Puterea mare de har care iese din sfintele icoane! Tu știi ce icoane se țin la Răsărit?

Поделиться
HTML-код
  • Опубликовано: 13 окт 2024
  • Puterea mare de har care iese din sfintele icoane! Unde trebuie să stea icoana în casa ta pentru ajutor, spor și binecuvântare! Tu știi ce icoane se țin la Răsărit?

Комментарии • 12

  • @sabrinasanda235
    @sabrinasanda235 3 месяца назад +3

    Amin slavă Domnului nostru Iisus Hristos acum și pururea și în veci vecilor Amin 🙏🙏🙏

  • @paulabraharu5911
    @paulabraharu5911 3 месяца назад +2

    Slava lui Dumnezeu . Amin, Amin, Amin !♧❤🎉.

  • @mariapantea4783
    @mariapantea4783 3 месяца назад +1

    Doamne facase în voia ta amin ❤

  • @MariusClaudiumelencu
    @MariusClaudiumelencu 3 месяца назад +3

    Dumnezeu Este Viață Iubire Dragoste Și Iertare Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu Miluiește Ne Pe Noi Păcătoșii Amin 🙏🙏🙏 Doamne ajută la toată lumea și la copiii noștri și la nepoțiii noștri amin 🙏🙏🙏

  • @georgetaaksoy3210
    @georgetaaksoy3210 3 месяца назад +1

    Sf.Icoane sunt,,fereastra"noastră către Dumnezeu!🤗

  • @VasilicaIacob-pi4gk
    @VasilicaIacob-pi4gk 3 месяца назад +4

    O casa fără o icoană este ca un pom fără. roade! Amin!

  • @marianaoprea7823
    @marianaoprea7823 3 месяца назад

    Slava luiDumnezeu,am
    in,amin

  • @virgilteianu6921
    @virgilteianu6921 3 месяца назад

    Adică idoli în casa?

  • @serbanserbanescu8110
    @serbanserbanescu8110 3 месяца назад

    De exemplu:
    "... o icoana a "sfintilor" Petru si Pavel, asa cum stau ei imbratisati, cu obrajii lipiti si cu buzele aproape contopindu-se intr-un sarut. Este vorba despre icoana in care cei doi "sfinti" sunt prezentati in ipostaze mult prea tandre pentru doi barbati heterosexuali, imbratisati, atingandu-se si privindu-se in ochi ca doi indragostiti", unde se ține, în comunitățile gay ?!

  • @FlorinGosav-fh1vg
    @FlorinGosav-fh1vg 3 месяца назад

    Ce spune biblia, nu va inchinati la nici o infatisare ce e facuta sau icoane, fiecare om pe pamant trebuie sa se inchine in adevar, in duh, numai singurului Domn Isus Hristos care este adevarul, cine se inchina la icoane, acela nu este in adevar, si blasfemeaza porunca Domnului.

  • @eotpatriarchs
    @eotpatriarchs 3 месяца назад +1

    Putere de har din niște asemănări pe care Dumnezeu le-a interzis evreilor la Deuteronom 4:12-23 (Anania)? Vrei să spui că Harul care a venit prin Iisus Hristos, iese din niște picturi care sunt făcătură omenească, a omului nelegiuit? Sfinte icoane? Unde ai găsit așa ceva în Scriptură?
    I. Rămureanu, învață în Studii Teologice, nr. 9-10/1971 că „În Biserica primară nu se poate vorbi despre reprezentarea chipului Mântuitorului. Creștinii din primele secole trăiau în permanenta prezență spirituală a lui Hristos și mult timp n-au simțit necesitatea unei reprezentări plastice, exterioare, a Mântuitorului.”
    Iconom Petre Vintilescu învață în Cultul și ereziile că „Nu se îngăduia în primele zile ale Bisericii creștine înfățișarea lui Dumnezeu în vreo imagine, oricât ar fi fost de eterizată și de ideală...”
    Preot dr. Nicolae V. Dură învață în Ortodoxia 1/1982 că „Epoca apostolică nu avea neapărată nevoie de icoane, pentru că amintirea Celui Întrupat mărturisea nemijlocit despre existența Sa, iar Cuvântul Evangheliei propovăduit la toate neamurile lumii de atunci păstra încă vie prezența Sa... Primele imagini ale iconografiei creștine ce au putut fi găsite, apar în jurul anului 200 pe mormintele martirilor. Sunt imagini din Vechiul Testament... Îndeobște recunoscut, că, cel puțin din secolul al IV-lea, se poate constata și atesta în chip documentar și cinstirea sau cultul icoanelor.”
    Nicolae Velimirovici dezvăluie motivul pentru care oamenii care nu-L vor în viața lor pe Dumnezeu și de aceea aleargă la surogate:
    „Când un om dorește să-l vadă pe împăratul și, după aceea, cu multă osteneală reușește să se găsească în fața lui, ce motiv ar avea să privească în dreapta și în stânga, și să ia seama la robii împăratului? El poate privi într-o parte și în alta din două motive: sau pentru că nu este vrednic să stea singur în fața împăratului, sau pentru că socotește că nici împăratul nu-l poate ajuta.
    De ce însă omul nu poate rămâne singur înaintea lui Dumnezeu? Nu este Acesta Împăratul și, în același timp, și Părintele lui? Și cine s-ar înfricoșa să rămână singur, față către față, cu părintele său?... Păcatul este cel care-ți întoarce, omule, fața de la împărat către robi...
    Mai crezi că Împăratul și Dumnezeul tău nu te poate ajuta, și de aceea îți îndrepți privirile asupra robilor Săi. Dar dacă Dumnezeu nu te poate ajuta, toți robii Săi împreună cu mult mai puțin. Oare nu toate făpturile lui Dumnezeu așteaptă ajutorul de la Acela? Atunci ce fel de ajutor aștepți de la zidirile Lui?...
    Cine este cel care adoră un idol sculptat sau asemănarea vreunui lucru? Cel care nu-l știe pe cel care este sculptat sau pe cel pictat - doar acesta adoră chipul și imaginea”
    Redăm acum mai jos edictul împăratului Copronim, împotriva închinării la icoane, pentru a putea distinge cu atât mai lesnicios sâsâitul șarpelui din spatele cultului icoanelor:
    „1) Dacă cineva cutează să înfățișeze cu culori materiale icoana dumnezeiască a Cuvântului după întrupare;
    2) Dacă, pe motivul întrupării cineva încearcă să reprezinte în culori materiale și în icoane, care amintesc omul, usia și ipostasul Cuvântului care nu poate să fie reprezentat, chiar după întrupare;
    3) Dacă îndrăznește cineva să reprezinte într-o icoană unirea ipostatică a celor două naturi și, numind-o icoana lui Hristos, săvârșește astfel în chip mincinos amestecul celor două naturi;
    4) Dacă cineva desparte de persoana Cuvântului trupul, cu care este unit și vrea să reprezinte acest trup prin vreo icoană;
    5) Dacă cineva împarte pe Hristos în două persoane și vrea să reprezinte pe cel care S-a născut din fecioară și nu acceptă, prin urmare, decât o unire relativă a naturilor;
    6) Dacă cineva înfățișează printr-o icoană trupul îndumnezeit prin unirea sa cu Cuvântul și separă astfel trupul de firea dumnezeiască;
    7) Dacă vrea cineva să reprezinte, cu sprijinul culorilor materiale, pe Dumnezeu - Cuvântul care, deși Dumnezeu a primit totuși în Persoana Sa chip de rob, dacă cineva vrea să-L reprezinte sub o formă pur omenească și pretinde a-L despărți astfel de nedespărțita dumnezeire, introducând astfel o a patra persoană în Sf. Treime;
    8) Dacă cineva vrea să înfățișeze sub culori materiale pe sfinți în icoane fără viață, care nu sunt de nici un folos - căci această cugetare este mincinoasă și vine de la demoni - și nu se silește mai ales să-și amintească virtuțile acestor sfinți, imitându-i într-un chip viu - ANATEMA!”
    Ioannis Romanides vorbește astfel în Teologia Patristică: „În tradiţia ebraică de dinainte de Profeţi, dar şi la Profeţi, era cunoscut că lui Dumnezeu nu-i corespunde nici o imagine/icoană din creaţia materială, că omul, adică, nu poate să facă vreun chip lui Dumnezeu. Orice chip al lui Dumnezeu este interzis în Vechiul Testament. De aceea nu aveau icoane în Vechiul Testament... Alte icoane în afară de Acesta (de Hristos) nu are Dumnezeu… Nu doar ideile ante-menţionate de autor argumentează că între aceste cuvinte (imagine, icoană, chip şi în anumite contexte chiar cuvântul “tip”) nu există nici o diferenţă conceptuală, aşa cum se întâmplă în majoritatea limbilor europene (inclusiv în lb. română), ci tradiţia patristică însăşi susţine acest lucru.”
    Treaba asta cu icoanele este isprava unor oameni păcătoși care au apărut mai târziu. Iată ce spune articolul Ce reprezintă icoana ortodoxă pentru creştini, accesat în 2014:
    „Cinstirea icoanelor, a Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a îngerilor şi a sfinţilor este o dogmă a credinţei creştine, formulată la Sinodul al VII-lea ecumenic (787); ea decurge din dogma fundamentală a Bisericii...”
    Învățătura ortodoxă despre icoane menționează că: „Cinstirea icoanelor, a Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a îngerilor și a sfinților este o dogmă a credinței creștine, formulată la Sinodul al VII-lea ecumenic (787); ea decurge din dogma fundamentală a Bisericii...”
    Tertulian (†240), scriitor latin în De Spectacolis, 23, 24-26: „Dacă Dumnezeu interzice să se facă orice reprezentare, cu atât mai mult interzice reprezentarea chipului Său. Autorul adevărului nu iubește ceea ce este fals; tot ce se plăsmuiește în ochii Lui este o falsificare.”