iarbă cu aromă unică, leonard ancuta (gothic version)

iarbă cu aromă unică
am luat o pastilă puternică
nu sunt sigur dar cred că am înghițit numele tău din greșeală
și chipul tău și o zi din viața ta
în care m-am aventurat și eram atît de în pictură
că și pictura îmi punea șervețele la ochi
stăm pe marginea curcubeului, pe ultima culoare
ca pe creanga care se întinde în moarte
îmi miros șosetele, picioarele, îmi miroase iubirea
îți spun printre șoapte, îmi miroase iubirea
a new age și a singurătate
te pun, te pun, te pun să spui tatăl nostru
crucificată pe spate, cu tine, în tine voi aceeași cruce
stăm pe marginea dragostei tale și e ceva adînc, adînc rău
ca un hău, milimetru cu milimetru intru în tine și-ți place
ca o minciună spusă de un băiat rău
mă placi, nu mă placi și mă placi, nu mă placi
iubirea nu e limba mamei tale, dar poate fi cîndva a mea
stăm pe o culoare din care pictorii pot face și moartea și viața
mă placi, nu mă placi, stăm pe un reactor foarte încins
te, iubesc, te urăsc, m-am întins pentru tine ca o pînză
de păianjen pe care poți picta felul în care te prinzi
puțin prinsă, destinsă, pictezi durerea din tine în goluri
abia cum auzi cum inima se aude stereo izbind pereții pe holuri
izbind pereții pe holuri
izbind pereții pe holuri
inima
inima are culoarea obrajilor și eu mor
fac dragoste cu tine și apoi zbor
mă ridic de pe dumnezeu după o noapte de dragoste
și-l întreb dacă a fost cu tine
mă ridic de pe dumnezeu, spune doamne
că ai citit și tu nietzsche
să murim împreună cînd facem dragoste
să mai facem o galaxie în care să mă urăști tot așa
să mă deportezi acolo ca acum
iubita mea
iubita mea
iubita mea
a mea
mea