Excepțională personalitate! Coerent, combativ, vizionar, sclipitor ș.a.m.d Cam tot ceea ce spunea atunci( în 1991, nu 1990) s-a adeverit. A fost marginalizat și defăimat de către toate lichelele vremii, lichele care au pus osul la distrugerea acestei țări, una pe care Adrian Păunescu a iubit-o atât de mult!
Am cumpărat "Cartea Cărților " în care am găsit poezia mult căutată "Primul drum". Citesc și recitesc poeziile ca să pot intelege ce a vrut sa spună...Păcat, a trăit printre noi, nu l-am apreciat la adevărata lui valoare, și nu i-am inteles frământarea și durerea lui de țară. Îl iubim și îl citim acum când este așezat sus pe o stea și ne privește în tăcere din lumea celor trecuți la cei drepți. "El a iubit valorile"!
Societatea abrupta (1980) E prea lung drumul până-n comunism De nu-l scurtăm cu gări şi cu etape, De nu-l aducem totuși mai aproape, E prea lung drumul până-n comunism. Am mai visa de nu s-ar face zi Şi pruncii nu ne-ar întreba de pâine, E lung şi drumul scurt de azi pe mâine, Cu-atât mai mult ce ni se năzări. Am mai închide ochii şi-am tăcea, Dar clasicii visării ne somează Să fim lucizi, s-avem gândirea trează, Şi drumu-i lung, şi viața ne e grea. Nu-i nici un semn mai bun, mai pozitiv, Sunt crize din cetate in cetate, Înnebunim când visul nu se poate Şi-n fișe scrie: : „Fără de motiv.” Iluzia şi panica mereu Sunt cele două jalnice extreme, De care-avem şi mâine a ne teme, Că tot nu-L vom găsi pe Dumnezeu. Când obosită într-un cerc închis Scârbită, obosită, lumea nostră A vrut să se arunce pe fereastră I-au dat un drog, i-au programat un vis, Acesta e total şi nebunesc, E comunismul, unica dreptate, Cel hotărât a le-mpăca pe toate Pilonării pe osul nostru cresc, Prea lung, prea tăinuit, prea lung, prea lung, Pustie veșnicia exemplară, Ni-i dor din când în când de câte-o gară În care oamenii îşi mai ajung.
Doamne, ce speranțe ne puneam prin anii 90...
Excepțională personalitate! Coerent, combativ, vizionar, sclipitor ș.a.m.d Cam tot ceea ce spunea atunci( în 1991, nu 1990) s-a adeverit. A fost marginalizat și defăimat de către toate lichelele vremii, lichele care au pus osul la distrugerea acestei țări, una pe care Adrian Păunescu a iubit-o atât de mult!
Am cumpărat "Cartea Cărților " în care am găsit poezia mult căutată "Primul drum". Citesc și recitesc poeziile ca să pot intelege ce a vrut sa spună...Păcat, a trăit printre noi,
nu l-am apreciat la adevărata lui valoare, și nu i-am inteles frământarea și durerea lui de țară. Îl iubim și îl citim acum când este așezat sus pe o stea și ne privește în tăcere din lumea celor trecuți la cei drepți.
"El a iubit valorile"!
Societatea abrupta
(1980)
E prea lung drumul până-n comunism
De nu-l scurtăm cu gări şi cu etape,
De nu-l aducem totuși mai aproape,
E prea lung drumul până-n comunism.
Am mai visa de nu s-ar face zi
Şi pruncii nu ne-ar întreba de pâine,
E lung şi drumul scurt de azi pe mâine,
Cu-atât mai mult ce ni se năzări.
Am mai închide ochii şi-am tăcea,
Dar clasicii visării ne somează
Să fim lucizi, s-avem gândirea trează,
Şi drumu-i lung, şi viața ne e grea.
Nu-i nici un semn mai bun, mai pozitiv,
Sunt crize din cetate in cetate,
Înnebunim când visul nu se poate
Şi-n fișe scrie: : „Fără de motiv.”
Iluzia şi panica mereu
Sunt cele două jalnice extreme,
De care-avem şi mâine a ne teme,
Că tot nu-L vom găsi pe Dumnezeu.
Când obosită într-un cerc închis
Scârbită, obosită, lumea nostră
A vrut să se arunce pe fereastră
I-au dat un drog, i-au programat un vis,
Acesta e total şi nebunesc,
E comunismul, unica dreptate,
Cel hotărât a le-mpăca pe toate
Pilonării pe osul nostru cresc,
Prea lung, prea tăinuit, prea lung, prea lung,
Pustie veșnicia exemplară,
Ni-i dor din când în când de câte-o gară
În care oamenii îşi mai ajung.
Cand un astfel de popor, da astfel de genii, astfel de oameni, acel popor va dăinui!
Reverențe ! ...