Cum se dezvoltă sănătatea emoțională - Camelia Ruxandar, psiholog
HTML-код
- Опубликовано: 23 сен 2022
- Realizator Mirela Vasadi Blasius
Ne este greu să exprimăm ceea ce simțim, poate din teama de eventuale consecințe, vină ori timiditate.
Reprimarea emoțiilor are consecințe în timp.
Inhibarea exprimării emoțiilor la copii îi va face incapabili să le gestioneze la maturitate.
Cum crești un copil sănătos emoțional?
Ne spune Camelia Ruxandar, psiholog clinician și psihoterapeut integrativ.
Doamne,nu mi vine sa cred ce aud!! In ce traume am crescut! Și ducem asta mai departe, fără să știm și fără să ne dăm seama.
Ce frumos e , din pacate nu toți copiiii au sanse,😀😘😘😘😘🤗🤗🤗😘😘😘🤗🤗😘😘🤗😘🤗🤗😘😘😘❤❤💚❤❤❤❤
Un mediu în care aparțin 😀😘😘😘😘😘🤗🤗❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤
Materialul excepțional pe care l-ați prezentat dumneavoastră este un altul pe care aș dori să-l alătur altor două și cu care aș fi în stare să mă prezint unui psihoterapeut pt.a îi prezenta problema mea. Celelalte două se referă la abuzul emoțional și la manipulare. Toate aceste 3 criterii pe care mă bazez sunt de fapt bănuitele (de mine) cauze a problemei mele de sănătate. În clasa a 5-a, într-o excursie, colegii și învățătorul au sesizat cum în timpul somnului mă zbăteam în pat inconștient. Nici eu, nici părinții n-am dat mare importanță crezând că prea au exagerat și poate am avut un coșmar. În clasa a 7-a au început manifestări și simptome serioase: "deja-vu"-uri, panică, confuzie, vomă, pierderea vederii, steluțe (cred că se formase tensiune oculară), încordarea mâinii stângi care se și ridica fără voia mea, astea pe timpul zilei când eram treaz dar noaptea, în somn, făceam seară de seară crize în care îmi mușcam limba de umpleam perna de sânge, făceam spume la gură, eram inconștient, ochii erau dați peste cap, mă zbăteam iar 1-2 pe an scăpam și pe mine. Am făcut o sumedenie de analize (tomografie, radiografie, RMN, EEG, sânge, urină) dar toate rezultatele îmi ieșeau că sunt sănătos tun. Analizele le-am făcut în mai multe orașe (Giurgiu, București, Cluj, Baia Mare), am fost diagnosticat cu epilepsie în ciuda rezultatelor negative, mi se recomanda să nu practic înotul (sportul meu preferat) pretinzând că nu-mi va face bine dar înotând alături de tatăl meu, făceam o pauză de criza de 3 zile, ceea ce îi ținea pe neurologi.
Am urmat tratament dar ineficient. După mai mulți ani am plecat într-o excursie cu avionul în Ierusalim. Într-una din zilele petrecute acolo mi-am pierdut ziua cunoștința făcând criză, am ajuns pe patul spitalului unde medicii mi-au pus electrozii exact în timp ce mă zbăteam... EEG-ul arăta că neuronii mei funcționau normal ceea ce i-a lăsat mască pe medici. Aceeași scenă s-a petrecut în UK, în Wolverhampton. Din întâmplare am prins un consiliu format din 10 medici neurologi englezi plus 2 americani, ce au analizat RMN-ul meu și au spus că nu e epilepsie, dar totusi mi-au dat un tratament pt.astfel de boală datorită simptomelor. Anul trecut, în Baia Mare, domnul Mircea Rusu pe care îl salut și îi mulțumesc și azi pentru gestul său, a rugat medicii laboratorului său Casa Rusu să-mi facă un RMN amănunțit la cap, coloană și ficat. Totul a ieșit normal ceea ce l-a făcut să spună, susținut de acei medici specialiști, că nu e epilepsie, ci e pe bază de stres. Mai târziu, doamna Alexandra Pop, medic psihiatru, după mai multe povestiri personale și analize amănunțite, a declarat la rându-i "asta nu e epilepsie, e pe bază de stres/depresie".
Am povestit toate acestea ca să afle și ceilalți părinți care pot fi urmările unei creșteri necorespunzătoare a copilului. Eu de 17 ani mă chinui cu problema asta și cu toate astea am putut termina liceul în domeniul economic, fac.de Drept, șc.de Contabilitate, cursurile de lb.germană, fac.pentru fcț.de șef de formație la pompieri.
Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!
Fără Dumnezeu nu se poate face nimic...
Superbe emisiuni! Iti multumesc, Mirela, pentru toata implicarea ta si pentru calitatea acestor materiale!
Subiect extrem de important in zilele noastre.....Minunata emisiune,de un real folos!Din pacate,multi parinti fac exact contrariul ideilor valoroase,expuse atat de pertinent.
Multumesc frumos! Numai bine! Sa fiti iubite!
Da așa e și eu am grijă uneori de mămica și de tăticu 😊😄🤗🤗🤗🤗😘😘😘😘❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤
Te ador cand vorbesti , o voce dulce si calda
Vă mulțumesc 😄😘😘😘😘🤗🤗😘😘😘💚❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤
Extraordinar interviul! Mi a placut mult ceea ce a comunicat doamna psiholog.
Tare frumos si util interviul, va multumesc mult de tot pentru informatii!
Minunat❤ abia aștept sa mai încarci un video , va ascult din Italia😊
Aștept acel documentar din 2010 de la Auschwitz.
O toamna frumoasa sa avem❤️
Multumesc pentru tema emisiuni🙏🏼Multumesc
Eu cred ca nu mai știm sa facem diferența intre educație, bun simț, înțelegere, compasiune, iubire.Copiii trebuie crescuți cu iubire, dragoste, compasiune. Dar, trebuie educat pentru viitorul adult care va deveni.Din ce în ce mai mulți psihologi ne spun că este greșită abordarea de azi a părinților. Sunt și excepții, ce vad azi : lipsa de respect, lipsa de cultură, educație 0.
Ce bine ar fi daca s-ar practica si in alte orase,exemplu Sighisoara🤗🤗
Genial!
Daca va rog frumos, ne puteți îndruma spre niste tabere de genul ăsta?? Pt copiii un pic mai mari
Cum pot vb cu doamna? Va multumesc frumos!
❤❤❤
Despre ce "emoţii" este vorba ??? Că toţi sunt cu ochii aţintiţi în telefoanele mobile.
👄💯❤
Bieții japonezi care ÎȘI EDUCĂ COPII DE MICI !!!
Este o plăcere cand ești în public și vezi și auzi ZECI DE MINUTE un copil care face ca toate cele...sau într-un magazin unde copilul atinge orice...trage...sparge...etc
Și așa mai departe....
Trebuie sa intelegeti ca un copil care manifesta un tantrum in public nu o face ca asa are el chef si nu are ce face altceva.. el isi descarca cum poate emotiile adunate probabil din mediul in care creste unde cine stie cum este tratat de parintii lui. Daca nu-l intelegeti si nu-l aceptati e ceva ce va priveste pe dvstra. Puteti pleca in alt loc daca e posibil. Cresterea unui copil nu e o perioada in care totul e roz si placut. E o perioada care implica mai ales dezvoltarea personala, emotioanala si a parintelui care trebuie sa devina mai responsabil si sa se inteleaga mai intai pe el (inclusiv comportamenul) ca apoi sa poata sa ofere si copilului ce are nevoie.
Cum obligi sa vina la cina un copil/adolescent care nu vrea?
Il lasi in pace, nu-l “obligi”, si va veni singur cand ii e foame:)
Poate mănâncă între mese,ronțăie de pe la marketuri ce știm că se găsește...nu zic că asta e cauza în situația Dvstra dar de regula asta este o cauza...
Doamnă psiholog am văzut tineri care agresau verbal si fizic niste bătrâne în piață fără să aibă jenă sau compasiune asta pentru că așa au fost ei obișnuiți de acasă, să nu aibă respect si grijă față de nimeni si trec apatici sau chiar ironizează pentru că asta au pe harta lor mentală să fie apatici iar dacă devin infractori sunt foarte relaxati nu au remuscări sau regrete pentru ce au facut.
Lipsă de respect crasă, nesimțire care ajunge la infracționalitate!
Daca mă întrebi pe mine, e doar un moment al lor. Eu nu cred că acești copii care fac asta la 15-16 ani vor face așa ceva și la 30. Hai să fim serioși. Și de multe ori, adolescenți răbufnesc și arată ( dau), ceea ce au primit ei .
Așa sa știți.
Când vedeți un asemenea copil, să știți că el așa s a simțit și asta a primit el , ani de zile de la familia lui, sau de la școala, viața....
La maturitate, vor învăța să nu și mai arate durerea și vor trece pe lângă d-voastră ca și cum nu ați exista