Calea de la reprimare la eliberare emoțională - Andrea Filip, psiholog.
HTML-код
- Опубликовано: 11 янв 2024
- Realizator Mirela Vasadi Blasius.
Cât de captiv te simți în stările tale, îți recunoști și înțelegi emoțiile?
Ai vrea să le ascunzi, să le exprimi sau să le eviți?
Andrea Filip descrie cele 6 moduri de abordare a procesului de eliberare emoțională.
multumesc,atat de simplu...🪷
noi ,oamenii,tare ne mai place sa complicam totul...e doar risipa de energie
Mulțumesc pentru invitație! 🙏🏼
Multumesc cu recunostinta!Sanatate si toate bune !
Multumesc frumos! Numai bine! Sa fiti iubite!
Mulțumesc pentru această frumoasă discuție! ❤ Sunteți minunate amândouă, împreună si separat! Mult succes si sper sa va asculte cat mai multe persoane!❤
Foarte frumos ! ❤❤
Vă mulțumesc cu recunoștință ❤
Multumesc cu Recunostinta 🙏🤗🌹
Mulțumim! Domnul Isus Hristos a zis: Va dau pacea Mea!
👏🏻👏🏻👏🏻
❤
❤❤❤❤❤❤❤
❤❤❤❤
Bună ziua.Reiau întrebarea doamnei Filip.Și să ne dăm voie să fim...Bine,bine dar care ar trebui să fie sentimentul,simțul pe care ar trebui să-l avem când facem lucrul acesta?
Bun,d-na Mirela.Multumim ptr.tot.Am o intrebare:imi place mult rochia dvs.Unde as putea gasi?Multumesc.🤗
Este adusa din Italia :)
Buna ziua dar pt cineva care a rămas blocat în trauma morți i mamei din 2001 cum poate scăpa de frica
Nu stiu cine esti dar sunt alaturi de tine cu sufletul, si eu am patit acelasi lucru in anul 2000, nici acum nu am reusit cu adevărat sa trec peste...aveam doar 13 ani si cred ca acolo am ramas cu dezvoltarea emoțională..
Si mamá mea a murit 2001 aveam 27 Ani inainte de cu 2 luni de a ma casatori... Trebuie sa ne consolam si sa traim cu amintirile.. Binenteles zilnc imi lipseste...
Și eu am pierdut mama când aveam 18 ani....nu a fost deloc ușor,viața mea s a schimbat total ....au trecut zeci de ani de atunci cred că niciodată nu m am putut consola cu aceasta pierdere prematura macar la nivel de subconștient deși viața mea a curs pe mai departe insa multe am avut de intampinat și deloc usoare,chiar daca am avut și momente cu binecuvântări,a fost cu de toate viața mea insa un sprijin adevărat și în deplină siguranță nu am mai avut niciodată de atunci și până astăzi.
Cred că terapia cu un bun psihoterapeut v ar ajuta sa ieșiți din acel blocaj de care spuneți,cu cât mai repede cu atât mai bine.♥️ De frica nu e nevoie sa scăpăm,e nevoie sa o integram și să o transformam fiindcă frica este o energie de joasa frecventa,ea are rolul ei in momente cheie și reale când ne este amenințată viața în rest clar că duce la anxietate,cum totul e energie facem,cream mai mult spatiu și o observăm și lucram sa o transformam in compasiune,iubire...dar e un proces care necesita multa conștientizare și determinare Altfel ajungem sa ne fie frica de frica...e și asta o recunoaștere până la urmă.
Rădăcina tuturor fricilor este frica de moarte,valabil pentru fiecare om.Trebuie mers la cauze,la rădăcina și de aici cu blândețe fata de noi înșine și înțelegere că nu numai noua ni se întâmplă,că mai sunt atâția în stări similare cu ale noastre, se lucrează cu ce numim frica....fiindcă adesea e și multa furie reprimată pe care o resimțim și o asociem cu frica.
Mintea dvs percepe trecerea, mamei dvs in nefiinta dreot o trauma. Dvs nu sunteti mintea dvs. Dvs si eu suntem responsabili sa strunim mintea noastra in directia in care ne imputerniceste, nu ne transforma nici in victima, nici in agresor.
Va puteti imagina pe mama dvs inainte de a deceda va cere sa ii respectati dreptul de a hotari ce face cu viata ei, dreptul de a decide cand sa moara. Ii acordati acest drept?