Răsărit de lună și soare in satul Alba, Laos

Recunosc că unele postări sunt mai mult pentru mine: îmi sunt atât de dragi momentele pe care le surprind că vreau să am acces doar la ele. Cea de față este una dintre ele.
Când am postat despre comunitatea Akha, am prins în videoul respectiv și apariția lunii și răsăritul de a doua zi.
Luna, când s-a ridicat roșie-roșie și care a pălit până s-a făcut albă, dimineața, fumul focurilor făcute în afara caselor, ridicându-se, cocoșii care cântau, oamenii care plecau la muncă, deși n-au condică de semnat, dar ritmul naturii e cel mai sever șef ... de fapt, toată energia dimineții.
Seara și dimineața, oamenii fac focul inafara casei ca să se încălzească. De obicei, pe foc vezi câte un ceainic de tablă înnegrit.
Sunt momentele în care dintr-un anume punct al satului, se văd fuioarele de fum ridicându-se.
La plecare am luat calea ulișei care străbate tot satul. La prima cotitură după sperietoarea spiritelor, am găsit niște băieți săpând in dreptul unui podeț de pe drum. Unul scotea pământul de sub podeț, aproape că ajunsese atingea podețul, și alti doi săpau niște mici tranșee in lateralul lui.
- Știi ce fac? m-a întrebat ghidul.
- Fac loc dacă plouă mult să nu se înfunde.
- Animalelor le e frică de gropi, nu le sar, așa că fac aici gropile astea ca să nu iasă din sat.
Atât de simplu!
Daca vă uitați atent, ultimul "Sandokan" pe motor are un băț lung. E o pușcă. Nu împușcă animalele, dar e plin de porci mistreți și mai sunt și lupi. Uneori apar la marginea lanurilor cu orez. Ca să îi țină departe, îi sperie tragând cu pușca in aer.
Cât despre cafea, a fost Moș Crăciun, un 3x1, de care, în mod obișnuit, nu beau. Dacă am băut trei în viața mea!
Când m-a întrebat ghidul dacă vreau, mai ales cum nu sperasem la cafea în junglă, mi-a venit sa îl pup!
Și da, nu a fost nemaipomenită, dar, decât deloc ....
Când Air a început să cânte încet, atunci aș fi vrut să opresc timpul în loc. Fix acolo, pe drumul ăla cu țărână roșie, la marginea junglei.
#povestiridinrealitate