10 semne că PĂRINȚII tăi sunt IMATURI EMOȚIONAL
HTML-код
- Опубликовано: 7 сен 2024
- Seria de dezvoltare personală începe cu 10 semne că părinții tăi probabil sunt imaturi emoțional. Sper să te ajute clipul, să îți placă, să-l dai mai departe și să-mi lași o părere!
Episodul 2: Cum te "strică" părinții imaturi emoțional - bit.ly/2E97j6P
INSTAGRAM: / the_annemarie
Susține munca mea cu bani de ☕: / vloguldemarti
Clipuri de dezvoltare personală & psihologie: bit.ly/2WDSrU1
Pun un clip în fiecare Marți și uneori și Vinerea, așa că dacă nu ești deja abonat, dă click aici și hai să ne împrietenim / msannegreen
Dă-mi un follow pe INSTAGRAM și uită-te la INSTA STORIES, pentru LIVE updates zilnic: @the_annemarie
Ne vedem pe pagina de Facebook a Vlog-ului de Marți: / annevlog și pe blogul personal, theannemarie.ro/
Cred că majoritatea celor născuți după 90 au bifat cel puțin o caracteristică menționată în acest clip. Probabil este un issue la nivel general, în foarte multe cazuri am auzit de clasicul "Ar trebui să zici merci că eu nu te bat cum m-au bătut pe mine ai mei". Da, nu ne-ați bătut, dar ne-ați distrus psihic, mulțumim. :D
Cam așa, da. Și nici fără bătaie nu am scăpat toți. Și să nu vorbim de generațiile de dinainte de 90, care nu au avut de unde să aibă parte de educație emoțională.
Ne revenim și aici în Est, încet, încet.
@@MsAnneGreen Exact. Să sperăm ca măcar generația copiilor noștri să nu aibă vreodată parte de așa ceva, și "noi" să fi învățat ceva din comportamentul toxic de care am avut parte.
Deci din '80 pana in '90 doar a disparut bataia?🤦♀️ Sper ca noile generatii o duc mai bine si parinti au renuntat la manipularile psihologice.
Eu sunt foarte de acord cu opinia ta. Insa pana la urma si ei au preluat de la parintii lor, principii, credinte sau diferite forme despre cum se cresc copiii....Tind sa cred ca e un dezechilibru de "sistem", care vine peste generatii..plus ca nu aveau atat de multe informatii, cum avem noi acum. Avand in vedere lupta de supravietuire care se ducea acum ceva ani, probabil ca nu mai aveau timp sa se gandeasca daca fac bine sau nu, sau poate nu aveau nici notiunile necesare...si uite asa s a transmis asta, voit sau nu, din generatie in generatie...de unde rezulta oameni adulti, cu multe insecuritati, frici, dezechilibre..
@@etaB281 asta nu inseamna ca cercul vicios trebuie scuzat. Trebuie sa fim constienti de motivele traumelor noastre si sa le vindecam inainte de a avea copii. Iar faptul ca realizam cum sunt parinti nostri este primul pas de vindecare.
Le-am trimis asta parintilor mei crezand ca o sa trag un semnal de alarma, insa din potriva. Acestia au venit la mine spunandu-mi ca defapt un parinte imatur este unul care nu ii poate oferi copilului un trai de viata bun (pe plan material), spunand asta mi-au aratat ca nu au inteles mesajul videoclipului si ei tot cred ca sunt zeii planetei doar pt ca sunt parinti. Au avut o reactie agresiva doar pt ca le-am aratat ca defapt nu isi fac treaba bine si au venit cu vechiul ,,daca iti faceam si eu cum imi faceau mie ai mei...'' aratand exact comportamentul unui parinte imatur emotional.
Îmi pare rău, dar dacă sunt imaturi emoțional și ai recunoscut semnele, era de așteptat.
Nu ai decat sa nu intri in polemica cu ei, si sa ii respecti ca parinti, dar cam atat, sa ii tii la distanta
Nu poti sa mergi la persoane ( indiferent de gradul de rudenie sau prietenie) sa le arunci in fata defectele, daca tocmai ce ai aflat ca sunt lipsiti de empatie. Vor respinge instant si cumva te vor scoate vinovat. Un psiholog ar ajuta dar asta inseamna sa si doreasca ei o schimbare. Multa rabdare!
Trebuie înțeleși și ei oarecum...sunt oameni frustrați, limitați. Știi cum e, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere.
Dacă ei sunt proști, imaturi, și-au construit creierul că gândesc în așa manieră.
Tot ce pot să îți spun eu este
Curaj, vei scăpa într-o zi
Te înțeleg perfect, asta ni se intampla la majoritatea dintre noi...
1.Tata
2.Mama
1.Cu tata e totul okay, e mult mai batran dar ma intelege si imi da pace, nu ma bate la cap
2.Mama ? Fereasca Dumnezeu de asa ceva pe pamant . O urasc si n-o suport
Am 21 de ani (nu beau, nu fumez,nu prea am prieteni, nu merg in cluburi , fac facultate in IT si am o relatie de cativa ani ) si ea inca incearca sa ma controleze.(nu mai e generatia aia ca mergi la munca de la 16 ani . Daca fac facultate imi e mult mai usor sa economisesc stand cu ei) .
- Daca am prieteni pe fata este de nota 20 cu ei, ii serveste cu orice si e cea mai cool mama . Pe la spate e un sarpe.
- Daca vin persoane noi in viata mea [ prietene noi sau colege de la facultate ] primul lucru care ma intreaba "care e numele de familie?" si al doilea " unde lucreaza parintii ei?"
- Mereu incearca sa il convinga pe iubitul meu sau pe mama lui si cunoscutii lui ca apoi sa ma convinga pe mine sa ma deschid ei si sa vorbesc cu ea .
- Nu am intimitate , de niciun fel . Si la baie intra peste mine fie ca fac dus sau nu . Daca o inchui cu cheia imi zice ca suntem femei si ca " ce ai tu am si eu , n-ai de ce sa te feresti de mine " .
- Mereu cand se afla in jurul meu mi se plange de tata
- Mereu imi comenteaza tot ce prinde si tot ce poate, de absolut orice
- Daca stau pana tarziu(12+) la pc/telefon imi spune seara de seara ( si nu exagerez , nu stiu cum de n-o doare gura ) " Ar fi cazul sa termini / Ar trebui sa iesi etc.. " Mereu aceleasi fraze, n-am ascultat-o niciodata si inca continua .
- Daca ies afara cu o prietena ( ca numai cu fete ies ) ma suna de 20 de ori , vrea sa ii dau verdictul si raportul ca unde merg si ce fac
- Daca doresc sa ma angajez undeva ori am ganduri de viitor , cum ar fi sa ma mut , incearca sa imi bage pe gat ca e dificil sa muncesti si ca " unde sa mergi tu sa muncesti asa devreme??!" " Vai da ce mare responsabilitate este ! " . Cu alte cuvinte ma tine in lanturi
- Ea nu are prieteni , si-a taiat toate legaturile cu oamenii din jur
- E mereu posesiva , nu suport ganduri negative CONSTANT in jurul meu
- Inca de cand eram mica (5 ani+ ) ca incearca sa ma faca sa ma folosesc de oameni prin textele "Stai langa cea/cel care ii cel mai bun din clasa/care are note cele mai bune" , cu alte cuvinte pe cei care erau mai mediocrii trebuia sa ii dau deoparte , sa ma invart doar in jurul celora bogati si cu multa carte , de parca ceilalti ar fi gunoaie si nu ar merita ajutorul si atentia mea.
- La 21 de ani nu ma lasa sa dorm la nimeni acasa (prietene / rude ) ." Ce? Tu n-ai unde dormi ???" La iubitul meu daca e sa dorm mereu comenteaza " Tu te-ai invitat????" [ de parca as fi curva sau ar fi ceva gresit ]
- Nu am voie sa stau afara pana tarziu (12-1) deoarece pe EA o sa o vorbeasca lumea de mine , ca sunt " pasare de noapte aka curva "
- Se plange la toata strainii de problemele ei
- Nu e deschisa la nimic din tot ce se intampla in generatia asta , totul este daunator si prost .
- Inca e genu de om care crede ca daca spui prietenilor ce ti-ai cumparat, sau ce telefon ai/aparatura , vine X si Y la tine acasa si te bate si te fura .
+ multe altele
Cum sa nu urasti asa om ? Nu veniti la mine cu texte ca e parintele meu . Daca nu stii sa te comporti cu un copil , ca parinte, atunci foloseste dracului prezervativ.
Habar n-ai cat de mult te poate influenta astfel de energie si comportament .
Descrierea mamei tale se potrivește la fix cu mama prietenei mele. Mama ei se comporta și îmi vorbește frumos, dar cu fica ei e un "șarpe". Faza cu intratul în baie peste ea o pățește mereu, iar dacă încuie ușa și sta puțin mai mult vine și o întreabă ce tot face acolo. De dormit la mine nu s-a întâmplat, venea cu aceeași replica "tu n-ai unde sa dormi/te-ai invitat singura" . Sincer îmi pare foarte rău pentru cei cu părinți de genu, cu siguranță sunt mai mulți. Știi, probabil mamele de tipul asta au niște probleme foarte mari cu ele înseși. Știu ca mama prietenei mele i-a spus o data ca e în depresie. Deci probabil de acolo se trag toate.
Imi pare rau pentru ca ai trecut prin asta. Incerca sa vorbesti cu ea despre asta
Am un singur sfat: FUGI! Nu mai locuii cu ea, ia un job, pune limite clare. E foarte greu emotional la inceput dar dpdv practic nu e greu absolut deloc. Am rupt o relatie foarte asemanatoare de a ta acum cativa ani. De atunci pot spune ca viata mea sa imbunatatit incredibil de mult.
@@h2oaciana incerc sa fac ce pot ..momentan depind financiar de ei
@@Madzilla te inteleg. Dar faptul ca te descurajeaza sa te angajezi e un semn clar ca se foloseste de aceasta dependenta financiara. Uar daca te uiti doar la cariera si oportunitate de a avea un job misto dupa ce termini studiile, experienta conteaza, chiar daca joburile pe care le poti avea acum nu platesc bine.
Sincer, mă doare inima când văd cât de multe persoane sunt în comentarii (și în general)care au aceste probleme, dar în același timp parcă este în mine și un sentiment de fericire să știu că nu sunt singură în asta.
Este și mai greu să suporți problemele legate de părinți când ești un adolescent și în mare parte supraviețuirea depinde de ei.
I'm sending virtual hugs to all of you and wish you the best🥰♥️
Vreau sa i trimit asta mamei. Nu poate sa inteleaga cate traume am dezvoltat din cauza ei si felului in care m a crescut
Și se poate să nu înțeleagă nici acum, dacă gradul de imaturitate emoțională e mare, riști să se enerveze și s-o ia foarte personal. Urmărește clipul ca să înțelegi cum funcționează un părinte imatur emoțional și mai gândește-te :)
@@MsAnneGreen mda, am revenit dupa ce m am uitat. Are aproape toate simptomele si da, am incercat sa vorbesc cu ea despre anumite probleme dar nu, ea niciodata nu este de vina pentru ca a avut si ea probleme in viata. La fel, gelozia pe prietenii si iubitul meu etc. Faptul ca eu sunt persoana vinovata pentru ca am avut o relatie abuziva (nu spun, am avut o parte din vina dar consider ca o mare parte din lucrurile care m au impins in directia aia au fost traumele din copilarie) si mereu imi este amintita treaba asta. Mi a fost sugerat sa intrerup legatura o perioada si fix asta o sa fac. Mama e foarte protectiva si vrea sa ma intretina pana termin facultatea dar sa fiu sincera nu mai suport controlol asta si hiper protectivitatea asa ca i am zis in fata ca o sa ma apuc sa dau meditatii si o sa mi iau un job pe perioada asta ca sa ma pot intretine singura. Ea vrea ca eu sa fiu fericita si independenta dar doar intr o imagine a vietii mele imaginate de ea. Vrea sa ma ajute financiar dat foloseste scuza asta ca sa ma controleze alaturi de pana la salariul tau eu o sa am mereu un cuvant de spus, sau, nu iti este nimeni prieten mai bun decat mine sau eu ca parinte nu iti vreau decat binele. Cand ne certam de foarte multe ori foloseste scuza ca ea este parintele atunci cand ridic tonul. Interpreteaza lucrurile pe care le am spus sau facut ca sa fie tot ea victima si asa mai departe. Ar fi multe de spus, dar ma regasesc tare mult in video ul asta
MsAnneGreen exact.Eu ma gandeam sa i arat videoul mamei male,dar ma indoiesc ca o sa priceapa ceva.Probabil o va lua ca un atac,se va victimiza va spune ca asa a fost si mama ei si ca asa e toata lumea.
@@helen0057 mda, fix ca la mine. Eu locuiesc singura iar mama cand ma viziteaza, imi umbla prin lucruri cand nu sunt in casa/camera. I se pare normal sa mi umble prin dulapuri, i se pare normal sa renunt la orice alte planuri aveam cu alte persoane pentru "familie" asa pe nepusa masa etc. Mi a instalat si camere in casa la un momentdat
@@rain-cy6ve wow. Da, cel mai bine e să te distanțezi, dacă ai această posibilitate, și apoi să lucrezi cu tine și eventual cu un psihoterapeut (eu mă formez începând din toamnă) ca să știi cum să te protejezi și să redesenezi harta interacțiunii cu părintele problematic.
Câteva dintre consecințe: depresie, anxietate, PTSD, consum de alcool, tutun și/sau droguri, probleme in relațiile cu partenerul, si multe altele. Din experiența mea, pot spune că trăiesc cu 2 părinți imaturi emoțional, si este extrem de greu. Nu sunt un expert, dar tind să cred că motivele principale pentru care majoritatea părinților imaturi emoțional din România, este comunismul prin care ei au trecut, sau toxicitatea masculină/feminină pe care multe persoane încă o au (ex: femeia trebuie să facă curățenie, iar bărbatul stă si se uită ca boul la poarta nouă). Iar din nefericire aceste "trait-uri" se pot transmite și copiilor. BTW, video-ul tau mi-a fost de mare ajutor în realizarea problemelor pe care ai mei le au (again, din nefericire 😔)
L - am Bifat pe tata la toate punctele 😆
Eu am dat inimă, dar e o inimă mai broken, așa...
Ai grijă de tine și revin eu cu soluții ca să vă protejați sănătatea mentală!
Anna Maria G si eu🙂
@@MsAnneGreen mulțumesc Anne. Acum sunt bine, trăiesc cu prietenul meu și ma ajuta din punct de vedere emoțional. A fost greu și acum nu mai țin legatura cu el
@@alinabogeanu1805 sper ca ești ok
Anna Maria G am dezvoltat in timp un “sistem de aparare” :))) si de cele mai multe ori ignor, dar inca reuseste sa ma faca sa ma simt ca ultimul om, desi n-ar trebui
Eu mă gândesc serios să scot o carte/colecție cu replicile părinților mei, vizibil imaturi dpdv emoțional. Spun asta fiindcă le repetă de ani de zile și am ajuns să le învăț pe de rost, ba chiar să pot intui ce vor spune. Câteva exemple: Clasicul de ce x a luat notă mai mare; De ce nu apreciezi TOT ce am făcut pentru tineee? Cât timp stai în casa mea, faci ce spun eu; Unde, cu cine și cât timp pleci? Dar la ce oră te întorci? Din cauza TA ne certăm și lista poate continua. Ce voiam să spun este că mi-a luat ani de zile să înțeleg că ceea ce auzeam în copilărie, m-a transformat în adultul nesigur și speriat de astăzi :)) Deseori sufăr fiindcă aștept scuze, ori o confirmare din partea lor că au greșit, însă imaturitatea lor emoțională nu le permită să recunoască. Am văzut în comentarii că s-a pus problema că și dacă le-am arăta clipul, în loc să reflecteze, ar lua totul personal și s-ar supăra. Eu una recomand terapia și să învățați că nu este vina voastră. Nu este ușor, dar putem lucra la noi, astfel încât să nu facem și noi ca ei.
Deci psihoterapie te-a ajutat să tragi concluzii valoroase? Sau a fost și self-work pe cont propriu?
@@MsAnneGreen Both! Plus prietene care și ele lucrează la asta, ori chiar ne povestim una alteia ce am mai citit/ aflat la terapie :D
Știu cum te simți Andreea! Și eu am trecut prin asta...
Eu auzeam de exemplu "Nu ești buna nici măcar să dai bine cu o mătură"; "Datorita vouă am rămas împreună cu tată vostru"(vorba mamei pe care o spune de multe ori) ; "Ba, vouă nu vă e rușine sa comentați așa" (spunea tata după ce a întins mâna asupra mamei și apoi asupra noastră pentru ca am intervenit); "Ai grijă cum vorbești că eu nu boschetari dai de la școală"(pentru tata toată lumea ii boschetar) etc.
Ideea cu terapia este foarte bună 👍eu am fost la consiliere în liceu. Lucru care mi-a fost mai mult de cât benefic... Fiindcă pur și simplu cineva ma observ și mi a spus ca nu este vina mea pentru tot ce se întâmplă! Un mare pas înainte pe un drum foarte foarte lung catre vindecare.🙏💕😶
@@m.andreea9244 Mă bucur să aud că ești mai bine! Take care
Yup, so true. Sa te distantezi de parintii imaturi emotional e primul lucru pe care trebuie sa il faci, eu am inteles tarziu asta, dar better late than never.. te vei simti mai bine cu timpul. 🙂
Voi cauta si eu cartea si astept si urmatoarele clipuri. Te pup 😘
Brave decision, Curly, dear!
Crede-ma ca si eu am un parinte imatur, anume tatal, iar mama este atat de buna, vrea ca toate sa iasa bine, incat ies rau. Eu mereu cand am incercat sa ma distantez de el, ii atragea atentia maica-mii spunandu-i "fi-tu cu mine de ce nu vorbeste?" Si mama venea la mine si imi atragea atentia. Probabil in cazul tau a fost posibil sa faci acest lucru, in cazul meu insa nu, pentru ca indiferent ce se intampla era vina mea.
Demult era nevoie de un asa video si in limba romana si trebuia discutat subiectul acesta. Bravooo👏👏👏👏👏
L am ascultat până n momentul de față deja de 2 ori, rar mi se întâmplă asta, pentru că rar mi se mai captează atenția pe yt. M am regăsit atât de mult în multe din tiparele spuse de tine încât m am înfricoșat, mă încadrez la categoria "copil crescut de un părinte imatur emoțional" și n am avut cum să nu îmi aduc aminte de tatăl meu care este tiparul clasic de om religios care nu înțelege bazele religiei (bunătate, acceptare, iubire fata de aproape) el fiind un om închis, ranchiunos și care are întotdeauna dreptate, anii trecuți a fost chiar agresiv, lovindu mă destul de rău. Pe cealaltă parte mama este tiparul mamei care nu își cere niciodată scuze si nu admite niciodată că a greșit, mai ales când e vorba de a greși față de mine, din cauza atitudinii ei îmi este foarte dificil la rândul meu să îmi cer scuze și am devenit un om închis, fără prieteni și de multe ori realizam ca e un pattern genetic. Îmi doresc mult să nu ajung să reacționez sau să acționez precum au făcut ei, lucrez la mine, am 22 de ani și ma lupt cu anxietatea socială și o mică formă de depresie și nu am niciun ajutor real din partea părinților mei, nu pot spune că iau în serios problemele mele... Îmi doresc sa nu fiu ca ei... abia astept partea a doua...
N-o sa fii.
abia acum vad clipul si mi am dat seama, ca din pacate, am parinti imaturi emotionali.in aproape 14 ani de viata nu am auzit macar de 2 ori :”sunt mandru de tine” sau “te iubesc” si se observa.eram “iubita” si “vazuta” doar in fata altor oameni sau cand ei au de castigat.nu as vrea sa imi parasesc prietenii de “aici” care stiu ca tin la mine dar fac tot posibilul pt a pleca din aceasta familie cat mai repede posibil. pe mine m ai ajutat enorm cu acest clip❤️❤️❤️❤️
Din ce am auzit în clipul asta mi-am dat seama nu numai ca unul dintre părinții mei este imatur emotional, dar și majoritatea prietenilor mei au astfel de părinți, din spusele lor...
Yes, I know, realitatea e nasoală. Suntem puii generațiilor de părinți imaturi emoțional, și ai tăi sunt rezultatul creșterii bunicilor și tot așa.
But the circle has to break.
Când eu și tata am discutat de faptul că e prea strict: "Da, asa e, iarta-ma că eu sunt balaurul rău, că încerc să am grijă de tine. Sunt un părinte oribil" 🤦♀️🤦♀️
😢
La fel și la mine ✋🏻
Si de ce discuti?? Chiar crezi ca o sa zica ca ai dreptate?
Clipul acesta îmi întărește opinia pe care am avut-o întotdeauna legată de relația cu părinții, și anume că nu toți oamenii sau chiar majoritatea lor nu sunt pregătiți emoțional mai ales să aducă pe lume un copil.
Din păcate multe dintre obiceiurile părinților se întipăresc adânc în ființa noastră și de determină ca, mai târziu în viață, să dezvoltăm aceleași mecanisme.
Pe mine clipul ăsta m-a ajutat să inteleg mult mai bine faptul că părinții trebuie sa fie responsabili in relația cu copilul lor și să nu-l trateze ca și cum faptul că i-au dat viața obliga acel copil la acceptarea unui comportament care de multe ori este nociv.
Sper și eu ca mentalitatea oamenilor, mai ales a celor tineri, sa se schimbe și sa nu mai găsim justificare pentru absolut orice greșeala pe care parintele o face fata de noi.
Îți mulțumesc mult pentru acest clip și admir faptul ca de fiecare data ai opinii foarte bine argumentate și cât se poate de realiste legate de multe subiecte pe care in 2020 încă le consideram tabu.
Keep going!😍❤️
Ambii mei parinti se incadreaza in aceasta categorie. De cand am terminat liceul am inceput un proces de indepartare de ei pentru ca orice faceam nu era suficient, oricat ma raneau dpdv emotional, ei niciodata nu greseau si incepusem sa simt o apasare de fiecare data cand ne vedeam sau discutam la telefon. In prezent, nu vorbesc cu niciunul dintre ei si desi le-am explicat motivele de nenumarate ori, concluzia lor e ca ma influenteaza in rau sotul meu sau chiar nu ma lasa sa vorbesc cu ei. Desi e dureros ca nu pot discuta cu parintii mei asa cum o fac alti prieteni, insa ma simt mult mai bine acum decat atunci cand aveam o relatie cat de cat apropiata.
Din pacate am bifat toate cele 10 puncte pentru unul din parintii mei. Cel mai grav dintre puncte,parerea mea,este manipularea emotionala, pentru ca am simtit-o pe pielea mea. E greu sa trăiești si sa te simti cumva liber in preajma unui parinte imatur emotional ,daca as putea spune asa. De aceea am preferat sa ma eliberez de situatie si sa plec.
clipul asta m a facut sa plang........ bun subiectul abordat. aveam nevoie de informatiile astea acu 20 de ani..... te imbratisez cu cel mai mare drag. zi super sa ai. :*
Ar fi interesant sa faci un video cu cateva solutii sau "what to do" pentru copiii/adolescentii/adultii care sufera de asa ceva. Sau ceva in genul acesta. Nu de alta, but I NEED HELP.
ești așa o rază de soare, un vlogger care face cu adevărat ceva folositor cu platforma sa. Mulțumim, Anne!
🙏🏻🤗
Da, pot spune cu certitudine ca am un părinte imatur emotional(tata), dar și unul dintre frații mei, deci, în concluzie nu prea ma înțelege nimeni, mama mea nu e chiar imatur emoțională, însă prezintă unele carecterustici(, rar ce- i drep).Am trecut prin depresie și anxietate, sunt o ciudatenie, care doar "comenteaza" și nu știe cum e viata reala, cineva care nu are dreptate și nu e luat în serios. Viata mea a devenit un chin în ceea ce privește relația cu părinții mei, la început am crezut ca e perioada în care ma aflu, adică adolescenta, însă nu e asa, e faptul ca am învațat sa am o opinie și realizez niste lucruri, pe care încercam sa le ascund de mine, într un ambalaj frumos. Îmi pare rău,
Mamă și Tată.......
Lor trebuie să le pară rău...pentru ca tu găsești intelegere si explicații pentru ce simți aici și nu de la ei. Daca ai scris aici e un prim pas...mergi mai departe,ai incredere in tine.
That explains a lot!
Bună! Ți-am văzut videoclipul acum câteva zile, iar astăzi, după o conversație telefonică cu mama, am simțit nevoia să-l revăd. La fel ca majoritatea celor de aici mă regăsesc mai mult decât aș vrea. Părintele "imatur emoțional" în cazul meu este mama, posesivitatea și controlul, aproape agresiv, pe care încearcă să-l aibă asupra mea mă seacă emoțional. Dependența mea emoțională față de ei este nesănătoasă și realizez acest lucru, dar nu am suficient curaj pentru a acționa. Agravarea problemei a început acum puțin timp după ce le-am prezentat decizia de a mă muta împreună cu prietenul meu (în cazul în care are vreo relevanță, amândoi avem peste 20 de ani și studiem la aceeași facultate, fiind împreună de un an și jumătate), acesta nu are o relație foarte strânsă cu părinții lui, fiind independent financiar de la 16 ani. Principalele dezacorduri provin din faptul că prietenul meu este vegetarian, lor (părinților mei) fiindu-le, probabil, teamă că și eu aș adopta stilul lui de viață (personal nu prea le înțeleg respingerea, singura lor justificare fiind că acest lucru mi-ar afecta sănătatea) și faptul că prietenul meu refuză să vină mai des și să stea perioade mai îndelungate ("De ce stă doar câteva zile, și nu 2 săptămâni?!" cum ar spune ei, orașul meu natal fiind la vreo șapte ore distanță cu trenul de București), acest lucru fiind interpretat de ei ca un indiciu asupra faptului că sentimentele lui pentru mine nu ar fi atât de solide (deși noi petreceam foarte mult timp împreună încă de dinainte de ne muta). Cât privește partea legată de proiectarea aspirațiilor asupra copilului, mi-ai rezumat întreaga copilărie. Scuze pentru dimensiunile comentariului, îți mulțumesc pentru clip deoarece acum realizez și conștientizez cu adevărat problema și poate voi începe să acționez în această privință în viitor, când voi reuși să-mi adun mai mult curaj.
Mulțumesc că ai împărtășit atât de în detaliu din experiența ta! Cu siguranță se vor regăsi și alții. Eu recomand cu căldură psihoterapie pentru tine, poate chiar și pentru partener. Câteva ședințe + câteva cărți bune pot ajuta enorm in making a difference. Poți câștiga libertate emoțională și soluții multe!
Mi ai luat o piatră de pe inimă cu acest clip. Cred ca o sa l recomand fiecărui copil/adolescent/ este un fel de must watch
Bifat parinti, bunici, unchi, matusi dar asta se va opri la mine pentru ca am ales sa inchei acest circ abuziv. Bineinteles ca imi iau capace dar distanta ajuta 😊.
Capace, ce fel de capace?
Haha. Asa se zice prin zona ardealului la a-ti lua peste nas 😁.
Buun, Paula
Ce am inteles (multi dintre noi) destul de tarziu este faptul ca parintii nu sunt prietenii nostri, oricat de mult ne-am dorii sa ii avem aproape ca pe noi insine, nu se poate, este vorba de o altfel de dragoste cea pentru parinte, care nu are legatura cu ratiunea
Am de gând să transmit mai departe acest clip. Mulțumesc Anne ❤️
Mi-ai descris perfect tatal. =))
Leomas exact, si pe al meu :))
Sincer, cred că majoritatea vom bifa măcar una din caracteristicile care au fost enumerate. Personal, nu cred că distanțarea față de părinții, care au fost și sunt in mai mare sau mai mică măsură imaturi emoțional, este o soluție. Pentru că atunci și noi, la rândul nostru vom da dovadă de lipsa de empatie față de ei.
Oamenii au făcut ce a fost omenește posibil pentru a ne crește. Cred că toți trebuie să ne reamintim că nu am făcut zilnic viața ușoară părinților. Și da, am fost copii, dar și ei oameni.
Este foarte ușor să îi critici când probabil încercările vieții tale abia acum încep.
Este ușor să îi critici cand viața până pe la 23 de ani este finanțată din buzunarele lor.
Și acum poate unii vor spune că s au întreținut singuri, și da, sunt și copiii care încep să muncească devreme in viață . Dar o mare majoritate așteaptă și ciorba să îi fie trimisă.
Zic să le mulțumim părinților pentru toate sacrificiile și pentru timpul pe care și l au rupt pentru ca noi să avem un trai decent.
Iubiți-i si îmbrățișați-i, nu îi judecați atât de aspru. Pentru că și ei, la rândul lor au fost victime ale unui regim și a unei vieți grele.
Ai dreptate!
Genul asta de parinti nu merita empatie.
Te-ai simțit?
vai ce relateable e video ul ăsta pt majoritatea celor din România
mă bucur pt că nu fac parte dintr-o familie de acest tip❤️🙏🏻
Nici acum nu stiu daca motivul pentru care se poarta asa cu mine e vina mea sau nu. De cand eram mic m am comportat foarte feminin, am vrut rochite , papusi , etc. Si cand am ajuns pe la 14 ani si pubertatea a inceput sa dea mai tare , nu era asa usor sa arat feminin si logic, am inceput sa intru incet incetisor intr-o depresie tare dureroasa de care nu am scapat nici acum. Daca nu e deja evident sunt trans, si nu e greu de imaginat tratamentul primit in familie. Sigur, primeam imbratisari si "te iubesc" dar doar cand ma imbracam baietos si imi ascundeam complet adevarat identiatea. Cel mai rau moment cred, a fost cand aveam 13 ani si venisem acas cu o bratara roz. Mama mea a smuls-o si a spus: ce barbat esti tu ma? Vre-un fatalau?
Si am inceput sa plang isteric pentru ca e greu de explicat cat doare sa vezi ca asta se intampla cand iei o bratara si incepi sa iti imaginezi scenarii horror despre ce s-ar putea intampla in situatii mai serioase, cum ar fi "coming out".
Dupa ce m am pus pe plans am fost tras in bucatarie si explicat prin urlete si amenintari ca nu am dreptul sa ma imbrac in halul asta pentru ca ii "fac de ras" si ca daca se repeta ma dau afara si ma duc la psiholog pentru ca "e ceva gresit cu tine" urmat de "de ce mi-ai dat asa ceva dumnezeul meu, de ce" . Nu e necesar sa explic cat doare.
In rest, chestii de genul se intamplau des si inca se intampla. Am 17 ani deci momentan nu am multe oportunitati dar "fingers crossed" intru la drept.
Si am bifat toate casutele, diferenta e ca imi ofera "iubire" dar e mereu goala, lipsita de sentimente. Thanks for coming to my TED talk 💔💔
I feel you, suflete. Keeping my fingers crossed să intri la facultatea dorită și să ai parte de ceea ce ai nevoie ca să obții echilibru și vindecare emoțională, acceptare și IUBIRE!
Cel putin dupa mine, nu cred ca e vina ta, cel putin sigur nu in acest aspect. Ei cu siguranta asa au fost invatati toata viata ca trebuie sa fie barbatul si femeia, ca sa fii nascut in corp de baiat si sa arati feminitate e ridicol si gresit, si nu pot accepta realitatea. Nu e gresit, nici ridicol.
Esti ok, si meriti iubire si respect. Cuvintele lor sunt rezultatul cresterii si mediului in care au crescut ei, nu e adevarat ca nu esti in regula. E mai greu, mai ales in Romania, dar mai ales dupa ce vei fii pe picioarele tale va fi mai bine.
Iti tinem pumnii sa iti implinesti dorintele 💓
Fii cat mai mult cine simti ca esti tu! O sa fie bine.
Stay strong. Nu este vina ta cu absolut nimic! Tu esti cel mai important, sa nu uiti asta! Doare îngrozitor neacceptarea din partea mamei,dar se poate vindeca cu terapie si self awareness! Iti doresc tot binele din lume❤️🤗
S-ar putea să fii fată trans. Eu sunt agender şi mă port ca un băiat de cartier la 12 ani😂😂
Edit: Nu am nimic cu băieţii feminini, îs chiar ok, nu sunt sexist sau cv de genu', nu e vina ta
Ceea ce este trist este faptul că dacă nu conștientizăm asta la timp sau negăm nu vom fi decât replicile părinții noștrii care la rândul nostru vom creste copii. Adevărul este că oricât ai incerca sa ai o discuție logica cu ei. Sa explici de ce ai nevoie de atenție lor sau de sentimentele lor ei vor fi de părere că știu mai bine ce este de făcut. Încă nu am renunțat să sper că după nenumărate exicatii vor dorii sa se schimbe. Dar este un cerc vicios pentru că eu după ce incerc sa clădesc și să rezolv anumite lipsuri create de ei,speranța nu face decât să dărâme tot ce am clădit și să o iau de la capăt. Îndepărtatul posibil sa functionez cat timp nu mai locuiește cu ei. Dar in acest timp daca dorești să ai o relație bună sau sa îmbunătățești relația deficitara. Nu numai pentru a stabiliza puțin temelia și pentru a putea conviețui sănătos pentru ambele părți.. posibil să încerci constant sa schimbi ceva.
O sa incerc sa iau o pauza de la asta și poate pe parcurs o sa vad lucrurile diferit și cu siguranță o sa caut cartea. Ar fi minunat daca ne ai putea spune ce cărți ai mai citit pentru a putea rezolva aceasta problemă .😘
Deci tot ce ai zis tu aici e adevarat. M-am resimtit ca fiind o victima in tot ceea ce ai spus, tata fiind problema si sincer inca indur multe si stau si astept ziua in care sa fiu libera si sa plec de acasa deoarece traiesc i trauma de viata acasa, amplificata acum de carantină
M-am tot gândit, cât am fost în auto-izolare, la cei prinși în situații familiale toxice, care au parte de și mai puțin spațiu și sunt captivi în medii care le fac rău. Hang in there și suntem aici dacă putem măcar să te ajutăm conversând!
Eu nu am avut părinți, am crescut la casa de copii și ma bucur enorm! La 3 ani am ajuns la urgenta plin de sânge, bătut crunt de aceste bestii care m-au făcut. Singurul lucur bun pe care l-au făcut a fost faptul ca m-au abandonat în spital. Mi-am întâlnit părinții la 30 de ani și ma bucur enorm ca nu am crescut alături de astfel de nici nu știu cum sa le spun... In schimb am avut parte de oameni minunați în viata care m-au ghidat și m-au ajutat sa fac școală, sa ma educ și sa îmi peste de cei din jur. Nu am nevoie de parinti și nici de familie, am văzut prea multe familii distruse de beție, abuzuri de toate felurile și sacrificii enorme pe care eu nu le vad utile. Nu îmi doresc familie, uneori mi-e foarte greu sa ma susțin pe mine, de alții nici nu mai încape vorba.
Bucurați-vă de viata și trăiți asa cum vreți!
extrem de folositor, te rog sa continui
Clipul asta mi a adus o schimbare mare din viata mea
Thank you very much Anne!!! Clipul ăsta chiar ma ajutat foarte mult să descoper ce fel de părinți am. Suspectam de ceva vreme ca au început să se comporte ciudat dar acum m-am convins. Am bifat toate caracteristicile. Cel mai mult mă deranjează ca în o ceartă dacă aduc un argument logic schimba direct subiectul, încep să se enerveze foarte tare și zic ca ei sunt mai mari și știu mai bine. Mă fac să mă simt prost mereu, mai ales dacă greșesc cu ceva fac mereu glume despre acel lucru. Dacă imi e frică de ceva nu mă pot duce la ei deoarece ori nu le pasa ori îmi zic să îi las în pace sau încep o ceartă. Mai exact toate aceste lucruri m-au făcut să nu imi doresc copii niciodată.....
Doamne cât de mult m-a ajutat clipul acesta. Nu credeam, până acum, că aveam o așa mare nevoie să aud aceste cuvinte. A fost ca o gură de aer proaspăt . Iți mulțumesc !!🤗❤
Foarte interesant videoul. Am realizat cu adevărat ca mama mea nu este matur emoțională pe vremea când aveam 18-19 ani. Pana atunci au existat semnele dar nu știam cum sa cataloghez ceea ce mi se intampla.
Din aceasta cauza am început sa fiu independenta din toate punctele de vedere la vârsta de 22 ani. După asta, relația noastră a început sa funcționeze mai bine, pentru ca și eu am avut curajul sa-mi spun punctele de vedere și Off-utile.
Acum la 31 de ani pot spune ca am reușit sa o conving pe mama sa facă terapie, a început de 1 luna.
E trist ca sunt mulți tineri și copii care trec prin așa ceva..
cred ca sunt o norocoasa, puteam sa ajung psihic rău din prisma relației pe care am avut-o cu mama (cu ea locuiam, ai mei sunt dovortati). Ce m-a făcut sa trec peste și efectiv sa o iert, este faptul ca mi-am dat seama ca nu făcea nimic intenționat. Nu realiza ca ma rănește emoțional.. Nu am dus lipsa de iubire și atenție din partea ei și nici din partea tatălui meu, doar ca mama era foarte exagerata cu atenția, controlul, manipularea emoțională.
Te imbratisez cu drag Anne 🤗
Bună! Eu am fost crescută mult de bunica(dar nu am avut parte de atenție și nu am fost scoasă afară, ma jucam mai mult singură) și din clasa a 2-a am stat cu părinții, dar mai mult singură. Ideea e ca nu am stiut să mă descurc mult timp singură și nu am fost sigură pe mine multa vreme. Clipul tău e de ajutor si e necesar pentru mulți dintre noi.
SUNT UN PARINTE IMATUR EMOTIONAL DIN NEFERICIRE SI DOARE ENORM IN SUFLET SI DORESC SA SCHIMB ATITUDINEA MEA PT CA VAD CA LE FAC RAU COPIILOR MEI FACANDU-I SA SUFERE SI SA-I INDEPARTEZ DE MINE.INDIFERENT DE MOTIVELE CARE LE AM DE AM DEFENIT MAMA IMATURA EMOTIONAL DORESC ENORM SA NU MAI IMI FAC COPIII SA SUFERE. VA IMPLOR AJUTATI-MA.
Încercați câteva ședințe cu un psihoterapeut, ajută foarte mult!
am bifat toate punctele pentru ambii parinti, mai ales mama.
faptul ca eu mi-am luat doua palme de la fostul meu, din perspectiva mamei, a fost vina mea in totalitate. doar un mic exemplu din multitudinea de lucruri pentru care sunt "vinovată" sau urlă mama la mine "păi şi unde e vina mea?"
Multumim mult ca abordezi acest subiect, abia astept partea a 2-a!
vai dar cât te iubesc că ai făcut clipul ăsta... până acum eu credeam că am o problemă😐🤔
Aia e tendința, să crezi că buba e la tine. Buba e cumva la tine, dar nu provocată de tine.
Si eu credeam asta in condițiile în care îmi reproșa tata ca e vina mea ca mama nu a terminat facultatea. Ca am apărut eu🙄
Lucrez si eu exact la lucrurile astea de ceva timp si nu poti sa iti dai seama ce greutate de pe suflet mi-ai luat cand am vazut ca da, frate, sunt oameni ca tine, din Romania, care simt exact la fel si care stiu foarte bine despre ce e vorba. Pentru ca suntem foarte putini aia "treziti" sau aia in proces de vindecare si lumea nu intelege cat de greu e sa darami "temelia" cum ai zis tu, si sa faci singur totul din nou, from scratch. Chiar ti se zguduie lumea. Si s-a simtit emotia in clipul tau. Also accentul 😂 Multumesc si te imbratisez de la Iasi!🤗😘
si eu sunt mama acum si sunt o persoana nascuta dupa 80 si da sunt din generatia in care am fost crescuti cu bataia, critica, etc. Ceea ce pot observa acum este ca in ce familie ai fost inevitabil vei prelua multe din ce ai invatat chiar daca tu ca om ai alegerea acum sa te dezici de cum te-au invata ai tai. Practic toate generatiile perpetuaza acelasi mod de invatare, e greu sa scoti frustrarile si neajunsurile care practic s-au intiparit abuziv in mintea noastra. Da vreau sa fie super sa cresc un copil asumat si liber de ceea ce noi nu am fost si ma refer mai ales la emotional insa asta reiese tot din ceea ce am fost invatati. E dureros si pentru parinti sa iti vezi copilul cum pleaca de langa tine si datorita procesului de crestere sa te vada precum un inamic, dar in acelasi timp este la fel de dureros ca acel suflet de copil sa fie ranit, neinteles si neacceptat in mare masura. Eu zic ca ar fi ok un echilibru si sa intelegem ca desi toti plecam din trecut avem puterea sa ne schimbam si sa ne acceptam si binenteles sa acceptam oamenii precum sunt fara sa existe un zid si daca totusi exista acel zid sa ne mai uitam la el din cand in cand pentru ca fara parintii nostri cu siguranta noi nu am fi fost acum aici.
YAAAS! ❤
18:03 cu siguranță da.
Cred că pot spune în numele tuturor celor care au minim un părinte imatur dpdv emoțional: JEEZ! Mulțumesc!🙏
Aștept cu mult entuziasm următorul videoclip!
Aveți grijă de voi!🤗
Anne îți mulțumesc că mai făcut sa îmi dau seama ca am 2 părinți imaturi emoționali unul pasiv și unul destul de ambițios. Eu mai am 5 ani și o sa plec dar fratele meu mai are destul.
Mai sunt si acei parinti care cateodata sunt foarte buni, de treaba, chill, ai ce discuta cu ei si daca gresesti cu ceva incep sa te certe, daca incerci sa spui ceva pentru a te apara atunci inseamna ca "comentezi", si tot la fel, numai ei au dreptate :( si pentru acea parte cu adevarat buna a lor decizi sa nu te distantezi
Exact, dar trebuie sa ai tarie de caracter si sa incerci sa pui o bariera.. nu va fi usor, dar vei reusi daca vei dori
Da. Într-adevăr. Majoritatea părinților fac lucrurile menționate în clip. Inclusiv părinții mei care au 49 de ani. O perioadă poate i-am judecat.. însă am încetat să mai fac asta având în vedere atenția și iubirea ce a lipsit cu desăvârșire din copilăria lor. Atât mama cât și tata mi-au povestit multe detalii din perioada în care au stat ei cu părinții lor. Eu mă bucur că am putut să descopăr multe lucruri pe partea asta de dezvoltare personală, și am înțeles multe aspecte ce au legătură cu acest fenomen. Atât despre mine cât și despre ei. Atâta timp cât eu sunt ok și ei sunt sănătoși n-am altă pretenție.
P.S Foarte tare că ai abordat acest subiect! 👀👍🏻
Genial videoclipul! Multumesc foarte mult! Poate in videoclipul viitor vei vorbi despre cum ar trebui sa se desfasoare procesul de indepartare de acești părinți imaturi.
am share uit acest video mai mult decat orice altcv de pe ytb vreodata, multumesc ca aduci in atentie aceste subiecte si ca educi lumea in aceste aspecte.
dragă anne, ești un exemplu pentru mine! îți mulțumesc din suflet pentru că ai avut buna intenție de a împărtăși aceste valori morale sănătoase și afirmații ATÂT DE CORECTE ȘI ESENȚIALE DE CONȘTIENTIZAT. scuze că am țipat, sunt prea entuizasmată. am plâns, mă simt atât de înțeleasă și iubită, n-am cuvinte! ❤🙏
💚💚🤗🤗
Foarte fain realizat și documentat! M-am regăsit în multe dintre scenariile spuse de tine. Mulțumim pentru explicații și idei! Keep up the good work!🤗
Anne, faci o treaba ataaaat de buna si ma bucur ca esti de atata timp pe youtube❤️
Ar mai fi cateva trasaturi de adaugat aici. Am 32 de ani de de cativa ani ma lupt sa ma distantez de ai mei. Nu este usor, dar cred ca e singura solutie pentru a putea avea o viata normala. Eu nu cred ca oamenii e genul asta isi pot reveni fara terapie.
Niciun om care nu isi vede problemele nu are cum sa fie ajutat.. un om poate fi ajutat numai in momentul in care constientizeaza ca are o problema
Am fost la un psihoterapeut ales de mama, la recomandarea psihologului scolii. Trei saptamani a durat interactiunea cu doamna respectiva, atat am putut sa rezist. Tot timpul cand voiam sa vorbesc despre faptul ca parintii mei se poarta ca niste copii mici am fost luata peste picior sau ma simteam certata. Exact cum povesteai tu, i-am spus cum unul dintre ei ma minte ca sa poata intoarce situatia in favoarea lui. Raspunsul psihoterapeutului a fost un sarcastic "Nu zau? Cine e el sa te minta pe tine?". M-am simtit mizerabil. M-am simtit mica si nesemnificativa, nedemna de afectiune din partea altora. Am inceput sa cred ca e vina mea ca nu am o personalitate proprie si ca am devenit exact ce au vrut ai mei sa devin. Ca mi-e frica sa-mi asum riscuri, ca am atacuri de panica foarte violente cand imi ies din zona de confort. Chiar m-a ajutat clipul tau. Cumva, mi-ai coborat parintii de pe piedestal. Poate o sa incep din nou sa-mi caut un psihoterapeut si nu o sa ma mai simt asa vinovata pentru ca nu sunt de acord cu ai mei.
Nu toți psihoterapeuții sunt profesioniști, ca în fiecare industrie mai sunt și... uscăciuni. Schimbă terapeutul, poate tipa era prietenă cu mama și setată să te convingă că tu ai o problemă, nu ai tăi.
Dc le am pe toate ,ce pot face sa se schimbe ,doamne totul ce e acolo este la mn in familie totul se potriveste.bag piciorul ca nu am cum sa scap mai am 4 ani pana plec
Feeling 1000000% identified with te topic. 🙃
Am bifat majoritatea lucrurilor despre care ai vorbit. Din pacate. Mai fă clipuri de genul. Din punctul meu de vedere ajută foarte mult❤🤗🤗
Un videoclip genial,si foarte complex!Am un astfel de parinte care ma distruge pshic,nul prea il intereseaza parerea mea vrea doar sa io respect pe al lui.Daca gresesc cu ceva sa zicem am intarziat cu 10 minute,o sa ma certe,daca mai sunt si alte greseli mici e reteta perfecta pentru a fi suparat cel putin o saptamana in care pshicul meu este la pamamt.In fine,este clar ca este imatur emotional,miam dat seama ca este ceva in neanregula cu el inainte sa ma uit la acest videoclip,dar nu stiam sa definesc acel lucru,care defapt era ceva mai grav,iti multumesc mult!!Mai facut sa inteleg lucrurile mai bine.
Pls fa si partea a doua. Care sunt efectle daunatoare asupra dezvoltarii mele cand am parinti imaturi emotional...
Clipul asta ma face sa-mi dau seama cat de norocoasa sunt ca am o mama matura emotional.Si eu, ca multi copii am fost comparata cu colega mea de clasa si asta m-a afectat.Din fericire cand am ajuns in generala acea legatura s-a subrezit si desi nu am si nu am avut nimic cu ea sau cu mama ei,nu pot spune ca imi pare rau ca nu mai sunt prietene.
Mama si-a cerut scuze si acum relatia noastra e foarte buna,mai ales dupa ce a divortat de tata.
Poate nu e ok sa spun asta dar tatal meu e imatur din toate punctele de vedere si nu si-a asumat responsabilitatea fata de familia lui.
Nici bunicii meu nu sunt mai prejos si ei sunt destul de ranchiunosi si modifica realitatea ca tata sa para nevinovat.Cred ca asta e motivul pentru care unchiul meu s-a mutat departe de ei.
Nu cred ca ii voi ierta vreodata pentru modul in care au tratat-o pe mama si modul in care au facut-o sa se simta,dar stiu ca ei ma iubesc asa ca nu le voi spune niciodata toate astea.
Ps:Abea astept sa ajung la facultate si sa contribui la spargerea ciclului.Vrau ca Romania sa devina matura emotional.
Yesss pentru cum ai încheiat comentariul!
MULȚUMESC!!!
DE ASTA AVEAM NEVOIE.
Chiar de asta aveam nevoie. Ești o dulce ❤️😘
Cred ca acest videoclip a fost cel mai folositor din toata viata mea. Superb videoclip. Chiar m-a ajutat enorm, chiar daca intr-un fel stiam ca e asa, ca parintii mei suntasa, m-a ajutat sa imi dau seama de mai multe lucruri. Multumesc Anne ❤️
Mulțumesc mult! Videoclipul tau mi-a fost de mare ajutor.
In sfârșit cineva care spune lucrurilor pe nume. Ești genială!☺️ Nu toți avem tupeul sa spunem asta și poate că ni se trage din cauza părinților sau părintelui imatur care ne crește (in cazul meu este doar tata)
Am bifat toate "calitățile" spuse de tine, este cam dificil ca cineva cu o așa gândire sa te crească(prea mult spus crescut), dar noroc de mama ea este singura care mi-a fost alături și îi sunt recunoscătoare (chiar daca nu ii spun).Ar fi bine daca tata ar recunoaște că greșește dar nu, el neagă și tot noi (eu, mama și sora) suntem cele vinovate pentru orice greșeală pe care tot el o face sau înțelege greșit anumite chestii. Nu vrea să înțeleagă că acest comportament al lui este TOXIC și nu ne face bine.
Se pare că ai uitat sa spui in videoclip de așa-zisa " scoaterea ochilor"(ex: Dar ce eu nu ți-am dat sau De ce crezi că am plecat înafara țării, pentru voi am plecat nu pentru mine, când colo realitatea îi alta, el a plecat pentru a-și satisface nevoile sale sau propriile dorințe(egoismul🤦)).
Sper ca eu sa nu am parte de un astfel de soț/viitor tata de asta este bine sa deschidem ochii când facem o alegere, pentru că avem de suferit atât noi ca fete/femei/viitoare soții dar și viitorii copii (care se duc de râpă daca o să aibă parte de un astfel de părinte).
Cred ca esti printre putini oameni care spun lucuruilor pe nume. Bravo! Continua ceea ce faci, ca faci bine :)
Ps: Cele 10 lucrui pe care le-ai spus in video imi descriu parintii 101 %. Acum incerc sa repar, cei 20 de ani stricati de parinti in mod inconstient prin dezvoltare personala :)
Hey...nu imi vine sa cred ca lucrurile se potrivesc atat de bine pentru atat de multe persoane. Clipul e genial, chiar nu puteam intelege in ce tipologie de parinte se încadra mama mea. Si totodată realizez si faptul ca anul acesta (care a fost an terminal de liceu btw) ori ne certam ori ne tratam cu indiferență. Mereu am crezut ca eu sunt de vina, eu sunt "nesimtita, proasta" si chiar merit tot bullying-ul din partea ei. Mereu am crezut ca sunt problema. Pana cand certurile din anul asta au ajuns la alt nivel. In conversatiile de la telefon in care ma chema acasa la ora 7 (reminder am 19 ani) am realizat impreuna cu prietenii mei ca sunt surprinzator de calma cand isi activeaza starea asta de imaturitate emotionala. Plus, nu stiu cati dintre voi puteti face asta, nu stiu cat de bun este ca sfat si cati ajung sa citeasca pana aici...insa am facut ceva ce mi-a deschis ochii in timpul unui argument cu ea. Am filmat. Initial voiam sa ii arat ce spune. Cum ma jigneste fara sa constientizeze...mai tarziu, ascultand pentru prima si ultima oara discutia am realizat ca eu eram cea calma, cea care incerca sa isi mentina rationamentul si respectul pentru un om ce se presupune ca "tine cel mai mult de pe planeta la mine". Cum se intampla in general, nu mai vorbim. Ne ocolim in casa. Singura mea "scapare" o sa fie facultatea. Si stiu ca asta este pentru multi.
Dar sincer voi spune asta, daca nu riscam si treceam peste limitele ei, in liceu nu as fi facut tot ce am sperat. Proiecte peste proiecte, note decente si prietenii ce m-au ajutat sa cresc. Toate astea m-au facut "sanatoasa la cap" si m-au ajutat sa rezist. Dar again, clipul asta m-a ajutat sa recunosc multe si am "piesele de puzzle" mai asezate in tabloul "Ce se întâmplă cu viata mea?!". Orice ar fi...indiferent de situatie. Aveti grija oameni de sufletele voastre, voi va sunteti de fapt cei mai buni prieteni. Si cum o poti iubi pe colega de banca pt mancarea aia buna, asa trebuie sa te iubesti si pe tine pentru curaj, putere si răbdare. Daca puteti gestiona situatia cu parintii timp de 17-18-19 ani (mai mult sau mai putin) puteti trece mult mai usor peste orice alta greutate sociala 😁❤
15:23 O perioada?:))Eu nu mai vb cu ai mei de prin 2015. Adica vorbesc ca stam in aceiasi casa. Insa foarte rar si foarte putin.
Și eu vorbesc gen bună, bună și cam atat și asta mia facut foarte mult bine.
Trec prin multe din aspectele amintite de tine, părintele meu se leagă mereu de prietenul meu.. mai ales înjurându-l. Pe parcurs a început să fie agresiv doar pentru că nu eram de acord cu ce spune el, ba mai mult, știe cât de important e el și facultatea, încât a început să spună că datorită lui am ajuns aici.. și muuulte altele
Foarte corect! Văd comportamentul asta la soțul meu in raport cu copiii noștrii și mereu îl corectez, nu îl las sa le facă asta copiiilor noștrii!!!🥰
Amândoi sunt imaturi emoțional, yay. Mulțumesc că mi ai confirmat.
Foarte bine punctat. De mare ajutor! :)
Bună ... Îți urmăresc canalul de youtube de peste 3 ani.. Iubesc videourile tale.. Imi plac subiectele tale. Mult succes în continuare. 😊😁 Videoul asta m-o făcut să îmi dau seama de o grămadă de chestii. Mersi
🤗
Da, da. Pana acum nu stiam cum sa-i numesc comportamentul sau gandirea. Dese ori incercam sa.i fac pe plac tatalui meu cu orice, credeam ca la mine este problema, dar se pare ca el era cauza pierduta. Incerc incet, incet sa nu.mi mai pese de reactiile sale si din pacate abia astept sa ma mut..
Simt si eu aceeasi chestie pe care o simt si cei pe care i.am mai vazut in comentarii. Mi.e frica sa nu ajung sa fiu un parinte cum a fost el si imi pare nespus de rau ca am luat din defectele sale cu mine si ca imi distrug prin necomunicare si prin fixatii prostesti orice fel de relatie.
Take care all of you. Noi, copii crescuți de parintii imaturi emotional, suntem oameni puternici!
Boost confidence! Siguranța mea a crescut.
ador
Holy shit! Am vrut sa ma uit sa vad care sunt semnele, mulțumesc universului ca ai mei părinți, cel puțin mama, e fix la polul opus când vine vorba de stadiul de maturitate emoțională, adica e matura emotional! Asta ma bucura, dar cu cât am citit mai mult semnele, cu cât mi-am dat seama ca socrii mei, cel puțin socrul bifează perfect, dar perfect toate semnele fără excepție. Cum ii spun eu soțului ca are părinți imaturi emoțional. Nu ai cum sa înțelegi cât de multe explica asta! I am shocked 😲 sincerely.
I am soooo fucking glad you saw what you needed to!
am plâns mult timp și încă plâng. te am privit cu ochii în lacrimi, dar cred că face parte din procesul meu de conștientizare pentru început. trăiesc și am simțit toate semnele. și mi-au lăsat cicatrici pe care-mi doresc să le vindec. aștept nespus videoclipul cu soluții.
I am so so sorry 💚🤗🤗
Anes pentru videoclipul asta meriti mult respect. Ar fi bine daca ar vedea si acesti parinti videoclipul tau, insa, dupa cum ai spus si tu, opinia lor nu poate fi schimbata pentru ca parerea altora nu conteaza.
Simt clipul asta total....
Ma simt de parca mi ai descris părinții :))
iti multumesc pentru video, ma bucur ca te-am gasit, poti sa faci un video despre acoa (adult children of alcoholics) cred ca multi au nevoie da asta in Romania...
Wow...
De câte lucruri mi am dat seama...
❤❤
Intreruperea contactului ii poate enerva , asa ca ma simt nevoit sa le cant in struna uneori , chiar si daca trebuie sa joc un rol . Dar e necesar sa fac asta pana voi dobandi o oarecare independenta, atunci e destul de safe sa pun acea bariera emotionala. Stadiu in care probabil ii voi mai intreba cum o mai duc si atat, peste doi ani sper ,cand poate facultatea va reprezenta o scapare din tot circul asta. Ii iubesc, dar sa le-o arat ma poate face sa sufar.
Foarte important acest clip. Bravo, Anne!
Foarte util clipul. Ma bucur ca abordezi și astfel de teme pe canalul tău.
Toti parintii romani din ''generatia de aur'' in one package
Dana Calea so true
Hai să nu răspândim doar prejudecăți aici
Aveam nevoie de asta. Thanks 😁
Din păcate așa sunt toți părinții copiilor celor născuți în anii 90. Mai ales partea cu responsabilitate. Stau în străinătate și eu tre să fac toate deciziile pentru ei că “vorbesc limba mai bine” sau “că nu vreau să fac vreo greșeală” chiar dacă de fapt se descurcă. Orice, numai să nu își asume responsabilitatea ca să nu facă ei greșeli. Amuzant e cum se așteaptă să îmi deschid eu nu știu ce firmă să îi angajez de parcă eu psihic sunt în stare să fac așa ceva după ce societatea și familia în care am trăit a fost mereu imatură emoțional.
Și nu, nu e limba. Am prieteni în România care sună, fac programări și le rezolvă problemele lor… chiar dacă părinții teoretic sunt adulți și ar trebuie să se descurce. Dar ei nu vor să facă, pentru că nu au răbdare și sar imediat la ceartă. Uneori așa și argumentează. “Sună tu, că dacă sun eu, nu știu ce fac cu ei”.
Sunt într-o relație cu cineva care nu e din România și a trăit o viață normală și uneori lupt cu mine singur ca să nu fiu așa de toxic. 2-3 luni l-am speriat că mă comportam de parcă era sfârșitul lumii că mi-a picat o lingură pe jos lol.
Câtă manipulare ieftina mi a făcut mama , zilele astea mi-am dat seama că ce face nu e real , nu simte acele emoții "pe bune " și că totul e in jurul ei . De ex, cam o data pe luna avem o cearta mare , in care ea urla la mine in timp ce eu îi vorbesc calmă și cu argumente , iar tata incepe să îmi țină partea . Ce face mama? Mai întâi incerca sa se bage victima in fata tatei zicand că el mereu mi-a ținut partea , și că pe ea nimeni nu o ajuta și nimeni nu o iubește , și așa tata se da pe partea ei , începând și el sa se zbiere la mine . După ce se calmează apele , de obicei după o sesiune de a mea de nervi pt că nu mai pot tine in mine / o bătaie vine mama și începe sa mi țină o morală oarecum și să facă pe-a psihologul : că de ce o urăsc așa de tare , că de ce nu fac așa , că ea s-a saturat de certuri in familie , etc , etc și apoi mă ia în brațe și mă pupa in timp ce plânge . Acum un an îmbrățișarea aia îmi dădea speranța că se va schimba și nu va urla la mine și că nu va încerca să ma controleze la fiecare pas , dar acum nu mă mai impresionează și mi dau și eu seama că face pe victima , și că tot "rea " va fi . Înțelegeam sa fie strictă sau rea cu mine daca eram vreo drogata sau denaturata care vine după o săptămână acasă dar chiar sunt un copil ok , care învață dar care mai comentează satiric câteodată . Daca îi spun că m-am certat cu o colega, din vina colegei , începe să tipe la mine că cică sa mi las capul plecat că eu mă iau la cearta cu toată lumea și că , chiar as merita bătaie de la o fata de genul ca să mă învăț minte și să nu mai dau argumente , mă rog , orice încât să nu mi țină partea . Daca o data prietena mea cea mai buna mă anula cu ieșitul afara(care și pe.timp de vara e 3 h)) începea să mi țină predica , că bff ul meu e fake . Înțeleg oarecum că e așa , căci ea a crescut într-o familie abuzivă , dar nu ar trebui să își trăiască viața pe mine și să își verse frustrările pe mine . I am spus cam tot ce am zis și aici , Ba chiar mai mult , și ghiciți ce a făcut ! Tot același lucru ( șantaj emoțional) și nu am reparat absolut nmc
WOW.
Salut. Mi-a placut extrem de mult video-ul! Apreciez
Citat "Ce lucru nu se naște din traume" :)))) ((
M-am regăsit din păcate în aproape tot ce ai spus Anne!
Tot ce pot sa spun e ca știu toate astea de mult... "AMUZANT" in toată situația asta e ca acum când am aproape 20 de ani eu sunt cea care își poate manipula părinți uneori :))) chiar ma gândeam ca uneori că în familia mea tot ce facem e să e mai profitam fiecare când poate de celalalt :)) Nostim nu-i așa...(deși părinți mei sunt mai degrabă pasivi fratele meu a ajuns să aibă un comportament agresiv - Curios. Nu? 🤔)
- Eu pot spune ca am avut "noroc" fiindcă am început sa înțeleg multe lucruri și că am întâlnit pe cineva care chiar mi a SALVAT pielea de toxicitatea din jur (și nu doar cea din familie)
Ușor ușor învăț sa ma apar dar probabil ca va mai dura mult până îmi voi crea scuturile de apărare! (momentan faptul că sunt acasă cu facultatea online nu mă ajută prea mult din acest punct de vedere...)
- Privind partea bună (dacă va exista vreodată) pot spune ca AM NIȘTE EXEMPLE DE _AȘA NU_ :)) poate îmi vor prinde bine când voi fi părinte. În rest sunt o mini enciclopedie de tarmune :)) (fac puțin haz de necaz)
Adica vei lua exemplul părinților?
Am făcut research despre abuz sexual şi cred că trec prin asta. Tatăl meu intră peste mine în baie destul de des şi bagă scuze de genul: "Stai foarte mult pe toaletă!" . Am văzut-o pe sora mea cum stătea pe taică-miu în pat şi îmi venea să îi arunc un cuţit în gât de nervi. Omu' ăsta are ceva cu curu' meu(am 12 ani şi trec prin pubertate) şi râde când îmi traje palme. Muntele ăla de om îmi zice să fiu mai "afectuoasă" şi să îmi arăt iubirea. Fana asta incurabilă de Death Note(adik eu) bagă mutra lu' Mello şi intră cringe-ul în mine. Mă simt incomfortabil când o văd pe sora mea cum se comportă cu taică-miu de parcă îi gagicu-su, în loc de un părinte. Mai am momente când îi zic să nu se mai atingă, îmi pasă puţin de starea mintală a surorii mele. Btw, e mai mică. Pe mama o doare fix în cur. Mama e o persoană mai imatură emoţional ca mine. Eu respect alte opinii, dar instig mult la ură. Am empatie şi am trecut prin bullying toţi anii în care am fost la şcoală. Tot ajutoru' pe care îl primesc e cv gen: "nU îI fuCkInG bĂgA în sEaMă". E ca şi cum i-ai spune unei persoane cu depresie(nu am) să fie fericită!! Mama mea mă ceartă din cele mai idioate motive, dar pe sora mea nu! Sora mea nu a trecut în viaţa ei prin bullying şi nu e instabilă emoţional ca mine. Ea are prieteni, ea are notele perfecte(mama m-ar certa şi dacă aş lua 9.99). Mă simt invizibilă în familie şi tot ce mă pasionează în momentul acesta sunt sporturile de luptă(vreu să învăţ self-defense). Pot să am gusturile mele proprii când vine vorba de haine, cu condiţia ca ele să fie casual(chiar dacă stilu' meu îi între tomboy şi edgy) şi de la secţia fetelor. Mai am 6 milenii până fac 18 ani şi scap de familia asta şi îmi împlinesc visu'(nu îl zic, nu vreau să îl zic)
buna de foarte mult timp asteptam sa gasesc pe cineva care sa aiba parerea asta sincer chiar m-a facut sa plang clipul pentru ca am realizat ca tatal meu este asa (mama mai putin dar se incadreaza si ea) am bifat 10 casute doar la tatal meu si imi pare rau pentru ca realizez si acum (am 14 ani) ca intr-un fel sau altul m-a afectat comportamentul agresiv, atacand fix unde doare, si ideea ca "eu am dreptate tu esti copilul meu faci ce vreau eu" ,actionez la fel si ma enervez extrem de repede si chiar nu vreau sa devin un parinte la fel. Ideea ca parinti sunt sfinti si lalala da inteleg ca au o anumita importanta in viata fiecarui copil dar eu nu sunt obligata sa traiesc dupa regulile lor toata viata deja se crizeaza pe faptul ca imi petrec timpul cu prietenii mei si ca in majoritatea timpului nu sunt acasa totusi mi-au oferit libertate scotandu-mi ochii daca cumva le ziceam la ambii ca ma deranjeaza ceva sau ca vreau sa schimb ceva pe replica "cand eram de varsta ta nu indrazneam sa comentez, nu aveam voie afara si multe altele" chiar ma bucur ca ai deschis subiectul si chiar as vrea sa imi cumpar cartea sa o citesc . Continua tot asa ❤️
Eu cu tatal meu ma inteleg cel mai bine dar cu mama mea...nu...ea mereu trebuie sa aiba dreptate,se supara din orice,ea imi alege hainele pentru ca eu am niste gusturi ✨p r o a s t e✨ in imbracaminte(desi am 13,nu am voie sa port haine pentru varste mai mari,asta inteleg),foloseste telefonul mereu ca pe un motiv intr-o cearta(pentru ca stau foarte mult pe internet...desi fara internet,eu nu stiam engleza,nu eram educata cum trebuie),cand eram de varsta mai mica,a inceput sa ma compare cu colega mea de banca si prietena,ea fiind la un nivel scazut de inteligenta...de asemena,mereu imi zice ce a facut cand era ea mica si sora mea,ca ea nu avea telefon la varsta mea si eu am,nu si-a cerut scuze NICIODATA pentru cum s-a comportat,cand eram certate nu i-a pasat deloc daca plangeam...ar trebui sa inteleaga ca aceste cuvinte nu m-ar schimba NICIODATA.am plans la scoala din cauza ei...mereu mi-a fost frica de mama...secretele mi le tin pentru mine...ar trebuie sa ma comport ca eram bine adica:"totul este inregula,n-ai de ce sa te ingrijorezi...."draga mama,e vina ta,ca ai facut al doilea copil si cred ca stiai ca o sa fie si mai greu cu doi copii...tu asa nu ma schimbi pe mine...
Bravo Anne, rezonez cu mesajul clipului si am inteles multe chestii.
Efectiv tot din clipul asta e adevarat.Si din pacate unul dintre parinti mei e asa si se adevereste tot ce e in video :(((
Abia astept si partea a II a !! Imi plac foarte mult clipurile de genul asta. Good job! 🤗
Eu care n am auzit o scuza in viata mea, am auzit doar "vezi ce imi faci/e doar vina lu ma-ta/lasa-ma in pace/mai taci" si care mergeam eu pt mine si sora mea mai mica la ședința listening to this: 👁👄👁
Sunt un adolescent din plasament, (mai putine drepturi decat un puscarias). Cand eram mai mic la fiecare lucru rau pe care il faceam eram amenintat ca voi fi dus la casa de copii, nu pot spune ca eram copil bun dar amenintarea ca vei fi dus la casa de copii cred ca e mai naspa decat bataie. (S-au oprit sa mai faca amenintari de genu cand am implinit 10 ani) din pacate parinti mei au toate aceste trasaturi a unui parinte imatur emotional. Cauza poate fi ca au trait 15 ani in comunism... mereu cand raman fara argumente sau cand se supara baga scuza: ca ma doare inima sau capul (ca sunt batrani) sau vorbesc cu caini. Nu am putut niciodata sa ma descarc emotional in fata lor, la naiba si un copil de 4 ani imi dadea mai multa sustinere morala decat parinti mei. In fiecare zi ma indoiesc daca ma iubesc. Ei vor sa "invat" la scoala ca sa nu ma fac de ras. Si cand ii spun ca nu invat ceea ce am nevoie fac crize. Din pacate am invatat lucruri importante in viata, nu de la scoala sau de la cineva, ci din experiente neplacute: cu profesori rai, prieteni falsi, si oameni rai. Eu zic ca am noroc. Pentru ca sunt puternic emotional si pot trece peste destul de repede, dar tot ma afecteaza. Ma gandesc la cei ce sunt slabi emotionali si au familii de genu, ce fac? Stiu ca suna foarte cheesy dar am avut o zi urata si am vrut sa ma descarc =))
Foarte bine, descarcă din tensiunea enormă pe care ai acumulat-o! Dacă poți, fă câteva ședințe de psihoterapie 💚