Semenic va avea cel mai mare și interesant domeniu schiabil din țară

O călătorie pe „Drumuri aproape” pe Semenic în iarna lui 2022 nu seamănă cu o călătorie pe Semenic prin ’85. Și nici cu una care ar putea avea loc prin 2025, spre exemplu. Asta pentru că locul asta, glorios cândva, se pregătește să devină, spun oamenii locului, cel mai mare și interesant domeniu schiabil din România. „Autostrada Semenic” a fost dată în folosință în iarna asta, primul tronson, să numim așa pârtia lungă, cu variante, încă nedotată cu instalații de zăpadă artificială și sisteme de urcare moderne. Proiectul ăsta, care prevede deasemenea o gondolă cu utilitate atât iarna, cât și vara, și mai târziu chiar autobuze electrice care să plece din Reșița, are menirea să reconfigureze întreaga zona, spune primarul municipiului de pe Bârzava.
Semenicul înseamnă oricând liniște, soare, aer proaspat, frumusețe cât cuprinde. Sunt cam aceleași motivele care îi mână pe oameni să ajungă aici, pe Semenic, de vreun secol încoace, cam de pe atunci a devenit locul ăsta atracție turistică pentru oamenii de la poalele muntelui, amatori de drumeții vara și pasionați de sport, iarna. Mai cu seamă nemții din Reșița au dat tonul la acest mod de petrecere a timpului liber, iar de aici și până la apariția primelor cabane n-a mai fost decât un pas. Și încet-încet, Semenicul se așează confortabil pe harta turistică a zonei, și mai apoi a țării. Din păcate, mare lucru nu s-a mai întâmplat în 30 de ani după Revoluție. Rând pe rând au căzut în paragină hotelurile, doar câteva inițiative private au reușit să salveze locul de la uitare. Dar de ceva vreme Semenicul e pe lista de priorități a autorităților locale, care vor să facă din locul ăsta un pariu câștigat.
Așteptăm cu nerăbdare momentul acela, laolalta cu toți oamenii care calca pe schiuri Semenicul și acum, fără gondolă, și unii chiar făceau asta chiar și-n vremea când cuvinte precum zăpadă artificială ori ratrack nu erau în vocabularul uzual al schiorilor. Atunci, cândva, a început și povestea Prietenilor Munților, pe care o aflu de la unul dintre oamenii de bază ai asociației care a pus copiii Reșiței pe schiuri.
Câteva săptămâni mai târziu, într-o dimineață de duminică, tot pe Semenic mă găsesc. Iar eu găsesc în continuare acolo zăpadă cât cuprinde, și-n plus iarnă veritabilă la început de primavară. Cu tot cu ger, ninsoare și viscol. Nu-i cea mai bună vreme pentru fotografie, îmi spune însoțitorul meu, domnul Mato, fotograful reșițean celebru pentru fotografiile sale din Banatul de Munte, precum a fost și tatăl său odinioară.
Azi nu ne bucurăm pe aici de cea mai bună vizibilitate și peisaje pe măsură, dar eu sunt privilegiată să am parte de o primă lecție de schi fond. Asta și pentru că, pe vremuri, platoul Semenicului era locul perfect pentru practicarea acestui sport, și-ar putea redeveni cândva.