Văliug. Lacul Breazova

Lacul Breazova de lângă Valiug. Primul lac de acumulare din sud-estul Europei și din zona Banatului Montan, construit pe Râul Bârzava, între anii 1907 - 1909.
E situat în avale de Văliug, la aproape doi kilometri de la ieșirea din localitate, pe un drum de pământ accesibil cu orice mașină. Mai jos dr Breazova, la 14 kilometri, tot pe Bârzava, este lacul Secu.
La Breazova peisajul e de o sălbăticie superbă. Locul nu e foarte cunoscut și de aceea e mai puțin vizitat.
Mica vacanță de Paște m-a purtat puțin și prin locurile pe care le adoram în copilărie. Am văzut acolo, zilele acestea, ceva care m-a pus pe gânduri.
După ce am primit de la părinții mei cel mai frumos cadou, un Pegas Practic, verde au început marile "aventuri" prin munții Banatului.
Semenic era cel mai aproape, așa că Secu, Văliug, Trei Ape sau Gărâna erau destinații obișnuite. Am colindat pe acoperișul Reșiței prin fiecare cotlon.
Într-o vară, când am vrut să ajungem de la Văliug la Secu pe vechiul drum forestier care coboară pe malul Bârzavei, am descoperit raiul pe pământ.
Un alt lac îngropat într-un peisaj de o sălbăticie incredibilă. Chiar dacă au trecut foarte mulți ani de atunci, îmi amintesc de parcă era ieri cum sclipeau razele de soare în apa albastră printre păstrăvii care mișunau ca furnicile prin lac.
Despre lacul Breazova e vorba.
Acolo am filmat aceste imagini superbe. E cel mai vechi lac de acumulare din România, construit la 1909. Alimentează și acum cu apă Reșița.
Îmi amintesc desișul pădurii de brazi prin care privirea nu putea să pătrundă și apa curată ca lacrima. Nu vedeai atunci vreun PET sau alte mizerii plutind pe apă.
Sunt ani și ani în care am colindat locurile acelea cu bicicleta sau pur și simplu pe jos, în verile fierbinți când ne retrăgeam cu corturile la Crivaia sau la Secu, în răcoarea codrului.
Aproape că învățasem fiecare cotlon al pădurii și toate cărările care șerpuiesc printre brazi.
Lacul Breazova e mai ascuns, nu are până la el șosea cu asfalt și de aceea și-a păstrat mult din farmecul și sălbăticia de acum zeci de ani.
Nu același lucru pot să-l spun despre lacul Gozna, de deasupra de Văliug. În coada lui era, de pe vremea copilăriei mele, stațiunea Crivaia. Pe malul lacului, marile fabrici din Reșița au construit pensiuni, fiecare cu pontoane și câte un mic debarcader. Mai era "Casa Baraj", restaurantul cu discotecă de lângă dig.
Toate îngropate într-o pădure superbă, cea mai frumoasă pădure pe care eu o știam. Încolonați într-un regiment verde aproape infinit, brazii urcau pănă la pârtiile de pe platoul din vârful Semenicului, unde părea că iși dau mâna cu norii pufoși de vară.
N-am mai fost de ceva timp prin zonă și primul lucru care mi-a atras atenția încă de la ieșirea din Reșița au fost punctele de transfer al buștenilor.
Mult mai multe decât pe vremea când colindam la pas sau cu bicicleta aceste locuri. Sute de cadavre ale unor brazi semeți zăceau în grămezi comune pe marginea drumului. Niciodată, în perioada comunismului sinistru, nu am văzut asemenea dezastru.
Pe măsură ce urcam către Crivaia am văzut că în multe locuri peisajul s-a schimbat total. Versanți întregi despăduriți în unele locuri. În alte locuri nu am recunoscut pădurea aceea ca un zid. Era atât de rărită că vedeam prin ea.
Pe malul lacului de la Crivaia am avut altă surpriză. Sute de vile și case de vacanță au răsărit deasupra lacului, acolo unde era doar pădure în trecut.
Nu vă speriați, nu e un dezastru, locurile sunt încă la fel de frumoase și încă e multă pădure de jur împrejur. Dar nu poți să nu te întrebi cât timp va mai fi așa.
Nu poți să nu te întrebi cum s-au dat legal autorizații de construcție prin pădure, pentru că teoretic legea nu permite asta.
Legea obligă, tot teoretic, la exploatarea pădurii astfel încât ea să se regenereze. Dacă legea era respectată, tot teoretic, nu trebuia să văd difetențe atât de mari, dar ele m-au uimit și întristat.
Practic poți face orice într-o țară în care politicienii sunt putred de corupți.
Într-o țară în care guvernul dă legi #noapteacahotii, ca să-i scape de pușcărie pe șefii corupți de partide, legea nu are nicio șansă să fie respectată, mai ales într-o pădure aflată la 600 de kilometri de capitală.
Corupția nu ucide numai în spitale, ca la #Colectiv.
Ne ucide viitorul într-o manieră ireversibilă prin modul absolut iresponsabil în care tot felul de șmecheri și clanuri locale distrug pădurile.
Peste tot unde se defrișează ilegal, ca să fie lemnul exploatat sau ca să apară încă o casă de vacanță a unui șmecher, există un lanț al corupției.
România are legi și instituții care ar trebui să protejeze mediul. Sunt mecanisme care pot ține lucrurile sub control, teoretic. Practic asta nu se întâmplă, pentru că oamenii din aceste instituții sunt corupți.
Sunt oameni aflați într-o stare de degradare morală înfiorătoare care nu dau doi bani pe lumea din jurul lor. Nu le pasă de dezastrul pe care îl provoacă cu fiecare șpagă ...