Daria Popan - Asculta - Poezie Crestina

Поделиться
HTML-код
  • Опубликовано: 8 авг 2018
  • Narator: Daria Popan
    Compozitor: Costache Ioanid
    ----------------------------------------------- Nu uita sa te Abonezi
    Ascultă. Se-aude un glas.
    Se-aude o şoaptă ciudată.
    Şi poate în piept, un talaz,
    începe să bată.
    Ascultă. Ori nu-l mai cunoşti?
    Şi totuşi e-atât de aproape!
    În el e un freamăt de oşti,
    un murmur de ape.
    Ascultă. Ce largi simfonii!
    Şi parcă... demult... înainte
    ţi-era cunoscut. Nu-l mai ştii!
    Ia adu-ţi aminte!
    ...Odată când primul păcat
    te-a frânt sub întâia povară...
    Atunci ţi-a vorbit răspicat
    prima oară.
    Apoi... ţi-aminteşti?... undeva...
    se vorbea de Isus, de salvare.
    Tu nu ţi-ai dat seama. Era
    a doua chemare.
    De-atunci, din zori când te scoli,
    şi noaptea când liniştea creşte,
    prin oameni, prin visuri, prin boli,
    mereu îţi vorbeşte.
    Şi simţi un fior. Dar degrabă
    păcatul te cheamă, te cere.
    - Ce-a fost? conştiinţa te-ntreabă.
    - Nimic. O părere.
    Nimic? Să te-ascunzi cu-o minciună?
    Nimic? E un duh ce se joacă?
    E-un foşnet de frunze? O glumă?
    O vorbă de cloacă?
    Ascultă. Acel ce-ţi vorbeşte,
    prin visuri, prin bolta senină,
    e glasul ce-n veci porunceşte:
    Să fie lumină!
    E glasul ce-a scos din cămară
    şi firul de iarbă, şi pomul,
    şi leul, şi gâza ce zboară,
    şi omul!
    E glasul ce-n Raiul pierdut,
    pe urmele şoaptei infame,
    striga către omul căzut:
    Adame!
    E glasul rostind cu amar
    osânda ce-a fost să rămână:
    "Ţărână, întoarce-te dar
    din nou în ţărână!"
    E tunetul larg pe Sinai,
    ce-aduce din cer, printre stele,
    poruncile sfinte, dar, vai!
    cât de grele!
    E glasul de sute de ani,
    ce tot mai puternic străbate:
    "Ferice de voi cei sărmani
    cu inimi curate!"
    Căci Tatăl atât v-a iubit
    c-a dat Fiul Său sub ocară,
    ca oricine crede în El
    să nu piară!"
    Şi toate acestea ce sunt?
    Un foşnet zadarnic de toamnă?
    Chemarea Părintelui Sfânt
    nimic nu înseamnă?
    Ascultă. Cu-acelaşi ecou,
    Acel ce-ţi dă viaţă şi pâine,
    din nou îţi vorbeşte, din nou.
    Acuma. Dar mâine?
    Ascultă. El vine curând
    să cheme pe nume pe-ai Săi.
    O, cum vei privi tremurând
    albastrele căi?
    Ascultă. Căci vremea s-a dus
    şi nu-ţi mai rămâne prea multă.
    Dar vino acum la Isus!
    Şi-ascultă!...

Комментарии •