foarte frumos obiceii.....acest se află şi la noii în serbiia la rumânii(vlahi)..... obiceiurile sânt lucruri svânte şâ trebuiie pastrate cu mare respect şi svânţire, dar sa avem grijă să nuş piardă origina şâ să treacă în ceva material....
Tradiții Doljene, Nu este un ritual dedicat "cultului morților", ci "cultului strămoșilor", ritual precreștin, care este cu totul altceva. De fapt, nu există "cultul morților", sau este greșit să îl interpretăm ca fiind al morților - nici măcar nordicii nu aveau un astfel de cult, chiar dacă este interpretat astfel de mulți. În lumea tradițională, arhaică, de pretutindeni, nu exista moarte- moartea ca finitudine este o invenție modernă- ci doar trecerea prin diferite etape. Deci este vorba de cultul strămoșilor care sunt în viața de dincolo, indiferent cum se numește din punct de vedere cultural locul acela, dar în lumea de aici trebuie să te înțelegi bine cu ei pentru că oricum ajungi acolo, dar în multe societăți se crede că strămoșii au puteri supranaturale, vin noaptea în vise, apar sub tot felul de forme când sunt nefericiți, flămânzi, supărați și așa mai departe. La fel, unii din ei pot pune o vorbă bună că-s ”de-a dreapta” zeului. Această "horă de/la pomană" este un ritual complex care include ritualuri de comensalitate, mâncatul împreună, de a beneficia de o presupusă sau reală milostenie de la/pentru alții, dar care se înscrie în economia arhaică a "darului" sau a "dar pentru dar" - îți dau ceva fără plată, fără să ceri (poți cere, desigur) și tu îmi dai ceva când am nevoie. ”Hora de pomană” exemplifică bine scopul universal al ritualului, reiterarea ordinii sociale și a vieții ca un cadru permanent, dar și reconfigurarea sinapselor sociale și personale. Unii iau locul altora, primesc alte roluri sociale, de la fiul cuiva devine părintele cuiva sau capul familiei, că cel de dinainte a trecut în lumea celor drepți, în transcendență și așa mai departe. De fapt, cum am zis, moartea este o invenție modernă, morții în societățile tradiționale aveau un rol foarte clar în totalitatea vieții sociale, tranzacționale și transcendente.
Nu avem un areal delimitat al practicarii obiceiului, nefiind publicată încă o monografie. Este întâlnit în toată Oltenia, ca și la românii timoceni din Bulgaria (jud. Vidin) și Serbia.
Dumnezeu sa i odihneasca in sfanta pace,iar voua tuturor un an nou cu sanatate si pace LA MULTI ANI
foarte frumos obiceii.....acest se află şi la noii în serbiia la rumânii(vlahi).....
obiceiurile sânt lucruri svânte şâ trebuiie pastrate cu mare respect şi svânţire, dar sa avem grijă să nuş piardă origina şâ să treacă în ceva material....
Wow ! Super tradiție ! Nu vreau să mor in alte țări. Avem niște ritualuri de vis.
De necaz joci ca la nunta ????☺☺☺
Tradiții Doljene, Nu este un ritual dedicat "cultului morților", ci "cultului strămoșilor", ritual precreștin, care este cu totul altceva. De fapt, nu există "cultul morților", sau este greșit să îl interpretăm ca fiind al morților - nici măcar nordicii nu aveau un astfel de cult, chiar dacă este interpretat astfel de mulți. În lumea tradițională, arhaică, de pretutindeni, nu exista moarte- moartea ca finitudine este o invenție modernă- ci doar trecerea prin diferite etape. Deci este vorba de cultul strămoșilor care sunt în viața de dincolo, indiferent cum se numește din punct de vedere cultural locul acela, dar în lumea de aici trebuie să te înțelegi bine cu ei pentru că oricum ajungi acolo, dar în multe societăți se crede că strămoșii au puteri supranaturale, vin noaptea în vise, apar sub tot felul de forme când sunt nefericiți, flămânzi, supărați și așa mai departe. La fel, unii din ei pot pune o vorbă bună că-s ”de-a dreapta” zeului.
Această "horă de/la pomană" este un ritual complex care include ritualuri de comensalitate, mâncatul împreună, de a beneficia de o presupusă sau reală milostenie de la/pentru alții, dar care se înscrie în economia arhaică a "darului" sau a "dar pentru dar" - îți dau ceva fără plată, fără să ceri (poți cere, desigur) și tu îmi dai ceva când am nevoie. ”Hora de pomană” exemplifică bine scopul universal al ritualului, reiterarea ordinii sociale și a vieții ca un cadru permanent, dar și reconfigurarea sinapselor sociale și personale. Unii iau locul altora, primesc alte roluri sociale, de la fiul cuiva devine părintele cuiva sau capul familiei, că cel de dinainte a trecut în lumea celor drepți, în transcendență și așa mai departe. De fapt, cum am zis, moartea este o invenție modernă, morții în societățile tradiționale aveau un rol foarte clar în totalitatea vieții sociale, tranzacționale și transcendente.
Nu avem un areal delimitat al practicarii obiceiului, nefiind publicată încă o monografie. Este întâlnit în toată Oltenia, ca și la românii timoceni din Bulgaria (jud. Vidin) și Serbia.