Globul Morții - Circul Orlando

Globul morții este o cascadorie de circ și carnaval în care pilotii merg cu motociclete în interiorul unei sfere cu plasă. Este similar cu zidul morții, dar în acest act motocicliștii se pot bucla atât pe verticală, cât și pe orizontală. Au existat trei decese legate de performanţă înregistrate între 1949-1997. Singurul record mondial Globe of Death recunoscut oficial de Guinness World Records este şase piloți și o persoană în centru de echipa Infernal Varanne pe platoul Lo Show Dei Record, la Milano, Italia, la 13 aprilie 2011. Pentru ediția de turneu din 2008, Ringling Bros. a început să folosească numele Globul Oțelului, căci ‘moarte” nu a fost văzut ca prietenos cu familia din perspectiva relațiilor publice.
Alte recorduri. Cea mai tânără persoană înregistrată care a condus o motocicletă în Globul Morţii este Maximus Garcia, care avea 4 ani, șase luni şi 28 de zile, pe 16 august 2006. În iunie 2015, la Vilnius, Lituania, a fost construit cel mai mare glob al morţii în aer liber, înălțime de 12 m. Un total de 12 bucle consecutive au fost efectuate în Globe cu o mașină de 900 kg.
Construcția globului. Globul morții este produs folosind mai multe porțiuni segmentate, încovoiate de plasă sudată, unde secțiuni de material sunt montate împreună și nituite. Un panou de oţel din partea de jos a globului acționează ca o ușă de capcană unde călăreții și motocicletele lor pot intra și ieși. Deși există standarde, multe grupuri își folosesc propriile globuri de diferite dimensiuni, globul de 5.300 lire de 16 picioare fiind cel mai frecvent.
Motociclete. Cele mai frecvent utilizate sunt Suzuki sau Honda, ușoare și cu cuplu ridicat, astfel încât să poată atinge rapid viteza necesară pentru completarea buclelor în sferă. Piloții sunt nevoiţi să treacă foarte repede de la viteze mari la un punct mort și nu e necesar un motor puternic, suspensie și tren de rulare, fiind necesară o viteză maximă de 65-105 km/h.
Fizica trucului se concentrează în jurul manipulării forței centripete, forță care acţionează asupra unui obiect pe măsură ce se deplasează într-o cale circulară. Toate forţele au o direcţie în care împing, iar forța centripetă este îndreptată spre centrul căii circulare.
Acest spectacol lung de 5-8 minute poate avea un impact fizic destul de mare asupra motocicliștilor, deoarece 3,5-5,5 g sunt puse pe suprafața globului. La vârf, mulți motocicliști se „opresc”, ceea ce reprezintă o pierdere tranzitorie a vederii, nu la fel de severă ca o întrerupere totală. În plus față de greutate, pentru mulți vertijul și greaţa sunt o problemă uriașă, deoarece actul provoacă astfel de simptome. Din această cauză, capacitatea fizică a piloților este extrem de importantă. Pe lângă fitness, menţinerea unei diete sănătoase este la fel de importantă, deoarece masa corpului pilotului afectează întregul act. Unii spun că încearcă să se concentreze asupra unui anumit punct pentru a „inversa” efectele forţelor g. Pentru contracare utilizează viziunea periferică şi se alege centrul globului spre fund.
Istorie. Actul de circ cunoscut acum sub numele de Globul morţii a început să apară pentru prima dată în 1901 ca un vârtej de ciclu, care avea coloane verticale în lamele în locul unei sfere complete. Mai mulți istorici ai carnavalului, inclusiv A.W. Stencell, atribuie actul premier Globe of Death lui Thomas Eck în 1903; cu toate acestea, alții îl consideră pe Arthur Rosenthal din Grand Rapids, Michigan, primul care a brevetat ,,Bicyclist’s Globe” în 1904. Acest brevet susține că a inventat , anumite îmbunătățiri noi și utile în Globurile Bicyclists”: aceste îmbunătățiri noi şi utile se adâncesc în specificații pentru crearea unui glob cu zăbrele, astfel încât bicicliştii să poată atinge un impuls suficient pentru a efectua actul. Popularizarea actului a început cu Arthur Rosenthal, omul care a brevetat globul, şi Frank Lemon. Împreună erau cunoscuți în zonă sub numele de „Trandafir şi lămâie”, un duet de biciclete și motociclete, care au jucat pe glob ca punctul culminant al acțiunii lor. Se spunea că spectacolul lor efectuează rutine de abilități şi nervi garantate pentru a râde la târguri, parcuri de distracții și spectacole de pe tot pământul. Deși Arthur Rosenthal este cunoscut pentru brevetarea a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „Globul Morţii”, mai mulți alți interpreți au început să folosească globuri similare în această perioadă, inclusiv Guido Consi, un temerar italian care și-a prezentat „Sfera fricii” publicului european din Roma.; un inginer german care și-a construit şi a operat propriul glob; şi actul „Cedero și Globul său de Aur”, care a sosit în New York şi a fost primul care a migrat în Statele Unite. Unul dintre cele mai reușite spectacole a fost Hazardous Globe Of Death unde „Mr. şi doamna Charles Clark” unde s-au folosit motociclete indiene într-o sferă de 16 picioare. În Australia a fost celebru spectacolul familiei Mendoza.