Isaia 7:13-14 [13]Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuși, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi și pe a Dumnezeului meu? [14]De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: ‘Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și-i va pune NUMELE 'IMMANU'EL (Dumnezeu este cu noi) . Matei 1:4,22-23 [4]Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; [22]Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: [23]„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu și-I vor pune NUMELE 'IMMANU'EL”* care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Ioan 5:39-43 [39]Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. [40]Și nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! [41]Eu nu umblu după slava care vine de la oameni. [42]Dar știu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. [43] Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îl veţi primi.
Omul acesta nu înțelege faptul că martorii lui Iehova au luat ființă în urma unor profeții false și el nu realizează că martorii au modificat biblia de două ori ca să potrivească ereziilor lor, el nu este născut din nou ( din Dumnezeu) de aceia nu are lumină cu privire LA PERSOANA LUI ISUS, EL NU ÎNȚELEGE CĂ ARE NEVOIE DE REVELAȚIE DE LA DUMNEZEU, EL VREA SĂ EXPLICE LUCRURILE LUI DUMNEZEU ( DUHOVNICEȘTI CU ÎNCELEPCIUNE FIREASCA, OMENEASCĂ) EL A RĂMAS TOT MARTOI FALS CA ȘI CEI PE CARE EA PĂRĂSIT,EI NU. POT SPUNE DOMNUL MEU ȘI DUMNEZEUL MEU CA ȘI TOMA PENTRU CĂ NU AU DEVENIT COPII A LUI DUMNEZEU ( NĂSCUȚI DIN NOU) PENTRU CĂ NU VOR SĂL PRIMEASCĂ CA DOMN ȘI MÎNTUITOR, pe Isus Hristos vezi 1 ioan ,10,12,12 el e născut și crescut în această erezie, cred că el se crede mai înțelept ca,,foștii tovarăși ,și vrea să-și facă propria lui congregație
Și denumirea martorilor este falsă pentru ca martorul trebuie să vadă și audă despre Persoana lui Isus Hristos. Singurii martori autorizați de Dumnezeu sunt cei 12 apostoli care L au văzut și auzit. Numai învățătura lor trebuie urmată altfel totul este FALS
Ioan 8 cu 24 "dacă nu credeți ca EU SUNT ( Exod. 3 cu 14) veți muri în păcatele voastre" și veți merge în focul cel veșnic despre care ziceți ca e spiritual , nu literal. Dar voi aveți o alta biblie în care versetele care spun ca Domnul Isus e Dumnezeu nu apar. Nimeni nu ne poate elibera de natura păcătoasă moștenită de la Adam decât Dumnezeu ( Iehova) prin Isus Hristos și prin cercetarea Duhului Sfant. Altfel veți pieri pe veci ,nu veți fi distruși cum sunteti înșelați.Pacat ca aveți atâtea cunoștințe dar nu adevărul care va poate face liberi.
Biserica Ortodoxă de-a lungul veacurilor a menţinut continuitatea de credinţă şi dragoste cu comunitatea apostolică ce a fost întemeiată de Hristos şi susţinută de Sfântul Duh. Biserica Ortodoxă afirmă că a păstrat şi că învaţă credinţa creştină istorică, lipsită de erori şi interpretări greşite, din vremea Apostolilor. Ortodoxia susţine că nu este nimic în învăţăturile sale care să fie contrar adevărului sau care împiedică unirea reală cu Dumnezeu. Impresia de vechime şi de atemporalitate care adesea caracterizează creştinismul oriental, este o expresie a dorinţei de a rămâne fidel credinţei creştine autentice. Ortodoxia susţine faptul că credinţa creştină şi Biserica sunt inseparabile. Este imposibil să spunem că îl cunoaştem pe Hristos şi că ne împărtăşim din viaţa Sfintei Treimi şi în acelaşi timp să ne considerăm creştini în afara Bisericii. Biserica este locul unde credinţa creştină este proclamată şi menţinută. În Biserică omul este hrănit în credinţă. Dumnezeu este izvorul credinţei în Biserica Ortodoxă. Ortodoxia mărturiseşte că Dumnezeu s-a descoperit pe Sine, în mod culminant în persoana Mântuitorului Hristos, pe care îl recunoaştem ca Fiu al lui Dumnezeu. Această Revelaţie a lui Dumnezeu, dragostea şi pronia Lui se descoperă permanent în viaţa Bisericii prin lucrarea Sfântului Duh. Credinţa ortodoxă nu porneşte de la speculaţiile religioase ale omului, nici de la aşa numitele "dovezi" ale existenţei lui Dumnezeu, nici de la o căutare umană a divinităţii Izvorul credinţei creştine ortodoxe este descoperirea lui Dumnezeu. Rugăciunea de dimineaţă a Bisericii ne aminteşte în fiecare zi acest lucru cu cuvintele: "Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă". Natura însăşi a lui Dumnezeu este şi rămâne necunoscută şi imperceptibilă, totuşi Dumnezeu Însuşi S-a descoperit omului; iar Biserica L-a experimentat ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Învăţătura despre Sf. Treime, centrală în credinţa ortodoxă, nu este rezultatul unei speculaţii pioase, ci experienţa de netăgăduit a lui Dumnezeu. Această învăţătură afirmă că Dumnezeu este Unul şi întreit în Persoane. Cu alte cuvinte, întâlnirea noastră cu Tatăl sau cu Fiul sau cu Duhul Sfânt este o experienţă a întâlnirii cu Dumnezeu. Deşi Sf. Treime este o taină care nu poate fi pătrunsă plenar, Ortodoxia crede că putem participa la viaţa Treimii prin viaţa Bisericii, în special prin participarea la săvârşirea Sf. Euharistii şi a celorlalte Sfinte Taine, ca şi la celelalte slujbe ale Bisericii. Alături de credinţa în Sf. Treime, dogma despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu ocupă o poziţie centrală în învăţătura Bisericii Ortodoxe. Conform învăţăturii ortodoxe, Hristos este mai mult decât un om evlavios sau un învăţător de morală. El este "Fiul lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului." Învăţătura despre Întrupare este expresia experienţei ecleziastice a lui Hristos. Prin cuvintele "Eu sunt" divinitatea se uneşte cu umanitatea fără anularea niciuneia din aceste două realităţi. Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat, la fel ca Tatăl şi ca Duhul. Mai mult, El este om adevărat asumând natura umană în întregimea ei. Biserica mărturiseşte că unicul Dumnezeu-om, Iisus Hristos, a restaurat comuniunea dintre om şi Dumnezeu. Prin descoperirea Sf. Treimi, învăţând sensurile vieţii celei adevărate şi biruind păcatul şi moartea prin Înviere. Hristos este cea mai desăvârşită expresie a dragostei lui Dumnezeu Tatăl pentru poporul Său, manifestată în tot locul şi timpul prin Duhul Sfânt în viaţa Bisericii. Părinţii Bisericii rezumă slujirea lui Hristos în următoarea afirmaţie: "Dumnezeu a devenit om pentru ca omul să devină Dumnezeu." Sfânta Scriptură este foarte importantă în Biserica Ortodoxă, importanţă ce este evidentă în faptul că la fiecare slujbă există o lectură din Sfânta Scriptură. Biserica Ortodoxă, care se consideră păstrătoare şi exegetă a Sfintei Scripturi, acceptă cărţile Sf. Scripturi ca descoperitoare a Revelaţiei dumnezeieşti. Vechiul Testament este o colecţie de 49 de cărţi care prezintă Revelaţia dumnezeiască către Vechii Israeliţi. Biserica Ortodoxă consideră Vechiul Testament ca o pregătire pentru venirea lui Hristos şi crede că el trebuie citit şi înţeles în această perspectivă. Noul Testament este centrat pe Persoana şi lucrarea Mântuitorului Hristos şi revărsarea Duhului Sfânt în Biserica primară. Cele patru Sfinte Evanghelii sunt o relatare a vieţii şi învăţăturii Mântuitorului având în centru Moartea şi Învierea Sa. Cartea Faptele Apostolilor şi cele 21 de Epistole sunt dedicate prezentării vieţii creştine şi dezvoltării Bisericii primare. Cartea Apocalipsei Sf. Ioan este un text simbolic privind a doua Venire a lui Hristos. Noul Testament şi îndeosebi Sfintele Evanghelii sunt foarte importante în Biserica Ortodoxă pentru că în ele găsim o mărturie scrisă despre Revelaţia dumnezeiască desăvârşită prin Întruparea Fiului în Persoana lui Iisus Hristos. TRADIŢIA Biblia este valoroasă ca şi mărturie scrisă a Revelaţiei dumnezeieşti, dar ea nu conţine întreaga Revelaţie. Biblia este considerată ca o parte a Revelaţiei dumnezeieşti în viaţa poporului Său. Sf. Scriptură face parte din tezaurul Credinţei care este cunoscut sub numele de Tradiţie. Tradiţie înseamnă ceea ce este transmis din generaţie în generaţie. Alături de mărturia Sf. Scripturi, credinţa creştină ortodoxă este comemorată în Sf. Euharistie, învăţată de Părinţii Bisericii, slăvită de sfinţi, exprimată în rugăciuni, imnuri şi icoane; precizată de cele 7 Sinoade Ecumenice; sintetizată în Simbolul de Credinţă, concretizată în preocupările de natură socială; şi trăită în fiecare Biserică locală (parohie) prin puterea Duhului Sfânt. Viaţa Sf. Treimi este descoperită în fiecare latură a vieţii Bisericii. În cele din urmă, Biserica ca întreg este păstrătoarea credinţei creştine autentice care dă mărturie despre Revelaţia dumnezeiască. După cum Ortodoxia a evitat orice încercare de a limita perspectiva asupra Revelaţiei dumnezeieşti într-o singură direcţie, la fel Biserica a evitat definirea în mod sistematic şi elaborat a credinţei sale. Ortodoxia afirmă că credinţa creştină vorbeşte despre comuniunea tainică dintre Dumnezeu şi om. Dumnezeu a devenit om în persoana Mântuitorului Hristos nu pentru a promova o nouă filozofie sau cod de conduită, ci pentru a restaura "viaţa cea nouă" în Sf. Treime. Această realitate, descoperită de Biserică, nu poate fi prinsă în limbaj, formule sau definiţii. Cuprinsul credinţei nu se opune raţiunii, ci este adesea dincolo de limitele raţiunii, la fel ca multe din aspectele importante ale vieţii. Ortodoxia recunoaşte slava cea de netăgăduit a lui Dumnezeu, ca şi limitele minţii omeneşti. Biserica recunoaşte cu bucurie taina în ceea ce priveşte vorbirea despre Dumnezeu. Biserica a acţionat pentru a defini din punct de vedere dogmatic un punct al credinţei numai atunci când adevărurile fundamentale ale acesteia au fost ameninţate de rătăciri. De aceea, hotărârile celor şapte Sinoade Ecumenice ale Bisericii Nedespărţite sunt respectate în mod unanim. Sinoadele Ecumenice au fost adunări ale episcopilor din întreaga lume creştină pentru a stabili adevărata credinţă. Sinoadele Ecumenice nu au creat noi doctrine, ci au stabilit, într-un loc şi timp determinat, ceea ce Biserica a mărturisit şi învăţat întotdeauna. Crezul Niceo-Constantinopolitan, formulat la Sinodul din Niceea din 325 şi la cel din Constantinopol din 381, a fost recunoscut de atunci ca exprimarea cea mai autorizată a adevărurilor fundamentale de credinţă ale Bisericii Ortodoxe. Adeseori, referirile la Crez îl consideră "Simbolul Credinţei". Această descriere a Crezului încearcă să îl prezinte nu ca pe o declaraţie sistematică, ci ca pe un lucru care descoperă o altă realitate mai mare despre care aduce mărturie. Pentru generaţii de creştini, Crezul a fost criteriul credinţei adevărate şi fundamentul educaţiei creştine. Crezul este recitat în timpul slujbei Botezului şi a Sfintei Liturghii.
Este bine sa stiti ca pâna în anul 1054 Biserica dumneavoastra a fost una cu cea Ortodoxa. În acel an Papa de la Roma s-a despar?it de cele patru Patriarhate apostolice (Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim) si a început sa faca schimbari dogmatice. Astfel Biserica dumneavoastra este veche de 1000 de ani. DACA SUNTETI LUTERANI, religia dumneavoastra a fost întemeiata de catre MARTIN LUTHER, un fost calugar din Biserica Catolica, în anul 1517. DACA APARTINETI BISERICII ANGLICANE, religia dumneavoastra a fost întemeiata de catre REGELE HENRIC AL VIII ÎN ANUL 1534, deoarece Papa nu i-a acordat dreptul de a divorta si a se recasatori. DACA SUNTETI PREZBITERIENI , religia dumneavoastra a fost înfiin?ata de JOHN KNOX în Scotia, în anul 1560. DACA SUNTETI CONGREGATIONISTI, religia dumneavoastra a fost initiata de catre ROBERT BROWN, în Olanda în anul 1582. DACA SUNTETI PROTESTANTI EPISCOPALI, religia dumneavoastra a fost o ramura a Bisericii Anglicane, înfiintata de catre SAMUEL SENBURY în coloniile americane, în SECOLUL 17. DACA SUNTETI BAPTISTI, îi datorati principiile religiei dumneavoastra lui JOHN SMYTH, care a lansat-o la Amsterdam în anul 1606. DACA APARTINETI BISERICII DANEZE REFORMATE, îl recunoasteti ca fondator pe MICHELIS JONES, deoarece religia dumneavoastra îti are originile în New York, în anul 1628. DACA SUNTETI METODISTI, religia dumneavoastra a fost fondata de catre JOHN SI CHARLES WESLEY în Anglia, în anul 1774. DACA SUNTETI MORMONI, bazele religiei dumneavoastre au fost puse de catre JOSEPH SMITH în Palmyra, New York, în anul 1829. DACA SUNTETI MEMBRI AI BISERICII ARMATA SALVARII, SECTA dumneavoastra a fost initiata de catre WILLIAM BOOTH, în Londra, în anul 1865. DACA SUNTETI MEMBRI AI BISERICII SCIENTOLOGICE, anul în care aceasta religie s-a nascut este 1879, iar cea care a fondat-o este MARY BAKER EDDY. DACA APARTINETI uneia dintre organizatiile religioase cunoscute sub numele „Biserica Nazarineanului”, „Evanghelia Penticostala,” „Biserica Sfânta” sau „Martorii lui Iehova”, religia dvs este una dintre sutele de NOI SECTE fondate de oameni în ultima suta de ani . Daca sunteti ortodox credinta dumneavoastra este de 2000 de ani din Hristos si Sfintii apostolic. “Caci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim [toís dé sozoménois], este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18)devine la Cornilescu: “dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.” La fel si citatul: “Pentru ca suntem lui Dumnezeu buna mireasma a lui Hristos între cei ce se mântuiesc [en toís sozoménois] si între cei ce pier” (2 Corinteni 2:15),devine le el: “cei ce sunt pe calea mântuirii si printre cei care sunt pe calea pierzarii.”
Tot respectul pentru felul în care ai descris apariția cultelor. Dar vine să plâng când văd că spui, că ortodoxia există de 2000 ani. De ce? 1. Nu am văzut în Biblie scris puparea moaștelor. 2. Nu am văzut că se închinau la sfinț: apostolul Petru l-a oprit pe sutașul Corneliu să i se închine, vezi Faptele Apostolilor 10,25-26 3. Nu am văzut pupare de icoane 4. Nu am găsit nicăieri în Biblie să se roage la morți - adică la sfinț și Maica Domnului. De la acești morți cer să fie miluiți! Iar asta este BLASFEMIE!!! Pentru că nici unul dintre ei nu a devenit atotputernic, atotștiutor, Dumnezeu! Numai Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt au aceste proprietăți!! Rugăciune corectă se adresează Tatălui în numele Lui Isus Hristos prin Duhul Sfânt. Acesta este Biblic!! Toate cele 4 puncte enumerate sunt interzise de Dumnezeu. Și ultimul lucru: Apostolii nu despre o religie au predicat, ci despre CREDINȚA în Isus Hristos - Singurul care poate să salveze pe omul păcătos: Faptele Apostolilor 4,12. În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”
Isaia 7:13-14
[13]Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuși, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi și pe a Dumnezeului meu?
[14]De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: ‘Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și-i va pune NUMELE 'IMMANU'EL (Dumnezeu este cu noi) .
Matei 1:4,22-23
[4]Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
[22]Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:
[23]„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu și-I vor pune NUMELE 'IMMANU'EL”* care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.
Ioan 5:39-43
[39]Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
[40]Și nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!
[41]Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.
[42]Dar știu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
[43] Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îl veţi primi.
Este o capcană a martorilor acest videoclip!
Omul acesta nu înțelege faptul că martorii lui Iehova au luat ființă în urma unor profeții false și el nu realizează că martorii au modificat biblia de două ori ca să potrivească ereziilor lor, el nu este născut din nou ( din Dumnezeu) de aceia nu are lumină cu privire LA PERSOANA LUI ISUS, EL NU ÎNȚELEGE CĂ ARE NEVOIE DE REVELAȚIE DE LA DUMNEZEU, EL VREA SĂ EXPLICE LUCRURILE LUI DUMNEZEU ( DUHOVNICEȘTI CU ÎNCELEPCIUNE FIREASCA, OMENEASCĂ) EL A RĂMAS TOT MARTOI FALS CA ȘI CEI PE CARE EA PĂRĂSIT,EI NU. POT SPUNE DOMNUL MEU ȘI DUMNEZEUL MEU CA ȘI TOMA PENTRU CĂ NU AU DEVENIT COPII A LUI DUMNEZEU ( NĂSCUȚI DIN NOU) PENTRU CĂ NU VOR SĂL PRIMEASCĂ CA DOMN ȘI MÎNTUITOR, pe Isus Hristos vezi 1 ioan ,10,12,12 el e născut și crescut în această erezie, cred că el se crede mai înțelept ca,,foștii tovarăși ,și vrea să-și facă propria lui congregație
Și denumirea martorilor este falsă pentru ca martorul trebuie să vadă și audă despre Persoana lui Isus Hristos.
Singurii martori autorizați de Dumnezeu sunt cei 12 apostoli care L au văzut și auzit.
Numai învățătura lor trebuie urmată altfel totul este FALS
Ioan 8 cu 24 "dacă nu credeți ca EU SUNT ( Exod. 3 cu 14) veți muri în păcatele voastre" și veți merge în focul cel veșnic despre care ziceți ca e spiritual , nu literal. Dar voi aveți o alta biblie în care versetele care spun ca Domnul Isus e Dumnezeu nu apar. Nimeni nu ne poate elibera de natura păcătoasă moștenită de la Adam decât Dumnezeu ( Iehova) prin Isus Hristos și prin cercetarea Duhului Sfant. Altfel veți pieri pe veci ,nu veți fi distruși cum sunteti înșelați.Pacat ca aveți atâtea cunoștințe dar nu adevărul care va poate face liberi.
Ioan5:18 , Ioan10:30,33
Ioan20:28 ???
Biserica Ortodoxă de-a lungul veacurilor a menţinut continuitatea de credinţă şi dragoste cu comunitatea apostolică ce a fost întemeiată de Hristos şi susţinută de Sfântul Duh. Biserica Ortodoxă afirmă că a păstrat şi că învaţă credinţa creştină istorică, lipsită de erori şi interpretări greşite, din vremea Apostolilor. Ortodoxia susţine că nu este nimic în învăţăturile sale care să fie contrar adevărului sau care împiedică unirea reală cu Dumnezeu. Impresia de vechime şi de atemporalitate care adesea caracterizează creştinismul oriental, este o expresie a dorinţei de a rămâne fidel credinţei creştine autentice.
Ortodoxia susţine faptul că credinţa creştină şi Biserica sunt inseparabile. Este imposibil să spunem că îl cunoaştem pe Hristos şi că ne împărtăşim din viaţa Sfintei Treimi şi în acelaşi timp să ne considerăm creştini în afara Bisericii. Biserica este locul unde credinţa creştină este proclamată şi menţinută. În Biserică omul este hrănit în credinţă.
Dumnezeu este izvorul credinţei în Biserica Ortodoxă. Ortodoxia mărturiseşte că Dumnezeu s-a descoperit pe Sine, în mod culminant în persoana Mântuitorului Hristos, pe care îl recunoaştem ca Fiu al lui Dumnezeu. Această Revelaţie a lui Dumnezeu, dragostea şi pronia Lui se descoperă permanent în viaţa Bisericii prin lucrarea Sfântului Duh.
Credinţa ortodoxă nu porneşte de la speculaţiile religioase ale omului, nici de la aşa numitele "dovezi" ale existenţei lui Dumnezeu, nici de la o căutare umană a divinităţii Izvorul credinţei creştine ortodoxe este descoperirea lui Dumnezeu. Rugăciunea de dimineaţă a Bisericii ne aminteşte în fiecare zi acest lucru cu cuvintele: "Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă". Natura însăşi a lui Dumnezeu este şi rămâne necunoscută şi imperceptibilă, totuşi Dumnezeu Însuşi S-a descoperit omului; iar Biserica L-a experimentat ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Învăţătura despre Sf. Treime, centrală în credinţa ortodoxă, nu este rezultatul unei speculaţii pioase, ci experienţa de netăgăduit a lui Dumnezeu. Această învăţătură afirmă că Dumnezeu este Unul şi întreit în Persoane. Cu alte cuvinte, întâlnirea noastră cu Tatăl sau cu Fiul sau cu Duhul Sfânt este o experienţă a întâlnirii cu Dumnezeu. Deşi Sf. Treime este o taină care nu poate fi pătrunsă plenar, Ortodoxia crede că putem participa la viaţa Treimii prin viaţa Bisericii, în special prin participarea la săvârşirea Sf. Euharistii şi a celorlalte Sfinte Taine, ca şi la celelalte slujbe ale Bisericii.
Alături de credinţa în Sf. Treime, dogma despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu ocupă o poziţie centrală în învăţătura Bisericii Ortodoxe. Conform învăţăturii ortodoxe, Hristos este mai mult decât un om evlavios sau un învăţător de morală. El este "Fiul lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului." Învăţătura despre Întrupare este expresia experienţei ecleziastice a lui Hristos. Prin cuvintele "Eu sunt" divinitatea se uneşte cu umanitatea fără anularea niciuneia din aceste două realităţi. Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat, la fel ca Tatăl şi ca Duhul. Mai mult, El este om adevărat asumând natura umană în întregimea ei. Biserica mărturiseşte că unicul Dumnezeu-om, Iisus Hristos, a restaurat comuniunea dintre om şi Dumnezeu. Prin descoperirea Sf. Treimi, învăţând sensurile vieţii celei adevărate şi biruind păcatul şi moartea prin Înviere. Hristos este cea mai desăvârşită expresie a dragostei lui Dumnezeu Tatăl pentru poporul Său, manifestată în tot locul şi timpul prin Duhul Sfânt în viaţa Bisericii. Părinţii Bisericii rezumă slujirea lui Hristos în următoarea afirmaţie: "Dumnezeu a devenit om pentru ca omul să devină Dumnezeu."
Sfânta Scriptură este foarte importantă în Biserica Ortodoxă, importanţă ce este evidentă în faptul că la fiecare slujbă există o lectură din Sfânta Scriptură. Biserica Ortodoxă, care se consideră păstrătoare şi exegetă a Sfintei Scripturi, acceptă cărţile Sf. Scripturi ca descoperitoare a Revelaţiei dumnezeieşti. Vechiul Testament este o colecţie de 49 de cărţi care prezintă Revelaţia dumnezeiască către Vechii Israeliţi. Biserica Ortodoxă consideră Vechiul Testament ca o pregătire pentru venirea lui Hristos şi crede că el trebuie citit şi înţeles în această perspectivă.
Noul Testament este centrat pe Persoana şi lucrarea Mântuitorului Hristos şi revărsarea Duhului Sfânt în Biserica primară. Cele patru Sfinte Evanghelii sunt o relatare a vieţii şi învăţăturii Mântuitorului având în centru Moartea şi Învierea Sa. Cartea Faptele Apostolilor şi cele 21 de Epistole sunt dedicate prezentării vieţii creştine şi dezvoltării Bisericii primare. Cartea Apocalipsei Sf. Ioan este un text simbolic privind a doua Venire a lui Hristos. Noul Testament şi îndeosebi Sfintele Evanghelii sunt foarte importante în Biserica Ortodoxă pentru că în ele găsim o mărturie scrisă despre Revelaţia dumnezeiască desăvârşită prin Întruparea Fiului în Persoana lui Iisus Hristos.
TRADIŢIA
Biblia este valoroasă ca şi mărturie scrisă a Revelaţiei dumnezeieşti, dar ea nu conţine întreaga Revelaţie. Biblia este considerată ca o parte a Revelaţiei dumnezeieşti în viaţa poporului Său. Sf. Scriptură face parte din tezaurul Credinţei care este cunoscut sub numele de Tradiţie. Tradiţie înseamnă ceea ce este transmis din generaţie în generaţie. Alături de mărturia Sf. Scripturi, credinţa creştină ortodoxă este comemorată în Sf. Euharistie, învăţată de Părinţii Bisericii, slăvită de sfinţi, exprimată în rugăciuni, imnuri şi icoane; precizată de cele 7 Sinoade Ecumenice; sintetizată în Simbolul de Credinţă, concretizată în preocupările de natură socială; şi trăită în fiecare Biserică locală (parohie) prin puterea Duhului Sfânt. Viaţa Sf. Treimi este descoperită în fiecare latură a vieţii Bisericii. În cele din urmă, Biserica ca întreg este păstrătoarea credinţei creştine autentice care dă mărturie despre Revelaţia dumnezeiască.
După cum Ortodoxia a evitat orice încercare de a limita perspectiva asupra Revelaţiei dumnezeieşti într-o singură direcţie, la fel Biserica a evitat definirea în mod sistematic şi elaborat a credinţei sale. Ortodoxia afirmă că credinţa creştină vorbeşte despre comuniunea tainică dintre Dumnezeu şi om. Dumnezeu a devenit om în persoana Mântuitorului Hristos nu pentru a promova o nouă filozofie sau cod de conduită, ci pentru a restaura "viaţa cea nouă" în Sf. Treime. Această realitate, descoperită de Biserică, nu poate fi prinsă în limbaj, formule sau definiţii. Cuprinsul credinţei nu se opune raţiunii, ci este adesea dincolo de limitele raţiunii, la fel ca multe din aspectele importante ale vieţii. Ortodoxia recunoaşte slava cea de netăgăduit a lui Dumnezeu, ca şi limitele minţii omeneşti. Biserica recunoaşte cu bucurie taina în ceea ce priveşte vorbirea despre Dumnezeu.
Biserica a acţionat pentru a defini din punct de vedere dogmatic un punct al credinţei numai atunci când adevărurile fundamentale ale acesteia au fost ameninţate de rătăciri. De aceea, hotărârile celor şapte Sinoade Ecumenice ale Bisericii Nedespărţite sunt respectate în mod unanim. Sinoadele Ecumenice au fost adunări ale episcopilor din întreaga lume creştină pentru a stabili adevărata credinţă. Sinoadele Ecumenice nu au creat noi doctrine, ci au stabilit, într-un loc şi timp determinat, ceea ce Biserica a mărturisit şi învăţat întotdeauna.
Crezul Niceo-Constantinopolitan, formulat la Sinodul din Niceea din 325 şi la cel din Constantinopol din 381, a fost recunoscut de atunci ca exprimarea cea mai autorizată a adevărurilor fundamentale de credinţă ale Bisericii Ortodoxe. Adeseori, referirile la Crez îl consideră "Simbolul Credinţei". Această descriere a Crezului încearcă să îl prezinte nu ca pe o declaraţie sistematică, ci ca pe un lucru care descoperă o altă realitate mai mare despre care aduce mărturie. Pentru generaţii de creştini, Crezul a fost criteriul credinţei adevărate şi fundamentul educaţiei creştine. Crezul este recitat în timpul slujbei Botezului şi a Sfintei Liturghii.
Este bine sa stiti ca pâna în anul 1054 Biserica dumneavoastra a fost una cu cea Ortodoxa. În acel an Papa de la Roma s-a despar?it de cele patru Patriarhate apostolice (Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim) si a început sa faca schimbari dogmatice. Astfel Biserica dumneavoastra este veche de 1000 de ani.
DACA SUNTETI LUTERANI, religia dumneavoastra a fost întemeiata de catre MARTIN LUTHER, un fost calugar din Biserica Catolica, în anul 1517.
DACA APARTINETI BISERICII ANGLICANE, religia dumneavoastra a fost întemeiata de catre REGELE HENRIC AL VIII ÎN ANUL 1534, deoarece Papa nu i-a acordat dreptul de a divorta si a se recasatori.
DACA SUNTETI PREZBITERIENI , religia dumneavoastra a fost înfiin?ata de JOHN KNOX în Scotia, în anul 1560.
DACA SUNTETI CONGREGATIONISTI, religia dumneavoastra a fost initiata de catre ROBERT BROWN, în Olanda în anul 1582.
DACA SUNTETI PROTESTANTI EPISCOPALI, religia dumneavoastra a fost o ramura a Bisericii Anglicane, înfiintata de catre SAMUEL SENBURY în coloniile americane, în SECOLUL 17.
DACA SUNTETI BAPTISTI, îi datorati principiile religiei dumneavoastra lui JOHN SMYTH, care a lansat-o la Amsterdam în anul 1606.
DACA APARTINETI BISERICII DANEZE REFORMATE, îl recunoasteti ca fondator pe MICHELIS JONES, deoarece religia dumneavoastra îti are originile în New York, în anul 1628.
DACA SUNTETI METODISTI, religia dumneavoastra a fost fondata de catre JOHN SI CHARLES WESLEY în Anglia, în anul 1774.
DACA SUNTETI MORMONI, bazele religiei dumneavoastre au fost puse de catre JOSEPH SMITH în Palmyra, New York, în anul 1829.
DACA SUNTETI MEMBRI AI BISERICII ARMATA SALVARII, SECTA dumneavoastra a fost initiata de catre WILLIAM BOOTH, în Londra, în anul 1865.
DACA SUNTETI MEMBRI AI BISERICII SCIENTOLOGICE, anul în care aceasta religie s-a nascut este 1879, iar cea care a fondat-o este MARY BAKER EDDY.
DACA APARTINETI uneia dintre organizatiile religioase cunoscute sub numele „Biserica Nazarineanului”, „Evanghelia Penticostala,” „Biserica Sfânta” sau „Martorii lui Iehova”, religia dvs este una dintre sutele de NOI SECTE fondate de oameni în ultima suta de ani .
Daca sunteti ortodox credinta dumneavoastra este de 2000 de ani din Hristos si Sfintii apostolic.
“Caci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim [toís dé sozoménois], este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18)devine la Cornilescu:
“dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”
La fel si citatul: “Pentru ca suntem lui Dumnezeu buna mireasma a lui Hristos între cei ce se mântuiesc [en toís sozoménois] si între cei ce pier” (2 Corinteni 2:15),devine le el:
“cei ce sunt pe calea mântuirii si printre cei care sunt pe calea pierzarii.”
Tot respectul pentru felul în care ai descris apariția cultelor. Dar vine să plâng când văd că spui, că ortodoxia există de 2000 ani. De ce?
1. Nu am văzut în Biblie scris puparea moaștelor.
2. Nu am văzut că se închinau la sfinț: apostolul Petru l-a oprit pe sutașul Corneliu să i se închine, vezi Faptele Apostolilor 10,25-26
3. Nu am văzut pupare de icoane
4. Nu am găsit nicăieri în Biblie să se roage la morți - adică la sfinț și Maica Domnului. De la acești morți cer să fie miluiți! Iar asta este BLASFEMIE!!!
Pentru că nici unul dintre ei nu a devenit atotputernic, atotștiutor, Dumnezeu! Numai Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt au aceste proprietăți!! Rugăciune corectă se adresează Tatălui în numele Lui Isus Hristos prin Duhul Sfânt. Acesta este Biblic!!
Toate cele 4 puncte enumerate sunt interzise de Dumnezeu.
Și ultimul lucru: Apostolii nu despre o religie au predicat, ci despre CREDINȚA în Isus Hristos - Singurul care poate să salveze pe omul păcătos:
Faptele Apostolilor 4,12. În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”