Slavit sa fie numele Domnului nostru Iisus Hristos Amin...multumim scump frate Traian Dorz...prin cuvintul spus ne minghie sufletele noastre pacatoase pacea si linistea in inimile noastre ne ramine...Domnul sa va dea Imparatia ceriurilor Slavit sa fie Domnul nostru Iisus Hristos Amin
Îndatorat, Isuse Doamne Îndatorat, Isuse Doamne, Ți-am spus cu ochi mulțumitori că n-am să uit a Ta iubire, - de cîte și mai cîte ori... - Tu mă credeai și-n bunătatea iubirii Tale-mi dai și-mi dai că la nimic pe lumea asta, pe cît la mine, nu țineai. Cu nimenea pe lumea asta, precum cu mine, n-ai mai stat împărtășirea Ta, ca mine, nu-i nimeni s-o mai fi gustat pentru nimic, ca pentru mine, n-ai semănat atîția crini ca pentru mine, pentru nimeni n-ai mai fi mers așa prin spini n-ai fi trecut așa primejdii, n-ai fi-nfruntat așa vrăjmași n-ai fi-alergat cu-atîta grabă, - cînd eu strigam să nu mă lași. Cînd mă culcam în flăcări noaptea și mă sculam de zeci de ori, cînd sufletu-mi căzuse pradă la cei mai răi chinuitori, cînd mintea mea-și pierduse șirul, cînd casa-mi ajunsese iad, cînd în prăpăstii și-n pierzare, din jos în jos vedeam cum cad, cînd ziua stam privind cum alții muncesc alături fericiți iar eu îndur singurătatea urîndu-mi anii chinuiți, cînd noaptea dincolo de mine erau cîntări și drum ușor eu tremurînd de orice umbră plîngeam rugîndu-mă să mor, cînd fiecare întuneric îmi aducea acel duh rău ce-mi chinuia ca-n iad și trupul și sufletul cu chipul său, cînd stam înspăimîntat de starea și locul unde-am fost căzut, cînd singur, disperat de singur, mă socoteam pe veci pierdut, cînd rupt de orice legătură cu tot ce-a fost cîndva frumos și fără nimeni, fără nimeni, mă prăbușeam din jos, - mai jos, atunci, atunci Tu ai venit deodată... - o, Tu Cel alungat cîndva și-o strălucire minunată și-un rai făcuși viața mea! O, cum s-a dus deodată iadul și întunericul cu-ai lui și mi-ai adus atîta soare cît nu duseseși nimănui și eu cu șiroiri de lacrimi stăteam în fața Ta uimit: era un vis? - era aievea? - eram eu oare cel primit? Ce juruințe-am pus atuncea, ce lacrimi, ce păreri de rău, ce legăminte de iubire că-n veci de veci voi fi al Tău al Tău - și-al nimănui altuia nici eu și nici ce mi-ai redat că n-am să uit a Ta iubire Isuse Doamne niciodat’. Iar astăzi, după toate acestea, cînd am ajuns la loc ușor, cum să Te pot lăsa Isuse? - de mii de ori mai bine mor!
Slăvit să fie Domnul,cu multă dragoste și respect va urez ce-a mai Binecuvântată Dimineață să aveți plină de Izvoarele Duhului sfânt a Lui Isus Hristos și încărcate cu puterea Duhului sfânt a Lui Dumnezeu vă urez tuturor Fraților și prietenilor mei de pretutindeni, cu mult respect va îmbrățișez pe toți și vă iubesc pe toți o Dimineață superbă să aveți
Dacă te gândești că versurile aceste au fost trăite de cineva pe viu ,nu pot să nu -ti treacă niste fiori pe,,sira spinării"Este cu adevărat o poezie de ordinul fantasticului ,dar asta firește, nu o poate simte oricine
Mulțumesc Doamne Isuse❤
❤
Slavit sa fie numele Domnului nostru Iisus Hristos Amin...multumim scump frate Traian Dorz...prin cuvintul spus ne minghie sufletele noastre pacatoase pacea si linistea in inimile noastre ne ramine...Domnul sa va dea Imparatia ceriurilor Slavit sa fie Domnul nostru Iisus Hristos Amin
❤SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL !!!❤🎉❤🎉
Slăvit Să Fie Domnul Iisus Hristos ! Te trece un fior pe șina spinării . Este foarte adevărată .
A trăit real fr Traian.
Îndatorat, Isuse Doamne
Îndatorat, Isuse Doamne, Ți-am spus cu ochi mulțumitori
că n-am să uit a Ta iubire, - de cîte și mai cîte ori...
- Tu mă credeai și-n bunătatea iubirii Tale-mi dai și-mi dai
că la nimic pe lumea asta, pe cît la mine, nu țineai.
Cu nimenea pe lumea asta, precum cu mine, n-ai mai stat
împărtășirea Ta, ca mine, nu-i nimeni s-o mai fi gustat
pentru nimic, ca pentru mine, n-ai semănat atîția crini
ca pentru mine, pentru nimeni n-ai mai fi mers așa prin spini
n-ai fi trecut așa primejdii, n-ai fi-nfruntat așa vrăjmași
n-ai fi-alergat cu-atîta grabă, - cînd eu strigam să nu mă lași.
Cînd mă culcam în flăcări noaptea și mă sculam de zeci de ori,
cînd sufletu-mi căzuse pradă la cei mai răi chinuitori,
cînd mintea mea-și pierduse șirul, cînd casa-mi ajunsese iad,
cînd în prăpăstii și-n pierzare, din jos în jos vedeam cum cad,
cînd ziua stam privind cum alții muncesc alături fericiți
iar eu îndur singurătatea urîndu-mi anii chinuiți,
cînd noaptea dincolo de mine erau cîntări și drum ușor
eu tremurînd de orice umbră plîngeam rugîndu-mă să mor,
cînd fiecare întuneric îmi aducea acel duh rău
ce-mi chinuia ca-n iad și trupul și sufletul cu chipul său,
cînd stam înspăimîntat de starea și locul unde-am fost căzut,
cînd singur, disperat de singur, mă socoteam pe veci pierdut,
cînd rupt de orice legătură cu tot ce-a fost cîndva frumos
și fără nimeni, fără nimeni, mă prăbușeam din jos, - mai jos,
atunci, atunci Tu ai venit deodată...
- o, Tu Cel alungat cîndva
și-o strălucire minunată și-un rai făcuși viața mea!
O, cum s-a dus deodată iadul și întunericul cu-ai lui
și mi-ai adus atîta soare cît nu duseseși nimănui
și eu cu șiroiri de lacrimi stăteam în fața Ta uimit:
era un vis? - era aievea? - eram eu oare cel primit?
Ce juruințe-am pus atuncea, ce lacrimi, ce păreri de rău,
ce legăminte de iubire că-n veci de veci voi fi al Tău
al Tău - și-al nimănui altuia nici eu și nici ce mi-ai redat
că n-am să uit a Ta iubire Isuse Doamne niciodat’.
Iar astăzi, după toate acestea, cînd am ajuns la loc ușor,
cum să Te pot lăsa Isuse?
- de mii de ori mai bine mor!
Slăvit să fie Domnul,cu multă dragoste și respect va urez ce-a mai Binecuvântată Dimineață să aveți plină de Izvoarele Duhului sfânt a Lui Isus Hristos și încărcate cu puterea Duhului sfânt a Lui Dumnezeu vă urez tuturor Fraților și prietenilor mei de pretutindeni, cu mult respect va îmbrățișez pe toți și vă iubesc pe toți o Dimineață superbă să aveți
Multumim!cu drag!
Dacă te gândești că versurile aceste au fost trăite de cineva pe viu ,nu pot să nu -ti treacă niste fiori pe,,sira spinării"Este cu adevărat o poezie de ordinul fantasticului ,dar asta firește, nu o poate simte oricine