Mulțumim pentru informații ❤ Am vazut de curand o postare despre cum "dispare" magia copilului pe masura ce acesta creste, mai ales cand apare un frate mai mic. Mi-ar placea sa stiu ce crede Oana despre asta ❤
Bună ziua. Oare sunt mai mulți părinți care observă dezavantajele și avantajele din ce în ce mai mult între copiii educați în sistemele clasice și sistemele Montessori, la nivel social, relațional și interacțiune ? La vârsta preșcolară și primară. Văd în copiii educați în sisteme alternative ca sunt foarte cooperanți unii cu alții, sunt foarte liniștiți ei cu ei, sau între ei, nu simt nevoia să demonstreze nimic nimănui, au o deschidere și plăcere să stea unii împreună cu alții, se joacă frumos, au o naturalețe să fie împreună și să își dezvolte relațiile sociale, nu simt nevoia să se lupte unii cu alții pe nimic. La ceilalți din clasic văd continuu o nevoie de zbucium, o zbenguială în corpul lor, ca și cum corpul a fost strunit perioade lungi de timp și apar unele momente când pur și simplu explodează prin mișcările corpului, nu își pot controla corpul, nu își cunosc limitele corpului, simt nevoia de a se împinge intenționat în sens agresiv în ceilalți, împing sau lovesc din senin asa ca un automatism, uneori cu intenție voita, dar ce e crunt este ca mulți fac asta… sunt agresivi prin limbaj și folosesc cuvinte dure de respingere, mereu cu o nevoie de a face rău prin fel și fel de moduri altcuiva, ca și cum ei sunt într-o competiție cu cineva mereu și cel mai agresiv sau cel mai violent își imaginează ca obține vreun câștig cu asta. Cine îi antrenează, cine îi educa așa? Ce se întâmplă cu acești copii din sistemul clasic ? De ce pe relațional sunt unii împotriva altora constant, când sunt lăsați singuri să interacționeze, și duc o luptă de agresiune continuă unii cu alții. De ce pe nivel relațional/ social sunt atât de nedezvoltați și rămași în porniri primitive, sălbatici? În nevoi mari de excludere ? Sunt intr-o competiție constantă cu nu știu cine… ce îi vor duce spre o luptă finală spre singurătate sau spre relații eșuate ? Ce se întâmplă cu ei? Îmi poate spune cineva care are experiență poate în psihologie, psihoterapie sau psihologia relațiilor? Ne-ar fi util să fim ajutați, noi părinții cu niște sfaturi sau niște sugestii de cum să reparăm ce este stricat la nivel relațional în acești copii. Problema este gravă, ca sunt foarte mulți care nu știu să relaționeze cum trebuie. Mă refer la categoriile de copii intre 4-5-6-7-8 ani.
Va multumesc doamnele mele pentru tot ceea ce faceti. Locuiesc in Danemarca unde sistemul școlar este foarte diferit dar copii și trăirile lor sunt aceleași. Podcasturile dumneavoastră mă ajută enorm. Poate abordat că și subiect pe viitor 'copii care schimbă tara, școala, limba, sfaturi pentru adaptarea lor cât mai lină ' Va rog frumos sa mi spuneți unde pot procura cartea Oanei Moraru Va mulțumesc din suflet și va doresc o zi minunată!
Bună ziua. Mă gândeam dacă este posibil ca pe viitor să aveți ca temă și familiile care trăiesc o perioadă scurtă de câțiva ani în altă țară și revin în România. Mă refer la cei care se deplasează cu serviciul pentru 2 ani, copiii experimentează școala străină și revin în sistemul de educație românesc. Sunt mamă de 3 copii. Doi dintre ei sunt la școală. Vârsta lor este de 5 și 7 ani. Locuim in Olanda, iar aici încep școala începând cu vârsta de 4, respectiv 5 ani. Studiază la o școală Internațională. Nu sunt convinsă cum este mai corect să procedez în momentul când ne vom întoarce. Mulțumesc frumos!
Parintii sa mearga in terapie ca e urgent. Sunt unele tute, mame care au probleme grave și nu și le conștientizează și își chinuie proprii copii. De exemplu sunt martoră la un tipar de mamă care face schimb de roluri cu propriul copil. Se lingușește cu el, se pupă pe gură, este continuu în umbra lui, copilul mare dependent de ea, are în preajma alți copii și el este lipit și hipnotizat de mă-să, nu vede alți copii decât pe mă-sa, se lingușesc împreună, au gesturi de ciudate, se preling împreună în stil mârșav, ea este psihic narcisistă bolnava, copilul preia rol de adult, rămâne imatur, nedezvoltat, se comportă imatur, țipă ca un descreditat, ea îl amenință ca merge acasă, scoate sunete sălbatice, el e genul de copil uitat de mic în pat ca are capul plat la spate, doamne… multe bolnave mai sunt pe lumea asta… multe și nu caută să se trateze să vadă ce probleme interne au, ce relații disfuncționale au continuu în tipare repetitive..: doamne … doamne… e greu să fii psiholog, vorbesc ca nu sunt dar mă gândesc la ei, și să vezi astlfe de probleme
![Lethal Company Music Video 🎵 "Follow The Orders" [VERSION A]](http://i.ytimg.com/vi/QeooZB4Z7RA/mqdefault.jpg)
Mulțumim pentru informații ❤
Am vazut de curand o postare despre cum "dispare" magia copilului pe masura ce acesta creste, mai ales cand apare un frate mai mic. Mi-ar placea sa stiu ce crede Oana despre asta ❤
Subscriu!
Câte constientizari❤ Mulțumim pentru sfaturi!
Bună ziua.
Oare sunt mai mulți părinți care observă dezavantajele și avantajele din ce în ce mai mult între copiii educați în sistemele clasice și sistemele Montessori, la nivel social, relațional și interacțiune ? La vârsta preșcolară și primară.
Văd în copiii educați în sisteme alternative ca sunt foarte cooperanți unii cu alții, sunt foarte liniștiți ei cu ei, sau între ei, nu simt nevoia să demonstreze nimic nimănui, au o deschidere și plăcere să stea unii împreună cu alții, se joacă frumos, au o naturalețe să fie împreună și să își dezvolte relațiile sociale, nu simt nevoia să se lupte unii cu alții pe nimic.
La ceilalți din clasic văd continuu o nevoie de zbucium, o zbenguială în corpul lor, ca și cum corpul a fost strunit perioade lungi de timp și apar unele momente când pur și simplu explodează prin mișcările corpului, nu își pot controla corpul, nu își cunosc limitele corpului, simt nevoia de a se împinge intenționat în sens agresiv în ceilalți, împing sau lovesc din senin asa ca un automatism, uneori cu intenție voita, dar ce e crunt este ca mulți fac asta… sunt agresivi prin limbaj și folosesc cuvinte dure de respingere, mereu cu o nevoie de a face rău prin fel și fel de moduri altcuiva, ca și cum ei sunt într-o competiție cu cineva mereu și cel mai agresiv sau cel mai violent își imaginează ca obține vreun câștig cu asta.
Cine îi antrenează, cine îi educa așa? Ce se întâmplă cu acești copii din sistemul clasic ?
De ce pe relațional sunt unii împotriva altora constant, când sunt lăsați singuri să interacționeze, și duc o luptă de agresiune continuă unii cu alții.
De ce pe nivel relațional/ social sunt atât de nedezvoltați și rămași în porniri primitive, sălbatici? În nevoi mari de excludere ? Sunt intr-o competiție constantă cu nu știu cine… ce îi vor duce spre o luptă finală spre singurătate sau spre relații eșuate ?
Ce se întâmplă cu ei? Îmi poate spune cineva care are experiență poate în psihologie, psihoterapie sau psihologia relațiilor?
Ne-ar fi util să fim ajutați, noi părinții cu niște sfaturi sau niște sugestii de cum să reparăm ce este stricat la nivel relațional în acești copii. Problema este gravă, ca sunt foarte mulți care nu știu să relaționeze cum trebuie. Mă refer la categoriile de copii intre 4-5-6-7-8 ani.
Va multumesc doamnele mele pentru tot ceea ce faceti. Locuiesc in Danemarca unde sistemul școlar este foarte diferit dar copii și trăirile lor sunt aceleași.
Podcasturile dumneavoastră mă ajută enorm.
Poate abordat că și subiect pe viitor 'copii care schimbă tara, școala, limba, sfaturi pentru adaptarea lor cât mai lină '
Va rog frumos sa mi spuneți unde pot procura cartea Oanei Moraru
Va mulțumesc din suflet și va doresc o zi minunată!
❤
Bună ziua. Mă gândeam dacă este posibil ca pe viitor să aveți ca temă și familiile care trăiesc o perioadă scurtă de câțiva ani în altă țară și revin în România. Mă refer la cei care se deplasează cu serviciul pentru 2 ani, copiii experimentează școala străină și revin în sistemul de educație românesc. Sunt mamă de 3 copii. Doi dintre ei sunt la școală. Vârsta lor este de 5 și 7 ani. Locuim in Olanda, iar aici încep școala începând cu vârsta de 4, respectiv 5 ani. Studiază la o școală Internațională. Nu sunt convinsă cum este mai corect să procedez în momentul când ne vom întoarce. Mulțumesc frumos!
Si eu sunt interesata!
Parintii sa mearga in terapie ca e urgent.
Sunt unele tute, mame care au probleme grave și nu și le conștientizează și își chinuie proprii copii.
De exemplu sunt martoră la un tipar de mamă care face schimb de roluri cu propriul copil. Se lingușește cu el, se pupă pe gură, este continuu în umbra lui, copilul mare dependent de ea, are în preajma alți copii și el este lipit și hipnotizat de mă-să, nu vede alți copii decât pe mă-sa, se lingușesc împreună, au gesturi de ciudate, se preling împreună în stil mârșav, ea este psihic narcisistă bolnava, copilul preia rol de adult, rămâne imatur, nedezvoltat, se comportă imatur, țipă ca un descreditat, ea îl amenință ca merge acasă, scoate sunete sălbatice, el e genul de copil uitat de mic în pat ca are capul plat la spate, doamne… multe bolnave mai sunt pe lumea asta… multe și nu caută să se trateze să vadă ce probleme interne au, ce relații disfuncționale au continuu în tipare repetitive..: doamne … doamne… e greu să fii psiholog, vorbesc ca nu sunt dar mă gândesc la ei, și să vezi astlfe de probleme