Excelent podcast! Fascinata discuție din care am învățat f multe lucruri inclusiv faptul ca generația marelui Mihai Eminescu a făcut istorie, politica, jurnalism si cultura de nivel european! Ținând cont ca ne aflam intr-un context istoric asemanator celui din perioada vieții lui Eminescu, sa speram ca Romania va scoate la iveală o noua generație de intelectuali patrioți si o elita politica care sa continue proiectul de înfăptuite a României Mari. Doamne Ajuta!
Excelent podcast! Surprinzător (sau nu) este că nimic nu s-a schimbat în ceea ce privește închiderea gurii celor care au o părere diferită vis-a-vis discursul oficial. Îi arestăm sau îi inchidem la casa de nebuni.
Felicitări și mulțumiri pentru emisiune! Interesantă poziția Profesorului Nicolae Georgescu despre Petre Carp. Achiesez la poziția realizatorului emisiunii - Avocat Florentin Țuca! Încă o dată vă mulțumim pentru excelentele emisiuni realizate! Pe Drept Cuvânt!!!
38:24 ,,Eminescu a vrut să fie scos din viața publică"(sic), dar ,,Eminescu este trimis la o instituție, taman din capitala imperiului", deoarece decizia de scoatere a lui M.Eminescu din țară a fost luată la nivel înalt, în urma dezvăluirilor privind ,,cazul Eminescu", făcute în cadrul Congresului ,,Asociației Literare Internaționale" din 27 septembrie 1883 ( ce a avut loc în Olanda, la Amsterdam), de către raportorul Trandafir George Djuvara. Faptul că M.Eminescu era internat la clinica particulară a doctorului Suțu, sub pretextul că ,,a înnebunit brusc", a fost discutat în cadrul Congresului din 27 septembrie 1883 și ,,cazul Eminescu" a fost, ulterior, publicat în ,,Buletinul Asociației Literare Internaționale". La data când pe ordinea de zi a Congresului ,,Asociației Literare Internaționale" (27 septembrie 1883) era înregistrat și se discuta ,,cazul Eminescu", regina Elisabeta, sub pseudonimul literar Carmen Sylva, era în Comitetul de onoare al asociației (fiind aleasă în acest comitet în cadrul Congresului de la Roma, din 1882), astfel încât ,,cazul Eminescu" devenise nu numai o problemă pentru Regatul României (încălcarea libertății presei), dar și o problemă personală a reginei Elisabeta (în țara în care ea era regină, un ziarist incomod era internat la ,,smintiți"). Astfel s-a luat decizia ca M.Eminescu să fie scos din Regatul României și internat într-o casă de nebuni din Austro-Ungaria (o casa de nebuni condusă de doctorul Schlager), unde urma să zacă, fără ca Regatul României să mai fie implicat.Astfel se evita și investigația jurnalistică în Regatul României, investigație care ar fi arătat că internarea lui M.Eminescu fusese făcută cu încălcarea multor articole de lege. Pentru internarea lui M.Eminescu la o casa de nebuni din Austro-Ungaria, banii au fost obținuți din donații, printre donatori aflându-se și regina Elisabeta, care a plătit 500 de lei. Vărul lui Maiorescu, Popasu, care a fost însărcinat cu internarea lui M.Eminescu la o casă de nebuni (condusă de dr. Schlager), din Austro-Ungaria, nu a găsit un loc liber, fapt pe care i l-a comunicat lui Maiorescu, printr-o scrisoare. Doctorul Dimitrie Doca, care se afla în Austro-Ungaria, a intervenit și l-a internat pe M.Eminescu la o clinică particulară (cea a dr. Leidesdorf, unde lucra și dr. Obersteiner) din Oberdöbling, fapt pe care i l-a comunicat și lui Maiorescu, printr-o scrisoare. Mai mult dr. Doca s-a oferit să strângă banii necesari spitalizării lui M.Eminescu la Oberdöbling, fapt pe care i l -a transmis și lui Maiorescu, printr-o scrisoare. Din clinica particulară din Oberdöbling M.Eminescu s-a întors refăcut, mulți oameni lăsând mărturie că M.Eminescu nu prezenta niciun semn de boală.
35:37 Gheorghe Eminovici, tatăl lui M.Eminescu, în vârstă de 71 de ani, s-a deplasat, în august 1883, din nordul Moldovei până la București pentru a-și ajuta fiul, despre care aflase că a devenit, brusc, la 33 de ani, ,,alienat mintal". Gheorghe Eminovici nu și-a dat acordul verbal (și nu a existat niciun acord scris) pentru spitalizarea lui M.Eminescu, deoarece dacă dorea să-și dea acordul, putea să-l trimită în scris, de la Ipotești, nu era necesar să se deplaseze aproape 500 de km. pentru a-și da acordul...verbal. Legislația nici nu prevedea un acord verbal, ci o cerere scrisă. Înainte de venirea lui Gheorghe Eminovici, în august 1883, la București, fratele lui M.Eminescu, Matei Eminovici, îi ceruse printr-o scrisoare lui Maiorescu, în iulie 1883, să-i comunice la ce spital era internat M.Eminescu, deoarece dorea să-l externeze și să-l ia sub îngrijirea sa, dar Maiorescu nu i-a răspuns la scrisoare, fapt pentru care Matei a făcut o solicitare la instanța judecătorească, ceea ce a dus la imposibilitate de a mai putea fi pusă în discuție punere sub interdicție a lui M.Eminescu (rudele lui M.Eminescu nedorind punerea acestuia sub interdicție). În legislație era stipulată obligativitatea ca cererea de punere sub interdicție să fie făcută de către rude. În august 1883 a urmat venirea lui Gheorghe Eminovici de la Ipotești la București, apoi a lui Matei Eminovici ambele deplasări fiind făcute în scopul de a-l externa pe M.Eminescu din clinica particulară a doctorului Suțu. (Problema punerii sub interdicție nu mai exista din iulie 1883, de la intervenția lui Matei Eminovici.) Nici tatăl, nici fratele lui M.Eminescu nu au fost lăsați în august 1883, să-l externeze pe M.Eminescu, ceea ce era un abuz. Este greu de crezut că deși Gheorghe Eminovici nu a fost lăsat nici măcar să-l viziteze pe fiul său la clinica particulară a doctorului Suțu, totuși Gheorghe Eminovici și-a dat acordul...verbal ca M.Eminescu să rămână spitalizat. Legislația prevedea o cerere scrisă (pentru internare), ceea ce Gheorghe Eminovici nu a făcut. Chiar dacă Gheorghe Eminovici, contrar unei gândiri logice, i-ar fi dat ,,mână liberă lui Maiorescu", nu-i dădea ,,mână liberă" legislația, iar Maiorescu cunoștea acest aspect, deoarece era avocat. Conform legislației, Maiorescu nu avea drepturi cu referire la ,,situația Eminescu" (nu avea dreptul de a cere internarea lui M.Eminescu, nu avea dreptul de a deține lada cu manuscrise ale lui M.Eminescu, ș.a.m.d.). În ambele dosare judecătorești existente la instanța de judecată, unul în 1883 și cel de-al doilea în 1889, avocatul Maiorescu a încălcat legislația (privind internarea, privind alcătuirea consiliului de familie, privind numirea unui tutore...) Este greu de crezut că un om în vârstă de 71 de ani străbătea aproape 500 de km. pentru a-i spune lui Maiorescu: ,,Faceți ce vreți cu fiul meu...", (putea să-i scrie o scrisoare din Ipotești), dar este de înțeles că bătrânul a făcut un efort în încercarea de a-și elibera fiul din clinica particulară în care era închis ca ,,alienat mintal", deși Gheorghe Eminovici îl știa de 33 de ani, fără acest diagnostic.
20:13 Ce înseamnă ,,Eminescu avea din când în când asemenea crize"? 20:15 ,,Crize de, mă rog, ă,ă,ă,ă,ă,ă nu este, nu e, e o ă, patologie , ă,ă, acumulată". În primul rând, în ce a constat ,,criza" lui M.Eminescu din 28 iunie 1883, atunci când a fost internat forțat pentru prima dată la ,,smintiți", la doctorul Suțu? Nimeni nu a spus ce faptă a lui M.Eminescu din ziua de 28 iunie 1883, dovedea că era nebun. În acea dimineață apăruse în ziarul , Timpul" articolul semnat de M.Eminescu, ,,Pentru libertatea presei și a jurnalistului". Acest articol de presă dovedea că M.Eminescu era nebun? Articolul arăta că M.Eminescu era coerent, în temă cu evenimentele politice ale zilei și curajos. În acea zi, 28 iunie 1883, când aveau loc grave evenimente politice, când se făceau expulzări (de exemplu expulzarea lui Emile Galli), când se desființa Societatea , Carpații"... M.Eminescu a căutat un loc unde să se poată ascunde, încercând mai întâi la Maiorescu, dar constatând că nu primea ajutor, dimpotrivă, Maiorescu l-a trimis la Societatea ,,Carpații"(adică într-un loc unde se făceau arestări), M.Eminescu s-a ascuns la o baie publică, unde avea abonament. Faptul că a încercat să evite să fie reținut, arată că era nebun? La baia publică, unde s-a dus M.Eminescu pentru a se ascunde, până trecea acea zi când se făceau rețineri, M.Eminescu nu a fost reclamat de nimeni, deoarece nu făcea niciun fapt ilegal, avea abonament achitat pentru luna iunie 1883. Despre faptul că M.Eminescu frecventa acel loc știau câțiva ,,prieteni" ai lui, care l-au și însoțit pe comisarul Câță, spre seară (aproximativ ora 19:00), care au și semnat procesul-verbal încheiat la momentul reținerii lui M.Eminescu. Din ce fapt reiese că M.Eminescu avea ,,crize"? Înainte de ziua de 28 iunie 1883, când M.Eminescu a fost internat forțat la doctorul Suțu (cu care Maiorescu aranjase internarea, conform jurnalului lui Maiorescu) ce ,,crize" a avut M.Eminescu? În ce ani? În ce locuri? În ce au constat crizele?
28:15 ,,Lucrurile astea", cu referire la faptul că M.Eminescu ar fi fost la Capșa, în ziua de 28 iunie 1883, că s-ar fi întâlnit cu Ventura și M.Eminescu ar fi scos un pistol, amenințând că-l va împușca pe rege, nu ,,au fost ținute secret", ci nu au existat, în acest sens fiind multe dovezi: 1) Soția patronului Grigore Capșa, doamna Marie Obeline Vautier Capșa, a scris o carte de memorii și a publicat-o la Paris, carte în care nu a scris nimic despre așa-zisul incident cu pistolul. Dacă incidentul descris de Alexandru Ciurcu, în 1911, ar fi existat în 1883, atunci doamna Capșa ar fi fost printre cei care și-ar fi amintit de așa un moment tensionat și ar fi scris măcar un rând. Alexandru Ciurcu a avut grijă să scrie despre așa-zisul incident, după decesul doamnei Capșa, (doamna Capșa a murit în 1909, iar Alexandru Ciurcu a scris în 1911) astfel încât doamna Capșa nu mai avea cum să-l contrazică. 2) Alexandru Ciurcu, scriind despre așa-zisul incident de la Capșa în 1911 și pretinzând că știe povestea de la Ventura, s-a asigurat că nici Grigore Ventura nu-l poate contrazice, deoarece și Ventura era decedat în 1911 (Ventura a murit în 1909). 3) Povestea despre așa-zisul incident de la Capșa nu a fost scrisă de ziaristul Ventura, deși pentru orice ziarist publicarea unei astfel de știri ar fi fost ,,aur". 4) La Capșa se afla Legația S.U.A.,astfel încât dacă M.Eminescu ar fi scos un pistol, atunci oamenii de la pază ar fi intervenit și M.Eminescu ar fi fost reținut. 5) M.Eminescu fusese în acea dimineață acasă la Maiorescu, iar acesta nu a văzut ca M.Eminescu să fi avut un pistol asupra sa. (Nici soția lui Maiorescu nu a văzut ca M.Eminescu să fi fost înarmat. Nici fiica lui Maiorescu.) 6) Când M.Eminescu a fost reținut, în acea seară, de către comisarul C.Nicolescu, acesta a scris un proces-verbal în care a notat și obiectele găsite asupra lui M.Eminescu, iar printre acestea nu se afla un pistol. 7) Dacă așa-zisul incident ar fi fost adevărat, atunci s-ar fi găsit măcar un martor care să susțină acea poveste (un client de la Capșa, un angajat de la Capșa) ,,Lucrurile astea au fost ținute secret " de către cine? În ce scop ,,lucrurile astea au fost ținute secret"?
21:23 Faptul că M.Eminescu a fost ,,depus într-un sanatoriu, privat și nu public" (la 28 iunie 1883) era o încălcare a legislației, deoarece nebunii adunați din oraș de către polițiști erau duși, conform legii, la un sanatoriu public; doar că, în speță, Maiorescu aranjase, în acea dimineață (conform jurnalului lui Maiorescu), internarea lui M.Eminescu la clinica particulară a doctorului Suțu. Faptul că reținerea lui M.Eminescu era aranjată se vede și din ducerea lui M.Eminescu, de către comisarul C. Nicolescu, la clinica particulară a doctorului Suțu, unde M.Eminescu era așteptat de dimineață, deoarece comisarul nu ar fi avut cum să știe că M.Eminescu va fi primit la o clinică particulară, unde internarea costa mai mult decât salariul comisarului, în cazul în care comisarul s-ar fi oferit să-i achite el internarea lui M.Eminescu. 😂 În 1883 comisarii nu umblau prin oraș ca să adune nebunii, erau alți polițiști, cu grade mai mici, care aveau în fișa postului această sarcină.
23:39 Faptul că doctorul Suțu a acceptat să-l interneze pe M.Eminescu, la cererea lui Maiorescu (a primit și contravaloarea internării), încălca legislația, deoarece doar rudele viitorului pacient puteau legal solicita internarea, iar Maiorescu nu era rudă cu M.Eminescu. Doctorul Suțu a încălcat legislația. O altă încălcare a legislației de către doctorul Suțu, la momentul când a primit banii de la Maiorescu, a constat în faptul că internarea la cererea unei persoane nu se putea face fără ca să existe un act medical cu un diagnostic psihiatric, act elberat de o comisie medicală din afara spitalului unde urma să aibă loc internarea. Nu a existat un astfel de act medical. La acea dată exista și o lucrare de specialitate a doctorului Suțu, care arătase, cu câțiva ani înainte, că pentru o internare psihiatrică ar fi fost necesar să existe o comisie formată din mai mulți medici (nu doar doi, cum era prevăzut în legislație) pentru a se evita...abuzurile. În 1883, pentru internarea lui M.Eminescu, doctorul Suțu ,,a uitat" și de lucrarea lui de specialitate și de legislație. La data internării lui M.Eminescu, 28 iunie 1883, doctorul Suțu nu a întocmit niciun act medical, deși era obligat de lege, ci primul înscris medical a fost făcut la data de ....5 iulie 1883, deci după aproximativ șapte zile. Deși doctorul Suțu era obligat să anunțe anumite instituții ale statului despre internarea unui pacient, imediat ce făcea internarea, în cazul lui M.Eminescu nu a procedat conform legislației.
22:34 Faptul că a existat un plan (și persoana care a coordonat acțiunile) se observă și din biletul trimis de Maiorescu regelui Carol I, imediat după ce Maiorescu a aranjat cu doctorul Suțu internarea lui M.Eminescu (conform jurnalului lui Maiorescu), bilet trimis prin Mite Kremnitz (cumnata lui Maiorescu și cea care scria jurnalul regelui), bilet în care Maiorescu a scris: ,,Din păcate, încă incert. Altfel, toate bune. Titus". Ce informație urgentă avea de transmis Maiorescu regelui Carol I, în ziua de 28 iunie 1883? Ce era ,,încă incert" în dimineața de 28 iunie 1883, în jurul orei 10:30, când a scris Maiorescu biletul? Maiorescu aranjase cu doctorul Suțu internarea lui M.Eminescu (plătise și 300 de lei), dar ceva era ,,încă incert.", deoarece M.Eminescu nu fusese încă reținut (va fi reținut abia la ora 19:00). Ce îi lega, la 28 iunie 1883, pe Maiorescu și pe regele Carol I, încât Maiorescu să-și permită să trimită un bilet regelui și să semneze ,,Titus"?
20:05 Formula scoaterii din presă a lui M.Eminescu nu a fost una ,,elegantă", ținând cont că a fost reținut în pielea goală dintr-o baie publică, că a fost pus în cămașă de forță, că a fost transportat în aceste condiții către clinica particulară a doctorului Suțu, că a fost internat forțat și ilegal la ,,smintiți", că i s-a injectat mercur, care i-a afectat sistemul nervos central, că i s-a pus ștampila de nebun... Nimic ,,elegant" în acțiunile de ,,scoatere din presă"!
53:56 În 1872 Maiorescu scria despre M.Eminescu că era ,,poet în toată puterea cuvântului". În revista ,,Die Gegenwart” (,,Prezentul"), în anul 1878, a fost tradusă în germană poezia ,,Melancolie", deci M.Eminescu nu era ,,necunoscut în epoca lui". În 1881 în ,,Revue Historique", periodic ce apărea la Paris, a aparut un studiu despre România, în care era evocat și poetul M.Eminescu. În revista ,,Le Livre" din Franța a fost publicat, în 1881, un tablou al autorilor europeni traduși, ale căror opere erau prezente în paginile unor cărți ce erau puse în vânzare în Germania, printre autori fiind și M.Eminescu. În 1881, în ,,Rivista Internationale” din Italia a apărut știrea că poetul român M.Eminescu a fost tradus în limba germană, iar poeziile lui au fost comentate laudativ, ceea ce îl va face, ulterior, pe Marco Antonio Canini să traducă în italiană poeziile eminesciene și să le publice la Veneția. Afirmația: ,,Eminescu a fost necunoscut în epoca lui" este contrazisă și de faptul că faima lui de poet a ajuns în România până la regina Elisabeta, care a dorit să aibă o întrevedere cu poetul M.Eminescu, întâlnire care a și avut loc în 1882 (când M.Eminescu i-a spus printre altele ,,Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci."). În revista pariziană ,,La Jeune France", în vol 6 (1 mai 1883-25 mai 1884), Auguste Dietrich a făcut, printre altele, o caracterizare a poeziei românești, menționându-l pe M.Eminescu. După publicarea poemului ,,Luceafărul" în ,,România jună" (Viena), în 1883 și apoi și în alte publicații, a urmat traducerea poemului în limba franceză, fiind publicat în ,,Revue Universelle Internationale" în anul următor. La Congresul ,,Asociației Literare Internaționale" de la Amsterdam, din 1883 s-a prezentat ,,cazul Eminescu" (referitor la internarea poetului la clinica doctorului Suțu), caz mentionat ulterior în ,,Buletinul Asociației Literare Internaționale", la rubrica dedicată poeților contemporani. În 1883, când despre ,,înnebunirea" lui M.Eminescu s-a aflat în străinătate, în ziarul german ,,Berliner Börsen Zeitung"a aparut știrea: ,,Poetul român Eminescu (...) a înnebunit dintr-o dată.". Deci, în Germania M.Eminescu era cunoscut ca poet. În ziarul ,,Prager Tagblatt" din Praga știrea înnebunirii poetului M.Eminescu a fost publicată în 1883, deci în 1883 despre M.Eminescu se știa că era poet. Ziarul ,,Il Piccolo" din Trieste (Italia) a publicat, în 1883, știrea: ,,Poetul român Eminescu a înnebunit subit", ceea ce demonstrează că M.Eminescu era cunoscut ca poet în epoca lui. M.Eminescu a fost cunoscut ca poet și până în decembrie 1883, când Maiorescu a publicat cartea ,,Poesii" de M.Eminescu, volum care trebuia să poarte titlul ,,Lumină de lună", conform dorinței poetului ( așa cum a notat M.Eminescu în manuscrisul 2277).
32:10 Maiorescu a scris în jurnalul său, la 28 iunie 1883; ,,Curând după aceea Simțion la mine, întâia oară. M-am dus cu el la dr. Suțu...". Din textul scris de Maiorescu se înțelege că îl cunoștea pe cel care a venit la el acasă (,,...Simțion la mine...") și că era pentru prima dată când Simțion venea la el acasă (,,...Simțion la mine, întâia oară."). Este interesant faptul că Simțion ajunsese acasă la Maiorescu, ,,curând după aceea", adică ,,curând" după ce Maiorescu, pe la ora 6:00 dimineața, primise un bilet de la Ecaterina Magyarosy Slavici, bilet în care doamna scrisese că ,,Eminescu a înnebunit". Deci: - Simțion venise pentru prima oară acasă la Maiorescu, pe 28 iunie 1883. (În ziua când s-a pretins că M.Eminescu a înnebunit, a apărut și Simțion pentru prima dată la Maiorescu acasă.); - Simțion venise ,,curând după" ce Maiorescu primise biletul de la Ecaterina Magyarosy Slavici, cu mesajul că ,,Eminescu a înnebunit"; - Simțion venise acasă la Maiorescu în jurul orei 6:00 dimineața, deși era o oră nepotrivită pentru o vizită; - Maiorescu nu a scris în jurnal un motiv al vizitei lui Simțion, dar se înțelege că motivul era aranjarea internării lui M.Eminescu (,,Astăzi, Marti, la ora 6 dimineața, o carte de la d-na Slavici (...) Eminescu a înnebunit (...).Curând după aceea Simțion la mine, întâia oară. M-am dus cu el la dr. Suțu și am pus să se pregătească în a sa ,,Casă de sănătate" o cameră pentru Eminescu..."; Rolul lui Simțion nu s-a terminat după ce a mers cu Maiorescu la doctorul Suțu, deoarece ulterior, când M.Eminescu a venit la Maiorescu, acesta în loc de a-l adăposti în casa sa, până la sfârșitul zilei de 28 iunie 1883, când printr-o Hotărâre a Guvernului se făceau expulzări (de exemplu expulzarea lui Emile Galli), erau căutați membri Societății ,,Carpații"... Maiorescu l-a trimis pe M.Eminescu la Simțion, care urma să-l ducă la clinica particulară a doctorului Suțu.(,,Potrivit înțelegerii, i-am spus că trebuie să se ducă la Simțion, (...) De acolo e vorba să fie dus la dr. Suțu. Numai de s-ar face asta fără greutate!")
54:23 ,,Macedonski avea în spate două volume de poezii", dar poeziile din cele două volume nu erau atât de apreciate precum cele ,,treizeci" de poezii ale lui M.Eminescu, care au fost considerate ,,geniale" din timpul vieții lui M.Eminescu, iar nu ,,peste timp". Poezia ,,Venere și Madonă" trimisă de M.Eminescu din Viena, în 1870 (când Eminescu avea 20 de ani) spre publicare în ,,Convorbiri literare", a fost atât de apreciată de Iacob Negruzzi, încât acesta a dorit să-l cunoască imediat pe M.Eminescu, fapt pentru care a mers la Viena și l-a căutat pe M.Eminescu. Niciuna dintre poeziile lui Macedonski, din cele două volume de poezii pe care le ,,avea în spate", nu rivaliza cu ,,Venere și Madonă" (1870), sau cu ,,Epigonii" (1870), sau cu ,,Mortua est!"(1871)... Când M.Eminescu avea publicate puține poezii în comparație cu Macedonski care ,,avea în spate două volume de poezii", criticul literar Titu Maiorescu a scris despre M.Eminescu (bazându-se pe acele puține poezii) că era ,,poet, poet în toată puterea cuvântului". De unde se vede că nu ,,cantitatea" este importantă în literatură, ci ,,calitatea". Deși M.Eminescu avea puține poezii publicate, ele erau atât de apreciate încât erau traduse și în alte limbi, ceea ce nu se întâmpla cu poeziile lui Macedonski din cele două volume pe care le ,,avea în spate". Poezia lui M.Eminescu ,,Atât de fragedă", publicată în 1879, a fost ulterior tradusă în maghiară, de Sándor József, în timpul vieții poetului, deși M.Eminescu nu era iubit de unguri, din cauza articolelor sale de presă împotriva Austro-Ungariei, dar ca poet era ,,poet în toată puterea cuvântului". Deși avea puține poezii publicate, ele au fost traduse și în germană. De exemplu: ,,Melancolie", publicată în limba germană în 1878, sau alte 19 poezii publicate în limba germană în 1881 și altele în următorii ani.Pentru aceste poezii M.Eminescu nu era considerat poet? Faptul că Macedonski a scris o epigramă despre M.Eminescu: ,,Un X pretins poet-acum S-a dus pe cel mai jalnic drum. L-aș plânge dacă-n balamuc Destinul său n-ar fi mai bun, Căci până ieri a fost năuc Și nu e azi, decât nebun." nu înseamna că M.Eminescu era un ,,pretins poet" doar pentru că așa considera Macedonski; tot așa cum nici faptul că Macedonski a scris o epigramă despre Vasile Alecsandri, nu însemna că Alecsandri nu era poet, ci doar un bătrân cu minte de copil: ,,Albit de ani, dar tot copil".
23:59 ,,Ordinul de interdicție" nu a existat, deoarece după ce a fost deschis dosarul de interdicție (primul dosar de interdicție) a intervenit unul dintre frații lui M.Eminescu, cu o solicitare scrisă la autoritățile competente și astfel dosarul de interdicție a fost închis. M.Eminescu nu a fost pus sub interdicție. Dosarul de interdicție cuprindea o serie de ilegalități, de exemplu cererea de punere sub interdicție nu era făcută de o rudă a lui M.Eminescu, deși legislația impunea acest aspect. Cererea era întocmită de avocatul Maiorescu, care nu era rudă cu M.Eminescu, iar rudele lui M.Eminescu (tatăl, mama, frații, surorile) nu doreau punerea sub interdicție a lui M.Eminescu.
Au fost romani adevarati care si-au iubit tara si au aparat-o. Unul dintre ei a fost si Eminescu care prin condei au fost fii iubiti ai Romaniei. Ce iti doresc eu tie dulce Romanie, este o poezie reprezentativa.
4:40 ,,Dezvelirea" a avut loc pe 5 iunie 1883, nu pe 6 iunie și nu era dezvelirea ,,bustului lui Ștefan cel Mare", ci se dezvelea/inaugura o statuie ecvestră a lui Ștefan cel Mare.
Cu tot respectul, nu sunt decât o persoana mediocra, cu o anumita cantitate de curiozitate in ceea ce privește trecutul. Eu cred ca emisiunea d-stra sta sub semnul conspirației impotriva lui Mihai Eminescu, fără a aduce prea multe probe concrete. Sa nu ma înțelegeți greșit, si eu sunt convins ca Eminescu este o icoana tragica si geniala a poporului romanesc. Cea mai mare. Dar nu cred ca sfârșitul lui Eminescu sta sub semnul conspirației. Adica de ce Imperiul Austro-Ungar nu putea sa-l elimine brutal pe Eminescu? Ce argument e ala ca nu se dorea sa fie considerat martir? Nu exista asemenea argument. Eu cred ca mai degrabă sfarsiul lui Eminescu sta sub semnul nepăsării, al malpraxisului care l-au ingrijit, daca doriti. Ceea ce nu face destinul lui mai tragic.
Eminescu a fost geniul natiei romane si contemporanii o stiau! Dar s-a imbolnavit grav! A fost ucis din eroare medicala, nestiinta, se intampla si azi in psihiatrie si nu numai. Restul e poveste...😢
![Blox Fruits Dragon Rework Update [Full Stream]](http://i.ytimg.com/vi/EqDAp8udhm0/mqdefault.jpg)
Excelent podcast! Fascinata discuție din care am învățat f multe lucruri inclusiv faptul ca generația marelui Mihai Eminescu a făcut istorie, politica, jurnalism si cultura de nivel european! Ținând cont ca ne aflam intr-un context istoric asemanator celui din perioada vieții lui Eminescu, sa speram ca Romania va scoate la iveală o noua generație de intelectuali patrioți si o elita politica care sa continue proiectul de înfăptuite a României Mari. Doamne Ajuta!
Excelent podcast! Surprinzător (sau nu) este că nimic nu s-a schimbat în ceea ce privește închiderea gurii celor care au o părere diferită vis-a-vis discursul oficial. Îi arestăm sau îi inchidem la casa de nebuni.
Mulțumim Florentin pentru acest podcast! Domnul profesor a adus multe lucruri la lumina. Va doresc multa sănătate!
Dumnezeu din Cer sa va dea sanatate domnule Florentin Tuca si la fel si domnului N. Georgescu.🎉
Multumim pentru emisiune.💧
Felicitări și mulțumiri pentru emisiune!
Interesantă poziția Profesorului Nicolae Georgescu despre Petre Carp. Achiesez la poziția realizatorului emisiunii - Avocat Florentin Țuca!
Încă o dată vă mulțumim pentru excelentele emisiuni realizate!
Pe Drept Cuvânt!!!
Fascinant!❤
Delicioasa discutie, va multumim!
38:24
,,Eminescu a vrut să fie scos din viața publică"(sic), dar ,,Eminescu este trimis la o instituție, taman din capitala imperiului", deoarece decizia de scoatere a lui M.Eminescu din țară a fost luată la nivel înalt, în urma dezvăluirilor privind ,,cazul Eminescu", făcute în cadrul Congresului ,,Asociației Literare Internaționale" din 27 septembrie 1883 ( ce a avut loc în Olanda, la Amsterdam), de către raportorul Trandafir George Djuvara.
Faptul că M.Eminescu era internat la clinica particulară a doctorului Suțu, sub pretextul că ,,a înnebunit brusc", a fost discutat în cadrul Congresului din 27 septembrie 1883 și ,,cazul Eminescu" a fost, ulterior, publicat în ,,Buletinul Asociației Literare Internaționale".
La data când pe ordinea de zi a Congresului ,,Asociației Literare Internaționale" (27 septembrie 1883) era înregistrat și se discuta ,,cazul Eminescu", regina Elisabeta, sub pseudonimul literar Carmen Sylva, era în Comitetul de onoare al asociației (fiind aleasă în acest comitet în cadrul Congresului de la Roma, din 1882), astfel încât ,,cazul Eminescu" devenise nu numai o problemă pentru Regatul României (încălcarea libertății presei), dar și o problemă personală a reginei Elisabeta (în țara în care ea era regină, un ziarist incomod era internat la ,,smintiți").
Astfel s-a luat decizia ca M.Eminescu să fie scos din Regatul României și internat într-o casă de nebuni din Austro-Ungaria (o casa de nebuni condusă de doctorul Schlager), unde urma să zacă, fără ca Regatul României să mai fie implicat.Astfel se evita și investigația jurnalistică în Regatul României, investigație care ar fi arătat că internarea lui M.Eminescu fusese făcută cu încălcarea multor articole de lege.
Pentru internarea lui M.Eminescu la o casa de nebuni din Austro-Ungaria, banii au fost obținuți din donații, printre donatori aflându-se și regina Elisabeta, care a plătit 500 de lei.
Vărul lui Maiorescu, Popasu, care a fost însărcinat cu internarea lui M.Eminescu la o casă de nebuni (condusă de dr. Schlager), din Austro-Ungaria, nu a găsit un loc liber, fapt pe care i l-a comunicat lui Maiorescu, printr-o scrisoare.
Doctorul Dimitrie Doca, care se afla în Austro-Ungaria, a intervenit și l-a internat pe M.Eminescu la o clinică particulară (cea a dr. Leidesdorf, unde lucra și dr. Obersteiner) din Oberdöbling, fapt pe care i l-a comunicat și lui Maiorescu, printr-o scrisoare. Mai mult dr. Doca s-a oferit să strângă banii necesari spitalizării lui M.Eminescu la Oberdöbling, fapt pe care i l -a transmis și lui Maiorescu, printr-o scrisoare.
Din clinica particulară din Oberdöbling M.Eminescu s-a întors refăcut, mulți oameni lăsând mărturie că M.Eminescu nu prezenta niciun semn de boală.
35:37
Gheorghe Eminovici, tatăl lui M.Eminescu, în vârstă de 71 de ani, s-a deplasat, în august 1883, din nordul Moldovei până la București pentru a-și ajuta fiul, despre care aflase că a devenit, brusc, la 33 de ani, ,,alienat mintal". Gheorghe Eminovici nu și-a dat acordul verbal (și nu a existat niciun acord scris) pentru spitalizarea lui M.Eminescu, deoarece dacă dorea să-și dea acordul, putea să-l trimită în scris, de la Ipotești, nu era necesar să se deplaseze aproape 500 de km. pentru a-și da acordul...verbal. Legislația nici nu prevedea un acord verbal, ci o cerere scrisă.
Înainte de venirea lui Gheorghe Eminovici, în august 1883, la București, fratele lui M.Eminescu, Matei Eminovici, îi ceruse printr-o scrisoare lui Maiorescu, în iulie 1883, să-i comunice la ce spital era internat M.Eminescu, deoarece dorea să-l externeze și să-l ia sub îngrijirea sa, dar Maiorescu nu i-a răspuns la scrisoare, fapt pentru care Matei a făcut o solicitare la instanța judecătorească, ceea ce a dus la imposibilitate de a mai putea fi pusă în discuție punere sub interdicție a lui M.Eminescu (rudele lui M.Eminescu nedorind punerea acestuia sub interdicție). În legislație era stipulată obligativitatea ca cererea de punere sub interdicție să fie făcută de către rude.
În august 1883 a urmat venirea lui Gheorghe Eminovici de la Ipotești la București, apoi a lui Matei Eminovici ambele deplasări fiind făcute în scopul de a-l externa pe M.Eminescu din clinica particulară a doctorului Suțu. (Problema punerii sub interdicție nu mai exista din iulie 1883, de la intervenția lui Matei Eminovici.) Nici tatăl, nici fratele lui M.Eminescu nu au fost lăsați în august 1883, să-l externeze pe M.Eminescu, ceea ce era un abuz. Este greu de crezut că deși Gheorghe Eminovici nu a fost lăsat nici măcar să-l viziteze pe fiul său la clinica particulară a doctorului Suțu, totuși Gheorghe Eminovici și-a dat acordul...verbal ca M.Eminescu să rămână spitalizat. Legislația prevedea o cerere scrisă (pentru internare), ceea ce Gheorghe Eminovici nu a făcut.
Chiar dacă Gheorghe Eminovici, contrar unei gândiri logice, i-ar fi dat ,,mână liberă lui Maiorescu", nu-i dădea ,,mână liberă" legislația, iar Maiorescu cunoștea acest aspect, deoarece era avocat. Conform legislației, Maiorescu nu avea drepturi cu referire la ,,situația Eminescu" (nu avea dreptul de a cere internarea lui M.Eminescu, nu avea dreptul de a deține lada cu manuscrise ale lui M.Eminescu, ș.a.m.d.).
În ambele dosare judecătorești existente la instanța de judecată, unul în 1883 și cel de-al doilea în 1889, avocatul Maiorescu a încălcat legislația (privind internarea, privind alcătuirea consiliului de familie, privind numirea unui tutore...)
Este greu de crezut că un om în vârstă de 71 de ani străbătea aproape 500 de km. pentru a-i spune lui Maiorescu: ,,Faceți ce vreți cu fiul meu...", (putea să-i scrie o scrisoare din Ipotești), dar este de înțeles că bătrânul a făcut un efort în încercarea de a-și elibera fiul din clinica particulară în care era închis ca ,,alienat mintal", deși Gheorghe Eminovici îl știa de 33 de ani, fără acest diagnostic.
Logic ceea ce spuneți aici!
Este incredibil.ce abuz a facut jigodiade maiorescu!
Putrezir-ar în Iad,ticalosul!
20:13
Ce înseamnă ,,Eminescu avea din când în când asemenea crize"? 20:15 ,,Crize de, mă rog, ă,ă,ă,ă,ă,ă nu este, nu e, e o ă, patologie , ă,ă, acumulată".
În primul rând, în ce a constat ,,criza" lui M.Eminescu din 28 iunie 1883, atunci când a fost internat forțat pentru prima dată la ,,smintiți", la doctorul Suțu?
Nimeni nu a spus ce faptă a lui M.Eminescu din ziua de 28 iunie 1883, dovedea că era nebun. În acea dimineață apăruse în ziarul , Timpul" articolul semnat de M.Eminescu, ,,Pentru libertatea presei și a jurnalistului". Acest articol de presă dovedea că M.Eminescu era nebun? Articolul arăta că M.Eminescu era coerent, în temă cu evenimentele politice ale zilei și curajos.
În acea zi, 28 iunie 1883, când aveau loc grave evenimente politice, când se făceau expulzări (de exemplu expulzarea lui Emile Galli), când se desființa Societatea , Carpații"... M.Eminescu a căutat un loc unde să se poată ascunde, încercând mai întâi la Maiorescu, dar constatând că nu primea ajutor, dimpotrivă, Maiorescu l-a trimis la Societatea ,,Carpații"(adică într-un loc unde se făceau arestări), M.Eminescu s-a ascuns la o baie publică, unde avea abonament. Faptul că a încercat să evite să fie reținut, arată că era nebun?
La baia publică, unde s-a dus M.Eminescu pentru a se ascunde, până trecea acea zi când se făceau rețineri, M.Eminescu nu a fost reclamat de nimeni, deoarece nu făcea niciun fapt ilegal, avea abonament achitat pentru luna iunie 1883. Despre faptul că M.Eminescu frecventa acel loc știau câțiva ,,prieteni" ai lui, care l-au și însoțit pe comisarul Câță, spre seară (aproximativ ora 19:00), care au și semnat procesul-verbal încheiat la momentul reținerii lui M.Eminescu. Din ce fapt reiese că M.Eminescu avea ,,crize"?
Înainte de ziua de 28 iunie 1883, când M.Eminescu a fost internat forțat la doctorul Suțu (cu care Maiorescu aranjase internarea, conform jurnalului lui Maiorescu) ce ,,crize" a avut M.Eminescu? În ce ani? În ce locuri? În ce au constat crizele?
28:15
,,Lucrurile astea", cu referire la faptul că M.Eminescu ar fi fost la Capșa, în ziua de 28 iunie 1883, că s-ar fi întâlnit cu Ventura și M.Eminescu ar fi scos un pistol, amenințând că-l va împușca pe rege, nu ,,au fost ținute secret", ci nu au existat, în acest sens fiind multe dovezi:
1) Soția patronului Grigore Capșa, doamna Marie Obeline Vautier Capșa, a scris o carte de memorii și a publicat-o la Paris, carte în care nu a scris nimic despre așa-zisul incident cu pistolul. Dacă incidentul descris de Alexandru Ciurcu, în 1911, ar fi existat în 1883, atunci doamna Capșa ar fi fost printre cei care și-ar fi amintit de așa un moment tensionat și ar fi scris măcar un rând. Alexandru Ciurcu a avut grijă să scrie despre așa-zisul incident, după decesul doamnei Capșa, (doamna Capșa a murit în 1909, iar Alexandru Ciurcu a scris în 1911) astfel încât doamna Capșa nu mai avea cum să-l contrazică.
2) Alexandru Ciurcu, scriind despre așa-zisul incident de la Capșa în 1911 și pretinzând că știe povestea de la Ventura, s-a asigurat că nici Grigore Ventura nu-l poate contrazice, deoarece și Ventura era decedat în 1911 (Ventura a murit în 1909).
3) Povestea despre așa-zisul incident de la Capșa nu a fost scrisă de ziaristul Ventura, deși pentru orice ziarist publicarea unei astfel de știri ar fi fost ,,aur".
4) La Capșa se afla Legația S.U.A.,astfel încât dacă M.Eminescu ar fi scos un pistol, atunci oamenii de la pază ar fi intervenit și M.Eminescu ar fi fost reținut.
5) M.Eminescu fusese în acea dimineață acasă la Maiorescu, iar acesta nu a văzut ca M.Eminescu să fi avut un pistol asupra sa. (Nici soția lui Maiorescu nu a văzut ca M.Eminescu să fi fost înarmat. Nici fiica lui Maiorescu.)
6) Când M.Eminescu a fost reținut, în acea seară, de către comisarul C.Nicolescu, acesta a scris un proces-verbal în care a notat și obiectele găsite asupra lui M.Eminescu, iar printre acestea nu se afla un pistol.
7) Dacă așa-zisul incident ar fi fost adevărat, atunci s-ar fi găsit măcar un martor care să susțină acea poveste (un client de la Capșa, un angajat de la Capșa)
,,Lucrurile astea au fost ținute secret " de către cine? În ce scop ,,lucrurile astea au fost ținute secret"?
21:23
Faptul că M.Eminescu a fost ,,depus într-un sanatoriu, privat și nu public" (la 28 iunie 1883) era o încălcare a legislației, deoarece nebunii adunați din oraș de către polițiști erau duși, conform legii, la un sanatoriu public; doar că, în speță, Maiorescu aranjase, în acea dimineață (conform jurnalului lui Maiorescu), internarea lui M.Eminescu la clinica particulară a doctorului Suțu.
Faptul că reținerea lui M.Eminescu era aranjată se vede și din ducerea lui M.Eminescu, de către comisarul C. Nicolescu, la clinica particulară a doctorului Suțu, unde M.Eminescu era așteptat de dimineață, deoarece comisarul nu ar fi avut cum să știe că M.Eminescu va fi primit la o clinică particulară, unde internarea costa mai mult decât salariul comisarului, în cazul în care comisarul s-ar fi oferit să-i achite el internarea lui M.Eminescu. 😂
În 1883 comisarii nu umblau prin oraș ca să adune nebunii, erau alți polițiști, cu grade mai mici, care aveau în fișa postului această sarcină.
23:39
Faptul că doctorul Suțu a acceptat să-l interneze pe M.Eminescu, la cererea lui Maiorescu (a primit și contravaloarea internării), încălca legislația, deoarece doar rudele viitorului pacient puteau legal solicita internarea, iar Maiorescu nu era rudă cu M.Eminescu. Doctorul Suțu a încălcat legislația.
O altă încălcare a legislației de către doctorul Suțu, la momentul când a primit banii de la Maiorescu, a constat în faptul că internarea la cererea unei persoane nu se putea face fără ca să existe un act medical cu un diagnostic psihiatric, act elberat de o comisie medicală din afara spitalului unde urma să aibă loc internarea. Nu a existat un astfel de act medical.
La acea dată exista și o lucrare de specialitate a doctorului Suțu, care arătase, cu câțiva ani înainte, că pentru o internare psihiatrică ar fi fost necesar să existe o comisie formată din mai mulți medici (nu doar doi, cum era prevăzut în legislație) pentru a se evita...abuzurile. În 1883, pentru internarea lui M.Eminescu, doctorul Suțu ,,a uitat" și de lucrarea lui de specialitate și de legislație.
La data internării lui M.Eminescu, 28 iunie 1883, doctorul Suțu nu a întocmit niciun act medical, deși era obligat de lege, ci primul înscris medical a fost făcut la data de ....5 iulie 1883, deci după aproximativ șapte zile.
Deși doctorul Suțu era obligat să anunțe anumite instituții ale statului despre internarea unui pacient, imediat ce făcea internarea, în cazul lui M.Eminescu nu a procedat conform legislației.
Minunat când se face lumină! Mulțumim!
22:34
Faptul că a existat un plan (și persoana care a coordonat acțiunile) se observă și din biletul trimis de Maiorescu regelui Carol I, imediat după ce Maiorescu a aranjat cu doctorul Suțu internarea lui M.Eminescu (conform jurnalului lui Maiorescu), bilet trimis prin Mite Kremnitz (cumnata lui Maiorescu și cea care scria jurnalul regelui), bilet în care Maiorescu a scris: ,,Din păcate, încă incert. Altfel, toate bune. Titus".
Ce informație urgentă avea de transmis Maiorescu regelui Carol I, în ziua de 28 iunie 1883? Ce era ,,încă incert" în dimineața de 28 iunie 1883, în jurul orei 10:30, când a scris Maiorescu biletul? Maiorescu aranjase cu doctorul Suțu internarea lui M.Eminescu (plătise și 300 de lei), dar ceva era ,,încă incert.", deoarece M.Eminescu nu fusese încă reținut (va fi reținut abia la ora 19:00).
Ce îi lega, la 28 iunie 1883, pe Maiorescu și pe regele Carol I, încât Maiorescu să-și permită să trimită un bilet regelui și să semneze ,,Titus"?
Ce-i lega?!
...pe maiorescu,jigodia trădătoare si pe mizeria de Carol?!
Planul lor satanic,de nenorociți ce erau,aia-i lega!
20:05
Formula scoaterii din presă a lui M.Eminescu nu a fost una ,,elegantă", ținând cont că a fost reținut în pielea goală dintr-o baie publică, că a fost pus în cămașă de forță, că a fost transportat în aceste condiții către clinica particulară a doctorului Suțu, că a fost internat forțat și ilegal la ,,smintiți", că i s-a injectat mercur, care i-a afectat sistemul nervos central, că i s-a pus ștampila de nebun...
Nimic ,,elegant" în acțiunile de ,,scoatere din presă"!
23:23
Maiorescu a fost împreună cu Simțion la doctorul Suțu.
Cine ar putea fi acest Simțion?
53:56
În 1872 Maiorescu scria despre M.Eminescu că era ,,poet în toată puterea cuvântului".
În revista ,,Die Gegenwart” (,,Prezentul"), în anul 1878, a fost tradusă în germană poezia ,,Melancolie", deci M.Eminescu nu era ,,necunoscut în epoca lui".
În 1881 în ,,Revue Historique", periodic ce apărea la Paris, a aparut un studiu despre România, în care era evocat și poetul M.Eminescu.
În revista ,,Le Livre" din Franța a fost publicat, în 1881, un tablou al autorilor europeni traduși, ale căror opere erau prezente în paginile unor cărți ce erau puse în vânzare în Germania, printre autori fiind și M.Eminescu.
În 1881, în ,,Rivista Internationale” din Italia a apărut știrea că poetul român M.Eminescu a fost tradus în limba germană, iar poeziile lui au fost comentate laudativ, ceea ce îl va face, ulterior, pe Marco Antonio Canini să traducă în italiană poeziile eminesciene și să le publice la Veneția.
Afirmația: ,,Eminescu a fost necunoscut în epoca lui" este contrazisă și de faptul că faima lui de poet a ajuns în România până la regina Elisabeta, care a dorit să aibă o întrevedere cu poetul M.Eminescu, întâlnire care a și avut loc în 1882 (când M.Eminescu i-a spus printre altele ,,Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci.").
În revista pariziană ,,La Jeune France", în vol 6 (1 mai 1883-25 mai 1884), Auguste Dietrich a făcut, printre altele, o caracterizare a poeziei românești, menționându-l pe M.Eminescu.
După publicarea poemului ,,Luceafărul" în ,,România jună" (Viena), în 1883 și apoi și în alte publicații, a urmat traducerea poemului în limba franceză, fiind publicat în ,,Revue Universelle Internationale" în anul următor.
La Congresul ,,Asociației Literare Internaționale" de la Amsterdam, din 1883 s-a prezentat ,,cazul Eminescu" (referitor la internarea poetului la clinica doctorului Suțu), caz mentionat ulterior în ,,Buletinul Asociației Literare Internaționale", la rubrica dedicată poeților contemporani.
În 1883, când despre ,,înnebunirea" lui M.Eminescu s-a aflat în străinătate, în ziarul german ,,Berliner Börsen Zeitung"a aparut știrea: ,,Poetul român Eminescu (...) a înnebunit dintr-o dată.". Deci, în Germania M.Eminescu era cunoscut ca poet.
În ziarul ,,Prager Tagblatt" din Praga știrea înnebunirii poetului M.Eminescu a fost publicată în 1883, deci în 1883 despre M.Eminescu se știa că era poet.
Ziarul ,,Il Piccolo" din Trieste (Italia) a publicat, în 1883, știrea: ,,Poetul român Eminescu a înnebunit subit", ceea ce demonstrează că M.Eminescu era cunoscut ca poet în epoca lui.
M.Eminescu a fost cunoscut ca poet și până în decembrie 1883, când Maiorescu a publicat cartea ,,Poesii" de M.Eminescu, volum care trebuia să poarte titlul ,,Lumină de lună", conform dorinței poetului ( așa cum a notat M.Eminescu în manuscrisul 2277).
32:10
Maiorescu a scris în jurnalul său, la 28 iunie 1883; ,,Curând după aceea Simțion la mine, întâia oară. M-am dus cu el la dr. Suțu...".
Din textul scris de Maiorescu se înțelege că îl cunoștea pe cel care a venit la el acasă (,,...Simțion la mine...") și că era pentru prima dată când Simțion venea la el acasă (,,...Simțion la mine, întâia oară.").
Este interesant faptul că Simțion ajunsese acasă la Maiorescu, ,,curând după aceea", adică ,,curând" după ce Maiorescu, pe la ora 6:00 dimineața, primise un bilet de la Ecaterina Magyarosy Slavici, bilet în care doamna scrisese că ,,Eminescu a înnebunit". Deci:
- Simțion venise pentru prima oară acasă la Maiorescu, pe 28 iunie 1883. (În ziua când s-a pretins că M.Eminescu a înnebunit, a apărut și Simțion pentru prima dată la Maiorescu acasă.);
- Simțion venise ,,curând după" ce Maiorescu primise biletul de la Ecaterina Magyarosy Slavici, cu mesajul că ,,Eminescu a înnebunit";
- Simțion venise acasă la Maiorescu în jurul orei 6:00 dimineața, deși era o oră nepotrivită pentru o vizită;
- Maiorescu nu a scris în jurnal un motiv al vizitei lui Simțion, dar se înțelege că motivul era aranjarea internării lui M.Eminescu (,,Astăzi, Marti, la ora 6 dimineața, o carte de la d-na Slavici (...) Eminescu a înnebunit (...).Curând după aceea Simțion la mine, întâia oară. M-am dus cu el la dr. Suțu și am pus să se pregătească în a sa ,,Casă de sănătate" o cameră pentru Eminescu...";
Rolul lui Simțion nu s-a terminat după ce a mers cu Maiorescu la doctorul Suțu, deoarece ulterior, când M.Eminescu a venit la Maiorescu, acesta în loc de a-l adăposti în casa sa, până la sfârșitul zilei de 28 iunie 1883, când printr-o Hotărâre a Guvernului se făceau expulzări (de exemplu expulzarea lui Emile Galli), erau căutați membri Societății ,,Carpații"... Maiorescu l-a trimis pe M.Eminescu la Simțion, care urma să-l ducă la clinica particulară a doctorului Suțu.(,,Potrivit înțelegerii, i-am spus că trebuie să se ducă la Simțion, (...) De acolo e vorba să fie dus la dr. Suțu. Numai de s-ar face asta fără greutate!")
54:23
,,Macedonski avea în spate două volume de poezii", dar poeziile din cele două volume nu erau atât de apreciate precum cele ,,treizeci" de poezii ale lui M.Eminescu, care au fost considerate ,,geniale" din timpul vieții lui M.Eminescu, iar nu ,,peste timp".
Poezia ,,Venere și Madonă" trimisă de M.Eminescu din Viena, în 1870 (când Eminescu avea 20 de ani) spre publicare în ,,Convorbiri literare", a fost atât de apreciată de Iacob Negruzzi, încât acesta a dorit să-l cunoască imediat pe M.Eminescu, fapt pentru care a mers la Viena și l-a căutat pe M.Eminescu. Niciuna dintre poeziile lui Macedonski, din cele două volume de poezii pe care le ,,avea în spate", nu rivaliza cu ,,Venere și Madonă" (1870), sau cu ,,Epigonii" (1870), sau cu ,,Mortua est!"(1871)...
Când M.Eminescu avea publicate puține poezii în comparație cu Macedonski care ,,avea în spate două volume de poezii", criticul literar Titu Maiorescu a scris despre M.Eminescu (bazându-se pe acele puține poezii) că era ,,poet, poet în toată puterea cuvântului". De unde se vede că nu ,,cantitatea" este importantă în literatură, ci ,,calitatea".
Deși M.Eminescu avea puține poezii publicate, ele erau atât de apreciate încât erau traduse și în alte limbi, ceea ce nu se întâmpla cu poeziile lui Macedonski din cele două volume pe care le ,,avea în spate". Poezia lui M.Eminescu ,,Atât de fragedă", publicată în 1879, a fost ulterior tradusă în maghiară, de Sándor József, în timpul vieții poetului, deși M.Eminescu nu era iubit de unguri, din cauza articolelor sale de presă împotriva Austro-Ungariei, dar ca poet era ,,poet în toată puterea cuvântului".
Deși avea puține poezii publicate, ele au fost traduse și în germană. De exemplu: ,,Melancolie", publicată în limba germană în 1878, sau alte 19 poezii publicate în limba germană în 1881 și altele în următorii ani.Pentru aceste poezii M.Eminescu nu era considerat poet?
Faptul că Macedonski a scris o epigramă despre M.Eminescu:
,,Un X pretins poet-acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum.
L-aș plânge dacă-n balamuc
Destinul său n-ar fi mai bun,
Căci până ieri a fost năuc
Și nu e azi, decât nebun."
nu înseamna că M.Eminescu era un ,,pretins poet" doar pentru că așa considera Macedonski; tot așa cum nici faptul că Macedonski a scris o epigramă despre Vasile Alecsandri, nu însemna că Alecsandri nu era poet, ci doar un bătrân cu minte de copil: ,,Albit de ani, dar tot copil".
23:59
,,Ordinul de interdicție" nu a existat, deoarece după ce a fost deschis dosarul de interdicție (primul dosar de interdicție) a intervenit unul dintre frații lui M.Eminescu, cu o solicitare scrisă la autoritățile competente și astfel dosarul de interdicție a fost închis. M.Eminescu nu a fost pus sub interdicție.
Dosarul de interdicție cuprindea o serie de ilegalități, de exemplu cererea de punere sub interdicție nu era făcută de o rudă a lui M.Eminescu, deși legislația impunea acest aspect. Cererea era întocmită de avocatul Maiorescu, care nu era rudă cu M.Eminescu, iar rudele lui M.Eminescu (tatăl, mama, frații, surorile) nu doreau punerea sub interdicție a lui M.Eminescu.
Au fost romani adevarati care si-au iubit tara si au aparat-o. Unul dintre ei a fost si Eminescu care prin condei au fost fii iubiti ai Romaniei. Ce iti doresc eu tie dulce Romanie, este o poezie reprezentativa.
4:40
,,Dezvelirea" a avut loc pe 5 iunie 1883, nu pe 6 iunie și nu era dezvelirea ,,bustului lui Ștefan cel Mare", ci se dezvelea/inaugura o statuie ecvestră a lui Ștefan cel Mare.
30:49
M.Eminescu nu devine redactor-șef al ziarului ,,Timpul" din 1881, ci din 16 februarie 1880.
24:01
Titu Maiorescu nu a fost tutorele lui M.Eminescu.
Mircea Eliade spunea :,, Dacă poporul român dispare și rămâne o carte a lui Mihai Eminescu, lumea va ști cine au fost românii,,
Urmariti-l pe dl MIRON MANEGA , invitat la DL DANIEL ROXIN - acolo veti afla cu lux de amanunte toata viata lui EMINESCU
❤❤❤
😭
Dl acad Constantin Barbu detine cele mai multe informatii.
Păcat că aceste lecții adevărate nu se transmit și pe TVR......
Oare de ce s-a intors in țară din Viena după ce s-a insănătoșit?
Îsi putea gasi o slujbă acolo cu pregatirea pe care o avea!
52:40
,,Vasăzică e butoșenean, vasăzică." 😂 Laurian nu era botoșănean (cu ,,o", nu cu ,,u" și cu ,,ă", nu cu ,,e"), ci se născuse în București.
Cu tot respectul, nu sunt decât o persoana mediocra, cu o anumita cantitate de curiozitate in ceea ce privește trecutul. Eu cred ca emisiunea d-stra sta sub semnul conspirației impotriva lui Mihai Eminescu, fără a aduce prea multe probe concrete. Sa nu ma înțelegeți greșit, si eu sunt convins ca Eminescu este o icoana tragica si geniala a poporului romanesc. Cea mai mare. Dar nu cred ca sfârșitul lui Eminescu sta sub semnul conspirației. Adica de ce Imperiul Austro-Ungar nu putea sa-l elimine brutal pe Eminescu? Ce argument e ala ca nu se dorea sa fie considerat martir? Nu exista asemenea argument. Eu cred ca mai degrabă sfarsiul lui Eminescu sta sub semnul nepăsării, al malpraxisului care l-au ingrijit, daca doriti. Ceea ce nu face destinul lui mai tragic.
Eminescu a fost geniul natiei romane si contemporanii o stiau! Dar s-a imbolnavit grav! A fost ucis din eroare medicala, nestiinta, se intampla si azi in psihiatrie si nu numai. Restul e poveste...😢
Degeaba ți se aduc dovezi irefurabile de cum a fost de fapt, tu o ții pe-a ta...
❤❤❤❤❤❤