Părerea mea e că fratele Nelu Filip are dreptate dar nu în totalitate. Eu cred că majoritatea din cei ce plâng la evanghelizări sunt cu adevărat cercetați de Duhul Sfânt. Nu este doar o experiență emoțională, ci omul respectiv este conștientizat pe bune de starea lui de păcat și de nevoia sa de a se pocăi, într-atât de mult încât începe să plângă când simte asta și când simte dragostea Duhului Sfânt care îl cheamă la mântuire, adică Domnul Isus, pentru acești oameni CHIAR stătea la ușă și bătea ca să intre în inimile lor. . Acum, eu zic că mai bine, dacă tot a deschis acest subiect, predica din pilda sămănătorului, pentru că în general, nu se pune problema experienței emoționale, care eu cred că în mai mult de 90% din cazuri este autentică, ci problema este "pământul" sau caracterul în care începe să încolțească "sămânța" sau Cuvântul Lui Dumnezeu. Dacă după experiența emoțională, autentică, încolțește în acel om nevoia de a se pocăi în mod corect, dar mai apoi îi năpădesc ogorul inimii buruienile, gen rușine și frica de a nu fi marginalizat sau de prigoană, sau un alt tip de îndoială, asta nu înseamnă că momentul emoțional de la evanghelizare nu a fost un moment autentic de cercetare și de recunoaștere a nevoii acelui om de a se pocăi, ci e o problemă de caracter urât.
![BLACK BAG - Official Trailer [HD] - Only in Theaters March 14](http://i.ytimg.com/vi/Du0Xp8WX_7I/mqdefault.jpg)
![Blox Fruits Dragon Rework Update [Full Stream]](http://i.ytimg.com/vi/EqDAp8udhm0/mqdefault.jpg)
Lăudat să fie Dumnezeu Isus Hristos și Duhul Sfânt Dumnezeu să te binecuvinteze 🙏🙏🙏
Mulțumim pt postare , minunat cuvînt
Fii binecuvintat de domnul
Astfel de predici avem nevoie Doamne Isus ajutama să mă pocaesc,venirea Domnului este aproape Maranata
Domnul să vă binecuvânteze frate pe tot parcursul vieții
Fiti binecuvantat!
Părerea mea e că fratele Nelu Filip are dreptate dar nu în totalitate. Eu cred că majoritatea din cei ce plâng la evanghelizări sunt cu adevărat cercetați de Duhul Sfânt. Nu este doar o experiență emoțională, ci omul respectiv este conștientizat pe bune de starea lui de păcat și de nevoia sa de a se pocăi, într-atât de mult încât începe să plângă când simte asta și când simte dragostea Duhului Sfânt care îl cheamă la mântuire, adică Domnul Isus, pentru acești oameni CHIAR stătea la ușă și bătea ca să intre în inimile lor. .
Acum, eu zic că mai bine, dacă tot a deschis acest subiect, predica din pilda sămănătorului, pentru că în general, nu se pune problema experienței emoționale, care eu cred că în mai mult de 90% din cazuri este autentică, ci problema este "pământul" sau caracterul în care începe să încolțească "sămânța" sau Cuvântul Lui Dumnezeu. Dacă după experiența emoțională, autentică, încolțește în acel om nevoia de a se pocăi în mod corect, dar mai apoi îi năpădesc ogorul inimii buruienile, gen rușine și frica de a nu fi marginalizat sau de prigoană, sau un alt tip de îndoială, asta nu înseamnă că momentul emoțional de la evanghelizare nu a fost un moment autentic de cercetare și de recunoaștere a nevoii acelui om de a se pocăi, ci e o problemă de caracter urât.
I
Un om plindeduh