´´Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Unul Născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Ioan 3:16 Numai prin Domnul Isus Hristos noi putem fi aduși în armonie cu Dumnezeu, cu sfințenia Lui. Dar cum putem veni la Domnul Hristos? Apostolul Petru a spus: “Pocăiți-vă si întoarceți-vă la Dumnezeu pentru ca să vi se șteargă păcatele”. (Faptele Apostolilor 3, 19.) Pocăința cuprinde în sine o adâncă părere de rău de păcatele săvârșite și o continuă ferire de a le mai face. Noi nu vom renunța pe deplin la păcat până când nu vom ajunge să simțim păcătoșenia lui si până când nu vom ajunge să-l părăsim cu toată inima noastră. Multora le pare rău că au păcătuit și chiar ajung să facă o schimbare vizibilă în viața lor, aceasta pentru că se tem că păcatele lor vor aduce asupră-le suferințe. Dar nu aceasta este pocăința, în sensul biblic. Unii ca aceștia deplâng mai degrabă suferința decât păcatul. Balaam, înspăimântat de îngerul care stătea în calea sa cu sabia scoasă, și-a recunoscut vina de teamă să nu-și piardă viața, dar el nu manifesta o adevărată pocăință, o reală părere de rău pentru păcat, nici o întoarcere de la scopurile lui. Iuda Iscarioteanul după ce a vândut pe Domnul său, a strigat: “Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat”. (Matei 27, 4.) Mărturisirea aceasta a fost smulsă sufletului său vinovat datorită unui simțământ teribil de condamnare și a unei teribile așteptări a judecății. Urmările actului său îl umpleau de groază, dar nu era pătruns de o durere profundă, zdrobitoare de inimă pentru faptul că a vândut pe Fiul nevinovat al lui Dumnezeu și a lepădat pe Sfântul lui Israel. Faraon, sub influența plăgilor trimise de Dumnezeu, a recunoscut păcatul său numai pentru a scăpa de continuarea pedepsei, dar s-a reîntors la poziția de sfidare a cerului de îndată ce plăgile au încetat. Toți aceștia deplângeau rezultatele păcatului, dar nu erau zdrobiți pentru păcatul în sine. Domnul Hristos este izvorul oricăror impulsii bune. Numai El poate sădi în inimă vrăjmășie față de păcat. Orice dorință după adevăr și curăție, convingerea cu privire la propria noastră păcătoșenie constituie dovada faptului că Duhul Său Sfânt lucrează în inimile noastre. Ca și Nicodim ce a fost contemporan cu Isus, poate că și noi ne amăgim cu ideea că viața ce o traim este dreaptă, iar caracterul nostru moral este corect, trăgând concluzia că nu trebuie să ne mai umilim inima înaintea lui Dumnezeu, asemenea păcătosului de rând. Când însă lumina de la Domnul Hristos luminează sufletele noastre, numai atunci putem vedea cât suntem de păcătoși, numai atunci putem recunoaște egoismul faptelor noastre și vrăjmășia noastră împotriva lui Dumnezeu, care au mânjit fiecare act al vieții. Atunci vom înțelege că neprihănirea noastră este cu adevărat asemenea unor cârpe murdare și că numai sângele Domnului Hristos ne poate curăți de orice întinăciune a păcatului și ne poate reînnoi inimile făcându-le ca a Lui. Dumnezeu nu consideră toate păcatele ca fiind egale. Există grade de vinovăție în aprecierea Sa, dar oricât de neînsemnat ar părea în ochii oamenilor un păcat sau altul, nici un păcat nu este mic înaintea lui Dumnezeu. Judecata omului este părtinitoare, nedesăvârșită, dar Dumnezeu apreciază toate lucrurile așa cum sunt în realitate. De pildă, un bețiv este disprețuit și i se spune că păcatul său îl va exclude din împărăția cerurilor, în timp ce mândria, egoismul și lăcomia rămân prea adesea nemustrate. Totuși, aceste păcate sunt în mod deosebit ofensatoare pentru Dumnezeu, pentru că sunt contrare bunătății caracterul Său, acelei iubiri neegoiste care formează atmosfera lumilor necăzute în păcat. Cel care cade în unele păcate grele poate ajunge să aibă un simțământ de rușine, să-și vadă nimicnicia și să simtă nevoia după harul lui Hristos, dar mândria nu simte această nevoie și în acest fel ea închide inima în fața Domnului Hristos și a binecuvântărilor nespus de mari pe care El a venit să ni le dea. Rugaciunea vameșului din parabola Domnului “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul” (Luca 18, 13), scotea in evidenta nevoia lui spirituală de a aseza inaintea lui Dumnezeu povara vinovăției sale, implorând mila Sa. Inima sa era deschisă ca Duhul lui Dumnezeu să-ași facă lucrarea și să-l elibereze de sub puterea păcatului. Prin similitudine, rugăciunea fariseului mândru și încrezător în propria sa neprihănire a arătat că inima sa era închisă influenței Duhului Sfânt. Datorită depărtării de Dumnezeu, el nu avea simțământul propriei nelegiuiri în contrast cu desăvârșirea sfințeniei divine. Pentru ca nu simțea nici o nevoie și de aceea n-a primit nimic. Dacă ajungi să-ți dai seama de păcătoșenia ta, nu aștepta să te faci singur mai bun. Sunt mulți aceia care gândesc că nu sunt destul de buni pentru a veni la Domnul Hristos. Aștepți să devii mai bun prin propriile tale eforturi? “Poate un etiopian să-și schimbe pielea, sau un pardos să-ți schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi care sunteți deprinși să faceți răul?”. (Ieremia 13, 23.) Ajutorul nostru este numai în Dumnezeu. Păcătoșenia nespus de mare a păcatului poate fi înțeleasă numai în lumina crucii de pe Golgota. Cei care susțin că Dumnezeu este prea bun ca “să arunce afară” pe cei păcătoși, să privească Golgota. Ea a avut loc pentru că n-a existat o altă cale prin care omul să poată fi mânuit, pentru că fără acest sacrificiu era imposibil pentru neamul omenesc să scape de puterea mânjitoare a păcatului și să fie readus în comuniune cu ființele sfinte. De aceea, Domnul Hristos a luat asupra Sa vinovăția neascultării și a suferit în locul păcătosului. Iubirea, suferințele și moartea Fiului lui Dumnezeu mărturisesc despre teribila grozăvie a păcatului și declară că nu există nici o altă scăpare de sub puterea lui, nici o speranță pentru o viață mai înaltă decât prin supunerea inimii noastre Domnului Hristos.
Domnul ISUS a Spus; Intrați pe poarta cea strâmtă,căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei care intră pe ea! !! Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află! Matei 7 :13-14, Nu se poate și cu lumea și cu Dumnezeu!
Dumnezeu sa va binecuvinteze ! Și cât despre emisiune...păcat ca nu au un reporter să îi întrebe pe oameni mai multe detalii.. îi lasă doar sa vorbească și atât.. 😶😐
Si pe mine ma adus Domnul Isus la El ,dar ma scos din lume , de la äncinarea la idili si de la credinta traditionalä , cititi la faptele Apostolilor 2 cu 38 si veti vedea ce trebue sä faceti si la evangelia dupä Ioan 3 cum Domnul stä de vorbä cu Nicodim . E bine ce faceti , dar Domnul vrea ca adeväratul slujitor , sä se roage än duh si adevär . Credcä , dacä veti vrea Domnul vä va ajuta . Fiti binecuväntati .
Eu o väd sincerä si Domnul Isus o säi poarte de grijä sä ajungä asa cum o vrea de cuviinceoasä sä fie . Multi asa zis cuviinceoase au o inimä plinä de urä , pizmä si räutate .
Trebuie să vezi lucrarea Domnului..nu pe sora...daca așa vezi lucrurile...e rău..!! Tu ești cu mult mai necuviincios decât sora ..!! Ai putea sa bei paharul sorei. .??? Cum ai fi ??
![Seungmin "그렇게, 천천히, 우리(As we are)" | [Stray Kids : SKZ-PLAYER]](http://i.ytimg.com/vi/kAzmhLHePqU/mqdefault.jpg)
Domnu sati dea puter sa si acoperi capu si minele goale si sa stati linda isus🙏🙏
dumnezeu så FIE cu familia. ta tot binele DIN . lume aveti grijå voii dumnezeu ñu. ne laså.
Domnul sa fie cu noi sora și sănătate și domnul sa fie cu noi mereu
Domnul sa va binecuvinteze ! Și sa lucrați pentru Dumnezeu , Domnul sa va binecuvinteze , casa voastră
Domnul sa va binecuvinteze familia voastră si sa rămîneți in continuare pe calea Domnului ,
Mã bucur foarte mult cãci cãci Domnul Isus va salvat
Minunat e Domnul!
´´Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Unul Născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Ioan 3:16 Numai prin Domnul Isus Hristos noi putem fi aduși în armonie cu Dumnezeu, cu sfințenia Lui. Dar cum putem veni la Domnul Hristos? Apostolul Petru a spus: “Pocăiți-vă si întoarceți-vă la Dumnezeu pentru ca să vi se șteargă păcatele”. (Faptele Apostolilor 3, 19.) Pocăința cuprinde în sine o adâncă părere de rău de păcatele săvârșite și o continuă ferire de a le mai face. Noi nu vom renunța pe deplin la păcat până când nu vom ajunge să simțim păcătoșenia lui si până când nu vom ajunge să-l părăsim cu toată inima noastră. Multora le pare rău că au păcătuit și chiar ajung să facă o schimbare vizibilă în viața lor, aceasta pentru că se tem că păcatele lor vor aduce asupră-le suferințe. Dar nu aceasta este pocăința, în sensul biblic. Unii ca aceștia deplâng mai degrabă suferința decât păcatul. Balaam, înspăimântat de îngerul care stătea în calea sa cu sabia scoasă, și-a recunoscut vina de teamă să nu-și piardă viața, dar el nu manifesta o adevărată pocăință, o reală părere de rău pentru păcat, nici o întoarcere de la scopurile lui. Iuda Iscarioteanul după ce a vândut pe Domnul său, a strigat: “Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat”. (Matei 27, 4.) Mărturisirea aceasta a fost smulsă sufletului său vinovat datorită unui simțământ teribil de condamnare și a unei teribile așteptări a judecății. Urmările actului său îl umpleau de groază, dar nu era pătruns de o durere profundă, zdrobitoare de inimă pentru faptul că a vândut pe Fiul nevinovat al lui Dumnezeu și a lepădat pe Sfântul lui Israel. Faraon, sub influența plăgilor trimise de Dumnezeu, a recunoscut păcatul său numai pentru a scăpa de continuarea pedepsei, dar s-a reîntors la poziția de sfidare a cerului de îndată ce plăgile au încetat. Toți aceștia deplângeau rezultatele păcatului, dar nu erau zdrobiți pentru păcatul în sine. Domnul Hristos este izvorul oricăror impulsii bune. Numai El poate sădi în inimă vrăjmășie față de păcat. Orice dorință după adevăr și curăție, convingerea cu privire la propria noastră păcătoșenie constituie dovada faptului că Duhul Său Sfânt lucrează în inimile noastre. Ca și Nicodim ce a fost contemporan cu Isus, poate că și noi ne amăgim cu ideea că viața ce o traim este dreaptă, iar caracterul nostru moral este corect, trăgând concluzia că nu trebuie să ne mai umilim inima înaintea lui Dumnezeu, asemenea păcătosului de rând. Când însă lumina de la Domnul Hristos luminează sufletele noastre, numai atunci putem vedea cât suntem de păcătoși, numai atunci putem recunoaște egoismul faptelor noastre și vrăjmășia noastră împotriva lui Dumnezeu, care au mânjit fiecare act al vieții. Atunci vom înțelege că neprihănirea noastră este cu adevărat asemenea unor cârpe murdare și că numai sângele Domnului Hristos ne poate curăți de orice întinăciune a păcatului și ne poate reînnoi inimile făcându-le ca a Lui. Dumnezeu nu consideră toate păcatele ca fiind egale. Există grade de vinovăție în aprecierea Sa, dar oricât de neînsemnat ar părea în ochii oamenilor un păcat sau altul, nici un păcat nu este mic înaintea lui Dumnezeu. Judecata omului este părtinitoare, nedesăvârșită, dar Dumnezeu apreciază toate lucrurile așa cum sunt în realitate. De pildă, un bețiv este disprețuit și i se spune că păcatul său îl va exclude din împărăția cerurilor, în timp ce mândria, egoismul și lăcomia rămân prea adesea nemustrate. Totuși, aceste păcate sunt în mod deosebit ofensatoare pentru Dumnezeu, pentru că sunt contrare bunătății caracterul Său, acelei iubiri neegoiste care formează atmosfera lumilor necăzute în păcat. Cel care cade în unele păcate grele poate ajunge să aibă un simțământ de rușine, să-și vadă nimicnicia și să simtă nevoia după harul lui Hristos, dar mândria nu simte această nevoie și în acest fel ea închide inima în fața Domnului Hristos și a binecuvântărilor nespus de mari pe care El a venit să ni le dea. Rugaciunea vameșului din parabola Domnului “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul” (Luca 18, 13), scotea in evidenta nevoia lui spirituală de a aseza inaintea lui Dumnezeu povara vinovăției sale, implorând mila Sa. Inima sa era deschisă ca Duhul lui Dumnezeu să-ași facă lucrarea și să-l elibereze de sub puterea păcatului. Prin similitudine, rugăciunea fariseului mândru și încrezător în propria sa neprihănire a arătat că inima sa era închisă influenței Duhului Sfânt. Datorită depărtării de Dumnezeu, el nu avea simțământul propriei nelegiuiri în contrast cu desăvârșirea sfințeniei divine. Pentru ca nu simțea nici o nevoie și de aceea n-a primit nimic. Dacă ajungi să-ți dai seama de păcătoșenia ta, nu aștepta să te faci singur mai bun. Sunt mulți aceia care gândesc că nu sunt destul de buni pentru a veni la Domnul Hristos. Aștepți să devii mai bun prin propriile tale eforturi? “Poate un etiopian să-și schimbe pielea, sau un pardos să-ți schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi care sunteți deprinși să faceți răul?”. (Ieremia 13, 23.) Ajutorul nostru este numai în Dumnezeu. Păcătoșenia nespus de mare a păcatului poate fi înțeleasă numai în lumina crucii de pe Golgota. Cei care susțin că Dumnezeu este prea bun ca “să arunce afară” pe cei păcătoși, să privească Golgota. Ea a avut loc pentru că n-a existat o altă cale prin care omul să poată fi mânuit, pentru că fără acest sacrificiu era imposibil pentru neamul omenesc să scape de puterea mânjitoare a păcatului și să fie readus în comuniune cu ființele sfinte. De aceea, Domnul Hristos a luat asupra Sa vinovăția neascultării și a suferit în locul păcătosului. Iubirea, suferințele și moartea Fiului lui Dumnezeu mărturisesc despre teribila grozăvie a păcatului și declară că nu există nici o altă scăpare de sub puterea lui, nici o speranță pentru o viață mai înaltă decât prin supunerea inimii noastre Domnului Hristos.
Slăvit sa fie Domnul Isus!
lsus....sa..va..binecuviteze..pe..amindoi..sifamilia.sicopii..vostri
amin..amin
Domnul ISUS a Spus; Intrați pe poarta cea strâmtă,căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei care intră pe ea! !! Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află! Matei 7 :13-14, Nu se poate și cu lumea și cu Dumnezeu!
Amin
Dumnezeu sa va binecuvinteze !
Și cât despre emisiune...păcat ca nu au un reporter să îi întrebe pe oameni mai multe detalii.. îi lasă doar sa vorbească și atât.. 😶😐
Bun God Bless You!
TnTuciTnT TnT -box- TnT v.
Pacatu-i frumos si dulce.....dar la sfarsit duce la moarte.
domnulsa...te..bine..cuvinteze..sora....este.omarturie...ffffffrttttttare...lsus..sava...tina.pe..kalea.lui..sa..nu..va.lasati...de...lsus.el....este...si..va...fi....atita...timp.....cit.....stamnoi...si..noi..linga..el..
rau de tot ca nu esti cuviinvioasa deloc. sper sa te schimbe DUHUL D-LUI
Inima si viata e pt Dumnezeu se vede Dumnezeu sa binecuvinteze aceasta. famiglia
Scumpä sorä , Domnul sä te binecuvinteze pe tine si Familia ta . Ce fel de legämänt ati fäcut ?
Si pe mine ma adus Domnul Isus la El ,dar ma scos din lume , de la äncinarea la idili si de la credinta traditionalä , cititi la faptele Apostolilor 2 cu 38 si veti vedea ce trebue sä faceti si la evangelia dupä Ioan 3 cum Domnul stä de vorbä cu Nicodim . E bine ce faceti , dar Domnul vrea ca adeväratul slujitor , sä se roage än duh si adevär . Credcä , dacä veti vrea Domnul vä va ajuta . Fiti binecuväntati .
Eu o väd sincerä si Domnul Isus o säi poarte de grijä sä ajungä asa cum o vrea de cuviinceoasä sä fie . Multi asa zis cuviinceoase au o inimä plinä de urä , pizmä si räutate .
Trebuie să vezi lucrarea Domnului..nu pe sora...daca așa vezi lucrurile...e rău..!! Tu ești cu mult mai necuviincios decât sora ..!! Ai putea sa bei paharul sorei. .??? Cum ai fi ??
Mesajul lui Borcea din America. Ascultați pana la capăt:
ruclips.net/video/TDTyOWC7MIk/видео.html
Sora nu ai capul acoperit
cintarea..kare....akintato..sora..este.okintare..cu.har.si.kare..miska..lnimii....karevor...fi..skimbate..dela.rautate..spre.botezul..cu
.duhul..sfint.aminamin