Trecem și de asta, ajung pe delivery mâncare+customer service+lucrat cu o echipă de băieți pt un grec. Lucram 12-13 ore pe zi, 2 zile cu 2 zile. Aveam un coleg care ura animalele, oamenii, tot. Omul era un mare nesimțit și nu am avut vreo șansă să mă înțeleg cu el (noroc că lucram singuri în birou, in ture). Îmi adusese șeful la birou o pisică și săraca pufoșenie era disperată când mă vedea dimineața, mă aștepta la geam, că asta nu ii lăsa nici apă, nici mâncare, nimic. Șeful, care la început era ok, când era vorba de probleme, ajunsese să mă facă pe mine proastă pe față în timp ce el pleca cu familia in diferite comcedii. Norocul meu au fost echipa de băieți (cu excepția unuia) care erau mereu de partea mea și mă ajutau când exista ceva nașpa. Îmi amintesc că într-o lună, era 11 noaptea, mai aveam 50 de bani in buzunar și era zi de salariu. Șeful meu se făcuse că plouă toată ziua și l-am sunat sa îmi aducă salariul, pentru că efectiv nu aveam cu ce să mă întorc acasă din mijlocul orașului (mai era și iarnă). A venit nervos și mi-a dat toți banii pe care ii avea la el în ziua aia ei și nici măcar nu era salariul întreg. Ei, după faza asta, la scurt timp, mi-am dat demisia. Între timp, afacerea lui a dat faliment, de bine ce se lăuda că făcuse cursuri și facultăți de management. Sa nu mai spun că la prânz, când era cea mai mare nebunie, el se ducea și dormea, că era obosit ducandu-si copii la școală.... Trecem peste, urmează un job mișto, dar și acolo cu provocări din care am învățat multe. Am lucrat 2 ani pe parte de reclamații primite de la agenții de turism din toată lumea. Erau clienți care țipau, agenții cu tot felul de pretenții. A fost solicitant dar frumos. In pandemie m-au angajat iar pe 2 proiecte, remote. Încă pastrez legătura și acum cu câteva persoane 😊 A fost o echipă mișto. Pleacă proiectul ăsta în Mallorca, găsesc de lucru la o companie care este in UK, se ocupă de calculat impozite și alte cele pt românii de acolo. Companie înființată de o româncă plecată acolo. Eu eram pe partea de customer, VAT, mail-uri, răspuns la telefoane. Toate bune și frumoase până vine managera de departament în România și începe un micromanagement și un mod de a-mi explica lucrurile de parcă eram ultima proastă. Câteva luni mai târziu, mă duc la ea și îi spun că îmi dau demisia. Ea mă ia într-un birou separat și începe să-mi povestească viața ei și cum a luat-o ea de la zero în UK, etc....Nu m-a impresionat cu nimic faptul că ea acum regreta decizia mea, eu tot am plecat. Tot aici lucra pe atunci și mama finutei noastre, dar în altă zonă (între timp, nici ea nu vrea sa mai audă de ei).
Stiiiiu că ți-am scris romane și apreciez că ai citit tot insa am lăsat toate astea aici pentru a-ți spune sa fii mereu precaută când vine vorba de oameni, de job, de condițiile de muncă, etc. Pe mine m-au calit mult toate astea și vorba unei prietene "tu deja le miroși" însă trebuie sa recunosc că are dreptate. Sa-ti ceri mereu drepturile de angajat, sa ți le cunoști foarte bine și să ai mare grija la oameni, in general. Eu prefer sa stau la distanță decât să mă arunc în fața, pentru că nu se știe niciodată ce se poate întâmpla iar oamenii care chiar vor să-ți facă cu adevărat un bine sunt foarte puțini. Ai grija de tine și întotdeauna să fii mereu genul de om care merge pe principiul primul venit, primul servit, când vine vorba de cerut libere și vacante. Crede-mă că ceilalți nu se vor gândi la tine când își vor cere drepturile sau vacanțele, oricât de prieteni ți-ar fi. Te îmbrățișez cu drag și daca vreodată crezi că te pot ajuta cu vreun sfat in privința oamenilor, sunt aici 🤗
In primul rand vreau sa îți mulțumesc pentru ca ți-ai luat din timpul tău sa îmi lași aceste comentarii ❤️ În al doilea rand îmi pare rău că ai trecut prin toate astea, oameni de nimic sunt peste tot din păcate și cred ca într-o oarecare măsură fiecare din noi ne-am lovit de astfel de mizerii. Dar trebuie sa luam din toate aceste întâmplări ceva bun, și anume sa tragem concluzii, sa deschidem ochii mai mari pt următoarele dați și sa ne "călim". Clar și pe mine m-au transformat aceste situații într-o persoana mult mai precauta și mai rezervata in ceea ce privește colegii de munca și nu numai, orice om ce intra în viata mea. Te pup ❤️
@@Andreeaichim13 In mod sigur am învățat ceva din tot dar fiind o fire pozitivă, iau lucrurile bune din orice experiență; in unele cazuri chiar și oamenii buni de acolo 😊 Sa știi ca am făcut-o cu drag, poate mai sunt persoane care pot învăța din experiențele altora (nu am vrut sa dau numele companiilor pentru că în mod siiigur se crea aici un adevărat chat 😂) și trag niste concluzii din ele. De abia aștept următorul clip. Ah și uitasem sa îți las un sfat legat de clipul cu labirintul: întotdeauna, cand intri într-un labirint, mergi pe partea stângă ca sa nu te rătăcești și să poți ieși din el. Am pus asta in practică în Amsterdam, într-un labirint asemănător și a funcționat 😊 Pupici 😘
Urâtă experiență......Eu am in jur de 10 ani de muncă (34 de ani, fac 35 anul ăsta) însă am trecut prin muuulte lucruri și am cunoscut multi oameni. Primul job avut undeva in 2012, a fost ok, doar că s-a terminat rapid (era un proiect care trebuia finalizat, practic) după care am ajuns la unul din call center-urile faimoase și cu o reputație negativă între timp (nu voi da numele firmelor, sa nu mă trezesc cu alte surprize, însă și acolo era micro management enorm). La acest job am rezistat 2.5 ani in care am venit din concediul medical și mi-am cerut drepturile salariale, fiind operată, cu o rana deschisă într-o zonă sensibilă (găsiseră ei un motiv să îmi ia bonurile pe luna aia, in lipsa mea insa m-am dus peste ei, direct de pe patul de spital unde mă duceam la pansat, am făcut scandal și brusc au apărut si bonurile de masă), de abia am reușit să îmi iau 2 săptămâni de concediu in toooata perioada asta, dacă mi-am susținut punctul de vedere, am fost mutată fara voia mea la alt etaj și departament, nu cumva sa le deschid ochii și colegilor mei și să iasă vreo revoltă împotriva conducerii, m-am certat fara nici o rușine cu directoarea de acolo, pe banii și pe drepturile mele, am stat peste program, ca după doi ani, sa ajung atât de obosită psihic încât să mă filmeze un coleg cum am adormit cu capul pe birou și cu mana pe mouse in timpul programului. Aveam momente când mă duceam efectiv la toaletă și mi se închideau ochii acolo iar când intrăm in birou, pe baza unei cartele, îmi atrăgea atenția șeful de echipă și mă întreba de ce stăteam mult la baie, că lui 5 minute i se păreau mult.....Nu stiam, dar eram in burn out. Daca mă consulta atunci un psihiatru, mă trece direct pe pastile. Munceam acolo 9 ore uneori, veneam acasă și îmi făceam și dizertația singură după care dormeam câteva ore și a doua zi o luam de la capăt. In final am plecat de acolo, intrând direct in biroul directoarei și întrebând unde pot să-mi dau și eu demisia 😂 In vara acelui an, primesc un plic de la ei, că se făcuse o comisie și eu am fost trecuta cu litera I de la Indisciplina, însă plicul fusese trimis după ce expirase termenul la care sa mă prezint in fața lor. La următorul loc de muncă am avut manager un englez. Tipul era super de treabă, ne-am înțeles din prima (mai târziu mi-am dat seama că lucrurile erau un pic shady și un băiat deștept învârtea alte lucruri, de fapt). Problema era că în departamentul respectiv erau câteva tipe care nu m-au înghițit deloc. M-am bucurat să vad că tot acolo lucra si o fosta colegă de facultate, de grupa (am terminat engleză-spaniola, la Litere) și am zis că o să fie ok. Doar că....colega mea era mare prietenă cu o tipă care semăna la constituție cu Adele (înainte să slăbească; nu judec dar ca să-ți faci o idee) și care se credea o mare divă. Mai târziu aveam să aflu că este și o maaaare pupincuristă, mai ales când managerul a făcut o ședință și m-a dat drept exemplu pentru rezultatele din luna respectivă, deși ele două erau mai vechi decât mine acolo. Umilința supremă a fost când m-a chemat tipul la biroul lui într-o zi (era vineri, săptămâna următoare veneau niste traineri din Anglia, sa ne învețe cate ceva) și mi-a spus așa: "Silvia, e ora 4. Uite, îți dau voie sa pleci mai devreme cu o oră, sa te duci acasă, sa te speli si luni când vii la birou sa fii curată, mai ales că avem și invitați". Am rămas total șocată iar alea doua jubilau de fericire in spatele biroului mare. Băieții erau super de treabă, dar fetele....Când era ora de pauză, eu ieșeam singură sa mănânc in zonă, restul ieșeau în gașca și cam atât. După 2 luni, uram locul ăla însă renovam casa și nu-mi permiteam sa plec de acolo, bănuții respectivi ne prindeau la fix in 2015. O lună mai târziu, sunt prima care sunt dată afară, pe motiv că firma se va închide, că au probleme cu banii, etc (între timp s-a dizolvat tot și nu mai exista nimic acolo). Sincer îți spun, când am pășit afară din biroul ăla, nu știam dacă sa râd sau sa plâng
Am zis sa incerc și customer service in IT....5 luni mai târziu făceam atacuri de panică doar cand mă duceam spre birou, pentru că acolo era un bully-ing public. De exemplu, eu întrebam ceva (nu sunt un om tehnic, nu mi se potrivește, așa că am plecat și de acolo) și tl-ul, in loc sa vina să-mi explice, spunea în gura mare: Ia uitați ce m-a întrebat Silvia. Cine știe radpusnul la întrebare?"dar pe un ton de batjocură, ca și când eram ultima proastă de care râdeau toți. Colegii erau super de treabă dar tl-ul și managementul....de tot rahatul. Într-o seară am ajuns acasă (lucram după-amiaza până la 10-12 noaptea) plângând cu sughițuri, m-au făcut cu ou si cu oțet spunându-mi că eu nu știu engleză, că sunt praf la tot și cred că mai erau ceva jigniri, dar le-am uitat. Tot ei au regretat când am plecat și din 2019 se chinuie sa găsească 600 de oameni pt sediul din Constanța. Clientul era american, apropos. Între timp, am aflat că toată echipa din care facusem parte și-a dat demisia din cauza asta. Cu 2 luni înainte de pandemie, am lucrat tot pe reclamatii, dar de data asta ale celor care aveau avioane întârziate, etc. Acolo, printre o colegă de pe proiectul cu turismul, cu care și acum mă înțeleg foarte bine, mai erau și 2 tipe care fuseseră tl la firma unde făcusem burn out. Aveau micromanagementul in sânge, la modul la care sistemul de abia mergea, eram la început, șeful îmi dădea ceva de făcut și una din ele îmi ținea mie contul cât de repede mă mișc și ce fac, stând la distanță de câțiva metri de mine. Aveam o bucătărie mică și le aud pe alea doua într-o zi spunând că nu mai pot cu mine, că nu mă mai suportă și fix atunci intru eu in camera respectivă. Brusc, fiecare își fuma țigara și s-a făcut liniște. Eu m-am purtat normal și ele au rămas cu dubiul daca le-am auzit conversația sau nu 😂 Vine pandemia, in 2022 găsesc un proiect la aceeași firmă cu turismul, fast forward vara lui 2023, al treilea proiect pe care lucram se muta in Costa Rica din motive economice (a fost unul din 2021-2022 și altul 2022-2023). De atunci îmi caut de lucru, un job care sa fie plătit decent și nu toate mizeriile. Chiar azi am avut un interviu cu o agenție mare de turism care nu avea nici o problemă cu mine până când a venit vorba de bani. Brusc, cum am cerut conform pregătirii mele+experiență, eu pt ei nu mai aveam experiență, nu mai eram ok. Și tot persoana cu care am avut interviul a ținut să precizeze că păream interesată la telefon de job.... Citisem că dacă ceri mult, vor incerca sa te intimideze, dar daca știi ce vrei din start, ramai pe poziții fara astfel de scenarii, așa că nu le-a mers cu mine. Între timp, aștept ca o alta colegă cu care am lucrat pe proiectul cu turismul sa mă ajute cu un post in compania unde lucrează ea, de acasă. Unde au salarii bune și o mulțime de beneficii.
Te am ascultat și am rămas impresionată că totuși ai stat ceva timp printre , hiene"! Dar a fost o experiență cred, și ai avut de învățat! Știam ca nu mai ești acolo și ca ești bine în alta parte ! Succes ❤
Apoi, job-uri de mall unde toooate muncitoarele vechi mă vorbeau pe la spate, le stateam in gât, nu eram in stare de nimic până la faza in care, fiind în vânzări, m-am trezit cu un bilețel din partea unui șef de magazin care ceruse păreri pro și contra angajatilor, la adresa mea, și la ambele coloane era trecut faptul că eram sociabila și comunicativă 😂 Sa nu mai spun că tipa care m-a săpat pe la spate a avut nevoie de ajutorul meu pentru că nu era în stare să comunice cu o turistă in engleză, pt niste costume de baie. Bilețelul ala era un fel de ultimatum pt mine (asta după ce stătusem o noapte întreagă cu ei la inventar și aveam o lună de muncă deja) așa că într-o zi m-am dus direct la șeful de magazin și i-am zis că îmi dau demisia. Îl luasem si pe al meu cu mine, sa nu mă trezesc cu surprize😂 Ăluia i-a picat fața și îmi spunea în timp ce se ocupa de acte că "Ei, eu chiar vorbeam cu fetele și spuneau de tine că ești fată bună....". Ce sa vezi, fata aia bună nu este și proasta voastră. Trecem și de asta si ajungem la o firmă de shipping. Tipa cu care am tinut interviul chiar era super profi, venise special din București (eu fiind din Constanța) sa angajeze oameni competenți pt postul de secretariat. Ea m-a plăcut, a rămas să îmi predea viitoarea fostă colegă de acolo procedurile, etc. Toate bune și frumoase, până când într-o zi mă cheamă tipa de la HR in birou și îmi spune că " o vezi pe X? (era acolo o tipă de genul femme fatale, la modul centurista de la haine, machiaj și accesorii; in timp aveam să aflu că fusese combinată cu unul din șefii mari ai firmei). Noi cam așa vrem sa ne fie firma reprezentată și tu nu prea te incadrezi, așa că am hotărât să îți desfacem contractul de muncă." Nu am fost niciodată vreo silfidă dar nici nu aveam 200 de kg (dar da, am kg in plus însă mă îmbracam office, tocuri, machiaj decent, etc). Între timp, erau muncitori care nu-și primiseră salariile și veneau la noi la birou, ieșea cu scandal. Venise ITM-ul peste șeful mare, ăla era închis în birou, a trimis pe cineva să îi dea afară de acolo. Un alt tip căruia îi programam interviurile cu muncitorii tot arunca pastile sa vin cu el prin orașele unde se ducea " sa îl ajut"; eu aveam vreo 26 de ani atunci, el vreo 50 și ceva (vorbim de 2016) și când a venit la birou, am văzut ce libidinos era..... După mine, și-au mai dat demisia încă 2 colege.
Super tare , mi a placut clipul , referitor la Q&A as avea o intrebare : ce calitati apreciezi cel mai mult la o persoana ? Cand este vorba de cineva apropiat tie si cumva prezenta acelei persoane are o greutate in viata ta. Esti o dragalasenie , te pup si inbratisez ! ❤💙🐈⬛
Colegii despre care ai povestit erau englezi? Eu permanent credeam ca englezii is asa de nevinovați, placuti etc., dar nu prea am interacționat cu ei si poate am eu impresie greșita. Eu locuiesc in Anglia, dar vorbesc cam rău engleza si inca nu am un job.
@@Andreeaichim13 nu m-am referit anume la romani. Dar chiar imi era interesant cum is englezii ca oameni, pentru ca inca nu i-am inteles. Multumim de video. Imi plac temele legate de Uk
@@Happylliiffee din experienta mea, am dat și de englezi f ok, și de alții mai puțin ok, ca în fiecare nație. Ce ii caracterizează pe majoritatea în schimb, este acest fake polite, care îți dă cam greu ocazia sa citești ce e în mintea lor. La suprafață toți par f ok, zâmbăreți etc, dar f multi dintre ei în spate au alte gânduri 🤗
![Gucci Mane & Sexyy Red - You Don't Love Me [Official Music Video]](http://i.ytimg.com/vi/j7IBqyFKT4c/mqdefault.jpg)
Trecem și de asta, ajung pe delivery mâncare+customer service+lucrat cu o echipă de băieți pt un grec. Lucram 12-13 ore pe zi, 2 zile cu 2 zile. Aveam un coleg care ura animalele, oamenii, tot. Omul era un mare nesimțit și nu am avut vreo șansă să mă înțeleg cu el (noroc că lucram singuri în birou, in ture). Îmi adusese șeful la birou o pisică și săraca pufoșenie era disperată când mă vedea dimineața, mă aștepta la geam, că asta nu ii lăsa nici apă, nici mâncare, nimic. Șeful, care la început era ok, când era vorba de probleme, ajunsese să mă facă pe mine proastă pe față în timp ce el pleca cu familia in diferite comcedii. Norocul meu au fost echipa de băieți (cu excepția unuia) care erau mereu de partea mea și mă ajutau când exista ceva nașpa. Îmi amintesc că într-o lună, era 11 noaptea, mai aveam 50 de bani in buzunar și era zi de salariu. Șeful meu se făcuse că plouă toată ziua și l-am sunat sa îmi aducă salariul, pentru că efectiv nu aveam cu ce să mă întorc acasă din mijlocul orașului (mai era și iarnă). A venit nervos și mi-a dat toți banii pe care ii avea la el în ziua aia ei și nici măcar nu era salariul întreg. Ei, după faza asta, la scurt timp, mi-am dat demisia. Între timp, afacerea lui a dat faliment, de bine ce se lăuda că făcuse cursuri și facultăți de management. Sa nu mai spun că la prânz, când era cea mai mare nebunie, el se ducea și dormea, că era obosit ducandu-si copii la școală....
Trecem peste, urmează un job mișto, dar și acolo cu provocări din care am învățat multe. Am lucrat 2 ani pe parte de reclamații primite de la agenții de turism din toată lumea. Erau clienți care țipau, agenții cu tot felul de pretenții. A fost solicitant dar frumos. In pandemie m-au angajat iar pe 2 proiecte, remote. Încă pastrez legătura și acum cu câteva persoane 😊 A fost o echipă mișto.
Pleacă proiectul ăsta în Mallorca, găsesc de lucru la o companie care este in UK, se ocupă de calculat impozite și alte cele pt românii de acolo. Companie înființată de o româncă plecată acolo. Eu eram pe partea de customer, VAT, mail-uri, răspuns la telefoane. Toate bune și frumoase până vine managera de departament în România și începe un micromanagement și un mod de a-mi explica lucrurile de parcă eram ultima proastă. Câteva luni mai târziu, mă duc la ea și îi spun că îmi dau demisia. Ea mă ia într-un birou separat și începe să-mi povestească viața ei și cum a luat-o ea de la zero în UK, etc....Nu m-a impresionat cu nimic faptul că ea acum regreta decizia mea, eu tot am plecat. Tot aici lucra pe atunci și mama finutei noastre, dar în altă zonă (între timp, nici ea nu vrea sa mai audă de ei).
Super fain clipul!
Îți vine foarte bine machiajul.
❤
Mulțumesc 🥰
Multumesc ca împărtășești experientele tale cu noi 👏👏
Foarte frumos machiajul!
Mi a-și dori să văd și colecția ta de make-up pe viitor!😗😗
O sa fac un clip curând ❤️
Stiiiiu că ți-am scris romane și apreciez că ai citit tot insa am lăsat toate astea aici pentru a-ți spune sa fii mereu precaută când vine vorba de oameni, de job, de condițiile de muncă, etc. Pe mine m-au calit mult toate astea și vorba unei prietene "tu deja le miroși" însă trebuie sa recunosc că are dreptate. Sa-ti ceri mereu drepturile de angajat, sa ți le cunoști foarte bine și să ai mare grija la oameni, in general. Eu prefer sa stau la distanță decât să mă arunc în fața, pentru că nu se știe niciodată ce se poate întâmpla iar oamenii care chiar vor să-ți facă cu adevărat un bine sunt foarte puțini.
Ai grija de tine și întotdeauna să fii mereu genul de om care merge pe principiul primul venit, primul servit, când vine vorba de cerut libere și vacante. Crede-mă că ceilalți nu se vor gândi la tine când își vor cere drepturile sau vacanțele, oricât de prieteni ți-ar fi.
Te îmbrățișez cu drag și daca vreodată crezi că te pot ajuta cu vreun sfat in privința oamenilor, sunt aici 🤗
In primul rand vreau sa îți mulțumesc pentru ca ți-ai luat din timpul tău sa îmi lași aceste comentarii ❤️
În al doilea rand îmi pare rău că ai trecut prin toate astea, oameni de nimic sunt peste tot din păcate și cred ca într-o oarecare măsură fiecare din noi ne-am lovit de astfel de mizerii. Dar trebuie sa luam din toate aceste întâmplări ceva bun, și anume sa tragem concluzii, sa deschidem ochii mai mari pt următoarele dați și sa ne "călim".
Clar și pe mine m-au transformat aceste situații într-o persoana mult mai precauta și mai rezervata in ceea ce privește colegii de munca și nu numai, orice om ce intra în viata mea.
Te pup ❤️
@@Andreeaichim13 In mod sigur am învățat ceva din tot dar fiind o fire pozitivă, iau lucrurile bune din orice experiență; in unele cazuri chiar și oamenii buni de acolo 😊
Sa știi ca am făcut-o cu drag, poate mai sunt persoane care pot învăța din experiențele altora (nu am vrut sa dau numele companiilor pentru că în mod siiigur se crea aici un adevărat chat 😂) și trag niste concluzii din ele.
De abia aștept următorul clip. Ah și uitasem sa îți las un sfat legat de clipul cu labirintul: întotdeauna, cand intri într-un labirint, mergi pe partea stângă ca sa nu te rătăcești și să poți ieși din el. Am pus asta in practică în Amsterdam, într-un labirint asemănător și a funcționat 😊
Pupici 😘
Urâtă experiență......Eu am in jur de 10 ani de muncă (34 de ani, fac 35 anul ăsta) însă am trecut prin muuulte lucruri și am cunoscut multi oameni. Primul job avut undeva in 2012, a fost ok, doar că s-a terminat rapid (era un proiect care trebuia finalizat, practic) după care am ajuns la unul din call center-urile faimoase și cu o reputație negativă între timp (nu voi da numele firmelor, sa nu mă trezesc cu alte surprize, însă și acolo era micro management enorm). La acest job am rezistat 2.5 ani in care am venit din concediul medical și mi-am cerut drepturile salariale, fiind operată, cu o rana deschisă într-o zonă sensibilă (găsiseră ei un motiv să îmi ia bonurile pe luna aia, in lipsa mea insa m-am dus peste ei, direct de pe patul de spital unde mă duceam la pansat, am făcut scandal și brusc au apărut si bonurile de masă), de abia am reușit să îmi iau 2 săptămâni de concediu in toooata perioada asta, dacă mi-am susținut punctul de vedere, am fost mutată fara voia mea la alt etaj și departament, nu cumva sa le deschid ochii și colegilor mei și să iasă vreo revoltă împotriva conducerii, m-am certat fara nici o rușine cu directoarea de acolo, pe banii și pe drepturile mele, am stat peste program, ca după doi ani, sa ajung atât de obosită psihic încât să mă filmeze un coleg cum am adormit cu capul pe birou și cu mana pe mouse in timpul programului. Aveam momente când mă duceam efectiv la toaletă și mi se închideau ochii acolo iar când intrăm in birou, pe baza unei cartele, îmi atrăgea atenția șeful de echipă și mă întreba de ce stăteam mult la baie, că lui 5 minute i se păreau mult.....Nu stiam, dar eram in burn out. Daca mă consulta atunci un psihiatru, mă trece direct pe pastile. Munceam acolo 9 ore uneori, veneam acasă și îmi făceam și dizertația singură după care dormeam câteva ore și a doua zi o luam de la capăt. In final am plecat de acolo, intrând direct in biroul directoarei și întrebând unde pot să-mi dau și eu demisia 😂 In vara acelui an, primesc un plic de la ei, că se făcuse o comisie și eu am fost trecuta cu litera I de la Indisciplina, însă plicul fusese trimis după ce expirase termenul la care sa mă prezint in fața lor.
La următorul loc de muncă am avut manager un englez. Tipul era super de treabă, ne-am înțeles din prima (mai târziu mi-am dat seama că lucrurile erau un pic shady și un băiat deștept învârtea alte lucruri, de fapt). Problema era că în departamentul respectiv erau câteva tipe care nu m-au înghițit deloc. M-am bucurat să vad că tot acolo lucra si o fosta colegă de facultate, de grupa (am terminat engleză-spaniola, la Litere) și am zis că o să fie ok. Doar că....colega mea era mare prietenă cu o tipă care semăna la constituție cu Adele (înainte să slăbească; nu judec dar ca să-ți faci o idee) și care se credea o mare divă. Mai târziu aveam să aflu că este și o maaaare pupincuristă, mai ales când managerul a făcut o ședință și m-a dat drept exemplu pentru rezultatele din luna respectivă, deși ele două erau mai vechi decât mine acolo. Umilința supremă a fost când m-a chemat tipul la biroul lui într-o zi (era vineri, săptămâna următoare veneau niste traineri din Anglia, sa ne învețe cate ceva) și mi-a spus așa: "Silvia, e ora 4. Uite, îți dau voie sa pleci mai devreme cu o oră, sa te duci acasă, sa te speli si luni când vii la birou sa fii curată, mai ales că avem și invitați". Am rămas total șocată iar alea doua jubilau de fericire in spatele biroului mare. Băieții erau super de treabă, dar fetele....Când era ora de pauză, eu ieșeam singură sa mănânc in zonă, restul ieșeau în gașca și cam atât. După 2 luni, uram locul ăla însă renovam casa și nu-mi permiteam sa plec de acolo, bănuții respectivi ne prindeau la fix in 2015. O lună mai târziu, sunt prima care sunt dată afară, pe motiv că firma se va închide, că au probleme cu banii, etc (între timp s-a dizolvat tot și nu mai exista nimic acolo). Sincer îți spun, când am pășit afară din biroul ăla, nu știam dacă sa râd sau sa plâng
Am zis sa incerc și customer service in IT....5 luni mai târziu făceam atacuri de panică doar cand mă duceam spre birou, pentru că acolo era un bully-ing public. De exemplu, eu întrebam ceva (nu sunt un om tehnic, nu mi se potrivește, așa că am plecat și de acolo) și tl-ul, in loc sa vina să-mi explice, spunea în gura mare: Ia uitați ce m-a întrebat Silvia. Cine știe radpusnul la întrebare?"dar pe un ton de batjocură, ca și când eram ultima proastă de care râdeau toți. Colegii erau super de treabă dar tl-ul și managementul....de tot rahatul. Într-o seară am ajuns acasă (lucram după-amiaza până la 10-12 noaptea) plângând cu sughițuri, m-au făcut cu ou si cu oțet spunându-mi că eu nu știu engleză, că sunt praf la tot și cred că mai erau ceva jigniri, dar le-am uitat. Tot ei au regretat când am plecat și din 2019 se chinuie sa găsească 600 de oameni pt sediul din Constanța. Clientul era american, apropos. Între timp, am aflat că toată echipa din care facusem parte și-a dat demisia din cauza asta.
Cu 2 luni înainte de pandemie, am lucrat tot pe reclamatii, dar de data asta ale celor care aveau avioane întârziate, etc. Acolo, printre o colegă de pe proiectul cu turismul, cu care și acum mă înțeleg foarte bine, mai erau și 2 tipe care fuseseră tl la firma unde făcusem burn out. Aveau micromanagementul in sânge, la modul la care sistemul de abia mergea, eram la început, șeful îmi dădea ceva de făcut și una din ele îmi ținea mie contul cât de repede mă mișc și ce fac, stând la distanță de câțiva metri de mine. Aveam o bucătărie mică și le aud pe alea doua într-o zi spunând că nu mai pot cu mine, că nu mă mai suportă și fix atunci intru eu in camera respectivă. Brusc, fiecare își fuma țigara și s-a făcut liniște. Eu m-am purtat normal și ele au rămas cu dubiul daca le-am auzit conversația sau nu 😂
Vine pandemia, in 2022 găsesc un proiect la aceeași firmă cu turismul, fast forward vara lui 2023, al treilea proiect pe care lucram se muta in Costa Rica din motive economice (a fost unul din 2021-2022 și altul 2022-2023).
De atunci îmi caut de lucru, un job care sa fie plătit decent și nu toate mizeriile. Chiar azi am avut un interviu cu o agenție mare de turism care nu avea nici o problemă cu mine până când a venit vorba de bani. Brusc, cum am cerut conform pregătirii mele+experiență, eu pt ei nu mai aveam experiență, nu mai eram ok. Și tot persoana cu care am avut interviul a ținut să precizeze că păream interesată la telefon de job.... Citisem că dacă ceri mult, vor incerca sa te intimideze, dar daca știi ce vrei din start, ramai pe poziții fara astfel de scenarii, așa că nu le-a mers cu mine.
Între timp, aștept ca o alta colegă cu care am lucrat pe proiectul cu turismul sa mă ajute cu un post in compania unde lucrează ea, de acasă. Unde au salarii bune și o mulțime de beneficii.
Te am ascultat și am rămas impresionată că totuși ai stat ceva timp printre , hiene"! Dar a fost o experiență cred, și ai avut de învățat! Știam ca nu mai ești acolo și ca ești bine în alta parte ! Succes ❤
Mulțumesc🥰
E plin de "hiene" peste tot 😔 e bine sa fii precaut, pentru ca oamenii sunt f invidiosi si rai si unii sunt capabili de orice ca sa ajunga in top🙃😳
Apoi, job-uri de mall unde toooate muncitoarele vechi mă vorbeau pe la spate, le stateam in gât, nu eram in stare de nimic până la faza in care, fiind în vânzări, m-am trezit cu un bilețel din partea unui șef de magazin care ceruse păreri pro și contra angajatilor, la adresa mea, și la ambele coloane era trecut faptul că eram sociabila și comunicativă 😂 Sa nu mai spun că tipa care m-a săpat pe la spate a avut nevoie de ajutorul meu pentru că nu era în stare să comunice cu o turistă in engleză, pt niste costume de baie. Bilețelul ala era un fel de ultimatum pt mine (asta după ce stătusem o noapte întreagă cu ei la inventar și aveam o lună de muncă deja) așa că într-o zi m-am dus direct la șeful de magazin și i-am zis că îmi dau demisia. Îl luasem si pe al meu cu mine, sa nu mă trezesc cu surprize😂 Ăluia i-a picat fața și îmi spunea în timp ce se ocupa de acte că "Ei, eu chiar vorbeam cu fetele și spuneau de tine că ești fată bună....". Ce sa vezi, fata aia bună nu este și proasta voastră.
Trecem și de asta si ajungem la o firmă de shipping. Tipa cu care am tinut interviul chiar era super profi, venise special din București (eu fiind din Constanța) sa angajeze oameni competenți pt postul de secretariat. Ea m-a plăcut, a rămas să îmi predea viitoarea fostă colegă de acolo procedurile, etc. Toate bune și frumoase, până când într-o zi mă cheamă tipa de la HR in birou și îmi spune că " o vezi pe X? (era acolo o tipă de genul femme fatale, la modul centurista de la haine, machiaj și accesorii; in timp aveam să aflu că fusese combinată cu unul din șefii mari ai firmei). Noi cam așa vrem sa ne fie firma reprezentată și tu nu prea te incadrezi, așa că am hotărât să îți desfacem contractul de muncă." Nu am fost niciodată vreo silfidă dar nici nu aveam 200 de kg (dar da, am kg in plus însă mă îmbracam office, tocuri, machiaj decent, etc). Între timp, erau muncitori care nu-și primiseră salariile și veneau la noi la birou, ieșea cu scandal. Venise ITM-ul peste șeful mare, ăla era închis în birou, a trimis pe cineva să îi dea afară de acolo. Un alt tip căruia îi programam interviurile cu muncitorii tot arunca pastile sa vin cu el prin orașele unde se ducea " sa îl ajut"; eu aveam vreo 26 de ani atunci, el vreo 50 și ceva (vorbim de 2016) și când a venit la birou, am văzut ce libidinos era..... După mine, și-au mai dat demisia încă 2 colege.
Super tare , mi a placut clipul , referitor la Q&A as avea o intrebare : ce calitati apreciezi cel mai mult la o persoana ? Cand este vorba de cineva apropiat tie si cumva prezenta acelei persoane are o greutate in viata ta. Esti o dragalasenie , te pup si inbratisez ! ❤💙🐈⬛
Pupici 🥰
minunat
Salutare❤😊🎉.
Colegii despre care ai povestit erau englezi? Eu permanent credeam ca englezii is asa de nevinovați, placuti etc., dar nu prea am interacționat cu ei si poate am eu impresie greșita. Eu locuiesc in Anglia, dar vorbesc cam rău engleza si inca nu am un job.
Englezi marea majoritate da. Niciunul roman, dacă acolo voiai sa bați cu întrebarea 😅
@@Andreeaichim13 nu m-am referit anume la romani. Dar chiar imi era interesant cum is englezii ca oameni, pentru ca inca nu i-am inteles. Multumim de video. Imi plac temele legate de Uk
@@Happylliiffee din experienta mea, am dat și de englezi f ok, și de alții mai puțin ok, ca în fiecare nație. Ce ii caracterizează pe majoritatea în schimb, este acest fake polite, care îți dă cam greu ocazia sa citești ce e în mintea lor. La suprafață toți par f ok, zâmbăreți etc, dar f multi dintre ei în spate au alte gânduri 🤗
@@Andreeaichim13 multumesc de părere sincera
Doamne, asta cu “mâncătoria” am crezut ca e doar la noi în Romania😮
Ohoo, nu, este peste tot cred 🤣