Eu trăiesc în Israel și vorbesc limba ebraică. Termenul din ebraică în 97:7 este פסל (se citește pesel) și înseamnă statuie יבשו כל עבדי פסל Adică "să se rușineze toți inchinatorii la statuie
Interesant este următorul fapt: -mai multe ediții diferite a Bibliei Romano-Catolice în limba Engleză, respectiv a psalmului 97 cu versetul 7 (despre care se discută), așa zice: 97:7 Confounded be all they that serve graven images, that boast themselves of idols 97:7 Shame on all who serve images, who pride themselves on their idols 97:Let all them be shamed who serve engraved images, who boast in their idols. Curios că acest detaliu de imagine și de imagine gravată apare în limba engleză. Iar în limba română, în ediția ortodoxă (psalmul 96 în biblia ortodoxă) apare termenul de chip cioplit în loc de imagine. Această diferență este mult prea mare iar nuanța asta dă nu doar bătăi de cap, ci creează adevărate confuzii. Trebuiește multă cercetare, mai ales cercetare de duhuri! Doamne ajută!
@@Feezwa eu cred că Exod 20:4 clarifică problema foarte bine לא תעשה לך פסל וכול תמונה אשר בשמיים..... Cum am zis cuvântul פסל înseamnă statuie iar cuvântul תמונה înseamnă imagine
Era o tendinta a traducatorilor din acea vreme sa foloseasca termenul icoana pentru imagine, poate asa era limba romana curenta in acea vreme. Vezi si Biblia Regele Carol II 1939. Oricum citirea Bibliei se face in duh, nu in litera.
Totodata, o simpla analiza a folosirii termenului "icoana" în alte texte ale Bibliei ediția Cornilescu, ar infirma aserțiunile litigioase ale respectivilor domni(vezi Romani 5:15, 1 Cor 4:6, 1 Petru 3:21 etc.)
Dumitru Cornilescu, preot ortodox emerit, un geniu al ortodoxiei, cel care cu acordul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a realizat o nouă traducere a Bibliei ortodoxe. Din păcate pt ortodocși Sfântul Sinod în loc să folosească această traducere clară, pe înțelesul tuturor creștinilor ortodocși și nu numai, au scos-o din biserică și din slujba biserici. El la îndemnul unor preoți ortodocși, care au fost de partea lui, a fost sfătuit să părăsească țara noastră pt că ar fi fost în pericol de moarte. A trăit în exil toată viața.
Voi considerați bună pe cea scrisă de teoctist la care o adăugat și o scos după bunul plac dar în cap 22 din apocalipsa scrie ce se întâmplă cu astfel de oameni. A adăuga sau a scoate.
In limbajul nostru actualizat, termenul poate fi interpretat ca: o imagine 3D. Si daca este sa fim sinceri, in prezent se fac icoane 3D (icoane gen tablouri reliefate). Tablou sau statueta sunt egale, ambele sunt o reprezentare a unei entitati religioase!
O altă schimbare a textului care nu îi face cinste lui Cornilescu este traducerea selectivă a cuvântului care apare în Noul Testament cu referire la traditii. În 2 Tesaloniceni 2: 15, citim în traducerea lui Cornilescu: “Asadar, fratilor, rămâneti tari si tineti învăţăturile pe care le-ati primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.” Cuvântul tradus aici “învătăturile” este cuvântul grecesc paradosis, acelasi cuvânt care apare si în textul din Matei 15:2, 3, unde Iisus îi ceartă pe iudei pentru că respectă mai mult niste porunci omenesti în dauna poruncilor lui Dumnezeu. Cornilescu, având anumite prejudecăti împotriva traditiei ortodoxe, a preferat sa folosească un alt cuvânt. Ce spune de fapt textul din Tesaloniceni? Apostolul Pavel îi îndeamnă pe credinciosi sa tina traditia pe care au preluat-o de la el. Aceasta traditie era atât scrisa, cât si orală. Preoţia. La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea IPS Bartolomeu Anania) se poate citi: “dar Iisus are o preotie netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac”, pe când în traducerea Cornilescu scrie “Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preotie, care nu poate trece de la unul la altul”. Citatul este folosit de protestanti pentru a justifica necredinta lor fată de succesiunea apostolică. Chipurile cioplite. Textul ortodox “rusinati cei care se închină chipurilor cioplite” devine în traducerea Cornilescu “rusinati cei care se închina icoanei”. În Apocalipsa, “chipul fiarei” devine pentru Cornilescu “icoana fiarei”. Icoana e totusi un termen care apare mult mai târziu. In textul original (grecesc, masoretic, manuscrisele de la Marea Moarta) nu apare. La Cornilescu însă apare. Ultimul Adam. În Biblia ortodoxă, Iisus Hristos este mentionat si ca “ultimul Adam” (ESCHATOS ADAM - în greacă, conform 1 Corinteni 15:45). Cornilescu traduce eronat si foloseste “al doilea Adam” pentru Iisus, si nu Ultimul, cum indică termenul eschatos. Naşterea din nou. În Evanghelia după Ioan, cap. 3, verset 3, este redată discutia Domnului Iisus cu Nicodim. Mântuitorul îi spune: “Dacă nu se naste cineva de sus, nu poate să vadă împărătia lui Dumnezeu”. Cornilescu, traducând în fapt după versiunile protestante engleză si franceză ale Bibliei (neoprotestantii îl laudă totusi ca pe un erudit al limbilor vechi), scrie “dacă nu se naste cineva din nou…”, pentru a face potrivirea cu doctrina neoprotestantă a nasterii din nou a crestinului, în urma unei rugăciuni spontane, care marchează totodată si încheierea mântuirii. Textul original grecesc - gennisi anothen - înseamnă “să se nască de sus”. De altfel, la versetul 4, unde Nicodim întreabă cum poate să se nască un om bătrân, Cornilescu adaugă de la sine “…din nou”. Mia de ani. În cartea Apocalipsei, capitolul 20, Cornilescu traduce din Biblia engleză, nu din originalul grecesc. În timp ce în original se vorbeşte despre “mii de ani”, Cornilescu traduce “o mie de ani”, aliniindu-se astfel ereziei neoprotestante a “împărăţiei de o mie de ani”. Dacă el ar fi fost, aşa cum încearcă să-l prezinte neoprotestanţii, un erudit în limbile ebraică şi greacă, în mod evident ar fi văzut şi înţeles originalul grecesc! (Interesant faptul că, la linkul indicat mai sus, deşi textul grecesc vorbeşte despre “mii” (“o mie” la plural), traducerea englezească foloseşte tot “o mie”.) De asemenea, Cornilescu nu este constant în privinţa unor cifre din Vechiul Testament. La 2 Împăraţi 8:26, Ahazia are 22 de ani, iar la 2 Cronici 22:2, are 42 de ani. Există şi alte exemple. Din cauza erorilor grosolane, noua traducere nu a întârziat să producă reactii. Asa cum am mentionat mai sus, simplificarea si modernizarea exprimării s-au făcut în dauna întelesurilor duhovnicesti. În vara anului 1923, Dumitru Cornilescu şi Tudor Popescu îsi petrecut concediul împreună, la Blankenburg, în Germania, unde Cornilescu mai fusese cu alt prilej. Cunoscuse acolo un pastor protestant, Moderson, care organiza în fiecare vară cursuri “biblice”. De altfel, acest Moderson făcea si el parte dintr-o dizidentă din propria biserică si tinea aceste cursuri “biblice” anume pentru a-si propovădui ideile personale. Între Moderson şi Tudor Popescu se leagă o oarecare prietenie, părintele Popescu alunecând astfel si mai mult pe panta rătăcirii sectare. Pentru atenuarea disputelor iscate de traducerea sa, Patriarhul Miron Cristea îi recomandă lui Cornilescu să plece pentru o vreme din tară. Cornilescu îi urmează sfatul si pleacă în Elvetia, unde va rămâne până la sfârsitul vietii (survenit în anul 1975), sustinut fiind de printesa Calimachi si rupt complet de dreapta învătătură crestină. Astăzi, protestantii si neoprotestantii din România îl prezintă pe Dumitru Cornilescu ca pe o mare personalitate - “un mare teolog ortodox care s-a întors la Dumnezeu prin citirea Bibliei într-o limbă accesibilă”. Relatările lor contin, pe lângă informatii eronate (Cornilescu a fost ba preot, ba călugăr ortodox), si afirmatii tendentioase în genul “Cornilescu s-a pocăit si a fost dat afară din Biserica Ortodoxă”. Cititorul este făcut să înteleagă că în Biserica Ortodoxă nu sunt permise pocăinta si întoarcerea la Dumnezeu! În ceea ce priveste calitatea de “teolog” a lui Dumitru Cornilescu, trebuie spus că nu orice posesor al unei licente în Teologie este si theologos. Numai cel ce cunoaste pe Dumnezeu este în măsură să vorbească drept despre El. Altfel, chiar si Florin Buhuceanu, liderul homosexualilor din România, trece tot drept “teolog”, având si el o diplomă în Teologie Ortodoxă. După părerea părintelui Cleopa, prezentată în cartea “Pelerinul român” de pr. Gh. Băbut, Dumitru Cornilescu a fost o persoană ce a căutat să profite financiar de ajutorul sectantilor, traducerea sa nefiind decât o făcătură bună doar a sminti ortodocsii. În loc de încheiere: Am citit traducerea lui Cornilescu de mai multe ori, înainte de a citi traducerea ortodoxă. Limbajul simplu m-a ajutat să înteleg învătăturile de bază ale Sfintelor Scripturi. Când am început însă să citesc traducerea ortodoxă, am rămas uimit de frumusetea si de bogătia duhovnicească a textului. În mod deosebit, Epistola către Evrei, în varianta ortodoxă, oferă - prin exemplele de răbdare si stăruintă ale patriarhilor Vechiului Testament - întelesuri mult mai profunde în ceea ce priveste mântuirea ca proces de durată în viata credinciosului.
Exod 3,4,5,6 nu vorbeste despre orce altceva facut de miini omenesti sa nu te inchi lor ? Isaia 20 pina la 10 inclusiv, nu vorbeste despre acela lucru ? Isaia 46 dela 5 la 8 , la fel.
Icoană înseamnă ÎNCHIPUIRE . ROM 1.23; ROM 5.14; (1Cor 4.6;) 1Pet 3.21; Apoc 13.14,15; ICOANĂ DE VORBIRE, 1Cor 4.6; ADICĂ O ÎNCHIPUIRE ÎN VORBIRE PENTRU CĂ NU VEDEM DAR NE ÎNCHIPUIM CÂND SE DEZBATE UN TEXT BIBLIC O EXPLICAȚIE DESPRE O FĂPTURĂ ATÂT PĂMÂNTEASCĂ CÂT ȘI FĂPTURĂ CEREASCĂ. Dar oameni au făcut obiect de închinare, în loc să se închine în duh și în adevăr. Fecioarele neânțelepte, care cinstesc mai mult pe fiii oamenilor decât pe Fiul care i-a răscumpărat. (2Pet 2.1;) 1Pet 1.18; Gal 3.13;
in Ps 97,7 LXX nu exista termenul "eikon". Remarca pr. Varga este deci la obiect si nu are nimic de-a face cu optiunile de traducere ale lui Cornilescu. Pentru ca TM propune "pesel" (deci, idol, sau imagine) Segond reda prin "imagine" (probabil si din grija de ordin stilistic, deoarece in acest verset avem "pesel" si "pesilim" ; deci, variaza traducerea, desi ar fi putut sa traduca in ambele cazuri prin "idol"), Cornilescu (care traduce din franceza din romana, nu merge deci pe izvor ebraic pur), preia insa - si aici rezida diferenta majora - propune "icoana". Ar fi putut ramane la cuvantul "imagine" sau "zugravire" sau "reprezentare". Optand pentru "icoana" constient sau inconstient a creat suspiciunea intentiei polemice.
Eu nu înțeleg traducerea cuvântului " Doamne" ...in limba română acest cuvânt nu este lingvistic ,gramatical plural feminin ? Dacă ar fi fost Elohim tradus la plural ( că așa se spune că ar fi înțeles ca și plural ar fi Dumnezei cum e in Geneza că se referea și la Dumnezeu și la Isus care era cuvântul.Apoi Dumnezeu a fost înlocuit cu "Domnul" ceea ce eu personal cred că e o confuzie căci acest apelativ i se adresează lui Isus mai tot timpul,,mai apoi l au considerat pe Isus Dumnezeu căci au văzut că a înviat ( de fapt Dumnezeu l-a înviat ) .Dar revin la folosirea cuvântului " Doamne" cu referire la Dumnezeu, de ce s-a tradus așa ? Nu ar fi Lord - Domnule,domnul meu ? Și nu Doamne ...
Nu e fraudă, cuvântul icoană, ia citiți în biblia ortodoxă la Ezec 8.12; Rom 1.25; unde e vorba de chipuri, sau de făptură omenească, la care nu ai voie să te închini. Mat 4.10; Luca 4.8; chiar și îngerii sunt făpturi create, nu sunt făcători numai TATĂL Fiul și Duhul sfânt sunt făcători, a tot ce există universul cu toate galaxiile și planetele care mențin stabilitatea pământului, toate sunt create, nu s-au creat singure, și încă din nimic au fost create.
Traducerea Cornilescu contine numeroase greseli, iar însusi stilul traducerii conduce la pierderea adâncimii de întelesuri din traducerea ortodoxă. Iată câteva dintre cele mai importante aspecte în care traducerea Cornilescu s-a îndepărtat de adevăr: Mântuirea. O problemă majoră este felul în care redă Cornilescu versetele legate de mântuirea celor credincioşi (Mat. 24:13, Ioan 10:9, F.A. 2:40…). În timp ce în traducerea ortodoxă “mântuirea” are un sens ce implică o priveghere, o luptă pe parcursul întregii vieţi, în traducerea lui Cornilescu citim despre creştini că “sunt mântuiţi” sau “sunt deja pe calea mântuirii”, în spiritul învăţăturii neoprotestante că mântuirea este încheiată, că are o dată calendaristică precisă în viaţa credinciosului şi că este sigură. Pe baza unei rugăciuni de acceptare a jertfei Mântuitorului, omul ar avea Raiul asigurat. “Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim [toís dé sozoménois], este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18)devine la Cornilescu: “dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.” La fel şi citatul: “Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc [en toís sozoménois] şi între cei ce pier” (2 Corinteni 2:15),devine le el: “cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei care sunt pe calea pierzării.” Înţelesul cel adevărat al mântuirii îl dă chiar Hristos când spune: “Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc [olígoi hoi sozómenoi]? Iar El le-a zis: Nevoiţi-vă [agonízesthe] să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea.” (Luca 13:23-24) În zadar Cornilescu modifică pasajul: “Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” căci răspunsul: “Nevoiţi-vă să intraţi…” elimină orice idee de mântuire exterioară, raţională, automată, extrem de sigură, fără vreo conlucrare - prin nevoinţa, lupta şi osteneala faptelor - din partea celui ce caută poarta cea strâmtă. De aceea Scriptura ne vorbeşte despre o mântuire [hoi sozómenoi] care trece prin nevoinţă [agonízesthe], de o mântuire care cere o continuă înfrânare a trupului, de o mântuire care se poate strica şi pierde dacă faptele “trupului” nu mai oglindesc credinţa “sufletului”: “Iar tot cel ce se nevoieşte, de toate se înfrânează [pás dé ho agonizómenos pánta engrateúetai]. Şi aceia adică ca să ia cunună stricăcioasă, iar noi nestricăcioasă. Eu drept aceea aşa alerg, nu ca cum nu aş şti; aşa dau război, nu ca cum aş fi bătând văzduhul. Ci îmi chinuiesc trupul meu [hypopiázo mou tó sóma] şi îl supun robiei; ca nu cumva altora propovăduind, însumi să mă fac netrebnic.” (1 Corinteni 9:25-27) În originalul grecesc, creştinii se mântuiesc [en toís sozoménois] în cadrul unui proces duhovnicesc prin care sufletele lor sunt încă supuse ispitirii, au nădejdea, nu siguranţa mântuirii, conform Apostolului: “Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă [katá skopón dióko], la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.” (Filipeni 3:13,14) Traducerea eronată folosită de Cornilescu conduce în mod inevitabil la o contradicţie faţă de cuvintele lui Pavel, prin care arată că nu este mântuit şi că încă aleargă după cunună. Aceeaşi înţelegere ortodoxă despre mântuire se regăseşte şi la Apostolul Petru: “Şi de vreme ce dreptul abia se mântuieşte [δίκαιος μόλις σῴζεται], cel necredincios şi păcătos unde se va arăta?” (1 Petru 4:18) în opoziţie cu interpretarea protestantă care încearcă din nou diluarea textului: “Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?” Modificări în Vechiul Testament. “Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Acesta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul.” (Facere 3:15) “Acesta” [autós], adică Iisus Hristos, schimbă radical întregul înţeles, aducând mesajului un caracter profetic clar, fiind legat de vestirea de peste veacuri de la 1 Ioan 3:8. Cornilescu însă traduce: “aceasta [ea] îţi va zdrobi capul…”, pierzând cu totul latura mesianică a textului. Aceeaşi cenzură se constată şi asupra pasajului: “nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot Cuvântul [epí pantí rhémati] care iese din gura Domnului” (Deuteronom 8:3), care în varianta Cornilescu devine: “ci cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu”, lipsa termenului cuvântul [rhéma] tăind orice legătură semantică şi profetică cu lógos - Logosul Întrupat - Iisus Hristos. Şi pentru a fi totul limpede, textul de mai sus se regăseşte şi la Matei 4.4, unde dialogul dintre Hristos şi diavolul este redat întocmai după Biblia ortodoxă Septuaginta şi nu după traducerea lui Cornilescu. Sau în alt loc în Septuaginta: “Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit [thysían kaí prosphorán ouk ethélesas, sóma dé katertíso moi].” (Psalmi 39:9) Traducerea lui Cornilescu prezintă denaturări majore: “Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile.” (Psalmi 40:6) Cenzurarea profeţiei nu este doar evidentă, ci şi lipsită de orice logică.
Nu va e rusine fratilor sa traiti mai degraba fara Duhul Sfant dar sa luati la puricat orice lucru sa gasiti greseli.Cautati-l pe Domnul mai intai si ve-ti vedea ca nu teologia te duce in cer,ci relatia cu Domnul Dumnezeu.
Teologia vine de la theos care înseamna Dumnezeu și logos care înseamnă cuvânt. Adică decâte ori vorbești despre Dumnezeu defapt faci teologie. Acum teologia cuiva poate să fie adevărată bazată pe Scriptură sau poate să fie falsă. De exemplu teologia ateului este următoarea "nu există Dumnezeu", teologie falsă care îi va aduce pierzarea. Deci trebuie să ai teologia corectă ca să știi sigur că credința ta este în Dumnezeul adevărat. Fără teologie adevărată nu poți să îl cauți pe Domnul pentru că nu ai ști pe cine să cauți. Sper că am explicat destul de clar. Domnul să te binecuvânteze
Nu are de ce să-i fie rușine. Distinsul domn a explicat corect problema traducerii. Este un demers lăudabil. Să știți că ignoranța nu este de dorit in creștinism. A va adresa acestui domn cu "nu va este rușine" nu dați dovadă nici că dumneavoastră ați avea Duhul Sfânt și nici că ați înțeles tema discuției acuzând un om după un standard personal nejustificat in Scriptură. Ignoranța nu este o virtute.
De ce a tradus Cornilescu folosind mereu cuvantul icoana este discutabil, chiar daca daca presupunem ca nu a avut intentia sa loveasca in inchinarea la icoane a ortrodocsilor faptul ca neoprotestantii continua sa foloseasca aceasta traducere a bibliei in care este evident ca favorizeaza dogma neoprotestanta si loveste in cea ortodoxa. Dovedeste ca ceea ce fac neoprotestantii este sa se foloseasca de acesta traducere dubioasa pentru a lovi in teologhia bizantina. De ce nu renunta neoprotestantii la acea traducere discutabila cand exista altele mai exacte si corecte ? Pentru ca scopul scuza mijlocele.
Pai la capitolul asta sunt mai conservatori decat ortodocsii. Daca s-ar folosi Biblia sinodala de la 1914 de exemplu ni s-ar parea o limba de lemn, e totusi impresionant ca traducerea Cornilescu mai suna bine dupa 100 de ani. Si traducerile sinodale incepand cu anii '70 au mai modificat cate un cuvant "ca sa lupte cu sectarii" si sa fie pace sub conducerea partidului comunist. (exemplu: o mie de ani -> mii de ani in Apoc 20, batrani -> preoti in Fapte 15, etc). Am citit un document scris la acele vremuri si erau folosite niste tehnici de manipulare foarte perverse care sa scuze aceste modificari, absolut jegoase, care m-au facut sa cercetez editii mai vechi pentru a intelege ce s-a intamplat. Biserica ortodoxa, bizantina, isi aroga un scop in plus pe care Dumnezeu nu i l-a dat: sa faca pace in popor, chiar daca asta inseamna sa inchida gura in fata unor traditii absolut pagane. Iisus a spus ca n-a venit sa aduca pace, ci dezbinare (tocmai din pricina invataturii Lui).
Relu.. dacă ai să citești biblia ortodoxă rămâi surprins să vezi că e la fel cu cea neoprotestantă, cu mici termeni și cuvinte. Plus câteva cărți în plus, unde nu se scrie despre închinarea/sărutarea icoanelor din cultul ortodox de astăzi. În vechime cel mai sacru element prin care era simbolizat prezența lui Dumnezeu era chivotul. A cerut în vre-un fel Domnul nostru să se închine chivotului? Mă refer la "închinarea" practicată de cultul ortodox.
![Kodak Black - Catch Fire [Official Music Video]](http://i.ytimg.com/vi/A4ch-olIuZo/mqdefault.jpg)
Nu mai bolmojiti lucrurile,nu este voie sa te inchini la asa ceva, INCHINATIVA LUI Dumnezeu
Dumnezeu sa va intareasca si sa continuati cu lucrarea inceputa de a dovedi adevarul cum este scris
Foarte bine explicat Domnu sa te binecuvinteze
Frumoasa explicatie...multumim
Fii binecuvintat !!
Eu trăiesc în Israel și vorbesc limba ebraică. Termenul din ebraică în 97:7 este פסל (se citește pesel) și înseamnă statuie
יבשו כל עבדי פסל
Adică "să se rușineze toți inchinatorii la statuie
Ce mi e statui ce mi e tablouri...același lucru.
Interesant este următorul fapt:
-mai multe ediții diferite a Bibliei Romano-Catolice în limba Engleză, respectiv a psalmului 97 cu versetul 7 (despre care se discută), așa zice:
97:7 Confounded be all they that serve graven images, that boast themselves of idols
97:7 Shame on all who serve images, who pride themselves on their idols
97:Let all them be shamed who serve engraved images, who boast in their idols.
Curios că acest detaliu de imagine și de imagine gravată apare în limba engleză. Iar în limba română, în ediția ortodoxă (psalmul 96 în biblia ortodoxă) apare termenul de chip cioplit în loc de imagine.
Această diferență este mult prea mare iar nuanța asta dă nu doar bătăi de cap, ci creează adevărate confuzii.
Trebuiește multă cercetare, mai ales cercetare de duhuri!
Doamne ajută!
@@Feezwa eu cred că Exod 20:4 clarifică problema foarte bine
לא תעשה לך פסל וכול תמונה אשר בשמיים.....
Cum am zis cuvântul פסל înseamnă statuie iar cuvântul תמונה înseamnă imagine
@@ioancelnou5397 Fi serios , cum sa fie icoana sau statuie acelasi lucru.
Și una și alta sunt idoli de făcut bani
Foarte bine explicat... fii binecuvântat
Era o tendinta a traducatorilor din acea vreme sa foloseasca termenul icoana pentru imagine, poate asa era limba romana curenta in acea vreme. Vezi si Biblia Regele Carol II 1939. Oricum citirea Bibliei se face in duh, nu in litera.
Totodata, o simpla analiza a folosirii termenului "icoana" în alte texte ale Bibliei ediția Cornilescu, ar infirma aserțiunile litigioase ale respectivilor domni(vezi Romani 5:15, 1 Cor 4:6, 1 Petru 3:21 etc.)
Pãrinte este Dumnezeu ceilalți sunt popi
În noul testament nu mai este scris cuvântul preot pt slujitori Domnului.
Dumitru Cornilescu, preot ortodox emerit, un geniu al ortodoxiei, cel care cu acordul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a realizat o nouă traducere a Bibliei ortodoxe. Din păcate pt ortodocși Sfântul Sinod în loc să folosească această traducere clară, pe înțelesul tuturor creștinilor ortodocși și nu numai, au scos-o din biserică și din slujba biserici. El la îndemnul unor preoți ortodocși, care au fost de partea lui, a fost sfătuit să părăsească țara noastră pt că ar fi fost în pericol de moarte. A trăit în exil toată viața.
Voi considerați bună pe cea scrisă de teoctist la care o adăugat și o scos după bunul plac dar în cap 22 din apocalipsa scrie ce se întâmplă cu astfel de oameni. A adăuga sau a scoate.
In limbajul nostru actualizat, termenul poate fi interpretat ca: o imagine 3D. Si daca este sa fim sinceri, in prezent se fac icoane 3D (icoane gen tablouri reliefate). Tablou sau statueta sunt egale, ambele sunt o reprezentare a unei entitati religioase!
Putem verifica si in limba ENGLEZA sau alte limbi INTERNATIONALE.
O altă schimbare a textului care nu îi face cinste lui Cornilescu este traducerea selectivă a cuvântului care apare în Noul Testament cu referire la traditii. În 2 Tesaloniceni 2: 15, citim în traducerea lui Cornilescu: “Asadar, fratilor, rămâneti tari si tineti învăţăturile pe care le-ati primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.”
Cuvântul tradus aici “învătăturile” este cuvântul grecesc paradosis, acelasi cuvânt care apare si în textul din Matei 15:2, 3, unde Iisus îi ceartă pe iudei pentru că respectă mai mult niste porunci omenesti în dauna poruncilor lui Dumnezeu. Cornilescu, având anumite prejudecăti împotriva traditiei ortodoxe, a preferat sa folosească un alt cuvânt. Ce spune de fapt textul din Tesaloniceni? Apostolul Pavel îi îndeamnă pe credinciosi sa tina traditia pe care au preluat-o de la el. Aceasta traditie era atât scrisa, cât si orală.
Preoţia.
La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea IPS Bartolomeu Anania) se poate citi: “dar Iisus are o preotie netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac”, pe când în traducerea Cornilescu scrie “Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preotie, care nu poate trece de la unul la altul”. Citatul este folosit de protestanti pentru a justifica necredinta lor fată de succesiunea apostolică.
Chipurile cioplite.
Textul ortodox “rusinati cei care se închină chipurilor cioplite” devine în traducerea Cornilescu “rusinati cei care se închina icoanei”.
În Apocalipsa, “chipul fiarei” devine pentru Cornilescu “icoana fiarei”. Icoana e totusi un termen care apare mult mai târziu. In textul original (grecesc, masoretic, manuscrisele de la Marea Moarta) nu apare. La Cornilescu însă apare.
Ultimul Adam.
În Biblia ortodoxă, Iisus Hristos este mentionat si ca “ultimul Adam” (ESCHATOS ADAM - în greacă, conform 1 Corinteni 15:45). Cornilescu traduce eronat si foloseste “al doilea Adam” pentru Iisus, si nu Ultimul, cum indică termenul eschatos.
Naşterea din nou.
În Evanghelia după Ioan, cap. 3, verset 3, este redată discutia Domnului Iisus cu Nicodim. Mântuitorul îi spune: “Dacă nu se naste cineva de sus, nu poate să vadă împărătia lui Dumnezeu”.
Cornilescu, traducând în fapt după versiunile protestante engleză si franceză ale Bibliei (neoprotestantii îl laudă totusi ca pe un erudit al limbilor vechi), scrie “dacă nu se naste cineva din nou…”, pentru a face potrivirea cu doctrina neoprotestantă a nasterii din nou a crestinului, în urma unei rugăciuni spontane, care marchează totodată si încheierea mântuirii.
Textul original grecesc - gennisi anothen - înseamnă “să se nască de sus”. De altfel, la versetul 4, unde Nicodim întreabă cum poate să se nască un om bătrân, Cornilescu adaugă de la sine “…din nou”.
Mia de ani.
În cartea Apocalipsei, capitolul 20, Cornilescu traduce din Biblia engleză, nu din originalul grecesc. În timp ce în original se vorbeşte despre “mii de ani”, Cornilescu traduce “o mie de ani”, aliniindu-se astfel ereziei neoprotestante a “împărăţiei de o mie de ani”.
Dacă el ar fi fost, aşa cum încearcă să-l prezinte neoprotestanţii, un erudit în limbile ebraică şi greacă, în mod evident ar fi văzut şi înţeles originalul grecesc! (Interesant faptul că, la linkul indicat mai sus, deşi textul grecesc vorbeşte despre “mii” (“o mie” la plural), traducerea englezească foloseşte tot “o mie”.)
De asemenea, Cornilescu nu este constant în privinţa unor cifre din Vechiul Testament. La 2 Împăraţi 8:26, Ahazia are 22 de ani, iar la 2 Cronici 22:2, are 42 de ani. Există şi alte exemple.
Din cauza erorilor grosolane, noua traducere nu a întârziat să producă reactii. Asa cum am mentionat mai sus, simplificarea si modernizarea exprimării s-au făcut în dauna întelesurilor duhovnicesti.
În vara anului 1923, Dumitru Cornilescu şi Tudor Popescu îsi petrecut concediul împreună, la Blankenburg, în Germania, unde Cornilescu mai fusese cu alt prilej. Cunoscuse acolo un pastor protestant, Moderson, care organiza în fiecare vară cursuri “biblice”. De altfel, acest Moderson făcea si el parte dintr-o dizidentă din propria biserică si tinea aceste cursuri “biblice” anume pentru a-si propovădui ideile personale. Între Moderson şi Tudor Popescu se leagă o oarecare prietenie, părintele Popescu alunecând astfel si mai mult pe panta rătăcirii sectare.
Pentru atenuarea disputelor iscate de traducerea sa, Patriarhul Miron Cristea îi recomandă lui Cornilescu să plece pentru o vreme din tară. Cornilescu îi urmează sfatul si pleacă în Elvetia, unde va rămâne până la sfârsitul vietii (survenit în anul 1975), sustinut fiind de printesa Calimachi si rupt complet de dreapta învătătură crestină.
Astăzi, protestantii si neoprotestantii din România îl prezintă pe Dumitru Cornilescu ca pe o mare personalitate - “un mare teolog ortodox care s-a întors la Dumnezeu prin citirea Bibliei într-o limbă accesibilă”. Relatările lor contin, pe lângă informatii eronate (Cornilescu a fost ba preot, ba călugăr ortodox), si afirmatii tendentioase în genul “Cornilescu s-a pocăit si a fost dat afară din Biserica Ortodoxă”. Cititorul este făcut să înteleagă că în Biserica Ortodoxă nu sunt permise pocăinta si întoarcerea la Dumnezeu!
În ceea ce priveste calitatea de “teolog” a lui Dumitru Cornilescu, trebuie spus că nu orice posesor al unei licente în Teologie este si theologos. Numai cel ce cunoaste pe Dumnezeu este în măsură să vorbească drept despre El. Altfel, chiar si Florin Buhuceanu, liderul homosexualilor din România, trece tot drept “teolog”, având si el o diplomă în Teologie Ortodoxă.
După părerea părintelui Cleopa, prezentată în cartea “Pelerinul român” de pr. Gh. Băbut, Dumitru Cornilescu a fost o persoană ce a căutat să profite financiar de ajutorul sectantilor, traducerea sa nefiind decât o făcătură bună doar a sminti ortodocsii.
În loc de încheiere:
Am citit traducerea lui Cornilescu de mai multe ori, înainte de a citi traducerea ortodoxă. Limbajul simplu m-a ajutat să înteleg învătăturile de bază ale Sfintelor Scripturi. Când am început însă să citesc traducerea ortodoxă, am rămas uimit de frumusetea si de bogătia duhovnicească a textului. În mod deosebit, Epistola către Evrei, în varianta ortodoxă, oferă - prin exemplele de răbdare si stăruintă ale patriarhilor Vechiului Testament - întelesuri mult mai profunde în ceea ce priveste mântuirea ca proces de durată în viata credinciosului.
Exod 3,4,5,6 nu vorbeste despre orce altceva facut de miini omenesti sa nu te inchi lor ?
Isaia 20 pina la 10 inclusiv, nu vorbeste despre acela lucru ?
Isaia 46 dela 5 la 8 , la fel.
Cuvântul televizor nu exista la acea vreme dar este vorba de televiziune prin care toată lumea îl va preamări 😈
Este folosit si sub fora de ilistrare in Petru vorbeste despre ,, Icoana preinchipuitoare" adica . imagine pe care neo inchipuim!
Icoană înseamnă ÎNCHIPUIRE . ROM 1.23; ROM 5.14; (1Cor 4.6;) 1Pet 3.21; Apoc 13.14,15;
ICOANĂ DE VORBIRE, 1Cor 4.6; ADICĂ O ÎNCHIPUIRE ÎN VORBIRE PENTRU CĂ NU VEDEM DAR NE ÎNCHIPUIM CÂND SE DEZBATE UN TEXT BIBLIC O EXPLICAȚIE DESPRE O FĂPTURĂ ATÂT PĂMÂNTEASCĂ CÂT ȘI FĂPTURĂ CEREASCĂ.
Dar oameni au făcut obiect de închinare, în loc să se închine în duh și în adevăr.
Fecioarele neânțelepte, care cinstesc mai mult pe fiii oamenilor decât pe Fiul care i-a răscumpărat. (2Pet 2.1;) 1Pet 1.18;
Gal 3.13;
Dar Exodul 20:4? Nu vă convine nici vouă,așa-i?
in Ps 97,7 LXX nu exista termenul "eikon". Remarca pr. Varga este deci la obiect si nu are nimic de-a face cu optiunile de traducere ale lui Cornilescu. Pentru ca TM propune "pesel" (deci, idol, sau imagine) Segond reda prin "imagine" (probabil si din grija de ordin stilistic, deoarece in acest verset avem "pesel" si "pesilim" ; deci, variaza traducerea, desi ar fi putut sa traduca in ambele cazuri prin "idol"), Cornilescu (care traduce din franceza din romana, nu merge deci pe izvor ebraic pur), preia insa - si aici rezida diferenta majora - propune "icoana". Ar fi putut ramane la cuvantul "imagine" sau "zugravire" sau "reprezentare". Optand pentru "icoana" constient sau inconstient a creat suspiciunea intentiei polemice.
Eu nu înțeleg traducerea cuvântului " Doamne" ...in limba română acest cuvânt nu este lingvistic ,gramatical plural feminin ? Dacă ar fi fost Elohim tradus la plural ( că așa se spune că ar fi înțeles ca și plural ar fi Dumnezei cum e in Geneza că se referea și la Dumnezeu și la Isus care era cuvântul.Apoi Dumnezeu a fost înlocuit cu "Domnul" ceea ce eu personal cred că e o confuzie căci acest apelativ i se adresează lui Isus mai tot timpul,,mai apoi l au considerat pe Isus Dumnezeu căci au văzut că a înviat ( de fapt Dumnezeu l-a înviat ) .Dar revin la folosirea cuvântului " Doamne" cu referire la Dumnezeu, de ce s-a tradus așa ? Nu ar fi Lord - Domnule,domnul meu ? Și nu Doamne ...
Adonai(hibru)=Domnul.
tu ce religie esti ?
La inceputurile lumii nu era pictura era piatra lemn, aur argint
Nu e fraudă, cuvântul icoană, ia citiți în biblia ortodoxă la Ezec 8.12; Rom 1.25; unde e vorba de chipuri, sau de făptură omenească, la care nu ai voie să te închini. Mat 4.10; Luca 4.8; chiar și îngerii sunt făpturi create, nu sunt făcători numai TATĂL Fiul și Duhul sfânt sunt făcători, a tot ce există universul cu toate galaxiile și planetele care mențin stabilitatea pământului, toate sunt create, nu s-au creat singure, și încă din nimic au fost create.
Mihai Neamțu , un impostor
Traducerea Cornilescu contine numeroase greseli, iar însusi stilul traducerii conduce la pierderea adâncimii de întelesuri din traducerea ortodoxă. Iată câteva dintre cele mai importante aspecte în care traducerea Cornilescu s-a îndepărtat de adevăr:
Mântuirea. O problemă majoră este felul în care redă Cornilescu versetele legate de mântuirea celor credincioşi (Mat. 24:13, Ioan 10:9, F.A. 2:40…). În timp ce în traducerea ortodoxă “mântuirea” are un sens ce implică o priveghere, o luptă pe parcursul întregii vieţi, în traducerea lui Cornilescu citim despre creştini că “sunt mântuiţi” sau “sunt deja pe calea mântuirii”, în spiritul învăţăturii neoprotestante că mântuirea este încheiată, că are o dată calendaristică precisă în viaţa credinciosului şi că este sigură. Pe baza unei rugăciuni de acceptare a jertfei Mântuitorului, omul ar avea Raiul asigurat.
“Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim [toís dé sozoménois], este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18)devine la Cornilescu:
“dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”
La fel şi citatul: “Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc [en toís sozoménois] şi între cei ce pier” (2 Corinteni 2:15),devine le el:
“cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei care sunt pe calea pierzării.”
Înţelesul cel adevărat al mântuirii îl dă chiar Hristos când spune: “Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc [olígoi hoi sozómenoi]? Iar El le-a zis: Nevoiţi-vă [agonízesthe] să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea.” (Luca 13:23-24)
În zadar Cornilescu modifică pasajul: “Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” căci răspunsul: “Nevoiţi-vă să intraţi…” elimină orice idee de mântuire exterioară, raţională, automată, extrem de sigură, fără vreo conlucrare - prin nevoinţa, lupta şi osteneala faptelor - din partea celui ce caută poarta cea strâmtă.
De aceea Scriptura ne vorbeşte despre o mântuire [hoi sozómenoi] care trece prin nevoinţă [agonízesthe], de o mântuire care cere o continuă înfrânare a trupului, de o mântuire care se poate strica şi pierde dacă faptele “trupului” nu mai oglindesc credinţa “sufletului”: “Iar tot cel ce se nevoieşte, de toate se înfrânează [pás dé ho agonizómenos pánta engrateúetai]. Şi aceia adică ca să ia cunună stricăcioasă, iar noi nestricăcioasă. Eu drept aceea aşa alerg, nu ca cum nu aş şti; aşa dau război, nu ca cum aş fi bătând văzduhul. Ci îmi chinuiesc trupul meu [hypopiázo mou tó sóma] şi îl supun robiei; ca nu cumva altora propovăduind, însumi să mă fac netrebnic.” (1 Corinteni 9:25-27)
În originalul grecesc, creştinii se mântuiesc [en toís sozoménois] în cadrul unui proces duhovnicesc prin care sufletele lor sunt încă supuse ispitirii, au nădejdea, nu siguranţa mântuirii, conform Apostolului: “Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă [katá skopón dióko], la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.” (Filipeni 3:13,14)
Traducerea eronată folosită de Cornilescu conduce în mod inevitabil la o contradicţie faţă de cuvintele lui Pavel, prin care arată că nu este mântuit şi că încă aleargă după cunună.
Aceeaşi înţelegere ortodoxă despre mântuire se regăseşte şi la Apostolul Petru: “Şi de vreme ce dreptul abia se mântuieşte [δίκαιος μόλις σῴζεται], cel necredincios şi păcătos unde se va arăta?” (1 Petru 4:18) în opoziţie cu interpretarea protestantă care încearcă din nou diluarea textului: “Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?”
Modificări în Vechiul Testament.
“Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Acesta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul.” (Facere 3:15) “Acesta” [autós], adică Iisus Hristos, schimbă radical întregul înţeles, aducând mesajului un caracter profetic clar, fiind legat de vestirea de peste veacuri de la 1 Ioan 3:8. Cornilescu însă traduce: “aceasta [ea] îţi va zdrobi capul…”, pierzând cu totul latura mesianică a textului.
Aceeaşi cenzură se constată şi asupra pasajului: “nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot Cuvântul [epí pantí rhémati] care iese din gura Domnului” (Deuteronom 8:3), care în varianta Cornilescu devine: “ci cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu”, lipsa termenului cuvântul [rhéma] tăind orice legătură semantică şi profetică cu lógos - Logosul Întrupat - Iisus Hristos.
Şi pentru a fi totul limpede, textul de mai sus se regăseşte şi la Matei 4.4, unde dialogul dintre Hristos şi diavolul este redat întocmai după Biblia ortodoxă Septuaginta şi nu după traducerea lui Cornilescu.
Sau în alt loc în Septuaginta: “Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit [thysían kaí prosphorán ouk ethélesas, sóma dé katertíso moi].” (Psalmi 39:9) Traducerea lui Cornilescu prezintă denaturări majore: “Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile.” (Psalmi 40:6) Cenzurarea profeţiei nu este doar evidentă, ci şi lipsită de orice logică.
Nu va e rusine fratilor sa traiti mai degraba fara Duhul Sfant dar sa luati la puricat orice lucru sa gasiti greseli.Cautati-l pe Domnul mai intai si ve-ti vedea ca nu teologia te duce in cer,ci relatia cu Domnul Dumnezeu.
Teologia vine de la theos care înseamna Dumnezeu și logos care înseamnă cuvânt. Adică decâte ori vorbești despre Dumnezeu defapt faci teologie. Acum teologia cuiva poate să fie adevărată bazată pe Scriptură sau poate să fie falsă. De exemplu teologia ateului este următoarea "nu există Dumnezeu", teologie falsă care îi va aduce pierzarea. Deci trebuie să ai teologia corectă ca să știi sigur că credința ta este în Dumnezeul adevărat. Fără teologie adevărată nu poți să îl cauți pe Domnul pentru că nu ai ști pe cine să cauți. Sper că am explicat destul de clar. Domnul să te binecuvânteze
Nu are de ce să-i fie rușine. Distinsul domn a explicat corect problema traducerii. Este un demers lăudabil. Să știți că ignoranța nu este de dorit in creștinism. A va adresa acestui domn cu "nu va este rușine" nu dați dovadă nici că dumneavoastră ați avea Duhul Sfânt și nici că ați înțeles tema discuției acuzând un om după un standard personal nejustificat in Scriptură. Ignoranța nu este o virtute.
De ce a tradus Cornilescu folosind mereu cuvantul icoana este discutabil, chiar daca daca presupunem ca nu a avut intentia sa loveasca in inchinarea la icoane a ortrodocsilor faptul ca neoprotestantii continua sa foloseasca aceasta traducere a bibliei in care este evident ca favorizeaza dogma neoprotestanta si loveste in cea ortodoxa. Dovedeste ca ceea ce fac neoprotestantii este sa se foloseasca de acesta traducere dubioasa pentru a lovi in teologhia bizantina. De ce nu renunta neoprotestantii la acea traducere discutabila cand exista altele mai exacte si corecte ? Pentru ca scopul scuza mijlocele.
icoana-imagine
Pai la capitolul asta sunt mai conservatori decat ortodocsii. Daca s-ar folosi Biblia sinodala de la 1914 de exemplu ni s-ar parea o limba de lemn, e totusi impresionant ca traducerea Cornilescu mai suna bine dupa 100 de ani. Si traducerile sinodale incepand cu anii '70 au mai modificat cate un cuvant "ca sa lupte cu sectarii" si sa fie pace sub conducerea partidului comunist. (exemplu: o mie de ani -> mii de ani in Apoc 20, batrani -> preoti in Fapte 15, etc). Am citit un document scris la acele vremuri si erau folosite niste tehnici de manipulare foarte perverse care sa scuze aceste modificari, absolut jegoase, care m-au facut sa cercetez editii mai vechi pentru a intelege ce s-a intamplat.
Biserica ortodoxa, bizantina, isi aroga un scop in plus pe care Dumnezeu nu i l-a dat: sa faca pace in popor, chiar daca asta inseamna sa inchida gura in fata unor traditii absolut pagane. Iisus a spus ca n-a venit sa aduca pace, ci dezbinare (tocmai din pricina invataturii Lui).
Relu.. dacă ai să citești biblia ortodoxă rămâi surprins să vezi că e la fel cu cea neoprotestantă, cu mici termeni și cuvinte.
Plus câteva cărți în plus, unde nu se scrie despre închinarea/sărutarea icoanelor din cultul ortodox de astăzi.
În vechime cel mai sacru element prin care era simbolizat prezența lui Dumnezeu era chivotul.
A cerut în vre-un fel Domnul nostru să se închine chivotului?
Mă refer la "închinarea" practicată de cultul ortodox.
@@mariovirgilius19 👏🙏