Pisica, șoarecele și prăjiturile salvate

Poveste despre prietenie I Poveste Șoarecele și Pisica
Odată ca niciodată, într-un sat mic și liniștit, trăia o pisicuță pe nume Miti. Miti era o pisică pufoasă, cu blana albă ca zăpada și ochii verzi ca smaraldele. Locuia într-o căsuță veche de lemn, alături de stăpâna ei, bunica Ana.
Nu departe de casă, într-o gaură micuță din hambar, trăia un șoarece pe nume Ronti. Ronti era mic, gri și foarte isteț. De fiecare dată când Miti încerca să-l prindă, Ronti reușea să scape și se ascundea râzând pe sub mustățile lui mici.
Miti și Ronti nu se prea plăceau. Miti era mereu supărată pe Ronti pentru că acesta fura firimiturile de la bucătărie, iar Ronti era mereu pe fugă din cauza Mitei. „De ce nu stă niciodată locului?” se întreba pisicuța. „De ce nu mă lasă încea pace?” se gândea șoarecele.
Într-o zi, bunica Ana a decis să pregătească o petrecere de primăvară în grădină. A gătit prăjituri, a decorat masa și a pus flori peste tot. În timp ce bunica era ocupată, o pasăre mare și lacomă a apărut în grădină și a încercat să fure o prăjitură de pe masă.
Miti a observat pasărea și a alergat s-o alunge, dar pasărea era prea rapidă. Ronti, care privea totul dintr-un colț, a avut o idee. „Miti, hai să lucrăm împreună!” a spus el. „Tu o împiedici să ia prăjitura, iar eu o să trag masa mai aproape de casă.”
Încântată că cineva o ajută, Miti a fost de acord. Ea a alergat într-o parte a grădinii, speriind pasărea, în timp ce Ronti a tras de fața de masă cu toate puterile lui mici. Împreună, au reușit să protejeze prăjiturile.
Când bunica Ana a ieșit și a văzut ce s-a întâmplat, i-a felicitat pe amândoi. „Miti, Ronti, sunteți o echipă grozavă!” a spus ea, oferindu-le câte o bucată de prăjitură special pentru ei.
Din acea zi, Miti și Ronti au devenit prieteni buni. Au încetat să se mai certe și au descoperit că, lucrând împreună, pot face lucruri uimitoare. Grădina bunicii Ana a devenit locul lor preferat de joacă, iar viața în casa veche de lemn era acum mai veselă ca niciodată.