HRISTOS A ÎNVIAT DRAGI MEI CREȘTINI ORTODOCȘI BUNUL DUMNEZEU ȘI MAICA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ȘI ÎMPĂRATUL NOSTRU CEL PREAPUTERNIC ȘI TOȚI SFINȚII NOȘTRI PĂRINȚI SĂ NE PĂZEASCĂ SFÂNTA NOASTRĂ BISERICA ORTODOXĂ SINGURA CREDINȚĂ ȘI RELIGIE BUNĂ ȘI DREAPTĂ ȘI UNICĂ MÂNTUITOARE ȘI SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCA DE ERETICI ȘI SECTANȚII ȘI SPURCATELE LOR EREZII ȘI SPURCATELE LOR SECTE ȘI SPURCATELE LOR ÎNVĂȚĂTURI DRĂCEȘTI SATANICE BLESTEMATE PENTRU CĂ EI NU VOR SĂ SE MÂNTUIASCĂ DAR NICI PE ALȚII NU I LASĂ SĂ SE MÂNTUIASCĂ.
Detașarea de lume, smerenia, da. Dar as adauga ca Dumnezeu nu vrea sa schimbe cauzalitatea lumii, curgerea ei în virtutea libertății omului. Omul cu libertatea lui are dreptul sa decidă în contextul lui temporal. Nu strica feciorii, nu intineaza, cere ingaduita Mariei care acceptă. Așadar omul e liber dar totodată răspunde de deciziile lui. Pentru ca de asemenea, numai în libertate omul se poate dărui cu inima lui Dumnezeu, numai în libertate conștientă și responsabilă poate fi înfiat. Cei ce refuza sau urăsc binele lui Dumnezeu, neimpus, nefortat, își pregătesc iadul creat de ei înșiși în veșnicie căci Dumnezeu, nepartinitor, va învia pe toți la sfârșitul veacurilor.
Cuvântul a fost spus exclusiv în contextul frățimii monahale care au acceptat o viețuire strictă pentru a dobândi țelul (mai presus decât îngerii - căci ei nu au trup)
@SiLin12 asta am înțeles. Cu asta am început. Ma interesează totuși cum gândește /judecă Dumnezeu în diverse contexte. Rulau niște treburi în Israel când Hristos s a născut. Nu a vrut sa le tulbure. Mai mult, se folosește de situații. Pestera, animalutele, fânul sunt naturale, bune în simplitatea lor. Crinul e mai frumos decât mătasea. Libertatea omului, chiar și în rău este lăsată sa se manifeste. Mucenicii, cei prigoniti știu dar o transforma în binecuvântare. În probare a cunoașterii transcendente, atestare faptică. Dreptatea și discernământul, adică deosebirea duhurilor, ratiunilor sunt călăuze spre cunoaștere, adevăr. Cel ce cunoaște adevărul, staruieste în el, e făcut liber de materie, patimi, acțiuni greșite, temeri, este adus la desăvârșire și făcut neclintit cum Petru zice. Semnul este când poți spune ca nimic al satanei nu se mai găsește în om. Hristos a spus asta despre sine, înainte de rastignire. Cred ca sunt sfinți care au ajuns înainte sa moară la aceasta. Puțini. De aceea, declararea unui om ca sfânt presupune discernământ duhovnicesc brici, semne clare, intreite de la Dumnezeu, nu emulatii populare indoielnice. Altfel, facem rău omului îmbunătățit, râd dracii de noi și ignoranță noastră. Bine ca nu răspund eu de asta.
❤❤❤
❤ HRISTOS SE NAȘTE!!?❤ SĂRBĂTORI BINECUVÂNTATE ❤
Minunat ❤️
HRISTOS A ÎNVIAT DRAGI MEI CREȘTINI ORTODOCȘI BUNUL DUMNEZEU ȘI MAICA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ȘI ÎMPĂRATUL NOSTRU CEL PREAPUTERNIC ȘI TOȚI SFINȚII NOȘTRI PĂRINȚI SĂ NE PĂZEASCĂ SFÂNTA NOASTRĂ BISERICA ORTODOXĂ SINGURA CREDINȚĂ ȘI RELIGIE BUNĂ ȘI DREAPTĂ ȘI UNICĂ MÂNTUITOARE ȘI SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCA DE ERETICI ȘI SECTANȚII ȘI SPURCATELE LOR EREZII ȘI SPURCATELE LOR SECTE ȘI SPURCATELE LOR ÎNVĂȚĂTURI DRĂCEȘTI SATANICE BLESTEMATE PENTRU CĂ EI NU VOR SĂ SE MÂNTUIASCĂ DAR NICI PE ALȚII NU I LASĂ SĂ SE MÂNTUIASCĂ.
Detașarea de lume, smerenia, da. Dar as adauga ca Dumnezeu nu vrea sa schimbe cauzalitatea lumii, curgerea ei în virtutea libertății omului. Omul cu libertatea lui are dreptul sa decidă în contextul lui temporal. Nu strica feciorii, nu intineaza, cere ingaduita Mariei care acceptă. Așadar omul e liber dar totodată răspunde de deciziile lui. Pentru ca de asemenea, numai în libertate omul se poate dărui cu inima lui Dumnezeu, numai în libertate conștientă și responsabilă poate fi înfiat. Cei ce refuza sau urăsc binele lui Dumnezeu, neimpus, nefortat, își pregătesc iadul creat de ei înșiși în veșnicie căci Dumnezeu, nepartinitor, va învia pe toți la sfârșitul veacurilor.
Cuvântul a fost spus exclusiv în contextul frățimii monahale care au acceptat o viețuire strictă pentru a dobândi țelul (mai presus decât îngerii - căci ei nu au trup)
@SiLin12 asta am înțeles. Cu asta am început. Ma interesează totuși cum gândește /judecă Dumnezeu în diverse contexte. Rulau niște treburi în Israel când Hristos s a născut. Nu a vrut sa le tulbure. Mai mult, se folosește de situații. Pestera, animalutele, fânul sunt naturale, bune în simplitatea lor. Crinul e mai frumos decât mătasea. Libertatea omului, chiar și în rău este lăsată sa se manifeste. Mucenicii, cei prigoniti știu dar o transforma în binecuvântare. În probare a cunoașterii transcendente, atestare faptică. Dreptatea și discernământul, adică deosebirea duhurilor, ratiunilor sunt călăuze spre cunoaștere, adevăr. Cel ce cunoaște adevărul, staruieste în el, e făcut liber de materie, patimi, acțiuni greșite, temeri, este adus la desăvârșire și făcut neclintit cum Petru zice. Semnul este când poți spune ca nimic al satanei nu se mai găsește în om. Hristos a spus asta despre sine, înainte de rastignire. Cred ca sunt sfinți care au ajuns înainte sa moară la aceasta. Puțini. De aceea, declararea unui om ca sfânt presupune discernământ duhovnicesc brici, semne clare, intreite de la Dumnezeu, nu emulatii populare indoielnice. Altfel, facem rău omului îmbunătățit, râd dracii de noi și ignoranță noastră. Bine ca nu răspund eu de asta.