Orice-ai fi și unde te-ai tot duce, Cât ai fi de rău și cât de bun, Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce, Cel mai greu îți este de Crăciun. Când se strâng străinii pe la case Și lumini se-aprind în pomii lor, Ți se face frigul frig în oase Și de-acasă ți se face dor. Refren: Bate vântul bate dinspre țară, Suflă-n răni cu sare și pelin, Bate vântul și te-nchide-afară, Rudele în vizită nu vin. Mori aici și nimeni nu te-aude, Dar visează tot ce-ți este pe plac, Că te bărbierești și pleci la rude Și găsești pe masă cozonac. Din puținul lor ai tăi vor face Tot ce pot să fie fericiți, Să trăiască-n liniște și-n pace, Să mai râdă, să mai bea un șpriț. Unde ai fi și orice-ai fi bătrâne, Dacă dorul șalele ți-a frânt, Și din dor atât îți mai rămâne Să te-așezi cu fața la pământ. Și să plângi când alții-n sărbătoare Hohotesc de parcă te-ar sfida Și să-ți plângi durerea ta cea mare Și să plângi de dor de țara ta.
Orice-ai fi și unde te-ai tot duce,
Cât ai fi de rău și cât de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce,
Cel mai greu îți este de Crăciun.
Când se strâng străinii pe la case
Și lumini se-aprind în pomii lor,
Ți se face frigul frig în oase
Și de-acasă ți se face dor.
Refren:
Bate vântul bate dinspre țară,
Suflă-n răni cu sare și pelin,
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele în vizită nu vin.
Mori aici și nimeni nu te-aude,
Dar visează tot ce-ți este pe plac,
Că te bărbierești și pleci la rude
Și găsești pe masă cozonac.
Din puținul lor ai tăi vor face
Tot ce pot să fie fericiți,
Să trăiască-n liniște și-n pace,
Să mai râdă, să mai bea un șpriț.
Unde ai fi și orice-ai fi bătrâne,
Dacă dorul șalele ți-a frânt,
Și din dor atât îți mai rămâne
Să te-așezi cu fața la pământ.
Și să plângi când alții-n sărbătoare
Hohotesc de parcă te-ar sfida
Și să-ți plângi durerea ta cea mare
Și să plângi de dor de țara ta.