Cafeneaua filosofică 111: Drumul descoperirii

Cum ajungi cercetător? De obicei, începe cu o întrebare care nu-ți mai dă pace, și căreia ajungi să-i dedici tot mai mult timp și energie. Dar cum ajungi la întrebarea respectivă? Ce înseamnă, de fapt, cercetare în filosofie? Dana Jalobeanu și Grigore Vida în dialog cu studenți și cercetători. Într-o ediție deschisă a Cafenelei filosofice la care-i așteptăm pe toți prietenii noștri.

[@raimundapostu148]

Bun😊

[@gabriel-constantinpopescu5252]

Sărut mâna, Bună dimineața. Felicitări pentru acest videoclip, este foarte interesant.

[@nicubociov1352]

Vă mulțumesc! ❤

[@neutrino-bt8sh]

Există idei cu care cazi în păcat. Le întâlnești la un moment dat, după ce le-ai căutat - poate fără să știi - o bună bucată de vreme, lăsându-te amăgit de boarea câte unei mirări și antrenat pe cărările întortocheate ale unui întreg hățiș de întrebări în care te trezești captiv. Așa apare, într-adevăr, gestația socratică a ideii. În măsura în care din această "însărcinare" se și naște ceva capabil să respire singur și să se țină pe propriile picioare se cheamă că ai devenit filozof. Orice filozof este un fel de mamă, având o relație totală (fizică și metafizică) cu produsul său de concepție.
Cercetarea mi se pare totuși a fi altceva, în măsura în care mama nu își poate 'cerceta' propriul copil. Cercetarea presupune un raport de obiectivitate și, deci, unul de înstrăinare. Implicit, cercetătorul este implicat într-un raport de putere cu obiectul cercetării sale. De obicei, acesta este un raport discursiv, dar poate fi și un raport pur abstract sau conceptual, fără pretenția unei finalități de expunere discursivă (însă, cu toate acestea, cunoașterea obiectului cercetat rămâne o întreprindere complet la discreția cercetătorului).
Cu alte cuvinte, cercetarea este o pro-ducție și nu o naștere (nu este o in-ducție). Întrebarea care se cere pusă este, prin urmare, dacă filozofia poate deveni o profesie în sens strict. Poate ajungem astfel să ne punem și noi problema, apud Heidegger - Ce este gândirea? Ce numim gândire? Ce se cheamă gândire? "Was heißt Denken?" Ce e această chemare?
Îmi pare rău că am pierdut 'emisiunea' în direct... :)

[@Cafeneauafilosofica]

Foarte frumos spus, mulțumim! Poate de asta Socrate moșea mereu ideile altora - pe care era liber să le „cerceteze” fără părtinire. Poate de asta o mare parte din cercetarea filosofică este critică de text și istorie a filosofiei :)