"Demnitate în fața morții" - Poezie Iosif Vrăbioru

Поделиться
HTML-код
  • Опубликовано: 8 сен 2024

Комментарии • 8

  • @viovio2220
    @viovio2220 5 месяцев назад +1

    Domnul Isus Hristos să te binecuvânteze.

  • @viovio2220
    @viovio2220 Месяц назад

    Domnul Isus Hristos să te binecuvânteze frățioare. În spatele tău surioarele au povești și își aranjează.... părul!! Ca la....penticostali.

  • @mariamaiaieremia8101
    @mariamaiaieremia8101 2 года назад +2

    Glorie Lui Dumnezeu Sfînt ŞiAtotputernic.
    El să te Binecuvinteze.
    Ce memory ai.

  • @crengutatoma9422
    @crengutatoma9422 Год назад +1

    Dumnezeu sa te binecuvinteze 👍

  • @innagnatiuc6430
    @innagnatiuc6430 4 года назад +2

    Domnul sa te binecuvinteze
    Foarte frumos!
    Fiii binecuvantat de Domnul.

  • @nikipuravet1791
    @nikipuravet1791 3 года назад +1

    Sa fii binecuvântat frate O poezie frumoasă!! Și frumos recitată

  • @Salvat-pz9lz
    @Salvat-pz9lz 2 года назад

    Cine e autorul?Cuvintele nu sunt pe internet

  • @michellegr6747
    @michellegr6747 3 года назад +1

    Demnitate în fața morții
    Am văzut candva o dată, moartea, chiar în mod real
    Am văzut un om dând duhul undeva într-un spital
    Se’aștepta momentu acesta, șansele se risipeau,
    Preutu-i făcu sfințirea, lumânările ardeau,
    Langă el stătea soția și copii lăcrimând
    Asistența medicală și candela pâlpâind,
    Neputința se observă și la doctori și la toți,
    Dar de-odată apare moartea, fără să-i deschidă porți,
    Si la cine se opreste? Chiar la sufletul vizat
    Insa fața acelui om dintr-o dată s-a achimbat
    Un fior de disperare citea-i in privirea lui,
    Insa nu putea sa spuna nici o vorba, nimanui
    A tipat atunci sotia: „Ionele nu pleca,
    Nu pleca avem avere, cui ne lași iubirea mea?”
    Dar nimic, se uita tinta disperat si atunci vorbeste:
    Vine, vine moartea si apoi se prabuseste,
    Si s-a stins, s-a dus Ionelu, insa nu unde-ar fi vrut,
    Caci de-ar fi venit un inger avea un cuvant placut,
    Avea pace, multumire, avea chiar o bucurie
    Caci doar ia venit solia ca sa-l duca-n vesnicie.
    Toti plecam, depinde unde, daca stii ca pleci la Domnul,
    Bucuria de pe fata o citesti, caci ea da tonul.
    Dragii mei de-orice credinta, va vorbesc acum la toti
    Cand ajungi in fata mortii, te convingi ce-n tine porti
    Unii sunt convinsi ’nainte, altii pan’atuncea nu-s
    Caci nu si-au probat credinta, daca sunt de-a lui Isus
    Cand aparea banda vetii si pe ea tot ce-ai facut,
    Atunci vede omul nostru cine a fost si ce a crezut,
    Daca Duhul, constiinta îi în alertă disperat, nu-i in ordine crestine
    Tu ai fost un inșelat, daca Duhu-i plin de pace cand ceru se prabuseste
    Poti sa stii caci pentru tine, ingerul atunci soseste,
    Bine-i de aceea care mor-nainte de-a muri
    Caci cand vine solul mortii, nu te mai poti pregati
    Asta ’nseamna pregatire pentru patria de sus,
    Asta ’nseamna sa fii gata, ăștea sunt de-a lui Isus
    Caci asa plecam de aiciea orisicat ne ancoram,
    Dar de ce sa nu fim siguri caci pe Domnul intampinam
    De ce sa ne-nfrice moartea, aruncati-o in zarul sortii
    Caci noi trebuie s-avem demnitate in fata mortii.
    Moartea, nu-i decat solie pentru ordine in lume
    Ea nu face chiar ce vrea, ci ce Dumnezeu ii spune
    Daca planul Celui vesnic nu sa terminat cu tine
    Moartea nu te va atinge, chiar de treci prin mari suspine
    Chiar de-ajungi pe patul mortii, chiar de-ajungi oase uscate
    La porunca Celui sfant, tu vei merge mai departe
    Totu-i sa te lasi in mana Dumnezeului etern
    Caci cu El e biruinta, chiar de treci si prin infern.
    Dar de-amesteci slava lumii si cu slava Celui sfant
    Domnul atunci te paraseste si atunci planul ti sa frant
    Daca nu sunt interventii, daca nu-i o redresare,
    Atunci iesi de pe orbita, iesi din planul de lucrare
    Si cand ai iesit din raza bratului ocrotitor,
    Poti sa stii, esti in pericol, caci tu nu ai un ajutor,
    Esti lasat in zarul sortii , poti pleca neprogramat
    Insa unde, stie Domnul, sau chiar Domnul celalalt
    Dragi mei, sa stiti nu-i gluma, Pocainta cum s-a spus,
    De-o traim in curatire, ea ne duce la Isus
    Tanar drag, cu chip zburdalnic si ‘ncezut in viitor
    Nu uita, ca-n viata asta esti si tu un calator,
    Nu uita ca solul mortii poate opri la fiecare,
    Dar ti-ai pus tu intrebarea: „Cine atunci e-a ta salvare?”
    Rasul, gluma, duhul lumii, curtezanii din popor
    Sau Isus Mantuitorul ce-a iesit biruitor
    Nu glumi cu vesnicia, nu glumi cu viitorul,
    Nu glumi cu mantuirea, nu glumi cu Creatorul!
    Nu vorbesc la intamplare, versul acesta nu-i al meu
    Versul acesta a venit de la bunul Dumnezeu
    Nu stiu ce se planifica, nu stiu ce ne astepta-n prag
    Insa astazi ni se cere, sa-L slujim pe El, cu drag
    Ca in ziua de manie, ca in ziua ceea grea,
    Noi sa fim legati de Domnul, s-atunci faca EL ce-o vrea
    Fie ca ne ia acasa, fie ca mai stam pe-aici,
    Noi sa fim ascunsi in Domnul si atunci, Da suntem voinici
    Atunci da suntem solie, putem duce un mesaj
    Putem sta intr-o spartura si la bine si-n necaz
    Putem sta in fata mortii mai puternici decat ea,
    Caci in noi este Hristosul care ne va invia,
    Moartea n-are vesnicie, nici un viitor frumos,
    Viitor este Domnul Mesia Isus Hristos,
    Bine ar fi so stim aceasta, si so stim acum cu totii
    Si sa fim cu demnitate si aici si-n ceasul mortii.
    Amin!