemnul Crucii sau Crucea de lemn compusa din doua lemne puse de-a curmezisul, cum au fost cele pe care a fost rastignit Mantuitorul.
a. intelesul spiritual al cuvantului Cruce este redat in cuvintele Mantuitorului: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Marcu, 8, 34). "Si cel care nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine" (Matei, 10, 38).
b. Celalalt inteles este folosit mai des in Sfanta Scriptura, El este evident in texte precum sunt urmatoarele: "Si ducandu-Si crucea Sa, a iesit din cetate, la locul numit al Capatanii, care evreieste se zice Golgota" (Ioan, 19, 17). "Si iesind afara, au gasit pe un om din Cirene cu numele Simon; pe acesta l-au silit sa duca crucea Lui" (Matei, 27, 32 ; Marcu, 15, 21). "Si stateau langa crucea lui Iisus mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena" (Ioan, 19, 25). Mai gasim si cuvintele: "Mantuieste-Te pe Tine insuti si Te pogoara de pe cruce" (Marcu, 15, 30).
c. in intelesul obisnuit, in vorbirea de toate zilele (nu si in Sfanta Scriptura), cruce mai inseamna si semnul crucii facut cu mana dusa la frunte, la piept si la cei doi umeri (vezi capitolul urmator).
Crucea, ca mijloc de mantuire a oamenilor, a fost prefigurata in Testamentul Vechi, prin "sarpele de arama" (Num., 21, 9), aratata de Mantuitorul in Noul Testament (Ioan, 3, 14-15). .
INVATACELUL: Dar cum este posibil sa cinstim noi obiectul care a servit ca instrument de chinuire pentru Mantuitorul nostru ?
PREOTUL: Noi trebuie sa cinstim Sfanta Cruce cat se poate mai mult, deoarece Iisus Hristos a iubit Crucea si a imbratisat-o pe ea cu iubire si a ars pe ea, ca pe un altar, pacatul nostru. Crucea arata rusinea noastra, iar nu a Domnului; din partea Domnului arata iubire. Deci, gandul la ea ne face pe de o parte sa ne rusinam si sa ne caim de pacatele noastre si sa luptam impotriva lor, imbratisand si noi Crucea cum a imbratisat-o Domnul. Iar pe de alta parte, sa ne induiosam de dragostea Lui cu care ne-a mantuit prin Cruce din pacatele noastre si sa o slavim. Desigur ca obiectele care ne aduc intristare si durere pentru pierderea unei persoane scumpe nu le cinstim, dar Crucea Domnului nu ne-a adus numai intristare, ci si bucurie si mantuire. Caci ea n-a fost, cum socotesc unii, o simpla spanzuratoare, ci a fost altar de jertfa pe care s-a adus cea mai mare si mai pretioasa jertfa cu putinta, pentru mantuirea noastra.
INVATACELUL: Daca este vorba sa cinstim Crucea, atunci trebuie sa cinstim nu numai Crucea, ci si piroanele, cununa de spini, pe Pilat si pe Iuda, pe arhiereii Ana si Caiafa, pe ostasii batjocoritori, pentru ca tot atat au contribuit si acestia, cat si Crucea, la mantuirea noastra.
PREOTUL: Nu putem sa cinstim pe Pilat, pe Iuda, pe arhierei, pe ostasii batjocoritori si ucigasi ai Domnului, pentru ca trebuie sa tinem seama de intentia pe care au avut-o ei cand au contribuit la patimile si la moartea Domnului. Scopul lor era, de a-L batjocori, de a-L rusina si de a-L chinui, omorandu-L ca sa nu mai fie. Cat priveste cununa de spini, piroanele etc., noi le cinstim si pe acestea, pentru ca au atins trupul Domnului, dar nu ca pe Cruce, caci nicaieri in Sfanta Scriptura nu ni se spune ca am fi fost impacati cu Dumnezeu prin ele, si nici n-au fost prefigurate in Testamentul Vechi precum a fost Crucea. Iata deci pentru ce cinstim Sfanta Cruce mai mult decat pe acestea.
INVATACELUL: Daca este asa si trebuie sa cinstim Crucea lui Hristos, atunci trebuie sa cinstim numai Crucea cea adevarata, pe care a fost rastignit Domnul Iisus Hristos, iar nu si toate crucile facute de oameni, pentru ca acestea, fiind lucrate de oameni pacatosi, nu pot fi sfinte si vrednice de a fi venerate.
PREOTUL: Dar atunci si cu Biblia ar trebui sa facem tot asa. Astazi avem foarte multe Biblii si - prin asemanare cu cele ce spui dumneata - ar trebui sa o respectam numai pe cea originala, iar nu si pe toate celelalte tiparite de culegatori si de tipografi pacatosi sau necrestini. Aceasta ar fi insa ceva de neinteles pentru un om cu mintea intreaga, cum de neinteles este si obiectiunea dumitale de mai sus.
INVATACELUL: Crucea - zic unii - nu trebuie pastrata in afara, pe piept, in biserici si in case etc., ci in launtrul nostru, in suflet.
PREOTUL: Cine o are in suflet, si cand o vede in afara se bucura. Cea din afara intareste pe cea din launtru, caci totdeauna obiectele din afara trezesc si intaresc sentimentele cele din launtrul nostru; ca simtamant de evlavie a fost produsa tot prin cea din afara. Cine este urmator al Crucii lui Hristos iubeste si crucea cea din launtru si cinsteste cu evlavie si credinta si pe cea din afara.
INVATACELUL: Dar cine a hotarat scopul acesta, de a binevoit Domnul sa moara pe Cruce ?
PREOTUL: La aceasta intrebare ne raspunde noua dumnezeiescul parinte Maxim Marturisitorul, aratand ca Sfanta Treime a voit asa: "Acesta a fost, asadar, scopul Domnului, ca, pe de o parte, sa asculte de Tatal pana la moarte ca un om, pentru noi pazind porunca Aceluia; iar, pe de alta parte, sa biruiasca pe diavol, patimind de la el, prin carturari si farisei, pusi la lucru de el. Astfel ca, lasandu-Se de buna voie invins, a invins pe cel ce nadajduia sa-L invinga si a scapat lumea de stapanirea lui" (Filocalia II, p. 9).
INVATACELUL: Mai este vreun loc in Sfanta Scriptura in care sa se arate despre puterea Crucii si ca pe ea a folosit-o Mantuitorul nostru spre mantuirea noastra ?
PREOTUL: Asculta-l pe marele apostol Pavel care se lauda cu Crucea Domnului zicand: "Cuvantul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei care ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu" (I Cor., 1, 18). Si iarasi zice: "Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu, pentru lume" (Gal., 6, 14). Iar cum ca prin Cruce s-a omorat vrajba si cum ca prin Cruce a impacat Mantuitorul pe oameni cu Dumnezeu, asculta: "El este pacea noastra, El care a facut din cele doua lumi - una, surpand peretele cel din mijloc al despartiturii..., ca pe cei doi sa-i zideasca intru Sine, intr-un om nou si sa intemeieze pacea si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un singur trup prin Cruce, omorand prin ea vrajmasia" (Efes., 2, 14-16). Si iarasi zice: "Ca intru El a binevoit sa locuiasca toata plinirea, si printr-insul sa le impace pe toate cu Sine, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele Crucii Sale" (Col., 1, 19-20). Si iarasi : "Stergand zapisul ce era asupra noastra, care era potrivnic noua cu randuielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-l pe Cruce. El a dezbracat incepatoriile si stapaniile si le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin Cruce" (Col., 2, 14-15).
Prin Cruce S-a inaltat Iisus Hristos la marire (Filip., 2, 8-9; Luca 24, 26 ; Ioan 17, 1). Daca Crucea ar fi fost lucru de rusine pentru El, nu S-ar fi inaltat prin ea
INVATACELUL: Dar ce rost are semnul crucii, cu care ne inchinam ?
PREOTUL: Orice crestin, care este adevarat fiu al Bisericii celei dreptmaritoare a lui Hristos si care traieste in viata cu evlavie si frica de Dumnezeu - cand incepe o sfanta rugaciune sau o termina, la inceputul unei carti sfinte, la inceputul si sfarsitul unui lucru, la plecarea in calatorie si la intoarcerea din ea, cand este tulburat de vreo frica, de vreo veste rea sau de oarecare ganduri rele, cand se scoala si se culca, cand sta la masa si cand se scoala de la masa - indata se inseamna pe sine cu semnul Sfintei Cruci pe care il face cu mana pe fata sa, aducandu-si aminte de puterea cea nemasurata a Celui ce a sfintit Crucea cu preacurat si preascump Sangele Sau si a lasat-o noua ca pe o arma nebiruita impotriva diavolului si ca pe un semn dumnezeiesc, dupa cum se scrie: "Dat-ai celor ce se tem de tine, Doamne, semn ca sa fuga de la fata arcului" (Ps. 59, 4) si iarasi: "Insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne" (Ps. 4, 6). Noi stim ca la rugaciune trebuie si trupul nostru, cu toate madularele sale, sa ia parte. Intre acestea, mainile au un rol important in exprimarea rugaciunii.
Iata cateva marturii din Sfanta Scriptura:
Iacov a binecuvantat cu mainile sale pe fiii lui Iosif, dupa cum este scris: "Si Iosif i-a luat pe amandoi feciorii sai, pe Efraim cu dreapta sa, in fata stangii lui Israel, iar pe Manase cu stanga sa in fata dreptei lui Israel, i-a apropiat de el. Dar Israel si-a intins mana dreapta si a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tanar, iar mana stanga a pus-o pe capul lui Manase. Dinadins si-a incrucisat mainile fiindca Manase era cel dintai nascut. Si i-a binecuvantat pe ei..." (Fac., 48, 13-15).
Hristos a binecuvantat cu mainile pe copii si pe apostoli. Despre binecuvantarea copiilor ne istoriseste Sfanta Scriptura astfel: "Si cuprinzandu-i cu bratele, i-a binecuvantat, punandu-Si mainile peste ei" (Marcu, 10, 16). Iar despre binecuvantarea apostolilor ne spune: "Apoi i-a adus afara, spre Betania, si ridicandu-Si mainile i-a binecuvantat" (Luca, 24, 50).
Apostolii au asezat diaconi, preoti si episcopi prin rugaciune si punerea mainilor (Fapte, 6, 6; 14, 23 ; I Tim., 5, 22), fapt pentru care Taina preotiei era numita "punerea mainilor preotiei". Tot prin rugaciuni si punerea mainilor impartaseau apostolii sfanta Taina a Mirului, a impartasirii Sfantului Duh, celor botezati (Fapte, 9, 5-6; 8, 14-17 s.a.). Impartasirea Sfantului Duh in aceasta Taina se numea, de asemenea, "punerea mainilor preotiei".
Prin urmare, la rostirea rugaciunii trupul ia si el parte indeosebi prin acest madular al sau care este mana. Trebuinta de a lua parte si trupul sau cel putin un organ al trupului, la rostirea rugaciunii, rezulta din indemnul apostolului: "Preamariti-L dar pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, ca unele care sunt ale lui Dumnezeu" (I Cor., 6" 20), Si in alt loc: "Ridicand maini curate, fara de manie si fara sovaire" (I Tim. 2, 8).
In Testamentul Vechi, de asemenea, se practica rugaciunea prin participarea trupului, ca, de pilda, prin ingenunchiere, plecarea capului, lovirea pieptului cu mana, ridicarea mainilor s.a. Psalmistul zice: "Asa Te voi binecuvanta in viata mea, si in numele Tau voi ridica mainile mele" (Ps. 62, 5).
Semnul Crucii in Vechiul Testament a fost prefigurat in binecuvantarea lui Iacov (Fac., 48, 14); in tinerea mainilor lui Moise in chipul Crucii in timpul luptei cu Amalec (Ies., 17, 11-12).
In Legea darului, a Noului Testament, semnul Crucii se face astfel: se impreuna trei degete de la mana dreapta (degetul mare, aratatorul si cel mijlociu) si se duc la frunte, apoi la piept, la umarul drept si la umarul stang, rostind cuvintele: "in numele Tatalui (la frunte) si al Fiului (la piept) si al Sfantului Duh (la ambii umeri), dupa care apoi, lasand mana in jos, zicem: Amin !
"In numele Tatalui" insemneaza cinstirea lui Dumnezeu Tatal, Stapanul tuturor. Coborarea mainii la piept rostind cuvintele "si al Fiului" insemneaza coborarea Fiului lui Dumnezeu pe pamant pentru mantuirea noastra. Iar ducerea mainii de la umarul drept la cel stang rostind cuvintele "si al Sfantului Duh" insemneaza impacarea noastra cu Dumnezeu si impacarea cu El, prin harul Sfantului Duh adus noua de Dumnezeu Fiul.
INVATACELUL: Am auzit ca, totusi, nu am avea trebuinta de semnul Crucii facut cu mana, pentru ca Dumnezeu nu cere slujirea mainilor omenesti, caci cei ce se inchina lui Dumnezeu trebuie sa se inchine in duh, si nu in trup, dupa cuvantul apostolului: "Dumnezeu... fiind Domnul cerului si al pamantului nu locuieste in temple facute de mana omeneasca si nici nu este slujit de maini omenesti, caci nu are nevoie de nimic, de vreme ce El ne da tuturor viata si suflare si toate..." (Fapte, 17, 24--25). Iar Mantuitorul a vorbit femeii samarinence: "Dar vine ceasul - si acum este - cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, caci Tatal astfel de inchinatori doreste. Duh este Dumnezeu si cei care I se inchina sa I se inchine in duh si in adevar" (Ioan, 4, 23-24). Deci, inchinarea trebuie sa fie in duh, iar nu in trup; cu duhul, iar nu cu mana, in semnul Crucii.
PREOTUL: In citatul prim nu este vorba de semnul sfintei Cruci facut cu mana. Aici se spune numai ca pe Dumnezeu nu trebuie sa-L slujim cu ostenelile mainilor noastre, cum am slujit pe oarecare om mai mare al nostru. Dumnezeu nu are nevoie de asemenea slujitori, omul fiind atat de mic fata de El, incat in privinta aceasta, ca si de altfel in orice privinta, nu-l poate folosi cu nimic.
In citatul al doilea, de asemenea, este vorba de cu totul altceva, si anume, ca in curand se va incepe o epoca noua, in care inchinarea lui Dumnezeu (cultul dumnezeiesc) va fi mai aproape de desavarsire, mai adevarata (launtrica si spirituala), iar nu ca pana atunci, aproape numai formala (exterioara si materiala), legata de un anumit fel de locas (templu), de o anumita localitate (Ierusalim, respectiv Garizim), de o anumita natiune (iudei, sau respectiv samarineni). Caci Dumnezeu este Duh si ca atare nu poate fi cuprins intre zidurile unui templu oarecare din Ierusalim - pe muntele Sion, fie in Samaria - pe muntele Garizim - si monopolizat acolo. El este pretutindeni si de aceea inchinarea nu trebuie sa fie legata de ceva material sau marginit, ci trebuie a se face "in duh", adica sa fie interioara (spirituala), cum nici la samarineni, nici la iudei nu fusese pana atunci. Aceasta inchinare "in duh" este o inchinare "in adevar" sau adevarata - si aceasta va trebui sa fie practicata si respectata. Dar prin aceasta nu inseamna ca se inlatura cultul exterior, ci numai ca se pune mai multa baza pe cel interior, atat de nesocotit mai inainte , caci si cultul extern este necesar, dat fiind natura dubla a fapturii noastre, trupeasca si sufleteasca (Matei, 6, 5-6 ; 16, 18). Daca unii cer de la noi numai inchinare in duh, pentru ce ei, cand se roaga, isi pleaca genunchii si capetele, isi bat piepturile, isi ridica mainile, isi impreuna mainile amandoua si au alte multe manifestari de acestea in vremea rugaciunii? Pentru ca si acestea sunt asemanatoare cu facerea semnului Crucii cu mana, fiind participari ale trupului nostru la rugaciune. Ca si ingenunchierea, ca si plecarea capului, ca si metania sau ca si ridicarea mainilor in sus, la rugaciune, tot asa si semnul sfintei Cruci, facut cu mana, este un semn care arata o tinuta religioasa sau o stare sufleteasca de evlavie in fata lui Dumnezeu, Caruia trebuie sa-I slujim si cu sufletul si cu trupul nostru (I Cor., 6, 20; Filip., 1,.10).
Potrivnicii Crucii si ai semnului ei sunt vrajmasii lui Hristos (Filip., 3, 18-19). Semnul Crucii va vesti venirea a doua a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, dupa marturia Sfintei Scripturi care zice: "Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu slava multa" (Matei, 24, 30-31). Acel semn este Crucea, deoarece ea este semnul puterii si al biruintei lui Hristos (I Cor., 1, 18 ; Col., 2, 15).
Satana uraste foarte semnul Crucii, caci este arma cea nebiruita cu care Hristos a biruit si a pradat iadul - si de aceea indeamna pe toti cei rataciti de la adevar, care ii slujesc lui, sa huleasca si sa vrajmaseasca Crucea lui Hristos, caci dupa cum cainele fuge de batul cu care a fost lovit, tot asa si diavolul fuge de Crucea care ii aminteste ca prin ea a fost batut (Sfantul Chiril al Ierusalimului, op. cit., p. 256).
INVATACELUL: Am auzit ca au fost in vechime semne care inchipuiau Crucea Domnului nostru Iisus Hristos.
PREOTUL: Crucea Domnului nostru Iisus Hristos a fost inchipuita tainic, in Legea Veche, si prin semnul T, care apara pe cei ce il au pe fruntea lor (Iez., 9, 4-6), sau prin pecetea lui Dumnezeu care pastreaza nevatamati pe cei ce o au insemnata pe fruntile lor (Apoc., 7, 2-4 ; 9, 4)
Amin ! Doamne ajută !
FACETI si un film cu
Viata Sf elisabeta a rusiei
Manca-v-ar Raiul pe Toti Amin
Amin !
@@PresaPoporului faceti si un film cu viata Sf elisabeta a rusiei feodorovna
INVATACELUL: Care sunt acele daruri si puteri deosebite cu care Dumnezeu a inzestrat pe sfintii Sai ?
PREOTUL: Mai intai sunt puterile date lor de a face minuni, dupa cum scrie: "Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel" (Ps. 67, 36) si iarasi: "Prin sfintii care sunt pe pamantul Sau, minunata a facut Domnul toata voia intru ei" (Ps. 15, 3).
Oare nu prin mana proorocului Sau, Moise, a batut Dumnezeu Egiptul (Ies., 7, 10-12), a prefacut apa in sange (7, 20-21), a adus broaste (8, 6), tauni (8, 24), ciuma vitelor ,(9, 3), basici usturatoare, grindina si foc (9, 8, 18, 33), lacuste (10, 4-6), intuneric (10, 21), moartea primilor nascuti (12, 29-30), i-a trecut pe evrei prin Marea Rosie (14, 15- 16), l-a pierdut pe faraon si pe ostasii lui (14, 27)? Apoi, invingerea lui Amalec (Ies., 17), indulcirea apei la Mera (Ies., 15), scoaterea apei din piatra la Horeb (Ies., 17, 6), inghitirea lui Core si Datan in pamant (Num., 16, 28, 31), vindecarea prin sarpele de arama (Num., 21), izvorarea apei din piatra la Cades (Num., 20).
Apoi, prin Iosua Navi: oprirea apelor Iordanului (Ios., 3, 11-17), caderea zidurilor Ierihonului (Ios., 6, 6-20), prin Ghedeon: nimicirea madianitilor (Jud., 7, 16-23); prin Samson: leul sfasiat (Jud., 14), filistenii ucisi, portile Gazei luate si daramarea templului lui Dagon (Jud., 16, 23-31); prin Samuel: tunet si ploaie peste seceris (I Regi, 12, 16-18); prin Ilie Proorocul: seceta cea mare (III Regi, 17, 1), faina si untul de lemn al vaduvei (III Regi, 18, 14); invierea fiului vaduvei din Sarepta Sidonului (III Regi, 17, 17-23); foc din cer peste jertfe (III Regi, 18, 36-38); deschiderea cerului si ploaie mare (III Regi, 18, 41-42). Se mai arata: Ohozia, pedepsit cu moartea (IV Regi, 1, 16); despartirea apelor Iordanului cu mantia (IV Regi, 2, 8); prin Elisei; despartirea apelor Iordanului (IV Regi, 2, 14), curatirea apelor Ierihonului (IV Regi, 2, 19-22), copiii din Betel sfasiati de ursi (IV Regi, 2, 23), invierea fiului sunamitencei (IV Regi, 4, 32-35), vindecarea lui Neeman (IV Regi, 5, 10). Ghehazi lovit cu lepra (IV Regi, 5, 20-27), omul inviat prin oasele lui Elisei (IV Regi, 13, 21), iar prin Isaia, vindecarea lui Iezechia (IV Regi, 22, 1-7).
Cei doisprezece sfinti apostoli au adus diferite vindecari (Matei, 10, 1; Marcu, 3, 14-15; 6, 7, 13; Luca, 9, 1-6). Cei saptezeci de ucenici au facut diferite minuni (Luca, 10, 9, 17). Apoi alte nenumarate minuni ale apostolilor (Marcu, 16, 20; Fapte, 2, 43; 5, 12, 16); vindecarea ologului (Fapte, 3, 2-8), moartea lui Anania si a Safirei (Fapte, 5, 1-10), vindecari de bolnavi (Fapte, 15-16), vindecarea slabanogului Enea (Fapte, 9, 34), invierea Tavitei (Fapte, 9, 36-41), redarea vederii lui Saul (Fapte, 9, 17-18; 22, 11-13), orbirea lui Elimas (Fapte, 13, 11), invierea lui Eutih (Fapte, 20, 9-12), vindecarea tatalui lui Publius (Fapte, 28, 8), si alte nenumarate minuni si puteri pe care nu este aici loc a le pomeni.
Iata, deci, frate, cu ce puteri si cu ce daruri a impodobit Dumnezeu pe sfintii Sai, atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Pentru aceasta, in incheierea cuvantului despre minunile sfintilor lui Dumnezeu, repet cele ce zice Duhul Sfant: "Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel" (Ps. 67, 36).
Iar daca veneram si pe ingerii lui Dumnezeu intocmai ca pe sfinti, apoi trebuie aratat ca multe si preaslavite minuni a facut Dumnezeu in lume prin mijlocirea sfintilor Sai ingeri, ca de pilda: ingerul Domnului a condus pe izraeliti din Egipt (Ies., 14, 19; 23, 20; 32, 34; 33, 2; Num., 20, 16); nimicirea Sodomei si Gomorei, de asemenea, s-a facut prin ingeri (Fac., 19, 13), molima in Ierusalim (II Regi, 24, 15-7; I Par., 21, 14-16), nimicirea ostii asiriene (IV Regi, 19, 35; II Par., 22, 21; Isaia, 37, 36); Irod lovit de moarte (Fapte, 12, 23), vestirea zamislirii lui Iisus Hristos si a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul (Matei, 1, 20-21; Luca, 1, 31), vestirea nasterii lui Hristos (Luca, 2, 10), invierea Domnului (Matei, 28, 5-7), inaltarea si a doua venire a Domnului (Fapte, 1, 51); ingerii slujeau lui Iisus Hristos (Matei, 4, 11; Marcu, 1, 13), ei au vestit pastorilor nasterea Domnului (Luca, 2, 9), ei au vestit sfintelor mironosite invierea Domnului (Matei, 28, 1), ei vor desparti pe cei drepti de cei nedrepti in ziua judecatii celei de apoi (Matei, 13, 39-42; 24, 31) si inca multe, nenumarate minuni si puteri ale lui Dumnezeu s-au facut prin sfintii Lui ingeri - si se fac si se vor face pana la sfarsitul veacurilor.
Aceste binefaceri facute de Dumnezeu prin sfintii Sai ingeri ne obliga sa-i cinstim pe cei ce slujesc cu mila si cu blandete la mantuirea noastra (II Petru 2, 11; Iuda, 1, 9 , Ps. 67, 17; 90, 11; 102, 21 etc.).
INVATACELUL: Dar pentru care pricina Dumnezeu primeste pe sfinti si pe ingeri sa se roage si sa mijloceasca pentru mantuirea oamenilor, de vreme ce numai Mantuitorul nostru Iisus Hristos este singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni ?
PREOTUL: Dumnezeu primeste rugaciunile si mijlocirile care se fac catre El, prin sfinti si prin ingeri, fiindca El voieste a-i slavi pe ei, precum si ei Il slavesc in cer si pe pamant. Fiindca sfintii au suferit pentru slava lui Dumnezeu, au primit de la El nu numai slava, ci si darul de a face minuni mari, chiar mai mari decat a facut El cand era pe pamant, implinindu-se astfel cuvantul Mantuitorului care a zis: "Cel ce crede in Mine va face si el lucrurile pe care le fac Eu, si mai mari decat acestea va face... (Ioan 14, 12). Noi ne inchinam sfintilor lui Dumnezeu nu ca unora care ar fi prin fire dumnezei, ci ca unor slujitori ai lui Dumnezeu, care au dobandit de la El deplina incredere, incat orice vor cere primesc de la El, ca unii ce I-au pazit poruncile (I Ioan, 3, 21-22).
Noi veneram (cinstim) pe sfintii lui Dumnezeu fiindca insusi imparatul Dumnezeu Se simte cinstit vazand ca sluga lui iubita este cinstita nu numai ca o sluga, ci si ca prieten al lui Dumnezeu (Ps., 138, 17; Ioan, 15, 14). Noi credem ca Domnul nostru Iisus Hristos este unicul nostru Mijlocitor si ca El S-a dat pre Sine pret de rascumparare pentru toti si cu Sangele Sau a facut impacarea omului cu Dumnezeu, ca El este ingrijitorul, mangaietorul si curatitorul pacatelor noastre. Dar marturisim, de asemenea, ca sfintii intervin pentru noi in rugaciuni si cereri si, din iubire pentru ei, Mantuitorul ne comunica si prin ei ceea ce are in Sine pe seama noastra, inaintea tuturor ne comunica prin Prea Sfanta Sa Maica, ascultandu-i cuvantul cu care se roaga pentru noi.
Tot astfel zicem si despre sfintii ingeri si pazitorii nostri; despre apostoli, prooroci, martiri, ierarhi, drepti si despre toti aceia care au preamarit pe Dumnezeu si care ii sunt slugi credincioase. Cu ei impreuna numaram pe arhierei, pe preoti, ca pe unii ce stau la dumnezeiestile altare, precum si pe barbatii drepti, distinsi prin virtuti. Domnului Ii place sa ne rugam unii pentru altii, ca mult poate rugaciunea dreptului (Iacov, 5 16). Ca Dumnezeu asculta mai mult pe cei sfinti, decat pe cei ce raman in pacate, aceasta o aflam din Sfintele Scripturi (Ioan, 9, 31).
Marturisim ca sfintii sunt ajutatori si mijlocitori pentru noi inaintea lui Dumnezeu nu numai aici, in timpul petrecerii cu noi, ci inca mult mai mult dupa moarte, cand ei, dupa indepartarea "oglinzii" (de care pomeneste Sfantul Apostol), contempla curat Sfanta Treime si nemarginita Ei lumina. Caci nu ne indoim nici de sfintii profeti care, in trup muritor fiind, au vazut lucrurile cele ceresti, prin care se prevesteau cele viitoare.
Noi suntem niste rasfatati, nu ne prigoneste nimeni pentru credinta in Hristios.
Nu este adevarat. Mucenici pentru Hristos exista si azi peste tot in lume si la toate neamurile, doar ca prigoana e sub alte forme si pretexte acum, ca de exemplu combaterea / prevenirea intolerantei, discriminarii, homofobiei, rasismului, anti-semitismului.
@@lillybellebutterfly1 Ce-i asta ce spui tu aici ?daca asta e prigoana ! vai cat mai taiati din cruce voi oamenii pamantesti ! numai Copiii Binecuvantati ai lui Dumnezeu au parte de adevarata prigoana !temnita , batai , ocara ,vorbire de rau , prigoana din partea lumii , martirizarea pentru ca Ei au murit fata de lume ci traiesc prin Credinta data de Isus Hristos care in curand va scoate la lumina toate faptele oameniilor care mint ca is ai Lui ....dimpotriva eu nu hulesc ci vorbesc adevarul pe care Isus il descopera prin Sfintele Scripturi ! care is indeajuns pentru mantuirea oameniilor si anume Biblia iar nu traditia voastra ortodoxa
@@Daniel4jesusforever INVATACELUL: Dar cum se numeste Traditia incredintata de-a dreptul sfintilor apostoli ?
PREOTUL: Traditia incredintata de-a dreptul sfintilor apostoli poarta numele de Traditie Apostolica. Din aceasta s-a dezvoltat Traditia Bisericeasca.
INVATACELUL: Dar cum s-a dezvoltat Traditia Bisericeasca ?
PREOTUL: Traditia Bisericeasca s-a dezvoltat cum ti-am spus mai sus. Sfintii apostoli au primit nu Scriptura, ci Traditia (prin viu grai) de la insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos, iar in continuare Biserica a primit-o de la sfintii apostoli, care au dat-o primilor episcopi si celor de dupa ei pana in ziua de astazi (Sfantul Irineu, Contra ereziilor, 2, 9).
Este deci o Traditie Apostolica si o Traditie Bisericeasca, in stransa legatura una cu alta. Semnul adevaratei Traditii este neintreruperea. Marii teologi ai lumii, zice Fericitul Augustin, au tinut ce au gasit in Biserica: au invatat de la inaintasii lor, iar ce au invatat au predat si la altii. Ce au primit de la parinti, aceea au predat fiilor (Idem, impotriva lui Iulian, 2, 10, 34).
De aceea trebuie crezut numai acel adevar de credinta care nu se departeaza intru nimic de Traditia Apostolica si Bisericeasca.
Dupa moartea ultimului apostol, viata in Duhul Sfant nu s-a imputinat, caci Mantuitorul a fagaduit apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacului si ca Duhul Sfant ii va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-l apere nestirbit.
INVATACELUL: Dar unde se afla cuprinsa Sfanta Traditie ?
PREOTUL: Sfanta Traditie se afla cuprinsa in:
1) Definitiile Sinoadelor Ecumenice, in frunte cu Simbolul Credintei, alcatuit de Sinoadele de la Niceea (325) si de la Constantinopol (381).
2) Unele scrieri ale sfintilor parinti.
3) Cartile de slujba ale Bisericii (cf. Inv. de Cred. Ort., intr. 37).
INVATACELUL: Care este datoria noastra fata de Sfanta Traditie ?
PREOTUL: Datoria noastra fata de Sfanta Traditie este: de a pastra cu sfintenie si neatins cuprinsul ei, la fel cu acela al Sfintei Scripturi, asa cum au facut din cele mai vechi timpuri sfintii parinti (cf. Inv. de Cred. Ort., intr. 62).
INVATACELUL: Care sunt semnele adevaratei Traditii ?
PREOTUL: Semnele adevaratei Traditii le arata Vincentiu de Lerin zicand: "In Biserica universala trebuie sa tinem acel lucru care a fost crezut pretutindeni si totdeauna de toti".
Ea are in sine universalitatea, vechimea si consensul. Tinem de universalitatea ei daca marturisim ca este adevarata numai acea credinta pe care intreaga Biserica o marturiseste pe pamant. Si urmam vechimea, daca nu ne departam deloc de acele intelesuri pe care se stie ca le-au practicat sfintii, inaintasii si parintii nostri
@@Daniel4jesusforever INVATACELUL: Cum a putut sa se pastreze vreme de mii de ani aceasta norma a Sfintei Traditii in Biserica, de vreme ce unii afirma ca preotii si scriitorii nostri bisericesti schimba de la zi la zi adevarurile Sfintei Scripturi si predaniile apostolice, care la inceput au existat curate si nealterate? Dupa cum - zic ei -, daca ai in mana o Biblie de acum 50 de ani si o pui alaturi de cele de azi, nu mai seamana nicidecum, tot asa vor fi facut arhiereii si preotii nostri si cu alte carti sfinte si cu Sfanta Traditie, cu care noi, ortodocsii, ne laudam ca o tinem asa cum am mostenit-o de la apostoli.
PREOTUL: Nu este deloc adevarat ceea ce sustin prietenii dumitale. Invatatura Bisericii lui Hristos este ocrotita de Duhul Sfant si nu poate gresi (Matei, 10, 17-20; Ioan, 4, 16-26; 15, 26; 16, 12-14; I Tim., 3, 15 s.a.). Daca unii scriitori bisericesti, arhierei, preoti sau laici au tradus Biblia din alte limbi sau au indreptat vreun cuvant invechit care nu mai corespunde exprimarii in limba de azi a poporului nostru, apoi aceasta a fost o indreptare si o corectare de exprimare, iar nu o schimbare de fond, de continut, a textului biblic. Daca ar invia astazi un roman de pe vremea lui Mircea cel Batran sau a Marelui Stefan si ai vrea sa vorbesti cu el, te-ai intelege mai greu, caci limba a evoluat, nu mai este intocmai cu cea care se vorbea atunci. Tot astfel si cu cartile de pe atunci: o data cu trecerea vremii, s-au corectat de scriitori cuvinte si expresii, potrivit vorbirii de azi, dar nu s-a schimbat intelesul lor scripturistic si tainic. Ti-am spus mai inainte ca sunt temeiuri pe care se reazima Sfanta Traditie si prin care se asigura pastrarea curatiei originale si transmiterea ei peste veacuri, ca: simbolurile vechi de credinta, canoanele apostolice sau definitiile dogmatice ale celor sapte Sinoade ecumenice. La acestea se adauga, ca garantii pentru pastrarea neschimbata a Sfintei Traditii, si alte marturii de mare importanta precum sunt:
- Practica veche a Bisericii, marturiile barbatilor apostolici, printre care Sfantul Ignatie Teoforul, ucenicul apostolilor (+ 104 d.Hr.), si Sfantul Policarp al Smirnei (+ 106 d.Hr.), indeamna pe credinciosii de pe vremea lor sa se fereasca de invataturile ereticilor si sa pazeasca curata numai Traditia apostolica (Eusebiu de Cezareea, Istoria. Bisericii, Cartea a II-a, c. 36, nr. 2).
Apoi, lucrarile unor sfinti parinti si scriitori bisericesti ca:
- Hegesip - ne marturiseste acelasi istoric Eusebiu de Cezareea (Cartea a IV-a, c. 8, nr. 1) - s-a sarguit sa adune la un loc toate traditiile apostolice si a adunat mai multe din ele in cinci carti - din care Eusebiu citeaza - dar care cu timpul s-au pierdut.
- Sfintii Irineu (+ 202 d.Hr.) si Clement Alexandrinul (+ 215 d.Hr.) arata: "Aceia care explica Scriptura contra Traditiei bisericesti au stricat norma adevarului" (Stromate, cap. 7); tot asa de hotarat in aceasta privinta scria Sfantul Ciprian (+ 258): "Daca ne vom indrepta noi la izvorul Traditiei dumnezeiesti, se va curma ratacirea omeneasca" (Epistola 74). Iata deci, marturii graitoare oglindind in ele credinta din vremea apostolilor si din perioada imediat urmatoare, inca in secolul IV. Practica veche a Bisericii este, de asemenea, o importanta marturie despre valoarea Sfintei Traditii si despre pretuirea pe care a avut-o de la inceput pana azi.
- Origen (+ 250 d.Hr.) zicea: "Sa fie pastrata Traditia apostolica in Biserica". Sfantul Epifanie (+ 403) scrie: "Trebuie pastrata Traditia, pentru ca nu este cu putinta a afla toate in Sfanta Scriptura: sfintii apostoli au depus unele in scrisori, altele in Traditie...". Sfantul Ioan Gura de Aur (+ 407) mentioneaza: "De aici (din II Tes., 2, 15) se vede ca apostolii n-au predat toate prin scrisoare, ci multe fara scrisori, dar si acestea nescrise sunt demne de crezare. Daca este Traditia, atunci nu cauta nimic mai mult" (Omilia IV, nr. 2 la Tes.). Sfantul Grigorie de Nyssa (+ 394) scria: "Avem Traditia ajunsa la noi de la parinti, ca o mostenire prin succesiune de la apostoli, trimisa prin sfintii ce au urmat" (Contra lui Eunomie, Cartea a IV-a).
- Sfantul Vasile cel Mare (+ 379) da in scrierile lui marturii asemanatoare. Acesta se exprima astfel: "Dintre dogmele si propovaduirile pastrate in Biserica, unele le avem din doctrina cea scrisa, iar altele le-am primit prin Traditia Apostolilor, prin succesiunea in taina, nescrise - si acelea au aceeasi putere ca si cele scrise" (Despre Sfantul Duh, c. 27).
Asadar, trebuie tinuta cu mare sfintenie Sfanta Traditie, deoarece in Sfanta Scriptura nu este cu putinta a afla toate cele spre mantuire. Sfanta Scriptura ne invata multe sa facem, dar nu totdeauna ne arata cum. De exemplu, ne cere sa ne botezam, dar nu ne arata cum; sa ne marturisim, sa ne impartasim, sa ne cununam, dar nu si modul concret de realizare; sa ne rugam, dar nu ne arata cum, unde si cand; sa facem semnul crucii sfinte pe fata noastra, dupa cele scrise: "insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne" (Ps., 4, 6), dar nu ne arata si cum. Dar cine ne-a invatat pe noi, prin scriere, sa ne inchinam spre rasarit ? Care Scriptura ne arata graiurile chemarii Sfantului Duh de la sfintirea Preacuratelor Daruri sau la sfintirea painii si a paharului euharistie? Care invatatura din Sfanta Scriptura ne arata sa facem binecuvantarea apei botezului si sfintirea Hrismei (Sfantul si Marele Mir)? Care Scriptura ne invata despre intreita afundare a celui ce se boteaza si lepadarile de satana de la botez ? Rugaciunea de doxologie catre Sfanta Treime ("Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh"), din care Scriptura ne-a ramas? Punand aceste intrebari defaimatorilor Traditiei, marele Vasile arata ca: "Daca ne-am apuca noi a lasa cele nescrise, din obiceiuri, ca pe unele ce nu ar avea putere mare, am gresi la insesi cele mai de frunte, pagubind Evanghelia. Asadar, obiceiul ce il tine Biserica nescris, ca unul ce este de origine apostolica si folosit de sfintii parinti ca predanie ramasa de la ei, in Biserica lui Hristos are putere de lege" (Sfantul Vasile cel Mare, canon 87 si 91, Pidalionul de Neamt, 1844, f. 431-435).
Prin urmare, trebuie retinut ca importanta si folosul Sfintei Traditii provine din raportul strans ce exista intre ea si Sfanta Scriptura, caci, intr-adevar, ele stau intr-un raport de unire si de intregire reciproca, bazat pe faptul ca amandoua cuprind in ele Sfanta Descoperire dumnezeiasca si sunt pentru noi izvoarele acesteia. Deci, este cu neputinta sa se contrazica intre ele sau sa se excluda una pe cealalta. Sfanta Scriptura are numai in Sfanta Traditie marturia cea mai sigura pentru canonul cartilor ei si pentru caracterul ei dogmatic (inspiratia ei divina), iar Sfanta Traditie numai prin Sfanta Scriptura isi poate dovedi curatia adevarurilor ei.
INVATACELUL: Dar cum a luat nastere Sfanta Traditie ?
PREOTUL: Despre aceasta ti-am spus inca de la inceput, dar la acelea mai adaug: sa stii ca, la inceputul Bisericii, invatatura a venit de la Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat. Iisus Hristos era, asadar, invatatura si predica vie.
Prin predica lor, apostolii s-au facut vestitori ai adevarului adus de Hristos. Ei puneau la temelia credintei lor, si a acelora pe care ii converteau, aceeasi Evanghelie iesita din plinatatea cunoasterii vietii dumnezeiesti de catre Iisus, cu Care apostolii petrecusera impreuna si cu Care erau acum in comuniune duhovniceasca. Sfantul apostol Pavel arata ca predica apostolica este insusi cuvantul lui Hristos rostit prin gura sfintilor apostoli si zice: "Cum de vor chema numele Aceluia in Care inca nu au crezut? Si cum vor crede in Acela de Care n-au auzit? Si cum vor auzi, fara de propovaduitor? Si cum vor propovadui de nu se vor trimite?" (Rom., 10, 14-15). Deci credinta este din auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu.
@@Daniel4jesusforever INVATACELUL: Nu stiu insa cum trebuie inteleasa afirmatia ca noi, crestinii, nu trebuie sa ne lasam ademeniti de alte invataturi omenesti inselatoare, deosebite de cele dumnezeiesti ale Sfintei Scripturi, caci asa ne indeamna Apostolul: "Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa stihiile lumii si nu dupa Hristos" (Col., 2, 8). Asadar, datoria noastra ar fi sa ne ferim de inselaciunea predaniei (traditiei) omenesti.
PREOTUL: Dumneata nu deosebesti intelesul dintre invataturile cele din predanie omeneasca si cele ce sunt din predanie apostoleasca si evanghelica. Ai adus aici un citat al Sfintei Scripturi, care se refera la predania invataturilor omenesti si la filozofia desarta si care nu are nici o legatura cu Sfanta Traditie, cea evanghelica si apostolica, a Bisericii lui Iisus Hristos. Sfanta Traditie nu e o predanie omeneasca, nici filozofie, nici inselaciune, ci este cuvantul lui Dumnezeu, care ni s-a dat noua prin viu grai. Marele apostol Pavel ne invata si ne indeamna sa tinem cu tarie predaniile, zicand: "Asadar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tes., 2, 15). Iar unii ii indeamna pe crestinii neintariti sa huleasca si sa lase predaniile apostolesti si bisericesti, fara sa priceapa ca insasi Sfanta Scriptura este un rod al Duhului Sfant, care a crescut din radacina si din pomul Sfintei Traditii.
INVATACELUL: Oare Sfanta Scriptura nu ne este de ajuns pentru credinta si pentru mantuire, fara sa mai avem nevoie si de Traditie? Asa ar rezulta din cuvintele apostolului Pavel catre Timotei: "De mic copil cunosti Sfintele Scripturi care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Iisus Hristos. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate" (II Tim., 3, 15-16). Cuvintele sunt limpezi: orice adaos la Sfanta Scriptura este de prisos.
PREOTUL: Aici este vorba numai de Scriptura Vechiului Testament, caci cea a Testamentului Nou inca nu era scrisa. Pavel scrie lui Timotei ca Vechiul Testament ii poate servi drept cel mai bun invatator pentru intarirea credintei sale in Hristos si pentru educarea in crestinism. Dupa talcuirea la care esti ispitit, ar urma ca nici cartile Testamentului Nou - care aveau sa fie scrise in perioada ce a urmat acestei scrisori adresate de apostolul Pavel lui Timotei - sa nu fie primite, ci sa ne tinem numai de cel vechi, despre care se aminteste aici.
INVATACELUL: Unii nu admit Traditia pentru ca - zic ei - in ea au intrat, cu vremea, multe elemente false, asa incat, mai ales astazi, nu mai putem deosebi Traditia cea adevarata si apostolica de cea falsa.
PREOTUL: Biserica lui Hristos a statornicit adevarurile de credinta - dezvoltate de-a lungul Traditiei - prin invataturile si canoanele sfintelor soboare ecumenice, ale celor locale, ale cartilor simbolice, prin marturisirile de credinta, ca de pilda Marturisirea Ortodoxa, de la Iasi, din 1642, si prin alte multe sinoade de sfinti arhierei si facatori de minuni, care s-au adunat in acest scop in vechime. In aceste sinoade s-a statornicit indreptarul sfintei credinte ortodoxe, care era atacata de multe cete eretice existente in acele vremuri.
Cat priveste neschimbarea si nealterarea Sfintei Traditii, aceasta se poate cunoaste daca se controleaza mentinerea urmatoarelor conditii:
1. Sa nu consfinteasca formulari cuprinzand contraziceri, sau care contrazic Traditia apostolica sigura, si sa nu contrazica Sfanta Scriptura.
Numai astfel este posibil ca o invatatura oarecare sa fie "Traditie" si sa provina de la Mantuitorul sau de la sfintii apostoli, sau, daca noile formulari s-au facut sub inraurirea directa a Sfantului Duh.
2. Traditia sa fi fost tinuta de Bisericile apostolice care au continuitate neintrerupta pana azi.
3. Sa fi fost recunoscuta si urmata intotdeauna de intreaga Biserica ecumenica.
4. Sa fie de acord cu cea mai mare parte dintre parintii si scriitorii bisericesti.
Cand o traditie nu indeplineste aceste conditii, ea nu poate fi adevarata si Sfanta, deci nu poate fi admisa si urmata.
INVATACELUL: Cu toate aceste verificari pe care ziceti ca le-a facut si le face Biserica Ortodoxa referitor la adeverirea Traditiei, unii se cred mai siguri pe invataturile cuprinse in Sfanta Scriptura. Caci primii crestini - zic ei - primeau numai cele cuprinse (scrise) in Sfanta Scriptura, dupa cum este scris: "Acestia (iudeo-crestinii din Bereea) erau mai marinimosi decat cei din Tesalonic; ei au primit cuvantul cu toata osardia si zilnic cercetau Scripturile, ca sa vada daca ele sunt asa" (Fapte, 17, 11). De aici ar urma ca noi sa tinem invataturile pe care le gasim scrise in Sfanta Scriptura.
PREOTUL: Dar marele apostol Pavel lauda pe crestinii din Corint nu pentru ca tineau invataturile cele scrise, ci pentru ca isi aduceau aminte de el si tineau cu tarie la invataturile cele nescrise, pe care le primisera prin Predanie (Traditie) de la el, scriindu-le: "Fratilor, va laud ca in toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile asa cum vi le-am dat" (I Cor., 11, 2). Oare, cum este bine sa facem: sa tinem numai la invataturile scrise sau sa urmam pe marele apostol Pavel, care lauda pe cei ce tin si predaniile nescrise? Ba, mai mult, noi dovedim ca sfintii apostoli si evanghelistii au crezut isi au predicat multe din Sfanta Traditie pe care o mostenisera din vechime si care nu se gasesc scrise in Sfanta Scriptura.
INVATACELUL: Unde anume se vede ca apostolii ar fi predicat si alte invataturi, in afara de cele ce sunt scrise in Sfanta Scriptura ?
PREOTUL: Iata doua dovezi: Sfantul apostol Iuda, in epistola sa cea soborniceasca (1-9), printre altele, zice: "Dar Mihail Arhanghelul, cand se impotrivea diavolului certandu-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa aduca judecata de hula, ci a zis: "Cearta-te pe tine Domnul". Cauta dumneata in toata Sfanta Scriptura si vezi daca vei afla scrise aceste cuvinte. Dar si mai jos, in aceeasi Sfanta epistola, apostolul aminteste de proorocia lui Enoh, zicand: "Dar si Enoh, al saptelea de la Adam, a proorocit despre acestia zicand: Iata, a venit Domnul in zecile de mii de sfinti ai Lui. Ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa mustre pe toti nelegiuitii de faptele paganatatii lor intru care au facut faradelege si de toate cuvintele de ocara pe care ei, pacatosii, netematori de Dumnezeu, le-au rostit impotriva Lui" (Iuda, 14-15). Dar nu numai Iuda, apostolul, vorbeste de Traditie, ci si marele Pavel, in epistola a doua catre Timotei, iata ce zice: "Dupa cum Iannes si Iambres s-au impotrivit lui Moise, asa si acestia stau impotriva adevarului, oameni stricati la minte si netrebnici pentru credinta" (II Tim., 3, 8).
Si iarasi, marele apostol Pavel, adresandu-se preotilor din Efes, le zice: "Tineti minte cuvintele Domnului Iisus, caci El a zis: "Mai fericit este a da decat a lua" (Fapte, 20, 35).
Acum te intreb pe dumneata, care esti ispitit sa crezi numai in cele scrise, de unde au luat acesti doi apostoli - Iuda si Pavel - cuvintele de mai sus, caci nicaieri in Sfanta Scriptura nu le vei afla scrise?
INVATACELUL: Totusi, este oare cu putinta ca Sfanta Traditie sa se fi putut pastra pana astazi in intregime si in toata curatia pe care a avut-o la inceput? Nu cumva avem noi mai multa garantie in invataturile scrise din Sfanta Scriptura ?
PREOTUL: Ai vazut in cele de mai sus ca marele Pavel lauda pe crestinii din Corint, pentru ca au tinut cu tarie predaniile cele nescrise, asa cum le primisera din gura lui. Ai auzit ca insisi apostolii au folosit in propovaduirea lor cuvinte directe din Sfanta Traditie, ca acele referitoare la proorocia lui Enoh si celelalte. Ti-am aratat inca si prin ce mijloace s-a pastrat de-a lungul veacurilor Sfanta Traditie. Ei bine, acelasi apostol Pavel indeamna si sfatuieste pe crestinii din Tesalonic sa fie foarte atenti si veghetori la pastrarea Sfintei Traditii: "Fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tes., 2, 15). Iar in alt loc: "Chiar daca noi insine sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o, sa fie anatema!" (Gal., 1, 8). Deci, Evanghelia pe care a vestit-o si prin viu grai, nu numai prin scrisoare.
Eu sunt SFanta Anastasia mucenita Eu sunt mireasa lui Dumnezu
Esti doar o roabă ce ii poarta numele , este păcat sa te compari cu Sfinții!
Ia-ti medicamentele si-o sa-ti treaca dileala!
Va rog sa puneți și viata Sf Rita de carsia. Mulțumesc
INVATACELUL : As vrea sa stiu mai precis care sunt marturiile Sfintei Scripturi care ne dovedesc noua ca trebuie sa cinstim pe Prea Sfanta Fecioara Maria si sa ne inchinam ei ?
PREOTUL: Iata, frate! Marturiile Sfintei Scripturi care ne arata ca suntem datori a supravenera si a ne inchina Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea-fecioarei Maria sunt acestea :
1. Supraveneram si ne inchinam Prea Sfintei Fecioare Maria pentru ca Dumnezeu a invrednicit-o de o mare cinste, de a fi Maica a Fiului Sau si a naste pe Mesia.
2. Noi cinstim si ne inchinam si preaveneram pe Prea Sfanta Fecioara Maria, fiindca insusi Dumnezeu, prin Duhul Sfant, a vestit ca prin ea va face Dumnezeu mantuirea lumii si va zdrobi capul sarpelui nevazut (diavolul) (vezi Fac., 3, 15 ; Isaia 7, 13; Ier., 31, 4 si urmatorii), readucandu-ne in starea de fii ai Lui.
3. Noi cinstim si ne inchinam si preaveneram pe Prea Sfanta Fecioara Maria, deoarece insusi arhanghelul Gavriil, trimis de Dumnezeu sa o anunte ca va naste pe Mesia, i s-a inchinat si a numit-o "plina de dar" si "binecuvantata intre femeii". (Luca 1, 26-29)
4. Noi cinstim si preaveneram pe Maica Domnului, pentru ca si Sfanta Elisaveta, maica marelui prooroc Ioan Botezatorul, a cinstit-o si a numit-o "Maica a Domnului" si "binecuvantata intre femei" (Luca, 9, 43, 45).
5. Noi cinstim si preaveneram pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria pentru ca si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, chiar cand era in cele mai grele suferinte, rastignit pe Cruce, a cinstit-o ca pe o Maica si a avut grija de ea, dand-o in seama celui mai iubit ucenic al Sau (Ioan, 19, 26, 27).
6. Noi cinstim pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea-fecioara Maria si ne inchinam ei pentru ca si oamenii cei credinciosi, chiar din vremea cand traia ea pe pamant, o cinsteau si o fericeau (Luca, 11, 27-28).
7. Noi cinstim si preamarim pe Maica Domnului, pentru ca ea insasi, prin Duhul Sfant, a marturisit ca Cel Puternic i-a facut marire si ca de acum o vor ferici toate neamurile (I.uca, l, 48).
8. Noi cinstim si prea veneram pe Maica Domnului, caci ea a fost cinstita si ascultata de Fiul ei, dupa porunca ce zice: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta" (Ies. 20, 12; Deut, 5, 16; Ioan, 19, 26-27 s.a.).
9. Noi cinstim si preaveneram pe Maica Domnului, pentru ca in ziua Judecatii celei de Apoi ea va sta de-a dreapta Sfintei Treimi cu mare cinste si slava, dupa marturia Sfintei Scripturi care zice: "De fata au statut Imparateasa de-a dreapta Ta, in haine aurite prea infrumusetata" (Ps. 44, 11),
10. Noi cinstim pe Maica Domnului si ne inchinam, ei, pentru ca ea a fost cinstita de Dumnezeu mai mult decat toata faptura, deoarece Dumnezeu a ales-o pe ea sa fie Maica Ziditorului tuturor fapturilor celor vazute si celor nevazute, Care ne-a rascumparat din moarte (Rom., 5, 17-18).
11. Noi cinstim si preaveneram pe Maica Domnului caci ea a zamislit pe Fiul lui Dumnezeu de la Duhul Sfant si a fost umbrita de puterea Celui Prea Inalt si, prin aceasta, a fost curatita de pacate mai mult decat oricare alt sfant ce sta inaintea lui Dumnezeu: ea n-a avut numai dar de la Dumnezeu, ci a fost "plina de har" (Luca, l, 28, 35).
12. Noi cinstim pe Maica Domnului mai mult ca pe oricare din sfinti, deoarece intelegem ca ea a nascut si a alaptat pe Sfantul sfintilor, pe Iisus Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul nostru.
13. Noi cinstim si preaveneram pe Maica Domnului mai mult decat pe toti sfintii si toti ingerii din cer, caci asa o cinsteste si Biserica lui Hristos si ii canta: "Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii" (Axion).
INVATACELUL: Dar se spune in Sfanta Scriptura ca Dumnezeu ii asculta pe sfinti cand acestia se roaga pentru noi?
PREOTUL: Am aratat ca sfintii sunt slaviti de Dumnezeu cu cinste (Rom., 2, 10), ca vor judeca lumea (I Cor., 6, 3), ca sunt iubiti de Dumnezeu (Dan., 10, 19). Iar cum ca sfintii sunt ascultati de Dumnezeu cand se roaga pentru noi, cauta in Dumnezeiasca Scriptura la citatele pe care ti le insemnez aici: Fac., 27, 7; Iov, 42, 8-10; I Regi, 7, 9; Ier., 15, 15-21; Iacov, 5, 13, 15; Apoc., 8, 3, 4, 5; Fac., 20, 7; II Tim., 1, 3; Dan., 10, 12. De asemenea, cauta despre mijlocirea ingerilor pentru noi la: Fac., 24, 7; Dan., 3, 19-25; Evr., 1, 14; Ies., 19, 22; Num., 20, 16; Fac., 19, 13; II Regi, 24, 16-17; I Par., 21, 14-16. Dar vei gasi si inca alte multe marturii in aceasta privinta, in dumnezeiasca Sfanta Scriptura, care confirma cele de mai sus. Nu ramane la indoiala in aceasta privinta, ca sa nu te osandesti si tu ca cei ce stau impotriva adevarului invederat si dovedit
ATACELUL: Dar pe Maria, Maica lui Iisus Hristos, de ce noi ortodocsii o cinstim atat de mult, dupa cat se pare, ne inchinam la ea ca la Dumnezeu?
PREOTUL: Noi pe Preasfanta Fecioara Maria si Nascatoarea de Dumnezeu o cinstim mai mult decat pe toti sfinti si ingerii, dar totusi nu-i aducem slujire ca lui Dumnezeu. Cinstirea ce se da ei se numeste preacinstire sau supravenerare, pentru ca ea este Maica lui Dumnezeu, fiintial legata de El, nu numai prin prietenie, cum. sunt ceilalti sfinti. De aceea se spune in cantarea bisericeasca (axionul): "Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii". Ea este mai presus decat sfintii si ingerii, deoarece in ea S-a salasluit Cuvantul intrupat. Astfel i s-a inchinat si ingerul Gavriil, la Buna Vestire (Luca, 1. 28-29), si in acelasi chip i s-a inchinat ei si sfanta Elisaveta, maica sfantului Ioan Botezatorul (Luca l, 40-43). Insasi Sfanta Fecioara, prin Duhul Sfant, prooroceste ca pe ea o vor ferici toate neamurile, "ca mi-a facut mie marire Cel Puternic..." (Luca, 1, 48-49), adica cinstirea ei este voita de Dumnezeu.
INVATACELUL: I-am auzit pe unii spunand ca nu trebuie sa dam multa cinstire Fecioarei Maria, pentru ca nici Insusi Fiul ei, Iisus Hristos, n-a cinstit-o. Aceasta s-ar vedea din cuvintele Mantuitorului, redate de, sfantul evanghelist in textul urmator: "Si cineva i-a zis: Iata, mama si fratii Tai stau afara, cautand sa-Ti vorbeasca. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea si cine sunt fratii Mei? Si intinzand mana catre ucenicii Sai, a zis:Iata mama Mea si fratii Mei. Caci oricine va face voia Tatalui Meu Celui din ceruri, acela imi este frate si sora si mama" (Matei, 12, 47-50). Deci, faptul ca Fecioara Maria I-a fost mama nu are nici o importanta. In fata Lui, legaturile Sale de sange sau de rudenie trupeasca n-au nici un pret si nici o precadere fata de legaturile Sale spirituale cu cei ce fac voia Tatalui, oricine ar fi acestia.
PREOTUL: Ceea ce vrea Mantuitorul sa arate este ca de importanta deosebita pentru oameni este nu inrudirea trupeasca, ci a face voia Tatalui, ceea ce noi stim ca Sfanta Fecioara realizase deja, cand a acceptat sa fie Maica trupeasca a lui Dumnezeu-Cuvantul. Domnul nostru nu pune in discutie deci faptul ca ea era Maica Sa, ci faptul ca legatura omeneasca se face cu Dumnezeu numai odata cu implinirea voii Lui. Cel ce face voia lui Dumnezeu devine sufleteste inrudit cu Dumnezeu. Prin cuvintele de mai sus, Mantuitorul nici n-a inlaturat inrudirea Sa cea trupeasca cu Maica Sa, nici n-a micsorat cinstirea ce i se cuvine unei mame de la fiul ei, ci numai a cautat sa accentueze ca cealalta inrudire cu El, cea spirituala, are tot asa de mare pret si o poate realiza totusi orice credincios. Asadar, a fost un cuvant de indemn si de incurajare la adresa multimii, iar nu unul de dispret la adresa Maicii Sale. Mantuitorul nostru Iisus Hristos, cat a fost cu Maica Sa pe pamant, pururea o asculta si o iubea si era supus fata de ea (Luca, 2, 51) si oricand ii cerea ceva, nu Se arata neascultator fata de ea. Astfel, la nunta din Cana Galileii, la cererea Mamei Sale, El a facut prima minune, prefacand apa in vin (Ioan, 2, 3-10). A avut mare grija de Maica Sa, chiar cand era pe cruce, rastignit; purtandu-i de grija, a pus-o sub ocrotirea celui mai iubit dintre ucenicii Sai - a lui Ioan Evanghelistul - dupa cum este scris: "Deci Iisus, vazand pe Maica Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi a zis Maicii Sale : "Femeie, iata fiul tau!". Apoi a zis ucenicului: "Iata mama ta!". Si din ceasul acela, ucenicul a luat-o sub ingrijirea sa" (Ioan, 19, 26-27). Vezi ca Mantuitorul, nici in vremea cea grea a suferintelor Sale de pe cruce, nu a neglijat purtarea de grija fata de Maica Sa, care L-a nascut si L-a crescut. Si cum oare ar fi putut sa dispretuiasca pe Mama Sa, cand insusi Dumnezeu a dat porunca Sa cinstim pe tata si pe mama, dupa cum s-a scris: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta" (Deut., 5, 16)?
INVATACELUL: Da, dar de ce noi o numim pe Maria "pururea fecioara", de vreme ce insusi Fiul sau a numit-o "femeie", ceea cu ar insemna ca a fost casatorita iar nu fecioara, caci asa reiese din cuvantul Scripturii: "Deci Iisus, vazand pe Maica Sa si pe ucenicul pe care-1 iubea stand alaturi, a zis Maicii Sale : "Femeie, iata fiul tau!... " (Ioan, 19, 26). Tot asa o numeste, dispretuitor, si la nunta din Cana Galileii: "Zis-a ei Iisus: Ce este Mie si tie, femeie? " (Ioan, 2, 4). In acest caz, nici noi nu o putem socoti mai mult si nu ii putem aduce un cult deosebit.
PREOTUL: In citatul prim, nicidecum nu este vorba de dispret ci, dimpotriva se vede cum s-a ingrijit de soarta ei incredintand-o pe ea purtarii de grija a apostolului Ioan, stiind ca El nu va mai sta pe pamant pentru ca sa o ingrijeasca in restul vietii ei. Acest lucru nu este o necinstire, ci, cu adevarat, o mare cinstire si un mare respect fata de Mama Sa, careia nici in chinurile de pe cruce nu uita sa-i poarte de grija. Iar daca o numeste "femeie", nicidecum in inteles de femeie casatorita sau in semn de dispret, ci numai in inteles de gen sau sex, cum se vede si din aceea ca tot asa s-au adresat si cei doi ingeri Mariei Magdalena la mormant: "Femeie, de ce plangi. ?" (Ioan, 20, 12-13), iar cei doi barbati care s-au aratat la Inaltarea la cer a Domnului au zis catre apostoli: "Barbati galileeni, de ce stati privind la cer?" (Fapte, l, 11). Nici ingerii, nici cei doi barbati n-au rostit cu dispret cuvintele "femeie" sau "barbati", ci dimpotriva, in chip mangaietor.
INVATACELUL : In Sfanta Scriptura ni se spune, in mai multe locuri, ca noi, crestinii, nu avem decat un singur mijlocitor al mantuirii, pe Iisus Hristos. Or, noi ne adresam Maicii Domnului zicand: "N-avem alt ajutor afara de tine" si zicem: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi" ceea ce, spun unii, este o mare greseala, ca adica punem pe Maica Domnului ca si pe Mantuitorul, mijlocitoarea mantuirii noastre.
PREOTUL: In aceasta privinta ti-am dat lamuriri pe larg, cand am vorbit despre cultul sfintilor. Iar in ce priveste adresarea noastra catre Maica Domnului in acest chip: "Nu avem alt ajutor in afara de tine", noi nu tagaduim prin aceasta unicitatea lui Hristos Dumnezeu ca mijlocitor al mantuirii noastre obiective, dar nu neglijam nici folosul oricarui ajutor in legatura cu mantuirea noastra subiectiva. (a se vedea cap. 14 al acestei carti). Intelesul acestei adresari este ca nimeni dintre pamanteni nu ne poate ajuta ca Maica Domnului, ea fiind purtatoare de trup ca si noi, dar fiind si cea care a nascut trupul Mantuitorului, ridicat de Acesta in Sfanta Treime. Ea este omul in cea mai mare apropiere de Hristos si deci rugaciunile ei au cea mai mare trecere la Dumnezeu. Si cuvintele de rugaciune adresate ei: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi" insemneaza: "Indupleca pe Fiul Tau sa ne mantuiasca !" Sau "izbaveste-ne pe noi". In limba greaca, limba in care au fost scrise aproape toate cartile Noului Testament, ca si cartile de cult ortodox, verbul a mantui insemneaza si a izbavi de rau, de necaz, de ispita, de stramtorare. Deci: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi" insemneaza: "ajuta-ne cu rugaciunile tale sa ne izbavim de rele, de necaz de lucrarile diavolului, de patimi". Asadar, prin "mantuieste-ne pre noi" nu intelegem "iarta-ne pacatele", ci roaga-te Fiului tau sa ni le ierte. Cu neputinta este ca venerarea Maicii Domnului sa supere pe Fiul ei, Caruia prin coasta nu-I scadem nimic din adorarea ce I se cuvine, ci, dimpotriva toata preavenerarea Maicii Domnului trece de partea Fiului sau, Care a ales-o si a sfintit-o pe ea spre a-I fi Lui Maica.
In cele de pana aici ti-am aratat, cu marturii din Sfanta Scriptura, cinstea, slava si darurile date de Dumnezeu Preasfintei Sale Maici si ai auzit ca:
Dumnezeu, dupa caderea lui Adam si a Evei, a prevestit ca Maica Domnului va fi acea femeie-fecioara", care, prin fiul ei, va zdrobi capul sarpelui (Fac. 3, 15). Apoi, despre ea s-a proorocit ca va fi acea fecioara care va naste pe Emanuel-Dumnezeu (Isaia, 7, 13); ea va fi mijlocitoare a intrarii in lume a Mantuitorului nostru Iisus Hristos (Ier., 31, 22-23); ei i s-a inchinat arhanghelul Gavriil si a numit-o pe ea "plina de dar" si "binecuvantata intre femei" (Luca, l, 28); ei i s-a inchinat Elisaveta, maica sfantului Ioan Botezatorul, numind-o "binecuvantata intre femei" si "Maica Domnului meu" (Luca, 1, 40-43); fericit este pantecele si sanul ei, ca e purtat si a alaptat pe Mantuitorul lumii, Hristos (Luca 11, 27-28); Mantuitorul, ca fiu al ei, o asculta si-i era supus (Luca, 2, 51) o prima minune a facut-o Mantuitorul la nunta din Cana Galileii, la rugamintea ei (Ioan, 2, 3-10); Mantuitorul s-a ingrijit de soarta ei chiar si atunci cand El suferea, infricosate chinuri pe Cruce, incredintand-o, spre purtare de grija, celui mai iubit dintre apostolii Sai (Ioan, 19, 26-27); ea insasi, prin Duhul Sfant, a proorocit ca toate neamurile o vor ferici si-i vor aduce cult pentru marirea cu care a invrednicit-o Dumnezeu pentru smerenia ei (Luca, 1, 48-49); insusi numele ei inseamna "Doamna, Stapana", in limba ebraica. Aceasta Doamna si Imparateasa Fecioara va sta de-a dreapta tronului Fiului sau in ziua Judecatii de apoi; ea a zamislit si a nascut din Duhul Sfant pe Fiul lui Dumnezeu (Luca, 1, 35), fiind umbrita de puterea Celui Preainalt (Luca 1, 35) si ramanand fecioara si dupa nastere (Iez., 44, 1-3); ea este "mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii" (Axionul), nemaiavand si alti fii in afara de Iisus Hristos, Mantuitorul lumii (Ioan. 2, 12-13; Fapte, 1, 11)" Mama celor zisi "frati si surori ai Domnului" nu este Maica Domnului, ci Maria lui Cleopa (Matei, 27, 55-56; Marcu, 14, 40, 47; 16, 1 s.a., Ioan, 19, 25) si fratii Domnului sunt numai rudenii cu El, iar nu frati naturali ai Lui.
Asadar, cum sa nu cinstim noi pe Maica Domnului, cand insasi dumnezeiasca Scriptura ne arata ca si arhanghelul Gavriil a cinstit-o cu inchinaciune (Luca, 1, 29) ? Cum sa n-o cinstim noi pe Maica Domnului, care este Biserica Imparatului Slavei, mai desfatata decat cerurile, caci ea pe Dumnezeu - a Carui slava nu o cuprinde nici cerul, nici pamantul - L-a purtat in pantece (II Par., 2. 6) ? Pentru care pricina n-am cinsti-o pe Maica Domnului, care dupa marturia Sfintei Scripturi si a arhanghelului bine vestitor este "plina de dar" (Luca, l. 28) ? Pentru care pricina o socotesc unii pe Maica Domnului femeie de rand, pe aceea care a aflat "har de la Dumnezeu" si care este "binecuvantata intre femei" (Luca, I, 28-30) ?
Daca noi cu adevarat credem cele scrise in Sfanta Scriptura, se cuvine sa cinstim si sa veneram, pe Maica Domnului, caci Scriptura ne arata ca pe ea o vor ferici toate neamurile, pentru marirea pe care i-a facut-o Dumnezeu (Luca, 1, 48-49),
INVATACELUL: Dar ce inseamna in Simbolul Credintei Ortodoxe cuvintele: "S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om"? De ce anume se spune in chip deosebit "S-a intrupat" si in chip deosebit "S-a facut om" ?
PREOTUL: "S-a intrupat" inseamna eu deosebire "S-a zamislit", ca inceput al intruparii, iar "S-a facut om" inseamna in special aratarea Fiului lui Dumnezeu ca om intre oameni, prin nasterea din Fecioara Maria. Prin acest cuvant, sfintii parinti care au alcatuit Simbolul au tinut sa spuna mai ales, cu hotarare, ca Fiul lui Dumnezeu Si-a alcatuit Trup adevarat, nu numai umil parut, cum spuneau unii eretici. El n-a venit cu trupul din cer, ci l-a luat din Sfanta Maria. Iar prin cuvintele "si S-a facut om", a tinut sa sublinieze ca Fiul n-a avut numai un trup fara de suflet - sau fara de minte cum spun alti eretici -, ci S-a facut om deplin, cu trup si suflet cuvantator (Inv. de Cred. Ort., intreb. 175).
INVATACELUL: Dar ce inseamna "De la Duhul Sfant si din Maria Fecioara"? Care este partea Duhului Sfant si care a Fecioarei Maria, in intruparea Cuvantului ?
PREOTUL: Fiul lui Dumnezeu S-a zamislit ca om din Fecioara. Deci S-a zamislit fara samanta barbateasca, dar aceasta zamislire minunata nu s-ar fi putut face fara lucrarea Duhului Sfant. Duhul Sfant a facut ca Fecioara sa zamisleasca fara samanta barbateasca pe Fiul lui Dumnezeu ca om. Acest adevar ni-l arata noua dumnezeiasca Scriptura, cand zice: "Iata, ingerul Domnului in vis s-a aratat lui zicand: "Iosife, fiu al lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este din Duhul Sfant" (Matei,1, 20). De aceea spune Simbolul: "Si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara" Desigur, in intruparea Fiului lui Dumnezeu, una este partea Duhului Sfant si alta a Fecioarei Maria, Sfantul Duh nu-I da Fiului o fire omeneasca de la Sine, ba nici macar o parte din ea.
Intr-un asemenea caz, Fecioara Maria ar fi fost numai un vas ales prin care ar fi venit Fiul lui Dumnezeu in lume cu un trup adus intreg, sau in parte, din cer, care deci n-ar mai fi fost un trup adevarat omenesc, luat din trup omenesc. Dar Duhul Sfant da Fecioarei sa zamisleasca, fara de samanta barbateasca si deci fara de pacat. Si a zis Maria catre inger: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat ?" Si raspunzand ingerul a zis : "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri" (Luca, 1, 34-35; vezi si Inv. de Cred. Ort., intr. nr,. 176)
INVATACELUL: Dar Duhul Sfant a fost singur in Fecioara Maria cand aceasta a zamislit pe Fiul lui Dumnezeu ca om?
PREOTUL: N-a fost singur, caci stim ca in fiecare persoana divina se afla toata firea lui Dumnezeu. Deci insusi Fiul lui Dumnezeu era din acest moment in ea, cum a voit Tatal, iar Duhul Sfant fiind nedespartit de El; Fiul lui Dumnezeu a fost nedespartit de firea Sa omeneasca, din prima clipa a existentei Sale, din clipa zamislirii; de aceea spune Simbolul de Credinta ca "S-a intrupat", adica S-a alcatuit ca fire omeneasca din Fecioara Maria. Dar Duhul Sfant a dat putere Mariei sa-L primeasca pe Fiul lui Dumnezeu in ea, ca pe Cel ce incepe sa-Si alcatuiasca trupul in ea. Caci Dumnezeu lucreaza asupra oamenilor, totdeauna, prin Duhul Sfant. Sfantul Ioan Damaschin spune: "Duhul Sfant S-a pogorat peste ea... dandu-i putere de a primi dumnezeirea Cuvantului si puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea ipostatica si Puterea Prea Inaltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, ca o samanta dumnezeiasca, si Si-a alcatuit Luisi, din sangiurile ei trup insufletit" (Dogmatica, cartea a III-a, cap. 2, trad. rom, p, 147).
INVATACELUL: Dar despre Fecioara Maria se mai stiu si alte Lucruri ?
PREOTUL: Maria a fost o fecioara din samanta lui David, din care trebuia, dupa fagaduinta dumnezeiasca, sa Se nasca Mantuitorul. Ea traise in curatie desavarsita si era logodita cu Iosif, un barbat batran din aceeasi semintie, caci ea avea de gand sa traiasca in feciorie, asa cum I se fagaduise lui Dumnezeu. De aceea, cand ingerul ii aduce vestea ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu, ea intreaba: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat" (Luca, 1, 34). Desi ingerul nu-i spusese cand va naste, ca sa poata intelege ca aceasta se va intampla in viitor, ea totusi se mira, pentru ca era hotarata sa nu stie de barbat. Ea zamisleste pe Fiul lui Dumnezeu, ca fecioara.
Sfanta Scriptura ne spune ca Iosif, dupa ce a aflat ca Maria avea in pantece se gandea sa o paraseasca. Dar ingerul Domnului i s-a aratat in vis spunandu-i sa nu-i fie teama si sa ia pe femeia lui, caci ceea ce s-a zamislit intr-insa, din Duhul Sfant este (Matei, 1, 20).
Asadar, Fecioara Maria a fost fecioara inainte de nastere, iar dupa nastere a ramas pururea fecioara (vezi Inv. de Cred Ort., intreb. 178-179)
INVATACELUL: Dar de ce a avut nevoie de logodnic Sfanta Fecioara Maria, daca ea trait in feciorie pana la moarte si nu a mai avut copii?
PREOTUL: Ca sa intelegi acest lucru, asculta pe dumnezeiescul Damaschin care, in aceasta privinta, zice asa: "Dusmanul mantuirii noastre (diavolul) pandea fecioarele din cauza profetiei lui Isaia care spusese: "Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel, care se talcuieste : Cu noi este Dumnezeu" (Isaia, 7, 14). Dar cel care "ii prinde pe cei intelepti in viclenia lor" (Iov, 15, 13; I Cor. 3, 19), ca sa amageasca pe cel care se ingamfa intotdeauna cu intelepciunea, face ca tanara sa fie logodita cu Iosif si este data de preoti.., cartea cea noua a celui ce stie carte (Isaia, 29, 11). Asadar, logodna a fost pazitoare a Fecioarei Maria si inselaciune a celui ce o pandea pe Fecioara. (Dogmatica, partea IV-a cap. 27).
INVATACELUL: Dar nasterea Fecioarei Maria n-a fost dupa legile firii ? Ea n-a nascut eu dureri si la 9 luni. ca orice femeie ?
PREOTUL: Nasterea Pururea-fecioarei Maria a fost dupa legile firii, dar, in acelasi timp, mai presus de natura nasterii obisnuite, caci ea nici dureri nu a avut, nici cheile fecioriei sale nu s-au stricat, caci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cum spun imnografii. Se naste fara de tata din femeie si fara de mama din Tatal. Pentru ca S-a nascut fara de tata, dar potrivit legilor firii, S-a nascut la timpul sorocit nasterii - adica atunci cand a implinit 9 luni, dar mai presus de legea nasterii nascandu-Se fara sa pricinuiasca dureri. Celui caruia nu i-a precedat placerea, nu i-a urmat nici durerea, potrivit cuvintelor proorocului care zice: "Inainte de a simti dureri a nascut" si iarasi: "inainte de a veni vremea durerilor, ea a nascut un fiu" (Isaia, 66, 7)
INVATACELUL: Dar pentru ce o numim pe Fecioara Maria "Nascatoare de Dumnezeu" ?
PREOTUL: Si in cele de mai inainte ti-am aratat, si in cele ce urmeaza iti spun asa : "Noi numim pe Preacurata Fecioara Maria "Nascatoare de Dumnezeu", pentru ca Cel ce S-a nascut din ea - dupa fire omeneasca - e insusi Fiul lui Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos este persoana in doua firi, e persoana lui Dumnezen-Cuvantul care, ca Dumnezeu, sau ca persoana a firii dumnezeiesti, e nascut mai inainte de veci din Tatal. Dar aceeasi persoana e ipostas si firii divine si celei omenesti. De aceea, cele doua firi se intrepatrund, chiar daca ele nu se amesteca, asa cum ne invata sfintii parinti in sinoadele ecumenice si mai ales in cel de la Calcedon. Si dat fiind ca S-a intrupat chiar Cuvantul lui Dumnezeu, spunem ca Dumnezeu S-a nascut din Maria, caci nu se naste niciodata o fire singura, ci ipostaziata intr-o persoana. Iar persoana firii omenesti a lui Iisus Hristos era Insusi Fiul lui Dumnezeu. Daca n-am recunoaste ca Fecioara Maria e Nascatoare de Dumnezeu, n-am socoti persoana nascuta de ea ca fiind si Dumnezeu, ci numai om. Iar Iisus, daca ar fi fost numai om, nu ne-ar fi putut mantui. Intreaga noastra mantuire isi are deci temelia in faptul ca Sfanta Fecioara Maria a fost cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, caci prin, colaborarea lui Dumnezeu Duhul Sfant, ea a nascut trupeste pe Dumnezeu Cuvantul". (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cartea a IV-a, cap, 14; vezi si Inv. de Credinta Ort., intreb. 187).
INVATACELUL: Unde se numeste in Sfanta Scriptura Fecioara Maria "Maica a lui Dumnezeu"?
PREOTUL: In Sfanta Evanghelie dupa Luca, la 1, 43. Si oriunde vei auzi in Sfanta Scriptura de "Mama lui Iisus", intelege ca despre Maria, Maica lui Dumnezeu, este cuvantul, deoarece Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat care a avut ca Maica pe pamant pe Preacurata Fecioara Maria
DOAMNE AJUTA FITI BINECUVÂNTATĂ FILM CU SF MUCENITA ECATERINA NU AVETI BINECUVANTARI CERESTI
👍👍👍
INVATACELUL: Dar unde se spune in Sfanta Scriptura ca Maria, mana lui Iisus, a fost fecioara si pururea-fecioara, asa cum o numim noi ?
PREOTUL: Ca a nascut fiind fecioara ne-o arata chiar Evanghelia (Luca, 1, 28-35); intrand la ea arhanghelul Gavriil a numit-o "plina de har, si "...binecuvantata intre femei". "Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce va fi insemnand urarea aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata, vei lua in pantece si vei naste Fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu ii va da Lui tronul lui David, tatal sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia lui nu va avea. sfarsit" Si a zis Maria catre inger : Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea, si Sfantul care se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca, l, 29-35).
Ai auzit cum arhanghelul s-a inchinat Fecioarei Maria numind-o pe ea "plina de har" si "binecuvantata intre femei". Dar, desi o numeste si el "femeie" o anunta ca a fost umbrita de puterea Celui Preainalt si ca a zamislit si a nascut din Duhul Sfant pe Fiul lui Dumnezeu, Este ceea ce se confirma si de insasi Maria, mirandu-se ca i se anunta o nastere ei, care nu stia de barbat. Vezi deci, ca ingerul i-a zis nu "binecuvantata esti tu intre fecioare", ci "binecuvantata esti tu intre femei", prin aceasta nearatand dispret fata de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu cea "plina de dar", ci descopera o veche taina: zdrobirea capului sarpelui prin femeie (Fac., 3, 15) si ca ea va fi acea tainica si duhovniceasca Eva care va naste pe Noul Adam, Hristos, Care va aduce viata in lume. Dumnezeiestii Parinti ai Bisericii zic ca Hristos S-a numit samanta femeii (Fac., 3, 15), ca Cel ce nu S-a nascut din samanta de barbat ci de la Duhul Sfant si din Preacuratele sangiuri ale Preasfintei Fecioare Si-a luat trup. In ziua cea mare a Judecatii celei de apoi, aceasta imparateasa si Fecioara Maria va sta de-a dreapta tronului Fiului sau cu mare si negraita slava, dupa cum Psalmistul o arata zicand: "Sezut-a imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata" (Ps. 44, 11, 12, 21). Pentru ca arhanghelul Gavriil a numit-o pe ea femeie cand a zis: "binecuvantata esti tu intre femei", apoi in aceasta vezi dumneata ca Fecioara Maria era femeie casatorita? Dar cand Dumnezeu a zidit-o pe Eva din coasta lui Adam (Fac., 2, 21-22) si a adus-o la el, iar el a numit-o pe ea "femeie") - oare i atunci Eva era femeie casatorita fiindca Adam a numit-o "femeie" ? Asadar, daca Eva a fost zidita de Dumnezeu fecioara, iar Insusi Dumnezeu si Adam pe aceasta fecioara, Eva, o numesc "femeie" (Fac., 2, 22-23), apoi nu o numeste pe Maria "femeie" in inteles de femeie casatorita - cum gresit inteleg unii cuvantul "femeie". Ci atat Dumnezeu, cat si Adam au zis Evei "femeie" - pentru ca ea era parte femeiasca, nu barbateasca, si astfel se adresau evreii in vremea aceea. Dar nicidecum nu se intelege ca Dumnezeu si Adam, pe cea luata din coasta lui Adam - si care atunci era Fecioara - au numit-o femeie in inteles de femeie maritata (casatorita). Caci precum Eva era fecioara, atunci cand i s-a zis "femeie", tot asa Eva cea tainica sl duhovniceasca, Preacurata Fecioara Maria, care a nascut pe Noul Adam, Hristos, fecioara este in vecii vecilor, cu toate ca Sfanta Scriptura o numeste pe ea "femeie". Asa a binevoit Dumnezeu ca intru Fecioara Maria sa dea indreptare firii lui Adam celui vechi, prin Noul Adam cel nascut din Fecioara, Care a venit in lume si S-a imbracat in firea noastra din negraita Sa mila si bunatate, pentru ca sa izbaveasca pe vechiul Adam, cu tot neamul lui, din osanda si din moarte, "Caci precum intru Adam toti mor, asa intru Hristos toti inviaza" (Rom., 6, 5, 8; Ioan, 3, 16; 5, 24 s.a.) Deci, ia aminte ca Sfanta Scriptura nu numeste pe Maica Domnului (Luca, l, 43] "femeie" in sensul de femeie casatorita, cum inteleg unii, ci prin cuvantul "femeie", Sfanta Scriptura arata numai sexul, genul feminin al Sfintei Fecioare si totodata arata in chip umbros si tainic ca este femeia a carei samanta (Hristos) va zdrobi capul sarpelui (Fac., 3, 15] si prin care va veni mantuirea neamului omenesc.
La cele de mai sus trebuie adaugat:
1. Fiind Maica a Mantuitorului, Fecioara Maria a primit cea mai mare cinste pe care o poate avea o faptura omeneasca.
2. Zamislind de la Duhul Sfant pe Mantuitorul in pantecele ei, a fost cu totul curatita de pacate, ca nici un alt om oricat de sfant ar fi fost.
3. Fiindu-i prezisa de Dumnezeu cinstirea ei - ca nici o alta cinstire a vreunui om - Sfanta Fecioara Maria trebuie socotita cea dintai dintre sfinti, asa cum Ioan Botezatorul este cel mai mare intre prooroci (cf. Mal., 3, l; Isaia, 40, 3).
Pentru toate acestea, Sfintei Fecioare Maria i se cuvine o cinstire mai mare decat altor sfinti, adica preacinstire, ea fiind imparateasa si cununa tuturor sfintilor. Iar cum ca si dupa nastere a ramas fecioara, citeste si vezi cele proorocite despre ea de proorocul Iezechiel (44, 1-3).
Pricpricese
INVATACELUL : Se mai spune, totusi, ca nu trebuie sa dam prea multa cinstire Fecioarei Maria si nici nu poate fi preavenerata ca fecioara, pentru ca ar mai fi avut si alti copii, care sunt numiti de Sfanta Scriptura "frati si surori" ai lui Iisus, iar Iisus este numit "Intaiul nascut" (Matei, 1, 25), de unde ar urma ca Maria a mai avut ulterior si alti fii. Si, intr-adevar, Biblia ne vorbeste de niste "frati" ai Domnului si, de asemenea, despre "surorile" Lui, cand reda cuvintele iudeilor nedumeriti de persoana minunata a Domnului: "Au nu este Acesta feciorul teslarului? Au nu se numeste mama Lui Maria si fratii Lui, Iacov si Iosif si Simon si Iuda? Si surorile Lui au nu sunt toate la noi ?" (Matei, 13, 55-59; Marcu, 6, 3). Atunci, cum o numim noi pe Maica Domnului "pururea fecioara" si o veneram ca atare ?
PREOTUL: In citatul prim, expresiei "intaiul nascut" nu insemneaza numaidecat ca trebuie sa presupunem si existenta altor nascuti ulterior. Acesta este un fel de a vorbi al Vechiului Testament, unde "intaiul nascut" se numeste cel ce deschide intai pantecele, indiferent daca va mai avea si alti frati sau nu (Ies., 13, 2) si unde adeseori numeralul cardinal (l, 2, 3 etc.) este inlocuit ori intrebuintat amestecat cu cel ordinal (intaiul, al doilea, al treilea). Ebraismul acesta a intrat in felul de vorbire al Noului Testament caci aghiografii erau dintre evrei. In cazul de fata "intaiul nascut" insemneaza "unul nascut" in sens de "unicul nascut". Alt inteles este exclus deoarece, daca in adevar Iisus ar mai fi avut si alti frati naturali n-ar fi lasat-o pe Maica Sa in grija unui apostol, ci in grija vreunui fiu de al ei. In citatul al doilea, unde este vorba de "frati" de "surori" ai Domnului este vorba de verii Lui, care la evrei purtau numele de fratii si sunt chiar amintiti cu numele lor, in numar de patru de mai multe ori (vezi Matei, 12, 47-50; Marcu, 3, 31; Luca, 8, 19; Ioan, 2, 12; 7, 3; Fapte, 1, 15; I Cor, 9, 5; Gal., l, 19). Ei insa in nici un caz nu au putut fi frati naturali ai lui Iisus Hristos si fii ai Mariei, mama lui Iisus, pentru ca:
1.Mama acestor asa-zisi "frati" ai Domnului este o alta persoana decat Fecioara Maria, cea numita in Sfanta Scriptura Maria sau "cealalta Marie" (adica deosebita de Maria Maica Domnului si de Maria Magdalena) sau "sora mamei Lui, Maria lui Cleopa", fiind amintita chiar alaturi de Maica Domnului si in apropierea ei.
Iata textele biblice lamuritoare: "Si erau acolo multe femei, privind de departe... intre care era Maria Magdalena si Maria, mama lui Iacov si a lui Iosif, si mama fiilor lui Zevedeu" (Matei, 27, 55-56). Iacov si Iosif sunt doi din cei patru "frati" ai Domnului (Matei, 13, 35). Mama lor este o alta persoana decat Maria mama lui Iisus, Evanghelistul continua apoi: "Tarziu, sambata noaptea... a venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul" (Matei, 28, 1). Aici iarasi este vorba de "cealalta" Marie, care nu poate fi decat mama "fratilor" Domnului si despre care a fost vorba si in textul precedent. In chip asemanator scriu si ceilalti evanghelisti: "Si erau si femei care priveau de departe, intre care si Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic si a lui Iosi, si Salomea". "Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iacov cel mic si a lui Iosi, priveau unde L-au pus" (Marcu, 15, 40, 47). Acelasi evanghelist scrie apoi: "Dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga" (Marcu. 16, 1), Apoi, in alt text: "Iar ele erau: Maria Magdalena si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte impreuna cu ele, care ziceau catre apostoli acestea" (Luca, 24, 10). Si, in sfarsit, altul: "Si stateau langa Crucea lui Iisus mama Lui si sora mamei Lui. Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena" (Ioan, 19, 25).
In toate textele de mai sus e vorba de aceleasi femei care au luat parte la evenimentele Patimilor si Invierii Domnului. Toate sunt pomenite cu numele, numai "Maria, mama lui Iacov si a lui Iosi" (doi din "fratii" Domnului - Matei, 13. 55) este numita in ambele locuri "Maria, mama lui Iacov", apoi alteori "mama lui Iosi" sau "cealalta Marie", iar in alte locuri, "sora mamei Lui, Maria lui Cleopa". Deci, fratii Domnului avand alta mama decat pe Maria, mama lui Iisus, nu sunt fii ai Fecioarei Maria si frati naturali ai Iui Iisus.
2. "Fratii Domnului" nu se numesc ei insisi "frati", ci "robi" si "slujitori ai lui Iisus". Doi dintre ei, Iacov si Iuda, sunt autorii celor doua epistole sobornicesti numite "a lui Iacov" si respectiv "a lui Iuda". Or, acolo ei se numesc, fiecare, "rob" (Iacov, 1, 1) si "slujitor" (Iuda, 1, 1) ai Domnului Iisus, iar nu "frati".
3. Daca ar fi fost frati naturali ai Sai, Hristos i-ar fi facut apostoli; ei insa nu au fost apostoli. Desi unii presupun ca acestia doi dintre "fratii Domnului", anume Iacov si luda, ar fi identici cu cei doi apostoli care poarta acest nume (Iacov fiind conumit la fel cu "fratele Domnului" cel mic, in toate listele apostolilor, iar Iuda "fratele Domnului" ar fi fost Iuda Tadeul), totusi, aceasta este o simpla presupunere, neindestulator de intemeiata, mai ales ca ei insisi nu se numesc "apostoli" dupa cum nu se numesc nici "frati ai Domnului", iar despre apostoli vorbesc la persoana a treia (Iuda, l, 17). Despre Iacov "fratele Domnului", se stie numai ca a fost cel dintai episcop al Ierusalimului si ca se bucura de cea mai mare autoritate, atat in fata credinciosilor cat si in fata apostolilor (Fapte. 12, 17; 15, 13), in timp ce apostolul Iacov al Iui Zevedeu fusese ucis (Fapte, 12, 2); iar despre celalalt Iacov nu mai putem sti nimic.
4. Hristos ar fi incredintat grijii lor pe Fecioara Maria, iar nu apostolului Ioan, care, oricum, ar fi fost mai strain acesteia decat un fiu al ei.
Deci "fratii Domnului" nu pot fi nici macar frati vitregi ai lui Iisus sau fii ai lui Iosif dintr-o alta casatorie anterioara a acestuia, deoarece :
a) Nicaieri nu se spune si nicaieri nu se poate presupune ca Iosif ar mai fi fost casatorit inainte si ca ar fi devenit vaduv sau ar fi divortat. Stim din Traditie doar atat, ca era "drept",
b) Mama "fratilor Domnului", dupa cum s-m vazut mai sus, traia si era in apropierea intima a Maicii Domnului, ceea ce ar fi fost exclus - pentru motive lesne de inteles - daca ea ar fi fost candva sotia lui Iosif, acum divortata.
5. Tinand seama de faptul ca peste tot, in Orient, dar in special la iudei, "frate" se intrebuinteaza si in inteles mai larg, de "var" sau de alte inrudiri mai apropiate sau mai indepartate (ca de ex. la Facere, 13,8, unde Avraam il numeste pe Lot "frate", desi ii era numai nepot de frate, Fac., 11, 27), trebuie sa admitem ca "fratii Domnului" au fost veri ai lui Iisus.
INVATACELUL: Din cele aratate pana aici, s-ar putea crede, intr-adevar, ca Fecioara Maria, Maica lui Iisus Hristos a ramas pururea fecioara si nu a mai avut alti copii in afara de Iisus. Este totusi scris in Sfanta Scriptura ca Iosif n-a cunoscut-o pe ea numai pana ce a nascut pe Cel intai Nascut, pe Iisus Hristos, lasand astfel a se intelege ca apoi ea ar fi putut avea si alti copii.
PREOTUL: Sfanta Scriptura spune intr-una din traducerile romanesti: Si n-a cunoscut-o pe ea pana cand a cunoscut pe Fiul sau Cel Unul Nascut, Caruia i-a pus numele Iisus" (Matei 1 ,25); dar luati aminte si intelegeti ca, in Sfanta Scriptura, expresia "pana cand" insemneaza vesnicie.
Caci zice Domnul: "Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului" (Matei, 28, 20). Oare aceasta insemneaza ca Se va desparti de noi dupa sfarsitul veacului acestuia? Oare nu zice dumnezeiescul apostol Pavel: "Si astfel (dupa obsteasca inviere) pururea vom fi cu Domnul" (I Tes, 4, 17) .
Iar in alt loc al Sfintei Scripturi este scris: "Zis-a Domnul, Domnului meu : Sezi de-a dreapta Mea pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale" (Ps. 100, 1). Oare aceasta inseamna ca dupa aceea Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu va sedea de-a dreapta Tatalui spre a imparati cu El peste toate veacurile, deoarece stim bine ca "Imparatia Lui nu va avea sfarsit" (Luca, 1,35)?
Iar in alt loc al Sfintei Scripturi se zice ca Noe a dat drumul corbului din corabie spre a vedea daca a scazut apa, si zburand, corbul nu s-a mai intors pana cand s-a uscat apa pe pamant (Fac., 8, 7), aceasta inseamna ca s-a mai intors la corabie vreodata ?
Iarasi se arata in dumnezeiasca Scriptura ca Micol fata lui Saul (sotia lui David), nu a nascut fiu "pana in ziua in care a murit" (II Regi, 6, 23). Oare inseamna ca a mai nascut fii dupa ce a murit, pentru ca se zice "pana cand"?
Asadar, deschide ochii mintii asupra acestor trei marturii, alese din multe altele ale Sfintei Scripturi, si intelege ca cuvantul pana cand in Sfanta Scriptura insemneaza vesnic si, dupa cum Mantuitorul Hristos vesnic va fi cu apostolii Sai si cu toti cei ce implinesc poruncile Lui, dupa cum El vesnic va sta de-a dreapta Tatalui imparatind in Imparatia Sa cea fara de sfarsit, dupa cum corbul in veci nu s-a mai intors pe corabia lui Noe si dupa cum in veci Micol, fiica lui Saul, nu a mai facut fii dupa ziua in a murit, tot astfel Iosif cel drept si temator de Dumnezeu, vesnic (in veac) nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioara inainte de nastere, a ramas fecioara in nastere si pururea, Preasfanta si Preacurata Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, Imparateasa ingerilor si a oamenilor.
La acestea sa mai adaugam si observatia ca expresia "pana cand" nu limiteaza nicidecum durata starii de feciorie a Mariei, ci, dimpotriva, este folosita tocmai sa accentueze faptul ca Iisus Hristos, S-a nascut din fecioara, fara de barbat. De aceea, unele editii ale Noului Testament folosesc si traducerea: "fara sa o fi cunoscut pe ea Iosif, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut...", ceea ce inseamna acelasi lucru, asa cum am aratat mai sus.
1. Adam a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Fac. 1, 26-27)
2. Iisus Hristos, ca om, este chipul lui Dumnezeu (II Cor. 4, 4; Col. 1, 15).
3. Iisus Hristos este “chipul fiinţei lui Dumnezeu” (Evrei 1, 3).
4. În Iisus Hristos, Dumnezeu S-a aratat în Trup (I Tim. 3, 16) şi cu chip de om (Filip. 2, 7-8).
5. Sfântul Duh S-a arătat la Iordan în chip de porumbel (Matei 3, 16-23).
6. Sfântul Duh la Sfânta Cincizecime S-a arătat în chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 3). Şi toate acestea sunt chipuri fără să fie idolatrie.
7. În Testamentul Vechi icoanele au fost făcute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ies. 25, 18-22; 26, 31 ş.a.).
8. Dumnezeu Însuşi - Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne închina la idoli - a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de mână de om sunt icoane şi nu idoli.
9. Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau “heruvimii slavei” (Evrei 9, 5).
10. Perdelele, covoarele şi alte obiecte din biserica veche au fost făcute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (Ies. 36, 8 şi 37, 7-9; II Paral. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28).
11. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).
12. Înaintea acestor icoane ale heruvimilor se cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de preamărire (Ps. 137, 1).
13. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preoţii le tămâiau cu mare cinste, după porunca lui Dumnezeu şi iudeii le venerau şi se închinau la ele (vezi Ies. 30, 6-8; 27, 20-21, Iosua 7, 6).
14. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi - ce erau în templu - niciodată nu a fost dezaprobată de Hristos sau de Sfinţii Apostoli.
15. Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au cinstit şi s-au închinat în templu înaintea acestor chipuri făcute de mâini omeneşti (Marcu 11, 7; Fapte 24, 11 ş.a.).
16. În Testamentul Nou închinarea la idoli este oprită cu anatema, iar închinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe cand icoana este numai o închipuire, a cărei cinste trece la chipul cel dintâi, adică la cel zugrăvit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfânt.
17. Istoria Sfintei Tradiţii şi practica dintotdeauna a Bisericii şi până azi, sfintele icoane au fost cinstite şi venerate.
18. Icoanelor şi sfinţilor li se aduce venerare iar nu adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu.
19. În faţa icoanelor ceri mijlocire şi ajutor duhovnicesc, nicidecum nu le rosteşti: “Miluieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu.”
Mars la secta că dracii vă conduc va închinați lui Voi ereticilor nu aveți liturghie,cruce cununie botez,Sfintul maslu sfinte icoane nu aveți nimic decit rătăcire mîndrie și prostie drăcească! 👿👿👿👿👿👿👿
9 Cei ce* fac idoli, toţi sunt deşertăciune şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au** nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine....10 Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol şi să nu* fi tras niciun folos din el?
* Ier 10:5; Hab 2:18
11 Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine*, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine....7 Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: ‘Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!’
18 Ei* nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit** ochii ca să nu vadă şi inima ca să nu înţeleagă.
* Isa 45:20; ** 2 Tes 2:11;
19 Niciunul nu intră în sine* însuşi şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: ‘Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o. Şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?’
* Isa 46:8;
20 El se hrăneşte cu cenuşă, inima* lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul şi să nu zică: ‘N-am oare o minciună în mână?’
Argumente Scripturistice
Argumente pentru cinstirea Sfintei Cruci:
Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”.(1 CORINTENI 1,18);
Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume (GALATENI 6,14);
Fiindcă mulţi - despre care v-am vorbit adeseori , iar acum o spun plângând - se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor este PIEIREA (FILIPENI 3,18-19).
Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului în putere si slava multă. (Matei 24,30)
Argumente pentru cinstirea Icoanelor:
A te închina la idol, înseamnă sa identifici un lucru cu Dumnezeu, icoanele sunt numai reprezentări artistice ale lui Dumnezeu si ale Sfinților, pe care ortodocșii le sărută cu dragoste pentru ași arăta respectul pentru cel reprezentat pe ele.
Noi nu cinstim materia icoanelor, vezi exemplul lui Baal - idolul (vițelul de aur) la care s-au închinat evreii.
Omul este o icoana pentru că poarta în el chipul lui Dumnezeu: Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră (Geneză 1, 26)
Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă icoane, pntreu cortul adunării, locul unde se adunau evreii să se roage spunându-i : " Să faci doi heruvimi de aur si să-i faci ca dintr-o bucată, ca și cum ar răsări din cele doua capete ale capacului " ( Ieșire 25, 19 ).
Să faci o perdea de in răsucit și de mătase violetă, stacojie și vișinie, răsucită, iar în țesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusință. (Ieșire 26,31), (Ieșire 36,35).
Tot cel ce se va atinge de ele se va sfinți (Ieșire 30,29) - aici este vorba despre toate cele din cortul adunării, locul de rugăciune pentru evrei: chivotul, masa, sfesnicul, jertfelnicul tămâierii… toate câte se găsesc și astăzi in biserica noastră
Argumente pentru cinstirea Maicii Domnului
Maica Domnului spune: Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui. Și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El. (Luca 1,48-50).
Elisabeta îi spune. De unde cinstea aceasta să vină la mine Maica Domnuluib meu? (Luca 1,43) - deci corect este sa o numim pe Feciara Maria, Maica Domnului.
Hristos a cinstit-o împlinind porunca a V-a: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta… (Ieșire 20,12).
Prima minune - prefacerea apei in vin, este săvârșită de Hristos la rugamintea Maicii Sale, cu toate ca vremea lui nu sosise încă. (Ioan2, 3-4).
Statut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumuețată.. Toată slava fiicei împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată. (Ps. 44, 12, 15).
Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele lui Emanuel. (Isaia, 7,14)
Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide și nici un om nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă. (Iezechiel, 44,2) - poarta este imaginea Maicii Domnului, Pururea Fecioara.
1. Adam a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Fac. 1, 26-27)
2. Iisus Hristos, ca om, este chipul lui Dumnezeu (II Cor. 4, 4; Col. 1, 15).
3. Iisus Hristos este “chipul fiinţei lui Dumnezeu” (Evrei 1, 3).
4. În Iisus Hristos, Dumnezeu S-a aratat în Trup (I Tim. 3, 16) şi cu chip de om (Filip. 2, 7-8).
5. Sfântul Duh S-a arătat la Iordan în chip de porumbel (Matei 3, 16-23).
6. Sfântul Duh la Sfânta Cincizecime S-a arătat în chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 3). Şi toate acestea sunt chipuri fără să fie idolatrie.
7. În Testamentul Vechi icoanele au fost făcute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ies. 25, 18-22; 26, 31 ş.a.).
8. Dumnezeu Însuşi - Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne închina la idoli - a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de mână de om sunt icoane şi nu idoli.
9. Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau “heruvimii slavei” (Evrei 9, 5).
10. Perdelele, covoarele şi alte obiecte din biserica veche au fost făcute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (Ies. 36, 8 şi 37, 7-9; II Paral. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28).
11. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).
12. Înaintea acestor icoane ale heruvimilor se cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de preamărire (Ps. 137, 1).
13. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preoţii le tămâiau cu mare cinste, după porunca lui Dumnezeu şi iudeii le venerau şi se închinau la ele (vezi Ies. 30, 6-8; 27, 20-21, Iosua 7, 6).
14. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi - ce erau în templu - niciodată nu a fost dezaprobată de Hristos sau de Sfinţii Apostoli.
15. Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au cinstit şi s-au închinat în templu înaintea acestor chipuri făcute de mâini omeneşti (Marcu 11, 7; Fapte 24, 11 ş.a.).
16. În Testamentul Nou închinarea la idoli este oprită cu anatema, iar închinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe cand icoana este numai o închipuire, a cărei cinste trece la chipul cel dintâi, adică la cel zugrăvit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfânt.
17. Istoria Sfintei Tradiţii şi practica dintotdeauna a Bisericii şi până azi, sfintele icoane au fost cinstite şi venerate.
18. Icoanelor şi sfinţilor li se aduce venerare iar nu adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu.
19. În faţa icoanelor ceri mijlocire şi ajutor duhovnicesc, nicidecum nu le rosteşti: “Miluieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu.”
Dar pentru Omul care zice Doamne mi-a ajuns pacatul !o termin cu el ....numai dau satanei trupul meu pt bautura ,curvie,tutun... mi-a ajuns minciuna numai dau gura mea in slujba minciunii nici barfei nici blestemului, vorbirea de rau , numai dau ochii mei diavoului pentru a privi la icoana fiarei , la idolii spurcatii , la trupuri moarte , la icoane fara rost , o Pentru omul smerit cu inima si cel ce se smeresti si umileste inaintea Cerului inainte Lui Dumnezeu Tatal ! si a LUi Isus este iertare ........Caci Dumnezeu nu te iearta prin preot !! exista totusi Marturisiti-va unii altora pacatele dar ”un orb nu poate calauzi pe alt orb vor cadea amandoi in groapa ”a zis ISUS! Mai bine ai alerga la Dumnezeu pe genunchii !!! aruncati toate icoanele toate prostiile diavolului, toate lumanarile ....si Ia Biblia omule deschide-o citeste-o ea este viata Pentru sufletul tau ! cand O vei citi Candela Lui Dumnezeu se va aprinde si Duhul Sfant te vede acolo citind si vine si te lumineaza asa Lucra Dumnezeu IN TAINA ! IN ASCUNS
INVATACELUL: Pentru care pricina, noi, ortodocsii, ne inchinam la ingeri si la sfinti si ii punem pe ei mijlocitori catre Dumnezeu pentru mantuirea noastra? Nu exista - zic unii - decat un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, Iisus Hristos. Apostolul ne invata in aceasta privinta: "Unul este Dumnezeu, Unul este si mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, Cel ce S-a facut om, Iisus Hristos" (I Tim., 2, 5). Deci, nici ingerii, nici sfintii, nimeni in afara de Hristos nu poate mijloci la Dumnezeu pentru mantuirea noastra.
PREOTUL: Intr-adevar, nimeni in afara de Iisus Hristos nu este mijlocitor inaintea Tatalui, pentru ca nimeni in afara de El nu s-a adus pe sine jertfa pentru mantuirea lumii. Deci, in afara de Hristos, nimeni nu poate mantui de pacate. Cinstind pe sfinti, insa, nu ii punem in locul lui Hristos, nici macar alaturi de El. Cand sfintii se roaga pentru noi, ei tocmai cer lui Hristos ca El sa mijloceasca mantuirea noastra. Ei cer de la Hristos mantuirea noastra. Si, in acest inteles, spunem ca mijlocesc pentru noi. Singurul care mantuieste este Hristos, iar sfintii, prin rugaciunile lor, cer mantuirea noastra, dar nu o dau ei insisi. De aceea, noi nu ne inchinam la sfinti si la ingeri ca la Dumnezeu, inchinarea pe care o aducem noi sfintilor si ingerilor este numai o cinstire (venerare), iar lui Dumnezeu ne inchinam si ii slujim cu desavarsita inchinare, care se mai numeste si latrie sau adorare. Noi veneram pe sfintii lui Dumnezeu pentru ca ei sunt prieteni si casnici ai lui Dumnezeu, dupa cum este scris: "Voi prietenii Mei sunteti daca faceti cele ce va poruncesc" (Ioan, 15, 14). Iar despre Avraam citim de asemenea: "Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i-a socotit lui spre dreptate si prietenul lui Dumnezeu s-a chemat" (Iacov, 2, 23). Si marele apostol Pavel scrie efesenilor: "Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu" (Efes., 2, 19). Asadar, ca pe niste prieteni ai lui Dumnezeu si casnici ai Lui ii veneram (cinstim) pe sfinti, inca mai stim ca sfintii sunt preaslaviti de Dumnezeu in ceruri (Luca, 20, 36). Sfintii, inca pe pamant fiind, aveau darul proorocirii (III Regi, 14, 1-17) ca, de pilda, proorocia lui Elisei asupra lui Ghezi (IV Regi, 5, 25-27). Sfintii, inca in viata aceasta fiind, se rugau lui Dumnezeu pentru oameni. Astfel, Avraam s-a rugat pentru Abimelec (Fac., 20, 7). Moise s-a rugat lui Dumnezeu pentru popor etc.
INVATACELUL: Dar cum pot sfintii si ingerii sa fie mijlocitori la Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor, de vreme ce noi trebuie sa asteptam mantuirea numai de la Hristos, Mantuitorul si Mijlocitorul mantuirii noastre, dupa cum este scris: "intru nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt nume dat noua oamenilor, intru care sa ne mantuim" (Fapte, 4, 12) ? Deci, nu este nevoie sa ne adresam sfintilor, daca voim sa dobandim mantuirea.
PREOTUL: Dimpotriva, acest lucru este de mare nevoie, dupa cum se arata luminat din cuvantul Apocalipsei, care zice: "Si cand (Mielul) a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alaute si nastrape de aur, pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor" (Apoc., 5, 8). Dar sfintii se roaga lui Dumnezeu nu numai pentru ei si nu numai dupa ce s-au savarsit, ci si fiind inca in lumea aceasta, dupa cum am aratat mai sus ca s-a rugat Avraam pentru Abimelec, Moise pentru popor si dupa cum se ruga marele apostol Pavel cand scrie: "Multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi si va pomenim in rugaciunile noastre, aducandu-ne aminte neincetat inaintea lui Dumnezeu si Tatal nostru, de lucrul credintei voastre..." (I Tes., 1, 2-3). Si iarasi: "Pentru aceasta ne si rugam pururea pentru voi ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de chemarea Sa..." (II Tes., 1, 2). Si iarasi: "Nu incetez a multumi pentru voi pomenindu-va in rugaciunile mele, ca Dumnezeu... sa va dea voua duhul intelepciunii..." (Efes., 1, 16-17). Si iarasi: (Aceasta si cerem in rugaciunea noastra: desavarsirea voastra" (II Cor., 13, 19). Iar lui Timotei ii scrie: "Multumesc lui Dumnezeu, pe Care il slujesc - ca si stramosii mei - intr-un cuget curat, ca te pomenesc neincetat zi si noapte in rugaciunile mele" (II Tim., 1, 3).
De asemenea, Dumnezeu trimite pe ingerii Sai spre ajutorul celor ce se roaga Lui (Fac., 24, 7); Dumnezeu trimite pe ingerul Sau la Daniel si il scapa de gura leilor (Dan., 4, 22). Si marele apostol Pavel arata ca ingerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, pe care El ii trimite spre ajutorul celor ce vor sa mosteneasca mantuirea (Evr., 1, 14). Cine primeste pe sfinti primeste pe Hristos (Matei, 10, 40-41).
Asadar, din marturiile scripturistice de mai sus se vede ca sfintii si ingerii pot sa mijloceasca la Dumnezeu pentru noi, cei de pe pamant, prin rugaciunile lor, ca niste prieteni ai lui Dumnezeu (Ioan, 15, 14), ca niste iubiti ai lui Dumnezeu (Dan., 10, 19) si ca niste casnici ai lui Dumnezeu (Efes., 2, 19).
Slava LUi DUmnezeu sta in ascunderea lucrurilor! Daca in locul ascuns IL cauti pe Dumnezeul Bibliei in camaruta ta ! il vei gasi!!oamenii nu te pot mantui! E falsa aceasta erezie !Unul SINGUR e Mantuitor ISUS ! iar puterea de mantuire e Doar la EL SI Dumnezeu Tatal! Oamenii iau un verset din biblie Si il face Erezie ! Fii cu luare aminte asupra ta însuţi și asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruiește în aceste lucruri, căci, dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuţi și pe cei ce te ascultă. ...BIBLIA SE RASPUNDE CU BIBLIA .. Psalmii 35:9 Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mântuirea Lui.
Psalmii 38:22 Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea!
Psalmii 40:10 Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău şi mântuirea Ta şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
Psalmii 40:16 Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
Psalmii 42:5 Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
Psalmii 42:11 Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
Psalmii 43:5 Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
Psalmii 50:23 Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”
Psalmii 67:2 ca să se cunoască pe pământ calea Ta şi printre toate neamurile mântuirea Ta!
Psalmii 68:19 Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră! (Oprire)
Psalmii 70:4 Toţi cei ce Te caută să se veselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică neîncetat: „Preamărit să fie Dumnezeu!”
Psalmii 71:15 Gura mea va vesti zi de zi dreptatea şi mântuirea Ta, căci nu le cunosc marginile.
19 Meşterul* toarnă idolul şi argintarul îl îmbracă cu aur şi-i toarnă lănţişoare de argint.
* Isa 41:6; Isa 41:7; Isa 44:12; Ier 10:3;
20 Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca* să facă un idol, care să nu se clatine. -21 Nu* ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului? -
* Ps 19:1; Fapte 14:17; Rom 1:19; Rom 1:20;
22 El şade deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde* cerurile ca o mahramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.
* Iov 9:8; Ps 104:2; Isa 42:5; Isa 44:24; Isa 51:13; Ier 10:12;
23 El preface într-o nimica pe voievozi* şi face o nimica din judecătorii pământului.
* Iov 12:21; Ps 107:40;
24 De-abia sunt sădiţi, de-abia sunt semănaţi, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.”
25 „Cu* cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt.
* Isa 40:18;
26 „Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă* pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.
Argumente Scripturistice
Argumente pentru cinstirea Sfintei Cruci:
Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”.(1 CORINTENI 1,18);
Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume (GALATENI 6,14);
Fiindcă mulţi - despre care v-am vorbit adeseori , iar acum o spun plângând - se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor este PIEIREA (FILIPENI 3,18-19).
Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului în putere si slava multă. (Matei 24,30)
Argumente pentru cinstirea Icoanelor:
A te închina la idol, înseamnă sa identifici un lucru cu Dumnezeu, icoanele sunt numai reprezentări artistice ale lui Dumnezeu si ale Sfinților, pe care ortodocșii le sărută cu dragoste pentru ași arăta respectul pentru cel reprezentat pe ele.
Noi nu cinstim materia icoanelor, vezi exemplul lui Baal - idolul (vițelul de aur) la care s-au închinat evreii.
Omul este o icoana pentru că poarta în el chipul lui Dumnezeu: Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră (Geneză 1, 26)
Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă icoane, pntreu cortul adunării, locul unde se adunau evreii să se roage spunându-i : " Să faci doi heruvimi de aur si să-i faci ca dintr-o bucată, ca și cum ar răsări din cele doua capete ale capacului " ( Ieșire 25, 19 ).
Să faci o perdea de in răsucit și de mătase violetă, stacojie și vișinie, răsucită, iar în țesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusință. (Ieșire 26,31), (Ieșire 36,35).
Tot cel ce se va atinge de ele se va sfinți (Ieșire 30,29) - aici este vorba despre toate cele din cortul adunării, locul de rugăciune pentru evrei: chivotul, masa, sfesnicul, jertfelnicul tămâierii… toate câte se găsesc și astăzi in biserica noastră
Argumente pentru cinstirea Maicii Domnului
Maica Domnului spune: Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui. Și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El. (Luca 1,48-50).
Elisabeta îi spune. De unde cinstea aceasta să vină la mine Maica Domnuluib meu? (Luca 1,43) - deci corect este sa o numim pe Feciara Maria, Maica Domnului.
Hristos a cinstit-o împlinind porunca a V-a: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta… (Ieșire 20,12).
Prima minune - prefacerea apei in vin, este săvârșită de Hristos la rugamintea Maicii Sale, cu toate ca vremea lui nu sosise încă. (Ioan2, 3-4).
Statut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumuețată.. Toată slava fiicei împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată. (Ps. 44, 12, 15).
Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele lui Emanuel. (Isaia, 7,14)
Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide și nici un om nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă. (Iezechiel, 44,2) - poarta este imaginea Maicii Domnului, Pururea Fecioara.
Cinstirea trupurilor sfinte în Vechiul Testament
În Vechiul Testament, prorocul Elisei poate fi socotit un exemplu grăitor al cinstirii pe care poporul ales o aducea trupurilor sfinte. Despre el, aflăm din cea de-a IV-a Carte a Regilor că, după ce a murit, „l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de moabiţi. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele lui” (IV Reg. 13, 20-22). Tot despre el vorbeşte şi Cartea Înţelepciunii lui Isus Sirah: „Fericiţi cei care au văzut şi cei care întru dragoste au adormit, dar şi noi vom fi vii. Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui. În zilele sale nu s-a temut de biruitori şi nimeni nu l-a supus. Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui şi întru adormire a prorocit trupul lui. Şi în viaţa sa a făcut semne şi la moarte minunate au fost lucrurile lui” (Înţelepciunea 48, 11-15).
Tot în Vechiul Testament se descoperă cuvenita cinstire în care „toate trupurile celor drepţi” erau aşezate. Amintim aici de rămăşiţele pământeşti ale patriarhilor, ale prorocilor, precum şi ale tuturor bărbaţilor care fuseseră cu dreptate înaintea lui Dumnezeu. Aşa se face că trupul lui Iacov este purtat de Iosif şi de fraţii săi în Egipt (Cf. Fc. 50, 1-14), iar la rândul său Moise „a luat cu sine oasele lui Iosif” (Cf. Ieşire 13, 19). Regele Iosia aduce cinstire osemintelor „prorocului care venise din Samaria” (IV Reg. 23, 16-18). Din toate aceste exemple reies prezenţa şi lucrarea Sfântului Duh în trupurile omeneşti, chiar şi după moarte. Despre aceştia, psalmistul spune că „Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi” (Ps 33, 19).
Pause Ceres .are
Ich
DUmnezeu a intrebat ” 25 „Cu* cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. 7 Toate neamurile sunt ca o nimica* înaintea Lui, nu sunt decât** nimicnicie şi deşertăciune.
* Dan 4:35; ** Ps 62:9;
18 Cu cine voiţi să asemănaţi* pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?
Argumente Scripturistice
Argumente pentru cinstirea Sfintei Cruci:
Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”.(1 CORINTENI 1,18);
Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume (GALATENI 6,14);
Fiindcă mulţi - despre care v-am vorbit adeseori , iar acum o spun plângând - se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor este PIEIREA (FILIPENI 3,18-19).
Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului în putere si slava multă. (Matei 24,30)
Argumente pentru cinstirea Icoanelor:
A te închina la idol, înseamnă sa identifici un lucru cu Dumnezeu, icoanele sunt numai reprezentări artistice ale lui Dumnezeu si ale Sfinților, pe care ortodocșii le sărută cu dragoste pentru ași arăta respectul pentru cel reprezentat pe ele.
Noi nu cinstim materia icoanelor, vezi exemplul lui Baal - idolul (vițelul de aur) la care s-au închinat evreii.
Omul este o icoana pentru că poarta în el chipul lui Dumnezeu: Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră (Geneză 1, 26)
Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă icoane, pntreu cortul adunării, locul unde se adunau evreii să se roage spunându-i : " Să faci doi heruvimi de aur si să-i faci ca dintr-o bucată, ca și cum ar răsări din cele doua capete ale capacului " ( Ieșire 25, 19 ).
Să faci o perdea de in răsucit și de mătase violetă, stacojie și vișinie, răsucită, iar în țesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusință. (Ieșire 26,31), (Ieșire 36,35).
Tot cel ce se va atinge de ele se va sfinți (Ieșire 30,29) - aici este vorba despre toate cele din cortul adunării, locul de rugăciune pentru evrei: chivotul, masa, sfesnicul, jertfelnicul tămâierii… toate câte se găsesc și astăzi in biserica noastră
Argumente pentru cinstirea Maicii Domnului
Maica Domnului spune: Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui. Și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El. (Luca 1,48-50).
Elisabeta îi spune. De unde cinstea aceasta să vină la mine Maica Domnuluib meu? (Luca 1,43) - deci corect este sa o numim pe Feciara Maria, Maica Domnului.
Hristos a cinstit-o împlinind porunca a V-a: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta… (Ieșire 20,12).
Prima minune - prefacerea apei in vin, este săvârșită de Hristos la rugamintea Maicii Sale, cu toate ca vremea lui nu sosise încă. (Ioan2, 3-4).
Statut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumuețată.. Toată slava fiicei împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată. (Ps. 44, 12, 15).
Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele lui Emanuel. (Isaia, 7,14)
Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide și nici un om nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă. (Iezechiel, 44,2) - poarta este imaginea Maicii Domnului, Pururea Fecioara.
Icoanele au apărut încă de la începuturile creştinismului, şi, chiar Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca este cel care a zugrăvit primele icoane ale Maicii Domnului, după Cincizecime. Putem considera aceasta un îndemn, o încredinţare că a fost un început că icoana este un lucru bineplăcut lui Dumnezeu.
În Vechiul Testament era interzisă orice reprezentare a lui Dumnezeu, pentru că El nu se arătase decât prin cuvânt. Dar, Mântuitorul ni S-a arătat în trup, Sfinţii Apostoli L-au văzut cu ochii lor, au văzut minunile făcute de El, au văzut patimile Sale pe Muntele Golgotei, iar noi putem, astăzi, să vedem toate acestea în icoană, care ni se deschide ca o fereastră minunată spre vederea celor dumnezeieşti.
Cum explicați că romanii au ucis primii creștini și tot romanii au fost care au înființat legal creștinismul, nu vă este jenă spuneți-ne adevărul Iisus Hristos a fost evreu nu roman.
Iisus nu a fost evreu creștin sau musulman ci este totul ,calea si adevarul !!!!!!
Mm
Biblia = Cuvantul autentic al Lui Dumnezeu ! SCrisoarea de Dragoste a Lui Dumnezeu pentru om... eu vad in jurul meu aceasta orbire a satanei care sta puternic de sute de anii peste poporul nostru si e din cauza impietririi omului ! stramosii nostri au fost pagani si se inchinau la scarbe de zei!! iar voi le urmatii purtarea ! pentru ce dar ramaneti la icoane si idolii? si nu va smeriti inima sa primiti adevarul Bibliei? Ce porunca a dat ISus sau Pavel sau PEtru ! Cine va autorizat sa va faceti chipuri?
de ce vb asa cititi cartea sf anastasia noi nu ne rugam la oameni ca in ultimul com si viata nu va e rusine sa ziceti asfel de lucruri deapre mireasa lui Hristos nu trebuia sa asculti daca nu iti place dar vb urate trebuie lasate
Pocaiti-va Oameniilor ca nici maica Domnului niciodata nu va va ajuta ........Este scris caci mantuirea e doar prin Isus ....... NICI MARIA NU VA POATE AUZI ......Nici vreun sfant ,ei au murit si intr-o zi vor invia......dar ei dorm si se odihnesc pana va reveni Isus .
Va minte satana de mii de anii .....va inchina la oameni , icoane si mortii cel rau va inseala cu patimi pe toti.....de ce ati ramas cu acelas pacat al stramosiilor vostri dacii si anume Idolatria...ei inainte se inchinau la zeitati si ce diferenta e intre ei si voi? ca tot idolatrii sinteti ca ei.......numai ca ati numit o pictura dumnezeu si alta pictura ati numito isus ........#nu se cuvine se le pun cu litere mari.....Dar Dumnezeu nu poate fii asemanat cu aurul , si nici inchipuit...???CU CE ASEMANARE MA VE-TI ASEMANA?
HULITORULE! Pacatul hulei impotriva Duhului Sfant nici in veacul acesta, nici in cel viitor nu se iarta.
Cinstirea trupurilor sfinte în Vechiul Testament
În Vechiul Testament, prorocul Elisei poate fi socotit un exemplu grăitor al cinstirii pe care poporul ales o aducea trupurilor sfinte. Despre el, aflăm din cea de-a IV-a Carte a Regilor că, după ce a murit, „l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de moabiţi. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele lui” (IV Reg. 13, 20-22). Tot despre el vorbeşte şi Cartea Înţelepciunii lui Isus Sirah: „Fericiţi cei care au văzut şi cei care întru dragoste au adormit, dar şi noi vom fi vii. Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui. În zilele sale nu s-a temut de biruitori şi nimeni nu l-a supus. Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui şi întru adormire a prorocit trupul lui. Şi în viaţa sa a făcut semne şi la moarte minunate au fost lucrurile lui” (Înţelepciunea 48, 11-15).
Tot în Vechiul Testament se descoperă cuvenita cinstire în care „toate trupurile celor drepţi” erau aşezate. Amintim aici de rămăşiţele pământeşti ale patriarhilor, ale prorocilor, precum şi ale tuturor bărbaţilor care fuseseră cu dreptate înaintea lui Dumnezeu. Aşa se face că trupul lui Iacov este purtat de Iosif şi de fraţii săi în Egipt (Cf. Fc. 50, 1-14), iar la rândul său Moise „a luat cu sine oasele lui Iosif” (Cf. Ieşire 13, 19). Regele Iosia aduce cinstire osemintelor „prorocului care venise din Samaria” (IV Reg. 23, 16-18). Din toate aceste exemple reies prezenţa şi lucrarea Sfântului Duh în trupurile omeneşti, chiar şi după moarte. Despre aceştia, psalmistul spune că „Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi” (Ps 33, 19).
@@lillybellebutterfly1 Din Vorbele tale ,se vede nu ai nici o Cunostinta despre Dumnezeul Cel Adevarat ! El este Unul care URaste orice inchinare la baalii ,icoane, oameni , obiecte , lucruri !!!piatra; lemnul cand asemeni omul si piatra lemnul pictura cu dumnezeirea faci un pacat mai mare !!! aceasta e adevarata hula de care spui tu !!! al asemena pe cel Nevazut cu omul muritor !! cu icoanele voastre !!! aceasta Pedeapsa vă v-a da Dumnezeu pentru ratacirea voastra IN Ziua Judecatii Cand Isus HRistos va judeca lumea pentru inchinarea la idolii la dracii
iti pot dovedi asta cu scriptura dar tu din scriptura niciodata nu vei putea sa iti scoti nevinovatia cu privire la inchinarea la mortii ! icoane , cruci ! sarutarea cadavrelor ! in loc sa Slujesti Lui Dumnezeu prin !credinta cum au facut Apostolii ! Crezand ca EL te vede ori unde te inchini ori unde si in orice loc ! in Camaruta ta sa mergi a zis Isus si sa-ti incui usa si sa te rogi Tatalui Ceresc in ascuns !!! Si EL iti va rasplati
nu exista crestin care sa nu fie persecutat inseamna ! ca are un dumnezeu mort si traiesti langa cei morti (metaforic vorbind mort sufleteste omul din cauza pacatului are constiinta moarta impiedicandu-l a mai judeca drept dupa adevar si Legea LUi Dumnezeu)
ziceam de omul cu comentariul si numele " baroasan"
pe Un DUmnezeu asa de Mare voi ia-ti facut chip pictat mi-e scarba de icoanele voastre .......mi-e scarba de inchinarea voastra voita la demonii
Icoanele au fost prezente mereu in Biserica si cinstite atat in Vechiul Testamente cat si in Noul Testament. Fara a invoca alte argumente de ordin istoric, prezentam mai jos cateva locuri din Scriptura unde se arata clar cinstirea icoanelor de catre crestini:
1. În Testamentul Vechi icoanele au fost făcute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ies. 25, 18-22; 26, 31 ş.a.).
2. Dumnezeu Însuşi - Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne închina la idoli - a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de mână de om sunt icoane şi nu idoli.
3. Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau “heruvimii slavei” (Evrei 9, 5).
4. Perdelele, covoarele şi alte obiecte din biserica veche au fost făcute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (Ies. 36, 8 şi 37, 7-9; II Paral. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28).
5. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).
6. Înaintea acestor icoane ale heruvimilor se cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de preamărire (Ps. 137, 1).
7. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preoţii le tămâiau cu mare cinste, după porunca lui Dumnezeu şi iudeii le venerau şi se închinau la ele (vezi Ies. 30, 6-8; 27, 20-21, Iosua 7, 6).
8. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi - ce erau în templu - niciodată nu a fost dezaprobată de Hristos sau de Sfinţii Apostoli.
9. Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au cinstit şi s-au închinat în templu înaintea acestor chipuri făcute de mâini omeneşti (Marcu 11, 7; Fapte 24, 11ş.a.).
10. În Testamentul Nou închinarea la idoli este oprită cu anatema, iar închinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe cand icoana este numai o închipuire, a cărei cinste trece la chipul cel dintâi, adică la cel zugrăvit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfânt.
11. Istoria Sfintei Tradiţii şi practica dintotdeauna a Bisericii şi până azi, sfintele icoane au fost cinstite şi venerate.
12. Icoanelor şi sfinţilor li se aduce venerare iar nu adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, astfel ca in faţa icoanelor ceri mijlocire şi ajutor duhovnicesc, nicidecum nu le rosteşti: “Miluieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu.”
Icoanele au apărut încă de la începuturile creştinismului, şi, chiar Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca este cel care a zugrăvit primele icoane ale Maicii Domnului, după Cincizecime. Putem considera aceasta un îndemn, o încredinţare că a fost un început că icoana este un lucru bineplăcut lui Dumnezeu.
În Vechiul Testament era interzisă orice reprezentare a lui Dumnezeu, pentru că El nu se arătase decât prin cuvânt. Dar, Mântuitorul ni S-a arătat în trup, Sfinţii Apostoli L-au văzut cu ochii lor, au văzut minunile făcute de El, au văzut patimile Sale pe Muntele Golgotei, iar noi putem, astăzi, să vedem toate acestea în icoană, care ni se deschide ca o fereastră minunată spre vederea celor dumnezeieşti.