Fecioara | Poezie scrisă și recitată de Costache Ioanid

Fecioara
Aducând pe umeri vasul plin,
cobora fecioara pe cărare.
Mângâia în treacăt flori de crin,
asculta un murmur de izvoare.
Se uita cum zboară porumbei,
cum se-aruncă slavă ciocârlia.
Și simțea arzând în pieptul ei
dorul întâlnirii cu Mesia.
O, de-ar fi o scară către cer,
o cărare printre nori, departe!
S-ar sui și-ar sta într-un ungher
să privească viața fără moarte...
S-ar sui!...Dar totuși pe pământ
sunt atâtea răni, sunt legăminte,
sunt bătrânii ei cu suflet frânt...
sunt...doi ochi...ce-i stăruiesc în minte.
Iosif...Iosif....arc de curcubeu
peste cerul viselor curate!
Iosif!...Iosif...îi șopteau mereu
crengile de vânturi legănate....
Și fecioara cobora încet.
Iar în văi, unde sfârșea livada,
se zărea, în vechiul Nazaret,
o căsuță albă ca zapada...
În cămara dintre meri răzleți
lângă patul cu pânzeturi ninse,
între suluri sfinte de profeți,
sub lumina candelei aprinse,
cu evlavia păstrată din străbuni,
în genunchi plecându-se fecioara
înălța duioase rugăciuni
ce umpleau de-nfiorări cămara.
Dar deodată... iat-o fără glas...
Ce oștean alături i se-arată?
Ușa doar e cu zăvorul tras
și fereastra, bine ferecată.
Cu o față cum în lume nu-i,
un străin în zale o privește.
Ce luceferi sunt în ochii lui!
Ce izvoare-n glas când îi vorbește!
"Pace ție, cea primită-n har!
Domnul e cu tine-n veșnicie!
Binecuvântată ești tu dar
și aleasă-ntre femei, Marie!"
Tulburată ea privi acum,
neștiind ce trebuie să creadă.
Nu putea-nțelege nicidecum
Ce virtuți îi stau în cer dovadă?
"Nu te teme!" îngerul vorbi.
"Dumnezeu te-a îndrăgit nespus.
Iată... un copil vei zămisli
și-I vei pune numele Isus!...
Singur El născut din Dumnezeu
Înainte de-a fi cer și soare,
va primi și va păstra mereu
tronul lui David peste popoare!"
Cum? Pe ea? O floare-ntr-un ungher..
Chiar pe ea Cel Veșnic o alege?
Ea să nască-un fiu venit din cer?
Ea să legene Eternul Rege?
Ce-ndurări! Ce glorios cuvânt!
Însă... vai!... lui Iosif....cum să-i spună?
Nu va fi pe lume niciun sfânt
să nu vadă-n spusa ei minciună.
"Cum să-i pot vorbi, cu ce-nțeles,
că nu-i sunt nicicum necredincioasă?
Cum să-i spun că Tatăl m-a ales?
ca să fiu a cerului mireasă?
Ce logodnic, cât ar fi de bun,
ar putea s-alunge îndoiala?
Floarea când rodește, cum să-i spun
că-și păstrează în ascuns petala?"
Vai, ce slavă...care apasă greu!
Ce cunună...de dureri tăcute!
Ea va naște-un Prunc din Dumnezeu,
dar cu prețul dragostei pierdute.
Lung privi afară lăcrimând.
Mai ușor ar fi primit să moară.
"Cum se va-ntâmpla?" șopti ea blând,
"Căci sunt singură și sunt fecioară.
"Duhul Sfânt asupra-ți va veni
ca lumina flăcării din sfeșnic.
De aceea Fiul tău va fi
Fiul Dumnezeului cel veșnic!"
"O, Stăpâne, iată roaba ta.
Facă-mi-se după cele spuse!"
Și plecă îndată de la ea
îngerul, așa cum apăruse.
Plângi, Marie! Candela s-a stins.
Cad la geamuri flori de primăvară.
Slava ce se dă din Necuprins
nu-i lipsită-n lume de ocară.
Mulți de-acum prin veacuri te-or huli,
Împietriți ca-n zilele lui Noe;
pe când alții, făr-a te iubi,
te vor face idol, fără voie.
Însă crinii albi ce i-ai iubit,
gingașele jocuri de izvoare,
munții ce-i priveai în nesfârșit
peste țărmuri de albastră mare,
zorii cei părtași la suferinți,
stelele în goană pe orbită,
îngerii și cetele de sfinți,
toate-n veci ți-or spune: Fericită!
*
Fericiți cei care-n lume plâng
și primesc pentru Isus ocară!
În eternul fericirii crâng,
vor trăi eterna primăvară!

[@dumitruvacariu8518]

Frumos prezinta autorul si minunat. Dumnezeu sa fie binecuvintat in veci. lauda Tatălui și Domnului isus pentru că ne -a strămutat in Imparatia Fiului. Aici împreună cu Biserica celor intii născuți cunoastem frumusetea Domnului intr-o lumină cereasca. Aici ne pregătim pentru intilnirea cu Mirele, pina in ziua cind Va fi privit cu uimire in sfintii Săi.In curind in Casa Tatălui va răsuna cintare care nu a mai fost cintata niciodată. Iar bucuria împletită cu uimirea va fi limpede... cea mai înaltă stare pe care Dumnezeu poate să-i acorde unei ființe.Si Duhul si Mireasa zic... VINO.

[@elisabetapopescu5442]

Mulțumiri...!
Frumusețe, sensibilitate, adevăr, zidire, har, bucurie, încântare..!!!