Lilian Theil. O bătrână care zâmbește

Lilian Theil. O bătrână care zâmbește
curatoare Raluca Ilaria Demetrescu
Lilian Theil, artistă cu voce și viziune creativă singulară, parcurge un drum artistic atipic, la fel ca personalitatea sa. Creația inedită și originală a artistei cu dublă origine română și germană (re)începe după vârsta la care alții ies la pensie. Născută la Brașov în 1932, Lilian Theil trăiește o formă de eliberare interioară profundă la numai câteva zile distanță față de ceea ce s-a numit Revoluția Română anticomunistă și antidictatorială din decembrie 1989. Printr-un fenomen de catharsis, dezrobită de straiul mundanității, la 57 de ani, artista pornește, fără pauză, o practică artistică în zona artei obiectului textil. Opera ce rezultă în urma unui minuțios demers de introspecție și filosofică analiză a toate cele ce ne determină viețile nu este tributară absolut niciunui "ism", modă sau tendințe în artele contemporane. Reflexivă și profund filosofică, creația cusută, desenată și pictată cu acul de Lilian Theil povestește despre viață și moarte, istorie locală și europeană, secole și accidente, tinerețe și bătrânețe, decădere și speranță, despre a fi cumsecade sau despre deportare și tortură, credințe și ironie. Compoziții ilustrative, cu sensuri figurate, metaforice, lucrările lui Lilian Theil atrag instantaneu privitorul datorită laturii lor estetice și profund genuine. Orice detaliu, cât de mic are importanța și explicația sensului său în universul creației artistei. Lilian Theil vine să desăvârșească, alături de alte ilustre artiste românce: Margareta Sterian, Lena Constante, Ana Lupaș, Cela Neamțu, Șerbana Drăgoescu și altele, printr-un discurs actual, nevoia de recuperare a artelor considerate minore, cum ar fi, de exemplu broderia. Femeilor care nu au avut libertatea amar de vreme să studieze belle-artele, li s-a atribuit în societatea patriarhală, modesta îndeletnicire a decorării spațiului casnic prin folosirea pânzei, acului și războiului de țesut. Ei bine, artele acestea minore, textile, își revendică astăzi locul conceptual alături de marea Sculptură și regina Pictură care au fost luate în stăpânire de-a lungul secolelor aproape exclusiv de bărbați. Lilian Theil, înconjurată de pânzeturi, ițe și fire, așezată la masa de cusut, brodează istorii ale vieții și neființei, privește în îndepărtarea sinelui și a imaginației și zâmbește cu înțelepciune și îngăduință față de situațiile vieții și majestății artelor importante.