PATERIC,PILDE MANTUITOARE DIN VIETILE SFINTILOR PARINTI AI DESERTULUI

Avva Apollo (Apollonius)
Un alt om sfânt pe care l-am văzut a fost numit Apollonius, care locuia în Tebaida din regiunea Hermapolis, orașul în care tradiția spune că Mântuitorul nostru a vizitat împreună cu Maria și Iosif, în conformitate cu profeția lui Isaia: „Iată că Domnul călărește pe un nor rapid și va veni în Egipt și idolii Egiptului vor fi mișcați în fața lui și vor cădea la pământ (Isaia 19,1). Într-adevăr, am văzut chiar templul în care a intrat Mântuitorul, unde există un memorial al idolilor căzuți la pământ și sfărâmați.
Așa că l-am văzut pe acest om care avea o mănăstire în apropiere în deșert lângă un munte. El a fost tatăl a aproximativ cinci sute de călugări și a fost ținut cu mare stimă în întreaga regiune Thebaid. I s-au atribuit multe lucrări și puteri mari, pentru că Dumnezeu a făcut multe semne și minuni prin el. Crescut din copilărie în abstinență, el a crescut în harul lui Dumnezeu până a ajuns la maturitate. Avea vreo optzeci de ani când l-am văzut înflorind în mănăstirea sa și părea că și ucenicii săi erau atât de desăvârșiți și splendizi încât aproape toți au putut să facă semne. Se spune că avea cincisprezece ani când a plecat în deșert, unde timp de patruzeci de ani s-a luptat în bătălii spirituale. Se spune că atunci glasul lui Dumnezeu a venit la el spunând: „Apollonius, prin tine voi confunda înțelepciunea înțelepților din Egipt și voi arunca cunoștința celor pricepuți. Prin mine îi vei zăpădi pe cei socotiți între cei înțelepți din Babilon și vei aduce la ruină toată închinarea demonilor. Mergeți acum în zonele bine populate unde veți construi pentru mine un popor mare și perfect, care caută cu nerăbdare lucrările dreptății ”.
Dar el a răspuns: „Izbăvește-mă, Doamne, de un duh de laudă, ca să nu mă ridic deasupra fraților mei, să nu mă prăpădesc de toată neprihănirea ta”.
Vocea lui Dumnezeu i-a venit din nou: „Pune-ți mâna pe gât, smulge ce găsești acolo și îngropă-l în nisip”. Fără întârziere, a bâjbâit în gât și a scos ceea ce mi s-a părut un minuscul etiopian. Imediat l-a aruncat în nisip în timp ce striga: „Eu sunt duhul mândriei”.
După aceasta, a venit o voce de la Dumnezeu, spunând: „Acum grăbește-te, pentru că vei obține tot ce vei cere de la Dumnezeu”. Așa că apoi a mers într-o zonă mai populată..Atât de mult i-a fost faimă în străinătate, încât a început să fie ținut în cinstea ca profet sau apostol. Călugări din diferite regiuni din jur au început să vină la el, oferindu-i marele dar al sufletelor acestui tată profund respectat ... A fost un dar magnific de a învăța Cuvântul lui Dumnezeu pe care l-a posedat, iar noi înșine ne-am bucurat de o mostră a acestuia. Dar un fapt mult mai mare stătea în faptele pe care le-a făcut. Orice i-a cerut lui Dumnezeu a fost acordat imediat.