Dialog cu Creatorul

Vorbea-ntr-o zi un spic de grâu cu Creatorul sau:
"De ce ma legi, Parinte, atât de strâns în snopul Tau?
Ma doare... Mai slabeste funia cu care ma-nfasori,
Ca nu-i niciun pericol între spicele-surori ..."
Dar, Lucratorul cel Divin mai aprig le unea.
Si fir cu fir si snop cu snop, într-una aduna.
Cuprins de Gândul Sau ceresc, o clipa se opri...
Privind la spicul îndraznet, cu dragoste-i sopti:
"De-acolo, din îndepartari, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu maracini, Eu te-am ales...
Când te-am cuprins cu Mâna Mea, toti spinii M-au strapuns...
Tu erai mic, plapând si slab... si-n snop, cu grija Te-am ascuns.
De-ai fi cazut prin vai adânci, prin miristea straina,
Te-ar fi rapit în zori de zi vreo pasare haina.
Si n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat
Cu-atâta dor, cu-atâta drag, la Piept de Împarat.
De-aceea, strâng în jurul tau o funie de Har:
Sa nu te pierzi de fratii tai pe drumul spre Grânar.
Mai e putin... Doar câtiva snopi mai am de adunat.
Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat."
Iar spicul, ascultând uimit pe Blândul Creator,
Zari în Palma Lui Preasfânta rana spinilor...
Si, suspinând, striga: "Parinte...! Cuprinde-ma mai tare!
Sa nu ma lasi... Sa nu Te las, nici când unirea doare...!
Dialog cu Creatorul
Autor: Mihaela Manescu
Voce: Motora Marius Nicolae
Botosani 2019