Toată lumea o citește așa cum este scrisă, unii o scriu cum le place (fac propriile traduceri "fidele", fidele doctrinei lor), iar când vine vorba despre a crede așa cum scrie, nu știu câți și-au tăiat mâna sau piciorul sau să își scoată un ochi, ori ambii pentru a intra în viața veșnică?! 😉
Ochiul mana sau piciorul nu trebuie tăiate.in toate aceste versete se arată că așa cum mintea unui om se folosește de mădulare in anumite scopuri și chiar în scopuri păcătoase și nu înlături(amputezi) ci trebuie să îți îngreunezi accesul în direcția rea.dar cred că cel mai important ,in continuare este vorba de divorț și foarte mulți își amputează partenerul fata de ei.asa cum nu îți tai mana când faci proștii cu ea ,tot așa sa te porți și cu soția sau soțul
Așa este trebuie să îți tai mâinile picioarele limba chiar și capul, să intri în viață veșnică prin neprihănirea ta proprie. Dar Dumnezeu a făcut o cale să intri în viață eternă prin neprihănirea Lui. Romani 9.30-31.
În practica, este Biblia suficienta pentru protestanti? Protestantii afirma adesea ca ei “cred doar în Biblie”, dar anumite întrebari apar în legatura cu felul lor de a folosi Biblia. De exemplu, de ce scriu protestantii atât de multe carti despre doctrina si viata crestina, daca Biblia este singura carte necesara? Daca Biblia ar fi fost cu totul suficienta pentru propria ei întelegere, de ce nu se marginesc protestantii la a înmâna Biblii la oameni? Daca este “cu totul suficienta”, de ce nu produce aceleasi concluzii si învataturi în diferitele grupuri de protestanti? De ce se mai publica comentarii biblice, daca oamenii nu au nevoie de altceva decât de Biblie? De ce se mai da învatatura sau se mai predica, în loc de a se citi doar Biblia la oameni? Raspunsul, pe care protestantii nu îl admit, este ca ei înteleg instinctiv ca Biblia nu poate fi înteleasa în izolare. De fapt, fiecare grup protestant are propria lui traditie, cu toate ca în general faptul acesta nu este recunoscut. Nu este un accident ca toti baptistii au aceeasi credinta,si ca toti penticostalii au aceeasi credinta, care este diferita de cea a baptistilor. Baptistii sau penticostalii nu dobândesc fiecare în mod individual aceeasi credinta, ci fiecare este învatat sa creada în acelasi fel, în conformitate cu o anumita traditie. Întrebarea este deci nu daca ne bizuim pe Biblie sau pe traditie, ci care este traditie pe care o folosim pentru a interpreta Biblia. Care traditie prezinta mai mare credibilitate, Traditia Apostolica a Bisericii Ortodoxe, ori miile de traditii moderne protestante care nu au radacini dincolo de Reforma protestanta.n special printre evanghelici si harismatici cuvântul “traditie” are un sens derogator; “traditie” are acelasi sens ca si “carnal”, “mort din punct de vedere spiritual”, “distructiv”, sau “legalist”. Protestantilor care citesc Noul Testament li se pare ca într-un mod foarte clar Biblia condamna traditia ca opusa Scripturii. Imaginea pe care ei o au cu privire la primii crestini este a unor credinciosi care se asemanau foarte mult cu evanghelicii sau harismaticii vremurilor noastre! Este de neconceput pentru protestanti ca primii crestini sa fi avut o închinare liturgica sau sa fi posedat o oarecare traditie - doar mai târziu, când Biserica “a devenit corupta” astfel de lucruri au intrat în Biserica. Pentru astfel de protestanti este o mare surpriza sa studieze scrierile primilor Parinti si sa afle de acolo o imagine complet diferita de cea pe care si-au închipuit-o pâna atunci. Vor descoperi, de exemplu, ca în primul veac crestinii nu mergeau la biserica având Biblia în mâna - de fapt era atât de dificil de a procura chiar si o mici portiuni din ea, datorita dificultatii foarte mari de a face copii, încât foarte putini le posedau. Copii ale Scripturii erau tinute în pastrare de catre persoane desemnate din biserica, sau erau tinute în locul în care biserica se aduna pentru închinare. Dar cele mai multe biserici nu posedau copii complete ale Vechiului Testament, si cu atât mai putin ale Noului Testament, care nu a fost terminat decât catre sfârsitul primului secol, si nu a capatat forma lui canonica decât în secolul al patrulea. Aceasta nu înseamna ca în primul secol crestinii nu citeau Scriptura - dimpotriva, o studiau cu interes, dar de cele mai multe ori în grup, nu individual. În primul secol, acest studiu a fost limitat mai ales la Vechiul Testament. Cum deci cunosteau ei Evanghelia, viata si învataturile lui Hristos, cum se închinau, ce credeau despre natura lui Hristos, etc.? Ei posedau doar Traditia Orala, mostenita de la Apostoli. În primul secol multi crestini cunosteau cu siguranta toate acestea direct de la Apostoli, dar mai târziu, odata cu trecerea secolului numarul celor care I-au cunoscut direct pe apostoli a scazut. Generatiile de mai târziu au avut acces la scrierile Apostolilor din Noul Testament, dar Biserica de la început a depins aproape în întregime de Traditia Orala în ce priveste cunoasterea credintei crestine. Aceasta dependenta de traditie este evidenta chiar din paginile Noului Testament. De exemplu, Apostolul Pavel îi îndeamna pe Tesaloniceni:Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati învatat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastra. (2 Tesaloniceni 2:15) Cuvântul tradus aici drept “predanie” sau “traditie” este cuvântul grecesc paradosis - care desi este uneori tradus diferit în anumite traduceri protestante, este acelasi cuvânt pe care ortodocsii greci îl folosesc atunci când se refera la Traditie si putini cunoscatori ai Bibliei ar îndrazni sa-i conteste semnificatia. Cuvântul înseamna, în mod literal “ceea ce este transmis”. Este acelasi cuvânt care este folosit în sens negativ cu privire la învataturile fariseilor (Marcu 7:3, 5, 8), sau cu privire la învataturile crestine corecte (1 Corinteni 11:2, 2 Tesaloniceni 2:15). În cazul acesta, ce face ca traditia fariseilor sa fie falsa, iar a bisericii adevarata? Sursa! Hristos a aratat clar sursa traditiei fariseilor atunci când o numeste “datini omenesti” (Marcu 7:8). Dar Apostolul Pavel, referindu-se la Traditia Crestina, spune, “Fratilor, va laud ca în toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat.” (1 Corinteni 11:2). De unde a preluat el aceasta traditie? “Caci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat si voua” (1 Corinteni 11:23). La aceasta se refera Biserica Ortodoxa atunci când vorbeste despre Traditia Apostolica - “Credinta data (paradotheise) odata pentru totdeauna sfintilor” (Iuda 3). Sursa ei este Hristos, Care a dat-o în mod personal Apostolilor prin tot ce a spus si facut, cu un continut atât de vast încât “lumea întreaga nu ar cuprinde cartile” (Ioan 21:25). Apostolii au transmis aceasta cunoastere întregii Biserici, care, fiind cea care înmagazineaza aceasta cunoastere, a devenit “stâlpul si temelia adevarului” (1 Timotei 3:15). În aceasta privinta, marturia Noului Testament este clara: primii crestini aveau atât traditii orale cât si scrise, pe care le-au primit de la Hristos prin intermediul Apostolilor. Traditia scrisa a constat la început numai din fragmente - o biserica locala detinea o Epistola, probabil alta o Evanghelie. Cu timpul, aceste fragmente au fost adunate împreuna într-o colectie care în cele din urma a devenit Noul Testament. Dar cum stiau primii crestini care scrieri sunt sau nu autentice - caci existau, dupa cum am vazut epistole si evanghelii dubioase scrise de eretici? Traditia orala a fost cea folosita pentru a face aceasta deosebire.Protestantii reactioneaza violent împotriva Sfintei Traditii pentru ca singura traditie pe care au cunoscu-o în general a fost cea a Bisericii Romano-catolice. Dar, contrar conceptiei catolice de Traditie, personificata de Papalitate si care dezvolta noi doctrine (de exemplu, doctrina infailibilitatii Papei) - ortodocsii nu cred ca Traditia creste sau se schimba. Atunci când Biserica este confruntata cu o erezie, ea este obligata sa defineasca mai precis diferenta dintre adevar si eroare, dar Adevarul nu se schimba. Se poate afirma ca Traditia creste, în sensul ca Biserica îsi aminteste experientele acumulate de-a lungul istoriei si sfintii care au trait în ea si pastreaza scrierile celor care au prezentat în mod drept credinta; dar Credinta însasi este aceeasi, cea “data odata pentru totdeauna sfintilor” (Iuda 3).
Pretinde Scriptura ca este suficienta? Presupunerea cea mai evidenta care sta la baza doctrinei Sola Scriptura este acea ca Biblia contine tot ce este necesar privitor la viata crestina - tot ce este necesar pentru adevarata credinta, practica, evlavie si închinare. Pasajul cel mai adesea citat pentru a dovedi aceasta afirmatie este … din pruncie Sfintele Scripturi, cari pot sa-ti dea întelepciune care duce la mântuire, prin credinta în Hristos Iisus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa învete, sa mustre, sa îndrepte si sa dea întelepciune în neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. (2 Timotei 3:15-17) Cei care folosesc acest pasaj pentru a justifica Sola Scriptura sustin ca pasajul s-ar referi la “suficienta” Scripturii, pentru ca, “daca Sfânta Scriptura poate sa desavârseasca pe om, atunci nu mai este nevoie de traditie”. Dar ce spune de fapt pasajul? Pentru început ne putem întreba la ce Scriptura se refera Pavel, pe care Timotei ar fi cunoscut-o de copil. Cu siguranta el nu se refera la Noul Testament, care nu fusese înca scris pe când Timotei era copil - de fapt nu era complet scris nici macar atunci când Pavel îi scria lui Timotei, si cu atât mai putin adunat în canonul ca cel pe care îl cunoastem azi. Aici, ca si în alte referinte la Scripturi, Pavel vorbeste despre Vechiul Testament, si prin urmare daca acest pasaj este folosit pentru a defini limitele autoritatii, atunci nu numai traditia ci si Noul Testament sunt excluse. În al doilea rând, daca Pavel ar exclude traditia ca nefiind de folos, atunci ne miram de ce el însusi foloseste traditii orale ne-biblice în exact acelasi capitol. Numele lui Iane si Iambre nu se gasesc în Vechil Testament, dar în 2 Timotei 3:8 Pavel se refera la ei ca fiind cei care I s-au împotrivit lui Moise. El preia din traditia orala numele celor doi vrajitori egipteni care apar în Exod capitolele 7 si 8. Dar acesta nu este de loc singurul caz în care surse ne-biblice sunt citate în Noul Testament - cel mai cunoscut caz este al Epistolei lui Iuda care citeaza din Cartea lui Enoh (Iuda 14, 15 citeaza din Enoh 1:9).Când Biserica a canonizat în mod oficial Scriptura, scopul primar al listei canonului Sfintei Scripturi a fost sa protejeze Biserica de scrieri dubioase care afirmau ca sunt scrise de apostoli, fiind de fapt scrise de eretici (de exemplu, evanghelia lui Toma). Grupurile eretice nu-si puteau sprijini învataturile pe Sfânta Traditie caci ele veneau din afara Bisericii, si prin urmare singurul mod în care puteau argumenta se baza pe fortarea sensului Scripturii si pe scrieri pretinse a fi scrise de apostoli or sfinti ai Vechiului Testament. Biserica s-a aparat împotriva unor astfel de învataturi apelând la originea apostolica a Sfintei Traditii (dovedita prin succesiunea apostolica, adica prin faptul ca episcopii si învatatorii Bisericii îsi pot demonstra descendenta din apostoli) si la universalitatea Credintei Ortodoxe (aceeasi credinta pe care au avut-o crestinii ortodocsi în întreaga istorie si în întreaga lume). Biserica s-a aparat împotriva scrierilor dubioase prin stabilirea unei liste de carti sfinte care erau acceptate în întreaga Biserica ca fiind de inspiratie divina sau de origine apostolica atestata. Prin stabilirea listei canonice a Sfintei Scripturi, Biserica nu a intentionat sa afirme ca întreaga Credinta Crestina si tot ce este legat de închinare si ordine în Biserica este continut în ea. Un fapt deasupra oricarei dezbateri este acela ca la vremea stabilirii canonului Biserica era aceeasi cu cea de mai târziu - aceasta este o certitudine istorica. În ce priveste structura autoritatii din Biserica, episcopii ortodocsi au fost cei care au stabilit chestiunea canonului, în acelasi mod în care chestiunile legate de doctrina sau disciplina sunt hotarâte de Biserica Ortodoxa pâna în zilele noastre. In studiile biblice protestante se specifica (cred ca de data aceasta în mod corect) ca atunci când studiezi Biblia, trebuie sa iei în considerare, printre altele, tipul de literatura al unui pasaj particular, pentru ca diferite tipuri de literatura au scopuri diferite. Trebuie sa iei în considerare subiectul si scopul cartii sau al pasajului. În Noul Testament exista patru mari categorii de genuri literare: evanghelii, naratiune istorica (Faptele Apostolilor), epistole si scrieri apocaliptice sau profetice (Apocalipsa). Evangheliile au fost scrise ca sa aduca marturie despre viata, moartea si învierea lui Hristos. Naratiunea istorica povesteste istoria poporului lui Dumnezeu, dar si viata unor persoane importante din acea istorie si ne arata providenta lui Dumnezeu în mijlocul evenimentelor. Epistolele au fost scrise în primul rând pentru a raspunde în mod specific unor probleme care au aparut în biserici. Lucrurile întelese si asupra carora toti erau de acord nu erau în general abordate în detaliu. Punctele teologice abordate în epistole erau de obicei cele referitoare la doctrine disputate sau gresit întelese; chestiunile legate de închinare erau abordate numai în relatie cu alte probleme (de exemplu în 1 Corinteni 11-14). Scrierile apocaliptice au avut scopul de a arata biruinta ultima a lui Dumnezeu în istorie.sa observam ca nici unul din aceste genuri literare prezente în Noul Testament nu au ca subiect principal închinarea, nici nu au intentionat sa dea detalii despre închinarea în Biserica. Vechiul Testament contine descrieri detaliate (dar nu complete) ale felului de închinare a poporului Israel (în Levitic sau în Psalmi), dar Noul Testament nu contine decât scurte mentiuni cu privire la închinarea primilor crestini. De ce? Cu siguranta nu pentru ca nu ar fi existat o ordine în slujbele lor - istoria liturghiei a stabilit ca primii crestini se închinau într-o maniera mostenita de la Apostoli, bazata pe paternele închinarii evreilor. Chiar si cele câteva pasaje din Noul Testament care se refera la închinare arata ca, departe de a fi niste “harismatici” galagiosi, crestinii Noului Testament se închinau într-o maniera liturgica, ca si parintii lor: ei tineau rugaciunile la anumite ore din zi (Fapte 3:1), se închinau în Templu (Fapte 2:46, 3:1, 21:26) si în sinagoga (Fapte 18:4). Trebuie de asemenea sa observam ca nici unul dintre aceste genuri de literatura prezente în Noul Testament nu au ca scop o prezentare completa a dogmelor - ele nu contin catehisme sau teologie sistematica. Daca tot ce avem nevoie noi, crestinii, este Biblia, de ce nu contine aceasta o prezentare dogmatica comprehensiva? Ce multe controverse dogmatice ar fi putut fi rezolvate daca Biblia ar di dat raspuns tuturor întrebarilor cu privire la dogme! Dar, oricât ar fi fost de convenabil, nu întâlnim asa ceva în Scriptura.Sa nu fim gresit întelesi. Intentia nu este sa diminuam în nici un fel importanta Sfintei Scripturi - Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva! În Biserica Ortodoxa Scriptura este considerata ca fiind pe deplin inspirata, fara eroare si cu autoritate; dar Biblia nu contine în ea însasi fiecare subiect important pentru Biserica. Asa cum am mai aratat, Noul Testament da putine detalii cu privire la închinare, un subiect destul de important. Dar aceeasi Biserica pastratoare a Sfintei Scripturi este Biserica liturghiei, care ne-a transmis peste veacuri felul în care sa ne închinam. Daca punem la îndoiala credinciosia ei în ce priveste pastrarea felului de închinare mostenit de la Apostoli, de ce nu am pune la îndoiala credinciosia ei în pastrarea Scripturilor
Așa este , trebuie să depunem efort și să fim cu mintea ageră , Slăvit să fie Domnul ca vă folosește și sunteți o binecuvântare pentru noi. Har și Pace .
Sunt al 140-le care ți-am dat like. Mă bucur că ți-ai revenit și ai dat drumul la clip pentru toți. Că în lucrarea Domnului nu tu alegi cu cine să lucrezi ci Domnul ți-i dă pe aceea de care n-ai vrea să-ți pierzi vremea cu ei, nu? Atunci când ai împotriviri lucrarea e autentică, când e de la tine, doar pentru faptul că vorbești bine și atât, nu-i de la Domnul, doar acolo unde Duhul Sfânt e la lucru și îmbracă pe slujitori Lui cu putere! Fii binecuvântat!
Ezechiel 10:16 (VDC) Când mergeau heruvimii, mergeau și roțile cu ei, și când își întindeau heruvimii aripile ca să se înalțe de la pământ, nici roțile nu se depărtau de ei. De ce avioane ?
Ce mai spun oamenii deseori e "foloseste biblia ca sa interpretezi biblia" sau "lasa biblia sa interpreteze biblia", insa ce aud eu e "lasa-ma pe MINE sa interpretez biblia". Pana la urma orice text necesita interpretare, asta e natura transmiterii mesajelor prin simboluri pe hartie, iar biblia nu poate confirma, corecta sau nega interpretarea ta. Pe langa asta multe subtilitati se pierd prin traducere, iar multe cuvinte sau expresii isi altereaza sensul in timp, d-asta e nevoie ca si biblia sa fie revizuita periodic. O interpretare cat mai fidela intentiei autorului necesita si niste cunostinte de istorie pentru a intelege cultura, normele si circumstantele oamenilor din perioada si regiunea respectiva.
Bine spus. Este un subiect dificil pentru ca lasă loc de acuzații de rătăcire, răstălmăciri etc. Și cine determină dacă este răstălmăcire sau nu? Mai multe lucruri: O înțelegere a contextului, o continuitate a mesajului Biblic și de ce nu chiar o unitate a perspectivei comentatorilor recunoscuți de peste secole. Interpretare trebuie să facem dar eu cred că în cele din urmă Duhul Sfânt ne ghidează să înțelegem corect. Atunci cum de avem atâtea diviziuni ar întreba cineva? De aceia este un subiect dificil. Unii au ghidarea Duhului Sfânt pentru ca o caută sincer și sunt plantați bine în Cuvânt. Darul spiritual de învățător este de sus, nu ni-l alegem noi. Și pe cei ce Domnul i-a ales i-a și echipat (Evrei 13:20,21). O metodă de prevenire a răstălmăcirilor este atenția asupra voinței umane. Dacă venim la text cu o idee de a găsi ceea ce vrea firea pământească, atunci sigur ca apar răstălmăciri. Dacă însă ne punem inima în mâinile Mântuitorului și Îi cerem să ne arate voia Lui atunci cred ca Duhul Sfânt ne călăuzește în interpretarea corectă. Doamne ajută-ne!
Aveți dreptate! Mă gândesc la faptul că și evreii, înainte de prima venire a Domnului Isus pe pământ, aveau o interpretare a Scripturii ( o înțelegere), cunoscută de toți ,cu privire la această venire. Dar interpretarea lor a fost bună? Acum mă gândesc la interpretarea Scripturii, cea mai larg cunoscută, despre cea de a doua venire a Domnului. Dar aceasta interpretare va fi bună? Sau pățim și noi ca evreii, deși apostolii ne avertizează să nu facem ca ei, ci ei să ne fie o pilda pentru "așa nu". Duhul Sfânt să ne călăuzească în înțelegerea corectă a Scripturii! Cine poate să ne-o explice corect, mai bine ca Cel care a inspirat-o?
Dar Scriptura conține și cuvinte sau expresii metaforice, de exemplu expresia ,,o fiară" în nici un caz nu înseamnă un animal sălbatic; ,,Apocalipsa 13:11,12", iar cheia descifrării acestor cuvinte metaforice se găsește tot în Scriptură, și în nici un caz la ceii inteligenți care se pretind inițiați 😊
Vă salut, corect ceea ce spune-ți. Pentru mine Apocalipsa rămâne o carte de neînțeles. A-și vrea să știu punctul de vedere cu privire la aceasta .. Pace și bucurie!!
Apocalipsa este extraordinară. Fascinanta. Nu sint teolog. Sint doar un simplu creștin. Pentru mine este cea mai măreață și minunată carte din Biblie. E adevarat ca sint lucruri pe care nu le înțeleg, și mai aflu din predicile altor frați, dar te îndrăgostești și de ea și de Domnul Isus cind o citești. Rugați pe Duhul Sfint să vă lumineze și să vă ajute să o înțelegeți și să vedeți lucruri pe care doar cei duhovnicești le pot vedea. Citiți în liniște, fără grabă, meditați la ce ați citit, notați lucrurile pe care nu le înțelegeți, sau ce ați descoperit, etc. Eventual studiați împreună ca altcineva, ca sa puteți discuta împreună despre anumite subiecte. Ultima dată cind am citit-o atent, am făcut un studiu despre Apocalipsa și am descoperit lucruri extraordinar de minunate.
Toți o citesc așa cum este, dar iese diferit, Penticostalii o citesc și consideră că trebuie să vorbești in limbi că sa te mântuiești, Baptiștii o citesc la fel cum este și consideră că doar botezul prin scufundare e valabil, Adventiștii citesc și ei și văd că ziua Domnului este sambata, Martirii lui Iehova o citesc la fel și au citit că Iisus Hristos este un înger. Mormonii o citesc și ei și le trebuie 7 neveste. Toți o citesc așa cum este...
Problema este că traducerea așa-zișilor ortodocși nu prea corespunde cu septuaginta, este simplu de constatat pentru cine cunoaște limbile ebraică, aramaică și greacă, iar septuaginta nici ea nu este un manuscris original 😊
Ăștia care ""nu interpretăm Biblia - ci o Citim și o Credem așa cum este scris"" - mInt și manipulează de îngheață Apele. ! Ăștia 1) nu îți permit sa studiezi Textul 2) deja ți-au pregătit "" Unica și cea mai corectă"" interpretare pe care o Cere Linia Partidului*
Fiind curios din fire,auzind atâtea povesti si întâmplări din perioada comunista cu privire la ateism,am căutat sa studiez ce profil aveau ateii in acea perioada si am tras câteva concluzii. In epoca comunista,ateii erau ori oameni care nu se complicau cu sistemul comunist si afirmau ceea ce spune doctrina comunista ori erau indivizii care nu acceptau o autoritate divină asupra lor. In ziua de astăzi ateii sunt altceva. Ateii sunt acei oameni care citesc Scriptura si nu cred nici o iotă din ceea ce scrie acolo.Ateii zilelor noastre au acces la amvon sau la altar si își propovăduiesc ateismul scriptural. Singura diferența dintre individul care nu accepta o autoritate divina si cel care nu mai crede o iotă din ceea ce este scris,este faptul ca cel care nu accepta autoritatea divina,măcar credea ceea ce citea. De ce este mai periculos ateismul zilelor noastre?Pentru ca ateii zilelor noastre sunt,de cele mai multe ori pastori,preoți,slujitori ai altarelor sau chiar profesori de teologie in institutele sau facultățile de teologie. De ce este mai periculos ateismul zilelor noastre?Pentru ca ateii zilelor noastre au ca si material sau manual de studiu chiar Sfânta Scriptura. De ce este mai periculos ateismul din ziua de astăzi?Pentru ca învățătura de la altar nu o mai poate da altcineva decât acel ateu trecut prin acea școala teologico ateista.La altar sau amvon nu mai are acces cel chemat de Dumnezeu intr-o slujba,ci unul îndoctrinat de sistemul actual religios,care este unul de tip ateu. De ce este mai periculos ateismul zilelor noastre?Pentruca generația tânăra a fost Învățată sa nu mai creadă ceea ce este scris,din potriva ,sa protesteze împotriva scrisului. Unde este cheia succesului ateismului scriptural al zilelor noastre?Cea mai ușoară metoda de a convinge pe cineva ca ceea ce scrie nu mai este valabil,este interpretarea filosofica,contextuala sau al limitării omenești. Se predica de la amvoane si altare ca ceea ce scrie nu mai este valabil,pentruca in vremea aceea era așa iar in vremea noastră este așa sau ca din pricina filosofiei vremii noastre ar fi inuman sa acceptam ceea ce scrie sau pur si simplu pentruca din punctul de vedere al ateului de la amvon nu mai exista așa ceva. Deci ateul zilelor noastre este cel care citește,dar interpretează si virează textul prin interpretări spre ceea ce crede el cu adevărat.Este individul care,deși nu mai crede este capabil sa urce la amvon ca sa își promoveze ateismul lui. Da…este mai greu acum ca atunci,pentruca pe vremea comunista ateii aveau manuale scrise de Marx sau Lenin pe când astăzi,ei se folosesc de Biblie. Dar,veste buna pentru credincioși,rămâne Scriptura,care a fost scrisă la porunca lui Dumnezeu. Să credeţi că îndelunga* răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte* despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste* lucruri, păziţi-vă**, ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria, ci* creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui** să fie slava acum şi în ziua veşniciei. Amin.
Psalmii 18:8 (VDC) Din nările Lui se ridica fum, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea. Metaforic , dar de ce un dragon 🐉?
@@lucianianco4066 nene, vezi că nu prea știi ce spui sau habar nu ai în ce an suntem azi... 😉 Nu sunt Baptist, dar când te aud ce prostii spui, musai să mă bag.. 😉 Ai idee ce înseamnă sectă? Este o mișcare religioasă nerecunoscută de stat, neoficială. Ori biserica Baptistă este recunoscută ca și cult în România! 🙏 Doamne-ajută! 🙏
@lucianianco4066 Cultul baptist, penticostal, creștini după evanghelie, adventist, sunt recunoscute de Stat deci nu sunt secte......mai gindeste că nu doare.
Doamne Isuse ajută-ne să înțelegem Cuvîntul Tău 🙏 Amin 🙏
DUMNEZEU SA NE DEA INTELEPCIUNE SI CALAUZIRE ,SAINTELEGEM CUVANTUL SAU ,SI SA-L IMPLIN AMIN
Foarte bine so citim dar mai bine ar fi so si înplinim Dumnezeu să ne ajute pe toți
Toată lumea o citește așa cum este scrisă, unii o scriu cum le place (fac propriile traduceri "fidele", fidele doctrinei lor), iar când vine vorba despre a crede așa cum scrie, nu știu câți și-au tăiat mâna sau piciorul sau să își scoată un ochi, ori ambii pentru a intra în viața veșnică?! 😉
Ochiul mana sau piciorul nu trebuie tăiate.in toate aceste versete se arată că așa cum mintea unui om se folosește de mădulare in anumite scopuri și chiar în scopuri păcătoase și nu înlături(amputezi) ci trebuie să îți îngreunezi accesul în direcția rea.dar cred că cel mai important ,in continuare este vorba de divorț și foarte mulți își amputează partenerul fata de ei.asa cum nu îți tai mana când faci proștii cu ea ,tot așa sa te porți și cu soția sau soțul
@@damiannicolae-o2g da, așa este, eram ironic la adresa celor care spun că ei o citesc așa cum este și o cred fără să interpreteze.. 😉
Așa este trebuie să îți tai mâinile picioarele limba chiar și capul, să intri în viață veșnică prin neprihănirea ta proprie. Dar Dumnezeu a făcut o cale să intri în viață eternă prin neprihănirea Lui. Romani 9.30-31.
În practica, este Biblia suficienta pentru protestanti?
Protestantii afirma adesea ca ei “cred doar în Biblie”, dar anumite întrebari apar în legatura cu felul lor de a folosi Biblia. De exemplu, de ce scriu protestantii atât de multe carti despre doctrina si viata crestina, daca Biblia este singura carte necesara? Daca Biblia ar fi fost cu totul suficienta pentru propria ei întelegere, de ce nu se marginesc protestantii la a înmâna Biblii la oameni? Daca este “cu totul suficienta”, de ce nu produce aceleasi concluzii si învataturi în diferitele grupuri de protestanti? De ce se mai publica comentarii biblice, daca oamenii nu au nevoie de altceva decât de Biblie? De ce se mai da învatatura sau se mai predica, în loc de a se citi doar Biblia la oameni? Raspunsul, pe care protestantii nu îl admit, este ca ei înteleg instinctiv ca Biblia nu poate fi înteleasa în izolare. De fapt, fiecare grup protestant are propria lui traditie, cu toate ca în general faptul acesta nu este recunoscut. Nu este un accident ca toti baptistii au aceeasi credinta,si ca toti penticostalii au aceeasi credinta, care este diferita de cea a baptistilor. Baptistii sau penticostalii nu dobândesc fiecare în mod individual aceeasi credinta, ci fiecare este învatat sa creada în acelasi fel, în conformitate cu o anumita traditie. Întrebarea este deci nu daca ne bizuim pe Biblie sau pe traditie, ci care este traditie pe care o folosim pentru a interpreta Biblia. Care traditie prezinta mai mare credibilitate, Traditia Apostolica a Bisericii Ortodoxe, ori miile de traditii moderne protestante care nu au radacini dincolo de Reforma protestanta.n special printre evanghelici si harismatici cuvântul “traditie” are un sens derogator; “traditie” are acelasi sens ca si “carnal”, “mort din punct de vedere spiritual”, “distructiv”, sau “legalist”. Protestantilor care citesc Noul Testament li se pare ca într-un mod foarte clar Biblia condamna traditia ca opusa Scripturii. Imaginea pe care ei o au cu privire la primii crestini este a unor credinciosi care se asemanau foarte mult cu evanghelicii sau harismaticii vremurilor noastre! Este de neconceput pentru protestanti ca primii crestini sa fi avut o închinare liturgica sau sa fi posedat o oarecare traditie - doar mai târziu, când Biserica “a devenit corupta” astfel de lucruri au intrat în Biserica. Pentru astfel de protestanti este o mare surpriza sa studieze scrierile primilor Parinti si sa afle de acolo o imagine complet diferita de cea pe care si-au închipuit-o pâna atunci. Vor descoperi, de exemplu, ca în primul veac crestinii nu mergeau la biserica având Biblia în mâna - de fapt era atât de dificil de a procura chiar si o mici portiuni din ea, datorita dificultatii foarte mari de a face copii, încât foarte putini le posedau. Copii ale Scripturii erau tinute în pastrare de catre persoane desemnate din biserica, sau erau tinute în locul în care biserica se aduna pentru închinare. Dar cele mai multe biserici nu posedau copii complete ale Vechiului Testament, si cu atât mai putin ale Noului Testament, care nu a fost terminat decât catre sfârsitul primului secol, si nu a capatat forma lui canonica decât în secolul al patrulea. Aceasta nu înseamna ca în primul secol crestinii nu citeau Scriptura - dimpotriva, o studiau cu interes, dar de cele mai multe ori în grup, nu individual. În primul secol, acest studiu a fost limitat mai ales la Vechiul Testament. Cum deci cunosteau ei Evanghelia, viata si învataturile lui Hristos, cum se închinau, ce credeau despre natura lui Hristos, etc.? Ei posedau doar Traditia Orala, mostenita de la Apostoli. În primul secol multi crestini cunosteau cu siguranta toate acestea direct de la Apostoli, dar mai târziu, odata cu trecerea secolului numarul celor care I-au cunoscut direct pe apostoli a scazut. Generatiile de mai târziu au avut acces la scrierile Apostolilor din Noul Testament, dar Biserica de la început a depins aproape în întregime de Traditia Orala în ce priveste cunoasterea credintei crestine.
Aceasta dependenta de traditie este evidenta chiar din paginile Noului Testament. De exemplu, Apostolul Pavel îi îndeamna pe Tesaloniceni:Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati învatat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastra. (2 Tesaloniceni 2:15)
Cuvântul tradus aici drept “predanie” sau “traditie” este cuvântul grecesc paradosis - care desi este uneori tradus diferit în anumite traduceri protestante, este acelasi cuvânt pe care ortodocsii greci îl folosesc atunci când se refera la Traditie si putini cunoscatori ai Bibliei ar îndrazni sa-i conteste semnificatia. Cuvântul înseamna, în mod literal “ceea ce este transmis”. Este acelasi cuvânt care este folosit în sens negativ cu privire la învataturile fariseilor (Marcu 7:3, 5, 8), sau cu privire la învataturile crestine corecte (1 Corinteni 11:2, 2 Tesaloniceni 2:15). În cazul acesta, ce face ca traditia fariseilor sa fie falsa, iar a bisericii adevarata? Sursa! Hristos a aratat clar sursa traditiei fariseilor atunci când o numeste “datini omenesti” (Marcu 7:8). Dar Apostolul Pavel, referindu-se la Traditia Crestina, spune, “Fratilor, va laud ca în toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat.” (1 Corinteni 11:2). De unde a preluat el aceasta traditie? “Caci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat si voua” (1 Corinteni 11:23). La aceasta se refera Biserica Ortodoxa atunci când vorbeste despre Traditia Apostolica - “Credinta data (paradotheise) odata pentru totdeauna sfintilor” (Iuda 3). Sursa ei este Hristos, Care a dat-o în mod personal Apostolilor prin tot ce a spus si facut, cu un continut atât de vast încât “lumea întreaga nu ar cuprinde cartile” (Ioan 21:25). Apostolii au transmis aceasta cunoastere întregii Biserici, care, fiind cea care înmagazineaza aceasta cunoastere, a devenit “stâlpul si temelia adevarului” (1 Timotei 3:15).
În aceasta privinta, marturia Noului Testament este clara: primii crestini aveau atât traditii orale cât si scrise, pe care le-au primit de la Hristos prin intermediul Apostolilor. Traditia scrisa a constat la început numai din fragmente - o biserica locala detinea o Epistola, probabil alta o Evanghelie. Cu timpul, aceste fragmente au fost adunate împreuna într-o colectie care în cele din urma a devenit Noul Testament. Dar cum stiau primii crestini care scrieri sunt sau nu autentice - caci existau, dupa cum am vazut epistole si evanghelii dubioase scrise de eretici? Traditia orala a fost cea folosita pentru a face aceasta deosebire.Protestantii reactioneaza violent împotriva Sfintei Traditii pentru ca singura traditie pe care au cunoscu-o în general a fost cea a Bisericii Romano-catolice. Dar, contrar conceptiei catolice de Traditie, personificata de Papalitate si care dezvolta noi doctrine (de exemplu, doctrina infailibilitatii Papei) - ortodocsii nu cred ca Traditia creste sau se schimba. Atunci când Biserica este confruntata cu o erezie, ea este obligata sa defineasca mai precis diferenta dintre adevar si eroare, dar Adevarul nu se schimba. Se poate afirma ca Traditia creste, în sensul ca Biserica îsi aminteste experientele acumulate de-a lungul istoriei si sfintii care au trait în ea si pastreaza scrierile celor care au prezentat în mod drept credinta; dar Credinta însasi este aceeasi, cea “data odata pentru totdeauna sfintilor” (Iuda 3).
Pretinde Scriptura ca este suficienta?
Presupunerea cea mai evidenta care sta la baza doctrinei Sola Scriptura este acea ca Biblia contine tot ce este necesar privitor la viata crestina - tot ce este necesar pentru adevarata credinta, practica, evlavie si închinare. Pasajul cel mai adesea citat pentru a dovedi aceasta afirmatie este
… din pruncie Sfintele Scripturi, cari pot sa-ti dea întelepciune care duce la mântuire, prin credinta în Hristos Iisus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa învete, sa mustre, sa îndrepte si sa dea întelepciune în neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. (2 Timotei 3:15-17)
Cei care folosesc acest pasaj pentru a justifica Sola Scriptura sustin ca pasajul s-ar referi la “suficienta” Scripturii, pentru ca, “daca Sfânta Scriptura poate sa desavârseasca pe om, atunci nu mai este nevoie de traditie”. Dar ce spune de fapt pasajul?
Pentru început ne putem întreba la ce Scriptura se refera Pavel, pe care Timotei ar fi cunoscut-o de copil. Cu siguranta el nu se refera la Noul Testament, care nu fusese înca scris pe când Timotei era copil - de fapt nu era complet scris nici macar atunci când Pavel îi scria lui Timotei, si cu atât mai putin adunat în canonul ca cel pe care îl cunoastem azi. Aici, ca si în alte referinte la Scripturi, Pavel vorbeste despre Vechiul Testament, si prin urmare daca acest pasaj este folosit pentru a defini limitele autoritatii, atunci nu numai traditia ci si Noul Testament sunt excluse.
În al doilea rând, daca Pavel ar exclude traditia ca nefiind de folos, atunci ne miram de ce el însusi foloseste traditii orale ne-biblice în exact acelasi capitol. Numele lui Iane si Iambre nu se gasesc în Vechil Testament, dar în 2 Timotei 3:8 Pavel se refera la ei ca fiind cei care I s-au împotrivit lui Moise. El preia din traditia orala numele celor doi vrajitori egipteni care apar în Exod capitolele 7 si 8. Dar acesta nu este de loc singurul caz în care surse ne-biblice sunt citate în Noul Testament - cel mai cunoscut caz este al Epistolei lui Iuda care citeaza din Cartea lui Enoh (Iuda 14, 15 citeaza din Enoh 1:9).Când Biserica a canonizat în mod oficial Scriptura, scopul primar al listei canonului Sfintei Scripturi a fost sa protejeze Biserica de scrieri dubioase care afirmau ca sunt scrise de apostoli, fiind de fapt scrise de eretici (de exemplu, evanghelia lui Toma). Grupurile eretice nu-si puteau sprijini învataturile pe Sfânta Traditie caci ele veneau din afara Bisericii, si prin urmare singurul mod în care puteau argumenta se baza pe fortarea sensului Scripturii si pe scrieri pretinse a fi scrise de apostoli or sfinti ai Vechiului Testament. Biserica s-a aparat împotriva unor astfel de învataturi apelând la originea apostolica a Sfintei Traditii (dovedita prin succesiunea apostolica, adica prin faptul ca episcopii si învatatorii Bisericii îsi pot demonstra descendenta din apostoli) si la universalitatea Credintei Ortodoxe (aceeasi credinta pe care au avut-o crestinii ortodocsi în întreaga istorie si în întreaga lume). Biserica s-a aparat împotriva scrierilor dubioase prin stabilirea unei liste de carti sfinte care erau acceptate în întreaga Biserica ca fiind de inspiratie divina sau de origine apostolica atestata.
Prin stabilirea listei canonice a Sfintei Scripturi, Biserica nu a intentionat sa afirme ca întreaga Credinta Crestina si tot ce este legat de închinare si ordine în Biserica este continut în ea. Un fapt deasupra oricarei dezbateri este acela ca la vremea stabilirii canonului Biserica era aceeasi cu cea de mai târziu - aceasta este o certitudine istorica. În ce priveste structura autoritatii din Biserica, episcopii ortodocsi au fost cei care au stabilit chestiunea canonului, în acelasi mod în care chestiunile legate de doctrina sau disciplina sunt hotarâte de Biserica Ortodoxa pâna în zilele noastre.
In studiile biblice protestante se specifica (cred ca de data aceasta în mod corect) ca atunci când studiezi Biblia, trebuie sa iei în considerare, printre altele, tipul de literatura al unui pasaj particular, pentru ca diferite tipuri de literatura au scopuri diferite. Trebuie sa iei în considerare subiectul si scopul cartii sau al pasajului. În Noul Testament exista patru mari categorii de genuri literare: evanghelii, naratiune istorica (Faptele Apostolilor), epistole si scrieri apocaliptice sau profetice (Apocalipsa). Evangheliile au fost scrise ca sa aduca marturie despre viata, moartea si învierea lui Hristos. Naratiunea istorica povesteste istoria poporului lui Dumnezeu, dar si viata unor persoane importante din acea istorie si ne arata providenta lui Dumnezeu în mijlocul evenimentelor. Epistolele au fost scrise în primul rând pentru a raspunde în mod specific unor probleme care au aparut în biserici. Lucrurile întelese si asupra carora toti erau de acord nu erau în general abordate în detaliu. Punctele teologice abordate în epistole erau de obicei cele referitoare la doctrine disputate sau gresit întelese; chestiunile legate de închinare erau abordate numai în relatie cu alte probleme (de exemplu în 1 Corinteni 11-14). Scrierile apocaliptice au avut scopul de a arata biruinta ultima a lui Dumnezeu în istorie.sa observam ca nici unul din aceste genuri literare prezente în Noul Testament nu au ca subiect principal închinarea, nici nu au intentionat sa dea detalii despre închinarea în Biserica. Vechiul Testament contine descrieri detaliate (dar nu complete) ale felului de închinare a poporului Israel (în Levitic sau în Psalmi), dar Noul Testament nu contine decât scurte mentiuni cu privire la închinarea primilor crestini. De ce? Cu siguranta nu pentru ca nu ar fi existat o ordine în slujbele lor - istoria liturghiei a stabilit ca primii crestini se închinau într-o maniera mostenita de la Apostoli, bazata pe paternele închinarii evreilor. Chiar si cele câteva pasaje din Noul Testament care se refera la închinare arata ca, departe de a fi niste “harismatici” galagiosi, crestinii Noului Testament se închinau într-o maniera liturgica, ca si parintii lor: ei tineau rugaciunile la anumite ore din zi (Fapte 3:1), se închinau în Templu (Fapte 2:46, 3:1, 21:26) si în sinagoga (Fapte 18:4).
Trebuie de asemenea sa observam ca nici unul dintre aceste genuri de literatura prezente în Noul Testament nu au ca scop o prezentare completa a dogmelor - ele nu contin catehisme sau teologie sistematica. Daca tot ce avem nevoie noi, crestinii, este Biblia, de ce nu contine aceasta o prezentare dogmatica comprehensiva? Ce multe controverse dogmatice ar fi putut fi rezolvate daca Biblia ar di dat raspuns tuturor întrebarilor cu privire la dogme! Dar, oricât ar fi fost de convenabil, nu întâlnim asa ceva în Scriptura.Sa nu fim gresit întelesi. Intentia nu este sa diminuam în nici un fel importanta Sfintei Scripturi - Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva! În Biserica Ortodoxa Scriptura este considerata ca fiind pe deplin inspirata, fara eroare si cu autoritate; dar Biblia nu contine în ea însasi fiecare subiect important pentru Biserica. Asa cum am mai aratat, Noul Testament da putine detalii cu privire la închinare, un subiect destul de important. Dar aceeasi Biserica pastratoare a Sfintei Scripturi este Biserica liturghiei, care ne-a transmis peste veacuri felul în care sa ne închinam. Daca punem la îndoiala credinciosia ei în ce priveste pastrarea felului de închinare mostenit de la Apostoli, de ce nu am pune la îndoiala credinciosia ei în pastrarea Scripturilor
Binevenita precizare!Multumesc!
Așa este , trebuie să depunem efort și să fim cu mintea ageră , Slăvit să fie Domnul ca vă folosește și sunteți o binecuvântare pentru noi. Har și Pace .
Sunt al 140-le care ți-am dat like. Mă bucur că ți-ai revenit și ai dat drumul la clip pentru toți. Că în lucrarea Domnului nu tu alegi cu cine să lucrezi ci Domnul ți-i dă pe aceea de care n-ai vrea să-ți pierzi vremea cu ei, nu? Atunci când ai împotriviri lucrarea e autentică, când e de la tine, doar pentru faptul că vorbești bine și atât, nu-i de la Domnul, doar acolo unde Duhul Sfânt e la lucru și îmbracă pe slujitori Lui cu putere! Fii binecuvântat!
Ezechiel 10:16 (VDC) Când mergeau heruvimii, mergeau și roțile cu ei, și când își întindeau heruvimii aripile ca să se înalțe de la pământ, nici roțile nu se depărtau de ei.
De ce avioane ?
De ce nu elicoptere Apache? 😂
Ce mai spun oamenii deseori e "foloseste biblia ca sa interpretezi biblia" sau "lasa biblia sa interpreteze biblia", insa ce aud eu e "lasa-ma pe MINE sa interpretez biblia".
Pana la urma orice text necesita interpretare, asta e natura transmiterii mesajelor prin simboluri pe hartie, iar biblia nu poate confirma, corecta sau nega interpretarea ta. Pe langa asta multe subtilitati se pierd prin traducere, iar multe cuvinte sau expresii isi altereaza sensul in timp, d-asta e nevoie ca si biblia sa fie revizuita periodic. O interpretare cat mai fidela intentiei autorului necesita si niste cunostinte de istorie pentru a intelege cultura, normele si circumstantele oamenilor din perioada si regiunea respectiva.
Bine spus. Este un subiect dificil pentru ca lasă loc de acuzații de rătăcire, răstălmăciri etc. Și cine determină dacă este răstălmăcire sau nu? Mai multe lucruri: O înțelegere a contextului, o continuitate a mesajului Biblic și de ce nu chiar o unitate a perspectivei comentatorilor recunoscuți de peste secole. Interpretare trebuie să facem dar eu cred că în cele din urmă Duhul Sfânt ne ghidează să înțelegem corect. Atunci cum de avem atâtea diviziuni ar întreba cineva? De aceia este un subiect dificil. Unii au ghidarea Duhului Sfânt pentru ca o caută sincer și sunt plantați bine în Cuvânt. Darul spiritual de învățător este de sus, nu ni-l alegem noi. Și pe cei ce Domnul i-a ales i-a și echipat (Evrei 13:20,21).
O metodă de prevenire a răstălmăcirilor este atenția asupra voinței umane. Dacă venim la text cu o idee de a găsi ceea ce vrea firea pământească, atunci sigur ca apar răstălmăciri. Dacă însă ne punem inima în mâinile Mântuitorului și Îi cerem să ne arate voia Lui atunci cred ca Duhul Sfânt ne călăuzește în interpretarea corectă. Doamne ajută-ne!
Aveți dreptate! Mă gândesc la faptul că și evreii, înainte de prima venire a Domnului Isus pe pământ, aveau o interpretare a Scripturii ( o înțelegere), cunoscută de toți ,cu privire la această venire. Dar interpretarea lor a fost bună? Acum mă gândesc la interpretarea Scripturii, cea mai larg cunoscută, despre cea de a doua venire a Domnului. Dar aceasta interpretare va fi bună? Sau pățim și noi ca evreii, deși apostolii ne avertizează să nu facem ca ei, ci ei să ne fie o pilda pentru "așa nu". Duhul Sfânt să ne călăuzească în înțelegerea corectă a Scripturii! Cine poate să ne-o explice corect, mai bine ca Cel care a inspirat-o?
sunt unii care interpreteaza biblia dupa bunul lor plac... consider ca asta e motivul pentru care ei folosesc replica aceea...
Ba o interpretăm. Ortodocṣii o interpretează într-un fel, baptiștii într-un fel, adventiștii de ziua a șaptea în alt fel...etc.
Dar Scriptura conține și cuvinte sau expresii metaforice, de exemplu expresia ,,o fiară" în nici un caz nu înseamnă un animal sălbatic; ,,Apocalipsa 13:11,12", iar cheia descifrării acestor cuvinte metaforice se găsește tot în Scriptură, și în nici un caz la ceii inteligenți care se pretind inițiați 😊
Vă salut, corect ceea ce spune-ți. Pentru mine Apocalipsa rămâne o carte de neînțeles. A-și vrea să știu punctul de vedere cu privire la aceasta .. Pace și bucurie!!
Apocalipsa este extraordinară. Fascinanta. Nu sint teolog. Sint doar un simplu creștin. Pentru mine este cea mai măreață și minunată carte din Biblie. E adevarat ca sint lucruri pe care nu le înțeleg, și mai aflu din predicile altor frați, dar te îndrăgostești și de ea și de Domnul Isus cind o citești. Rugați pe Duhul Sfint să vă lumineze și să vă ajute să o înțelegeți și să vedeți lucruri pe care doar cei duhovnicești le pot vedea.
Citiți în liniște, fără grabă, meditați la ce ați citit, notați lucrurile pe care nu le înțelegeți, sau ce ați descoperit, etc.
Eventual studiați împreună ca altcineva, ca sa puteți discuta împreună despre anumite subiecte.
Ultima dată cind am citit-o atent, am făcut un studiu despre Apocalipsa și am descoperit lucruri extraordinar de minunate.
Toți o citesc așa cum este, dar iese diferit, Penticostalii o citesc și consideră că trebuie să vorbești in limbi că sa te mântuiești, Baptiștii o citesc la fel cum este și consideră că doar botezul prin scufundare e valabil,
Adventiștii citesc și ei și văd că ziua Domnului este sambata,
Martirii lui Iehova o citesc la fel și au citit că Iisus Hristos este un înger.
Mormonii o citesc și ei și le trebuie 7 neveste.
Toți o citesc așa cum este...
Sfanta Scriptura Ortodoxa este tradusă după originalul grecesc septuaginta! Restul,,biblilor,, sunt fals și uz de fals...
Problema este că traducerea așa-zișilor ortodocși nu prea corespunde cu septuaginta, este simplu de constatat pentru cine cunoaște limbile ebraică, aramaică și greacă, iar septuaginta nici ea nu este un manuscris original 😊
,,Vulgata" din latină și aia este mai apropiată de original.
Bine baptiști penticostali adventiști..., dar tu ce spui despre biblie?
Ăștia care ""nu interpretăm Biblia - ci o Citim și o Credem așa cum este scris"" - mInt și manipulează de îngheață Apele. !
Ăștia 1) nu îți permit sa studiezi Textul
2) deja ți-au pregătit "" Unica și cea mai corectă"" interpretare pe care o Cere Linia Partidului*
pai,cum ramine cu ala care vorbea cu-n boschete in flacari,va intreb.
Cine a zis asta?
Fiind curios din fire,auzind atâtea povesti si întâmplări din perioada comunista cu privire la ateism,am căutat sa studiez ce profil aveau ateii in acea perioada si am tras câteva concluzii. In epoca comunista,ateii erau ori oameni care nu se complicau cu sistemul comunist si afirmau ceea ce spune doctrina comunista ori erau indivizii care nu acceptau o autoritate divină asupra lor.
In ziua de astăzi ateii sunt altceva. Ateii sunt acei oameni care citesc Scriptura si nu cred nici o iotă din ceea ce scrie acolo.Ateii zilelor noastre au acces la amvon sau la altar si își propovăduiesc ateismul scriptural. Singura diferența dintre individul care nu accepta o autoritate divina si cel care nu mai crede o iotă din ceea ce este scris,este faptul ca cel care nu accepta autoritatea divina,măcar credea ceea ce citea.
De ce este mai periculos ateismul zilelor noastre?Pentru ca ateii zilelor noastre sunt,de cele mai multe ori pastori,preoți,slujitori ai altarelor sau chiar profesori de teologie in institutele sau facultățile de teologie.
De ce este mai periculos ateismul zilelor noastre?Pentru ca ateii zilelor noastre au ca si material sau manual de studiu chiar Sfânta Scriptura.
De ce este mai periculos ateismul din ziua de astăzi?Pentru ca învățătura de la altar nu o mai poate da altcineva decât acel ateu trecut prin acea școala teologico ateista.La altar sau amvon nu mai are acces cel chemat de Dumnezeu intr-o slujba,ci unul îndoctrinat de sistemul actual religios,care este unul de tip ateu.
De ce este mai periculos ateismul zilelor noastre?Pentruca generația tânăra a fost Învățată sa nu mai creadă ceea ce este scris,din potriva ,sa protesteze împotriva scrisului.
Unde este cheia succesului ateismului scriptural al zilelor noastre?Cea mai ușoară metoda de a convinge pe cineva ca ceea ce scrie nu mai este valabil,este interpretarea filosofica,contextuala sau al limitării omenești.
Se predica de la amvoane si altare ca ceea ce scrie nu mai este valabil,pentruca in vremea aceea era așa iar in vremea noastră este așa sau ca din pricina filosofiei vremii noastre ar fi inuman sa acceptam ceea ce scrie sau pur si simplu pentruca din punctul de vedere al ateului de la amvon nu mai exista așa ceva.
Deci ateul zilelor noastre este cel care citește,dar interpretează si virează textul prin interpretări spre ceea ce crede el cu adevărat.Este individul care,deși nu mai crede este capabil sa urce la amvon ca sa își promoveze ateismul lui.
Da…este mai greu acum ca atunci,pentruca pe vremea comunista ateii aveau manuale scrise de Marx sau Lenin pe când astăzi,ei se folosesc de Biblie.
Dar,veste buna pentru credincioși,rămâne Scriptura,care a fost scrisă la porunca lui Dumnezeu.
Să credeţi că îndelunga* răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte* despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste* lucruri, păziţi-vă**, ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria, ci* creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui** să fie slava acum şi în ziua veşniciei. Amin.
Problema e că majoritatea iau literal ce e de înțeles symbolic și metaforizează ce e pur literal.
Psalmii 18:8 (VDC) Din nările Lui se ridica fum, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea.
Metaforic , dar de ce un dragon 🐉?
Sectare, aruncă pe foc biblia draceasca cornilescu
Secta baptiști a apărut în America anul 1606! Întemeietorul sectei baptiști, John Smith...
Luciano,dar SECTA ORTODOXA, cand a aparut eu nu stiu, dar stiu100% caci este o secta desprinsa din catolicism????!!!!!!
@@lucianianco4066 nene, vezi că nu prea știi ce spui sau habar nu ai în ce an suntem azi... 😉
Nu sunt Baptist, dar când te aud ce prostii spui, musai să mă bag.. 😉
Ai idee ce înseamnă sectă? Este o mișcare religioasă nerecunoscută de stat, neoficială. Ori biserica Baptistă este recunoscută ca și cult în România! 🙏
Doamne-ajută! 🙏
De ce este o sectă domnule Lucian?
Apropo, nu a apărut în America...
@lucianianco4066 Cultul baptist, penticostal, creștini după evanghelie, adventist, sunt recunoscute de Stat deci nu sunt secte......mai gindeste că nu doare.
În Olanda!și, da, este o secta draceasca pentru ca, este întemeiată de om blestemat!