Fiind copil in Ada-kaleh,imi aduc aminte de familia care a plecat printre primele la Instanbul.Dintre membrii familiei era si o colega de scoala pe nume NERMIN.Majoritatea insularilor ramasi,au petrecut pana la debarcader cu tot alaiul pe cei care plecau cu mare parere de rau,ca si tristetea despartirii.Impresionau doamnele care erau in tinuta eleganta,cu palarii pe capsi cu manusi albe pana la cot,ca intr-un film de epoca,cu futurari de batiste si lacrimi in ochi.De asemenea momente remarcabile le-am trait noi copiii in vacantele de vara,cand doamna Kiticeanu ne preda notiuni de limba germana,dans,si ne daruia tablouri pictate de dansa .Sunt multe de evocat despre viata sociala si culturala de pe insula la care participau toti locuitorii.Despre altele cu drag cu alta ocazie.
Fiind copil in Ada-kaleh,imi aduc aminte de familia care a plecat printre primele la Instanbul.Dintre membrii familiei era si o colega de scoala pe nume NERMIN.Majoritatea insularilor ramasi,au petrecut pana la debarcader cu tot alaiul pe cei care plecau cu mare parere de rau,ca si tristetea despartirii.Impresionau doamnele care erau in tinuta eleganta,cu palarii pe capsi cu manusi albe pana la cot,ca intr-un film de epoca,cu futurari de batiste si lacrimi in ochi.De asemenea momente remarcabile le-am trait noi copiii in vacantele de vara,cand doamna Kiticeanu ne preda notiuni de limba germana,dans,si ne daruia tablouri pictate de dansa .Sunt multe de evocat despre viata sociala si culturala de pe insula la care participau toti locuitorii.Despre altele cu drag cu alta ocazie.