FEMEIA - ADRIAN PAUNESCU

De unde-atata foaie verde
In toata viata noastra gri?
Cand se usuca si se pierde
Iubirea noptii peste zi.
Femeia, tragica mea tinta,
Femeia, singurul meu dor
Apari in noapte suferinda,
Dispari in ziua tuturor.
Asupra ta le-arunc pe toate
Cand nu mai pot sa le suport,
Intre curaj si lasitate
Ajung la tine ca-ntr-un port.
Noi intre noi nu ne vom pierde,
Cat suferim si ne iubim,
Cat fosta noastra foaie verde
E lemnul patului intim.
Si-ti dau ce-i rau in ziua mare,
Ca sa inveti sa-ti iesi din minti
Si uiti de noaptea fara zare,
Cand te-am luat de la parinti.
In ticaloasele-mi oferte,
Din toata viata de barbat,
Eu cum sa-ncep cu foaie verde?
Cand tot copacul s-a uscat.
Ca pe o marfa oarecare
Te manevrez si plang apoi,
Si uite singura salvare,
E ca murim incet in doi.
Imi esti obsesia si tema
Si soarta care mi s-a dat,
Dar vai, eterna e problema,
Intre femeie si barbat.
Tu esti trufia mea umila
Cand noaptea vin spre-a te iubi,
Dar te omoara fara mila,
Iubirea mea de peste zi.
Si un blestem stravechi ne leaga
De mine sa nu poti scapa,
Si vai fiinta ta intreaga,
Se afla in puterea mea.
Te chem cand stelele sunt coapte,
Si parca se vor desfrunzi,
Femeia mea de peste noapte,
Femeia mea, de peste zi.
www.facebook.c...
• I will always love you...
uploaded in HD at www.TunesToTube...