Îmi cer scuze in avans că va fi un comentariu asa de lung, însă când ai spus de o întâmplare inedită de la începutul anului școlar, primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost "trebuie neapărat să scriu despre felul în care profesorul meu mi-a îngreunat primul an de liceu". 😂🙈 Așadar..... Anul trecut am inceput clasa a IX a și nu cunoșteam aproape pe nimeni din clasa și nici pe profesorii pe care urma să îi am. Tot ce știam era că voi avea un domn profesor de română, despre care auzisem de la o fosta eleva din liceu că este foarte dur, că are așteptări mari de la elevi, că se supără repede etc. Prin urmare, aflasem despre el că este un profesor care nu tolerează lipsa de respect și pe cei care nu își dau interesul in a învăța, putând fi foarte sever daca nu respectai aceste condiții. Înainte de prima ora cu dumnealui, eram toate foarte speriate (suntem o clasa doar de fete deoarece suntem pe profil pedagogic) fiindcă nu știam sigur la ce sa ne așteptăm, însă unele din noi ne-au încurajat spunând că nu o să fie așa de dur cu noi pentru că suntem abia intrate la liceu, și tot așa ne-au spus și câteva eleve din clasele mai mari, că nu o să fie chiar așa rău și că vom vedea că va fi foarte bine. Deci eram mai calme. Și în timp ce discutam între noi, s-a deschis brusc ușa de la clasa și a intrat domn' profesor, un bărbat de înălțime medie,cu barba foarte lunga, cu parul lung dat într-o parte, îmbarcat la cămașă și cu catalogul in mână, și luând postura de drept, cu ochii severi uitându-se prin clasa, cu o voce groasă ne-a salutat ca la armată "bună ziua!". Am încremenit toate când l-am văzut și ne-am ridicat repede in picioare. Apoi a zis ceva de genul "Sigur ați aflat deja, dar eu sunt domnul..... și cu mine veți face româna. Nu are rost sa va mai spun altceva despre mine deoarece sigur ați auzit deja multe și veți mai auzi și altele". Iar după ne-a spus clar că trebuie să ne îmbrăcăm in alb deoarece suntem viitoare cadre didactice și trebuie să fim exemplu și a scos-o in fața pe o colega care avea fusta prea scurta și i-a ținut morală în fața întregii clase. Și acum tin minte că ne-a dat o lista cu cerințe la care a trebuit să răspundem in caiet, iar la una dintre ele trebuia sa spunem ce ne place sa facem în timpul liber, iar eu am scris că îmi place sa citesc (chiar așa este) și dumnealui a zambit la mine și a zis ca mă ține minte și o să vadă dacă chiar așa este, sau daca am zis asta doar ca să îl impresionez (va dati seama ce emoții m-au luat...) In timp ce noi scriam răspunsurile in caiet, dumnealui se plimbă printre bănci și comenta modurile noastre de a scrie, spunând că trebuie să facem eforturi în a ne perfecționa și că ne va pune note și pe asta. In primele luni a fost foarte greu la ora de romana deoarece ne era așa de frica încât nici măcar nu aveam curaj să ridicăm mâna ca să răspundem la ora, iar când o făceam, tremuram din toate încheieturile. Mi-a trebuit mult timp sa prind curaj să răspund la ora și să îmi spun opinia in legătură cu diferite texte studiate. Au fost câteva luni foarte complicate in care am incercat sa ne obișnuim, mai ales că ne punea note pe ce răspundeam oral și nouă ne era frica sa vorbim, ne verifica ce cărți citim și ne punea note pe citit, daca întârziam chiar și un minut la ora ne asculta și cel mai adesea ne punea cate un 3, daca te uitai pe geam sau în altă parte pentru o secunda te certa și te ținea minte etc. Ajunsesem chiar sa nu pot fi in stare sa mă uit în ochii profesorului deoarece avea o privire foarte pătrunzătoare. Însă cu trecerea lunilor, a început să îmi placă foarte mult modul dumnealui de predare și faptul că pune foarte mult accent pe lectură și pe exprimare, și am început să înțeleg de ce este așa de dur cu noi. Tot ce pot să spun acum este că, în ciuda tuturor dificultăților pe care le-am întâmpinat, domnul profesor m-a motivat sa citesc din ce in ce mai mult, începând să îmi placă foarte mult limba română și ajungând chiar în stadiul in care sa vreau sa urmez și eu aceasta profesie. Acum că stau să mă uit în urma la tot ce s-a întâmplat în decursul acestui an, îmi dau seama că nu a avut nici-un sens sa ne fie frica și mi se pare foarte amuzant modul în care percepeam fiecare întâmplare de genul (au fost mult mai multe, cred că aș putea scrie o carte întreaga😂). Că o mica concluzie, nu va lăsați descurajați de cei din jurul vostru, mai ales când știți ceea ce sunteți în stare să faceți. Dacă aveți ambiție, o să reușiți să treceți peste orice, inclusic peste întâmplări asemănătoare cu cele prin care am trecut eu. 🩷🩷🙃
Bună, Sara 😘 , mi-a plăcut super mult cum ai descris acele amintiri, așa că am decis să plece spre tine goodie bagul cu produse back to school, dă-mi te rog un semn în privat pe Instagram: instagram.com/tomii1/ sau pe mail: andreatoma@gmail.com . Felicitări !! 💖☺
Când aveam 10 ani, m-am mutat în Anglia. Chestia este că nu știam să vorbesc engleză și nici nu puteam să înțeleg engleza. Așa că, în prima mea săptămână de școală, nu aveam nicio idee despre tot ce se întâmpla. De exemplu, când profesorii îmi strigau numele pentru registru, mă întrebam de ce profesorul îmi striga numele și mă întrebam de ce mă priveau toată lumea. Sau cât de oribil a fost prima mea clasă de sport. Pentru acea clasă nu am adus nicio haine de sport cu mine pentru că nu știam că toată lumea ar trebui să facă asta. Prin urmare, am fost trimisă să stau pe o bancă cu un tip care a uitat și el să-și aducă hainele de sport. După cum am spus, nu știam deloc engleză, dar pentru o clipă tipul ăsta a început să-mi vorbească și, evident, nu am înțeles ce spunea. Până am auzit un cuvânt. Spider. El arăta spre umărul meu. M-am uitat la umărul meu și am văzut această creatură gigantică pe mine. Fără nici un gând, am sărit afară țipând atât de tare de groază, încât întregul câmp m-a auzit. Partea cea mai jenantă este că toată lumea s-a oprit din joc și s-a uitat la mine cu tăcere pură, în timp ce săream în sus și în jos, încercând să scap de acel păianjen de pe mine. Acum că mă gândesc la asta, habar n-am cum am supraviețuit primei mele săptămâni de școală.
Îmi amintesc prima zi de școală cu multe emotii si nerabdatoare de cunostinte noi si cunoasterea noilor colegi ,chiar am ramas prietena buna cu una din fete , avem o mulțime de amintiri de neuitat din timpul scolii .
Îmi amintesc prima zi de școală. Am mers însoțită de părinți. M-am așezat în prima băncuță cu o fetiță blondă. Timide, am început să vorbim. Azi este cea mai bună prietenă a mea. 🥰 Avem o mulțime de amintiri de neuitat.
Prima zi de gradinita am plans ca o disperata mica😂 cum am prins momentul am fugit cat m-au tinut picioarele si am daramat drapelele tricolor din fata intrarii ups😂
Ce voce blanda si placuta ai😍 imi place sa te ascult. Acum sa zic si eu o intamplare de la scoala… ma mutasem in Spania , impreuna cu familia, si urma sa intru in grupa 0. Nestiind limba si necunoscand pe nimeni , eram foarte retrasa si plangeam langa tomberoane , in curtea scolii. Bine, asta pana am inceput sa invat spaniola si sa fiu mica “vedeta” din clasa. Cum nu eram de a lor , toti copiii au vrut sa se împrietenească cu mine. Imi aduceau mici cadouri , doreau sa ne jucam impreuna, ne ajutam la teste si tot asa. Intr-o zi un baietel a vrut sa ma înveselească si sa ma opresc din plans, mi-a adus un ursulet de plus si eu l-am aruncat pe geam. Acum, inca imi amintesc cu drag de prietenele mele , as vrea sa mai tinem legatura, sa vad ce mai fac, cum s-au dezvoltat pana la varsta asta, dar nu prea stiu cum sa dau de ele. Am incercat online, dar si daca le vad nu le recunosc. And that’s it. 16 ani mai tarziu, zambesc cand imi amintesc de vremea aceea.
Din păcate, am prins pandemia încă din clasa a-9-a iar de la liceu amintiri nu prea am.. În schimb, generala a fost cea mai frumoasă perioadă a vieții. Una din amintirile mele favorite este când în fiecare an îi făceam surpriză dirigintei de ziua ei. Un tort, câteva sticle de suc și baloane. Eram prima sa generație, în prezent suntem la facultate și încă păstrăm legătura cu dânsa și ne bucurăm ca a participat la formarea noastră 🩷
În prima zi de liceu, în anul de boboc, la 20 de minute după ce a început școala, un transformator a explodat și s-a întrerupt curentul. Am petrecut aproximativ o oră în sala de sport jucând dodgeball la lumina lanternelor, după care am fost trimiși acasă.
eu după prima zi de grădiniță am venit foarte supărată acasă pentru că nu a venit și rândul meu sa cant. voiam să interpretez o manea foarte populara prin fața blocului, "Puștoaică cu păr roșcat"😂. doamne, îți mulțumesc că nu a venit rândul meu sa cant, ar fi fost cel mai stânjenitor moment!😂
În prima zi de grădiniță mi-am întâlnit cea mai bună prietenă când amândouă am avut probleme și am fost mutate la masa copiilor răi. 26 de ani mai târziu, încă suntem cele mai bune prietene.
Buna. Nu știu dacă e o întâmplare inedită dar sigur amuzantă este pt prima zi de școală : țin minte că eram in clasa a patra când în prima mea zi de școală am găsit un pui de pisoi simpatic foc și care probabil era pierdut de mama lui și l_am luat cu mine la școală bagandu-l în sân ..toți colegii mei erau fascinați de el și nimeni nu mai era atent la ore iar Dna învățătoare când l_a descoperit s_a îndrăgostit de el 😊. Toti erau dornici să-l țină în brațe și el a fost o mica vedeta in ziua aceea .. a fost o prima zi de școală drăguță....
Bunaa, este de la LC Waikiki, insa eu am achizitionat-o de pe FashionDays: fashiondays.page.link/QDzRUpQ7AFUJHD7SA, dar am vazut ca este stoc indisponibil acum. 😟
Întâmplarea inedită este ca m-am înscris la liceu și am intrat la două licee diferite și la unul chiar am promovat neștiind asta. 😂 amuzant pentru toți dar și puțin stânjenitor
Prima zi de școală de care îmi aduc aminte și acum după 9 ani de zile e atunci când intram în clasa a pregătitoare. Părinți mei lucrau în afara iar eu locuiam cu bunici. Și pentru bunica mea a fost o zi cu emoții pentru ca îi era oarecum teama de cum o sa ma integrez. De acea înainte cu o săptămână de a începe îmi tot spunea pentru a ma obișnui cu ideea. Dar când veni ziua cea meare explicație bunici au fost fără rost😊 😅pentru ca eu fiind obișnuită cu animale și tot ce avea bunica m-am pus pe un plâns și i-am spus ca eu o sa merg doar dacă vine și miți(pisoi fătat în acea vara care îmi era tare drag) bunica neștiind cum sa ma potolească și sa și mergem a spus ca îl luam și pe el dar el va veni înapoi cu ea! Dar când am ajuns la școală colegii și învățătoarea nu au fost deloc mirați ba chiar le placuse ideea, asa ca în acea zi miti motanul a fost el în centru atenției și toți copii lau iubit (tare draga mie acea prima zi de școală din viata mea și a pisoiului miți) ❤😍😺🐈
În prima zi de școală din clasa a cincea, ne-au dat drumul acasă mai repede și am mers direct acasă la colegul Cătă și am ars hârtii pe balcon preț de 4 ore. Am plecat când rămăsese toată casa fără hârtie de ars. 🤣😅
În prima zi de grădiniță am rugat-o pe colega mea să mă ridici în brațe și mi-au închis un coleg în baie profesorilor. Atunci ușa era veche, cu ceva zăvor în partea de sus
Bună! Am multe de povestit despre școală, dar mă voi limita la o singură întâmplare și anume: aveam în vremea liceului un cățeluș pe nume Patrocle, un șoricar care mergea cu mine peste tot, inclusiv la liceu și mereu mă aștepta la ieșire. Odată, a venit și a stat la ușa clasei mele, asta pentru că una dintre ele dădea în curtea liceului. Doamna profesoară de la una dintre ore a pus o întrebare și eu am răspuns. Imediat s au auzit niște ciocnituri în ușa de afară, iar doamna profesoară a zis: Intrati! Pe toți copiii i a bufnit râsul, inclusiv pe mine, pentru că ne am dat seama că era Patrocle care începuse să dea din coadă de bucurie la auzul glasului meu 😄 Te pup și îți doresc mult succes pe noul drum al vlogărilor!🤗🥰❤️
Eram clasa a 8-a și urma să avem ora de fizică cu diriginta,era deja și jumătate și ea încă nu venise .M-am dus iute să mă uit pe hol poate o văd(noi speram că nu mai vine)și când să deschid ușa ,hop și ea .Doar cu câțiva cm să nu-i dau cu ușa-n cap.😂 (Asta îmi trebuia ,nu mai treceam clasa în veci😂😂😂)
Bunaa, este de la LC Waikiki, insa eu am achizitionat-o de pe FashionDays: fashiondays.page.link/QDzRUpQ7AFUJHD7SA, dar am vazut ca este stoc indisponibil acum. 😟
Eram foarte vorbareata...tot timpul orelor eu vorbeam neintrebata ..chiar daca mi se atragea atentia eu nu puteam sa tac si mi.a ramas porecla vorbăreata
Îmi cer scuze in avans că va fi un comentariu asa de lung, însă când ai spus de o întâmplare inedită de la începutul anului școlar, primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost "trebuie neapărat să scriu despre felul în care profesorul meu mi-a îngreunat primul an de liceu". 😂🙈
Așadar..... Anul trecut am inceput clasa a IX a și nu cunoșteam aproape pe nimeni din clasa și nici pe profesorii pe care urma să îi am. Tot ce știam era că voi avea un domn profesor de română, despre care auzisem de la o fosta eleva din liceu că este foarte dur, că are așteptări mari de la elevi, că se supără repede etc. Prin urmare, aflasem despre el că este un profesor care nu tolerează lipsa de respect și pe cei care nu își dau interesul in a învăța, putând fi foarte sever daca nu respectai aceste condiții.
Înainte de prima ora cu dumnealui, eram toate foarte speriate (suntem o clasa doar de fete deoarece suntem pe profil pedagogic) fiindcă nu știam sigur la ce sa ne așteptăm, însă unele din noi ne-au încurajat spunând că nu o să fie așa de dur cu noi pentru că suntem abia intrate la liceu, și tot așa ne-au spus și câteva eleve din clasele mai mari, că nu o să fie chiar așa rău și că vom vedea că va fi foarte bine.
Deci eram mai calme.
Și în timp ce discutam între noi, s-a deschis brusc ușa de la clasa și a intrat domn' profesor, un bărbat de înălțime medie,cu barba foarte lunga, cu parul lung dat într-o parte, îmbarcat la cămașă și cu catalogul in mână, și luând postura de drept, cu ochii severi uitându-se prin clasa, cu o voce groasă ne-a salutat ca la armată "bună ziua!". Am încremenit toate când l-am văzut și ne-am ridicat repede in picioare.
Apoi a zis ceva de genul "Sigur ați aflat deja, dar eu sunt domnul..... și cu mine veți face româna. Nu are rost sa va mai spun altceva despre mine deoarece sigur ați auzit deja multe și veți mai auzi și altele".
Iar după ne-a spus clar că trebuie să ne îmbrăcăm in alb deoarece suntem viitoare cadre didactice și trebuie să fim exemplu și a scos-o in fața pe o colega care avea fusta prea scurta și i-a ținut morală în fața întregii clase.
Și acum tin minte că ne-a dat o lista cu cerințe la care a trebuit să răspundem in caiet, iar la una dintre ele trebuia sa spunem ce ne place sa facem în timpul liber, iar eu am scris că îmi place sa citesc (chiar așa este) și dumnealui a zambit la mine și a zis ca mă ține minte și o să vadă dacă chiar așa este, sau daca am zis asta doar ca să îl impresionez (va dati seama ce emoții m-au luat...) In timp ce noi scriam răspunsurile in caiet, dumnealui se plimbă printre bănci și comenta modurile noastre de a scrie, spunând că trebuie să facem eforturi în a ne perfecționa și că ne va pune note și pe asta.
In primele luni a fost foarte greu la ora de romana deoarece ne era așa de frica încât nici măcar nu aveam curaj să ridicăm mâna ca să răspundem la ora, iar când o făceam, tremuram din toate încheieturile. Mi-a trebuit mult timp sa prind curaj să răspund la ora și să îmi spun opinia in legătură cu diferite texte studiate.
Au fost câteva luni foarte complicate in care am incercat sa ne obișnuim, mai ales că ne punea note pe ce răspundeam oral și nouă ne era frica sa vorbim, ne verifica ce cărți citim și ne punea note pe citit, daca întârziam chiar și un minut la ora ne asculta și cel mai adesea ne punea cate un 3, daca te uitai pe geam sau în altă parte pentru o secunda te certa și te ținea minte etc. Ajunsesem chiar sa nu pot fi in stare sa mă uit în ochii profesorului deoarece avea o privire foarte pătrunzătoare.
Însă cu trecerea lunilor, a început să îmi placă foarte mult modul dumnealui de predare și faptul că pune foarte mult accent pe lectură și pe exprimare, și am început să înțeleg de ce este așa de dur cu noi.
Tot ce pot să spun acum este că, în ciuda tuturor dificultăților pe care le-am întâmpinat, domnul profesor m-a motivat sa citesc din ce in ce mai mult, începând să îmi placă foarte mult limba română și ajungând chiar în stadiul in care sa vreau sa urmez și eu aceasta profesie.
Acum că stau să mă uit în urma la tot ce s-a întâmplat în decursul acestui an, îmi dau seama că nu a avut nici-un sens sa ne fie frica și mi se pare foarte amuzant modul în care percepeam fiecare întâmplare de genul (au fost mult mai multe, cred că aș putea scrie o carte întreaga😂).
Că o mica concluzie, nu va lăsați descurajați de cei din jurul vostru, mai ales când știți ceea ce sunteți în stare să faceți. Dacă aveți ambiție, o să reușiți să treceți peste orice, inclusic peste întâmplări asemănătoare cu cele prin care am trecut eu. 🩷🩷🙃
Bună, Sara 😘 , mi-a plăcut super mult cum ai descris acele amintiri, așa că am decis să plece spre tine goodie bagul cu produse back to school, dă-mi te rog un semn în privat pe Instagram: instagram.com/tomii1/ sau pe mail: andreatoma@gmail.com . Felicitări !! 💖☺
Mulțumesc mult!❤
Ți-am scris pe Instagram.🤗
Când aveam 10 ani, m-am mutat în Anglia. Chestia este că nu știam să vorbesc engleză și nici nu puteam să înțeleg engleza. Așa că, în prima mea săptămână de școală, nu aveam nicio idee despre tot ce se întâmpla. De exemplu, când profesorii îmi strigau numele pentru registru, mă întrebam de ce profesorul îmi striga numele și mă întrebam de ce mă priveau toată lumea. Sau cât de oribil a fost prima mea clasă de sport. Pentru acea clasă nu am adus nicio haine de sport cu mine pentru că nu știam că toată lumea ar trebui să facă asta. Prin urmare, am fost trimisă să stau pe o bancă cu un tip care a uitat și el să-și aducă hainele de sport. După cum am spus, nu știam deloc engleză, dar pentru o clipă tipul ăsta a început să-mi vorbească și, evident, nu am înțeles ce spunea. Până am auzit un cuvânt. Spider. El arăta spre umărul meu. M-am uitat la umărul meu și am văzut această creatură gigantică pe mine. Fără nici un gând, am sărit afară țipând atât de tare de groază, încât întregul câmp m-a auzit. Partea cea mai jenantă este că toată lumea s-a oprit din joc și s-a uitat la mine cu tăcere pură, în timp ce săream în sus și în jos, încercând să scap de acel păianjen de pe mine. Acum că mă gândesc la asta, habar n-am cum am supraviețuit primei mele săptămâni de școală.
Îmi amintesc prima zi de școală cu multe emotii si nerabdatoare de cunostinte noi si cunoasterea noilor colegi ,chiar am ramas prietena buna cu una din fete , avem o mulțime de amintiri de neuitat din timpul scolii .
Bună! Pt decorațiuni de toamnă încearcă și la Sinsay, au foarte multe, mai ales pe site.
Buna , te.am descoperit de 2saptamani pe RUclips , și te.am descoperir întâmplător, dar îmi place enorm .
Îmi amintesc prima zi de școală. Am mers însoțită de părinți. M-am așezat în prima băncuță cu o fetiță blondă. Timide, am început să vorbim. Azi este cea mai bună prietenă a mea. 🥰 Avem o mulțime de amintiri de neuitat.
Prima zi de gradinita am plans ca o disperata mica😂 cum am prins momentul am fugit cat m-au tinut picioarele si am daramat drapelele tricolor din fata intrarii ups😂
Ce voce blanda si placuta ai😍 imi place sa te ascult.
Acum sa zic si eu o intamplare de la scoala… ma mutasem in Spania , impreuna cu familia, si urma sa intru in grupa 0. Nestiind limba si necunoscand pe nimeni , eram foarte retrasa si plangeam langa tomberoane , in curtea scolii. Bine, asta pana am inceput sa invat spaniola si sa fiu mica “vedeta” din clasa. Cum nu eram de a lor , toti copiii au vrut sa se împrietenească cu mine. Imi aduceau mici cadouri , doreau sa ne jucam impreuna, ne ajutam la teste si tot asa. Intr-o zi un baietel a vrut sa ma înveselească si sa ma opresc din plans, mi-a adus un ursulet de plus si eu l-am aruncat pe geam. Acum, inca imi amintesc cu drag de prietenele mele , as vrea sa mai tinem legatura, sa vad ce mai fac, cum s-au dezvoltat pana la varsta asta, dar nu prea stiu cum sa dau de ele. Am incercat online, dar si daca le vad nu le recunosc. And that’s it. 16 ani mai tarziu, zambesc cand imi amintesc de vremea aceea.
Din păcate, am prins pandemia încă din clasa a-9-a iar de la liceu amintiri nu prea am.. În schimb, generala a fost cea mai frumoasă perioadă a vieții. Una din amintirile mele favorite este când în fiecare an îi făceam surpriză dirigintei de ziua ei. Un tort, câteva sticle de suc și baloane. Eram prima sa generație, în prezent suntem la facultate și încă păstrăm legătura cu dânsa și ne bucurăm ca a participat la formarea noastră 🩷
❤
În prima zi de liceu, în anul de boboc, la 20 de minute după ce a început școala, un transformator a explodat și s-a întrerupt curentul. Am petrecut aproximativ o oră în sala de sport jucând dodgeball la lumina lanternelor, după care am fost trimiși acasă.
eu după prima zi de grădiniță am venit foarte supărată acasă pentru că nu a venit și rândul meu sa cant. voiam să interpretez o manea foarte populara prin fața blocului, "Puștoaică cu păr roșcat"😂. doamne, îți mulțumesc că nu a venit rândul meu sa cant, ar fi fost cel mai stânjenitor moment!😂
😄😄😄
Foarte interesantă prezentarea❤
În prima zi de grădiniță mi-am întâlnit cea mai bună prietenă când amândouă am avut probleme și am fost mutate la masa copiilor răi. 26 de ani mai târziu, încă suntem cele mai bune prietene.
Foarte tare❤❤❤
Buna. Nu știu dacă e o întâmplare inedită dar sigur amuzantă este pt prima zi de școală : țin minte că eram in clasa a patra când în prima mea zi de școală am găsit un pui de pisoi simpatic foc și care probabil era pierdut de mama lui și l_am luat cu mine la școală bagandu-l în sân ..toți colegii mei erau fascinați de el și nimeni nu mai era atent la ore iar Dna învățătoare când l_a descoperit s_a îndrăgostit de el 😊. Toti erau dornici să-l țină în brațe și el a fost o mica vedeta in ziua aceea .. a fost o prima zi de școală drăguță....
Buna, este foarte frumoasa geanta din clip, ai putea sa lasi un link pentru ea plsss 😊
Bunaa, este de la LC Waikiki, insa eu am achizitionat-o de pe FashionDays: fashiondays.page.link/QDzRUpQ7AFUJHD7SA, dar am vazut ca este stoc indisponibil acum. 😟
Întâmplarea inedită este ca m-am înscris la liceu și am intrat la două licee diferite și la unul chiar am promovat neștiind asta. 😂 amuzant pentru toți dar și puțin stânjenitor
Prima zi de școală de care îmi aduc aminte și acum după 9 ani de zile e atunci când intram în clasa a pregătitoare.
Părinți mei lucrau în afara iar eu locuiam cu bunici. Și pentru bunica mea a fost o zi cu emoții pentru ca îi era oarecum teama de cum o sa ma integrez. De acea înainte cu o săptămână de a începe îmi tot spunea pentru a ma obișnui cu ideea. Dar când veni ziua cea meare explicație bunici au fost fără rost😊 😅pentru ca eu fiind obișnuită cu animale și tot ce avea bunica m-am pus pe un plâns și i-am spus ca eu o sa merg doar dacă vine și miți(pisoi fătat în acea vara care îmi era tare drag) bunica neștiind cum sa ma potolească și sa și mergem a spus ca îl luam și pe el dar el va veni înapoi cu ea!
Dar când am ajuns la școală colegii și învățătoarea nu au fost deloc mirați ba chiar le placuse ideea, asa ca în acea zi miti motanul a fost el în centru atenției și toți copii lau iubit (tare draga mie acea prima zi de școală din viata mea și a pisoiului miți) ❤😍😺🐈
🎉
În prima zi de școală din clasa a cincea, ne-au dat drumul acasă mai repede și am mers direct acasă la colegul Cătă și am ars hârtii pe balcon preț de 4 ore. Am plecat când rămăsese toată casa fără hârtie de ars. 🤣😅
s a extras castigatorul?
Buna, Alexandra, am ales comentariului Sarei, poti vedea raspunsul meu la pinned comments 🤗🤗
În prima zi de grădiniță am rugat-o pe colega mea să mă ridici în brațe și mi-au închis un coleg în baie profesorilor. Atunci ușa era veche, cu ceva zăvor în partea de sus
Bună! Am multe de povestit despre școală, dar mă voi limita la o singură întâmplare și anume: aveam în vremea liceului un cățeluș pe nume Patrocle, un șoricar care mergea cu mine peste tot, inclusiv la liceu și mereu mă aștepta la ieșire. Odată, a venit și a stat la ușa clasei mele, asta pentru că una dintre ele dădea în curtea liceului. Doamna profesoară de la una dintre ore a pus o întrebare și eu am răspuns. Imediat s au auzit niște ciocnituri în ușa de afară, iar doamna profesoară a zis: Intrati!
Pe toți copiii i a bufnit râsul, inclusiv pe mine, pentru că ne am dat seama că era Patrocle care începuse să dea din coadă de bucurie la auzul glasului meu 😄
Te pup și îți doresc mult succes pe noul drum al vlogărilor!🤗🥰❤️
Eram clasa a 8-a și urma să avem ora de fizică cu diriginta,era deja și jumătate și ea încă nu venise .M-am dus iute să mă uit pe hol poate o văd(noi speram că nu mai vine)și când să deschid ușa ,hop și ea .Doar cu câțiva cm să nu-i dau cu ușa-n cap.😂
(Asta îmi trebuia ,nu mai treceam clasa în veci😂😂😂)
Te rog un link pt geanta
Bunaa, este de la LC Waikiki, insa eu am achizitionat-o de pe FashionDays: fashiondays.page.link/QDzRUpQ7AFUJHD7SA, dar am vazut ca este stoc indisponibil acum. 😟
Eram foarte vorbareata...tot timpul orelor eu vorbeam neintrebata ..chiar daca mi se atragea atentia eu nu puteam sa tac si mi.a ramas porecla vorbăreata