,,Despre suflet și corp, minte și duh", încercare de definire a termenilor...
HTML-код
- Опубликовано: 8 фев 2025
- Astăzi există o interferență între psihiatrie, psihologie și teologie încât se simte acut nevoia definirii termenilor utilizați în discursul fiecăreia.
Se vorbește despre suflet, despre corp, despre minte, despre duh, despre conștiință, însă fiecare înțelege cu totul altceva prin acești termeni ce desemnează realități diferite în funcție de viziunea antropologică proprie.
E foarte important să identificăm clar realitățile existențiale la care ne referim, cât și termenii potriviți spre a fi folosiți în definirea acestor realități care țin de structura firii umane.
În Playlist-ul ,,Cuvântări tematice, Cateheze." Link: • Despre iertare și desp...
Videoclipuri cu subiect asemănător:
Despre ,,luminare": • Despre ,,luminare", ca...
Deosebit de util și fositior..multumi părinte.. 🙏💖
Mulțumim.Domnul să răsplătească!
Foarte bine explicat, avem nevoie de aceasta cunoastere ca de aer, multumim!
Doamne ajuta va multumesc sarut dreapta
Doamne , strig Ție , iartă-mă , primește-mă , că rătăcit fiind , întoarce-mă și întorcandu-mă îmbrățișează-mă , ia aminte la rugăciunea mea , căci mă rog cu duhul sufletului meu !Amin!🙏
Da, când firea umană este condusă de către Duhul Sfânt, la altarul inimii, mintea de până la această clipă sfântă, poate fi observată în unica ei mișcare repetată până la proasta obișnuință de a cântări, măsura, a crede că înțelege și declara: corespunzător sau necorespunzător, de preferat, de respins. În spațiul atoatecuprinzător al inimii ființei, mintea cunoaște o bucurie care nu o va mai părăsi pentru că, cu adevărat, a cunoscut odihna originii ei. Iar originea liniștirii ei este un suflet, după Modelul modelelor, care are în exclusivitate mișcări multiple ale Iubirii în ,,interior,,, iar în ,,exterior,, conștiința persoanei -chip al Iubirii Tatălui dăruiește în exclusivitate așa cum a primit. O minte spontan iubitoare este evidența unei conștiințe de fiu intrat pe Cale, o Cale a cunoașterii și dialogului reciproc între om și Creatorul său, care nu are capăt, aceasta purtând numele de viață veșnică cu Dumnezeu și în Dumnezeu, cu spațiul ființial de necuprins în Spațiul Lui Dumnezeu, dincolo de orice spațiu.
DOAMNE ISUSE HRISTOSE VINO SCUMPUL NOSTRU MAI REPEDE TE ASTEPTAM CU LACRIMI SI DOR DUMEZEIESC SUNTEM SFINTE ISUSE IN APOCALIPSA DEJA SA VINA SFANTA TA IMPARATIE REPEDE TE IMPLORAM TU DRAGUL SUFLETULUI MEU ISUSE ESTI IMPARATUL IMPARATILOR SI DOMN AL DOMNILOR AMIN ISUSE SCUMP SI DRAG ESTI SINGURUL MESIA MANTUITORUL SI CREATORUL TUTUROR LUCRURILOR VAZUTE SI NEVAZUTE DIN CER DE PE PAMANT SI DE SUB PAMANT AMIN ISUSE SFANT SI DRAGUL SUFLETULUI MEU NUMAI POT DE DORUL TAU DOAMNE ISUSE SFANT SI ATOTPUTERNIC DUMNEZEU ESTI CREATORUL UNIVERSULUI AMIN LAUDA CINSTE ONOARE GLORIE ADORARE INCHINARE SFINTENIE ATOATA PREZENTA ATOATA STIINTA SI ATOATA PUTERNICIA ESTE A TA SCUMPUL NOSTRU TATIC CERESC A FIULUI TAU SCUMP ISUS CRISTOS SI A DUHULUI SFANT IN VECII VECILOR AMIN TOATA SUFLAREA SA LAUDE PE DOMNUL NOSTRU ISUS HRISTOS PREA IUBITUL SUFLETULUI MEU AMIN DOAMNE ISUSE TARE DOR NE ESTE DE TINE TE ASTEPTAM CU LACRIMI FIERBINTI SFINTE CU DOR DUMNEZEIESC AMIN DOAMNE ISUSE TU TOATE LUCRURILE LE STII STII CAT DE MULT TE IUBIM AMIN VINO TE ROG DOAMNE MAI REPEDE GRABESTE TE ISUSE TE ADORAM DOAMNE ISUSE AMIN MULTUMIN CA VII TE ASTEPTAM CU MULT DRAG SI CU O IUBIRE FIERBINTE IN CLOCOT CU FOC CU JAR DE FOC AMIN FIE NUMELE TAU CEL SFANT SFAN SFANT DOAMNE ISUSE BINECUVANTAT IERI AZI MAINE SI DIN VESNICIE IN VESNICIE A M I N A M I N A M I N
Mulțumesc,din adâncul meu necunoscut , dar care îl simt, că tânjește să-l scot la lumina
Asa cum cel ce rosteste.dreptatea sta cu pumnul in gura tot asa si duhul sufletului nistru este înăbușit in adâncul sufletului de pacatele nascute in inima noastră ! Sufletul are nevoie de Dumnezeu . . . .
@hristutase3866 așa este!
@@vladlivia1846 a-ți reușit să-l scoateți la lumină?!
@@vladlivia1846 a-ți reușit să-l scoateți la lumină?!
Revin cu o întrebare. Corpul energetic, evidențiat prin trupul bine conturat după acesta, se supra-energizează prin participarea/alipirea omului la entitățile pur spirituale căzute în afara Luminii Iubirii, adică în afara Duhului Sfânt, devenind numai pământ cu suflet adormit definitiv? De aceea omul, prin aceste ,,prietenii,, nefaste, ia drumul destructurării, iar îngerii împietriți în ură supraviețuiesc prin om și vin la așa-închipuita lor ,,viață,,? Practic, așa ne ajutăm unii pe alții să ne revenim toți la firea noastră, fiecare după felul său, om și înger?
De fapt sunt trei întrebări.
La prima aș răspunde afirmativ, asemeni cuvântului rostit întru durere de Dumnezeu Însuși înainte de Potop: ,,Nu poate odihni Duhul Meu în oamenii aceștia pentru că numai trupuri sunt." Da, prin alipirea de patimi și prin cochetarea cu duhurile întunericului omul devine trupesc, uită cu totul de Dumnezeu cât și de propriul suflet și supraviețuiește doar la nivel corporal-energetic. Sf. Ap. Pavel enumeră trei tipologii diferite: om trupesc, om sufletesc, om duhovnicesc. Prin alipirea de patimi și făcând voia demonilor omul este doar trupesc ba chiar riscă să se îndrăcească cu totul.
La a doua întrebare aș zice așa: prin exacerbarea patimilor omul ia realmente drumul destructurării fără ca aceasta să se finalizeze vreodată. Căci chiar și suferința iadului este tocmai veșnica destructurare, autoanihilare, automutilare, care însă, deși produce atâta suferință nu se finalizează, încât să înceteze suferința prin trecerea în non-existență. Făptura creată, oricât s-ar destructura, nu se poate desființa ca întoarcere în neființă. Dacă s-ar putea aceasta ar fi de fapt o ușurare, dar nu, iadul e veșnic, ca auto-maltratare și auto-negare veșnică.
În ce-i privește pe demoni s-ar putea spune, într-un fel, că prin manipularea și posedarea oamenilor au un fel de ,,viață" iluzorie, dar aceasta nu are consistență. E un amestec de răutate demonică execrabilă, ce caută distrugerea omului și ruperea lui cu totul de Dumnezeu, cu un fel de ,,melancolie" după chipul îngeresc pierdut și pe care caută să îl substituie prin participarea posesivă la așa zisa ,,viață" schimonosită a omului împătimit.
A treia întrebare mă depășește și nu-mi dau seama dacă are sau nu o tentă ironică. Da, demonii îi ajută indirect pe oameni, fără să vrea, căci ,,dacă n-ar fi ispitele nimeni nu s-ar mai mântui", cum spune Patericul undeva. Dacă n-ar fi războiul demonilor asupra noastră ne-am ,,culca pe-o ureche" și am zace-n nelucrare ,,îngâmfați de sătui" cum spune Sf. Vasile cel Mare despre Adam. Dar în ce fel îi putem ajuta noi pe demoni nu-mi dau seama, căci de schimbat cu nici un chip nu se mai schimbă încât să-și mai recapete chipul îngeresc dintâi. Deși Sf. Isaac Sirianul spune că ,,cel ce a dobândit dragostea dumnezeiască se roagă cu milă infinită până și pentru draci".
@@IsihasmulCarpatin nimic nu este ironic în mine. Mulțumesc pentru răspunsuri! De ceva timp chiar am gândul că aș vrea să vă întâlnesc și geografic.
Am revenit cu întrebare: dacă orice om care există pe pământ vreodată, vine la existență și are suflare de viață, cum poate fi pe aici fără aportul Duhului Sfânt? Întreb: e posibil să fie reală o lucrarea minimă a Duhului Sfânt, de șansă la revenire în Fire, în sufletul orbit al meu, cu mintea care slujește trupului și lumii? E posibil ca, prin Lucrarea maximă a Duhului, Acesta să fie Prezent în omul care este sfințit?
Lucrarea Duhului Sfânt asupra omului este întreită: dătătoare de viață, proniatoare și sfințitoare.
Tot omul care vine în lume, indiferent de mediul socio-cultural în care se naște și crește, are parte de harul dătător de viață (ca aducere din neființă întru ființă), cât și de harul proniator (acela care ține în viață făptura, oricât de răzvrătită față de Dumnezeu ar fi).
Însă harul sfinților nu lucrează decât în aceia care conștient se angajează pe Calea Păzirii Poruncilor lui Hristos. Doar asupra acestora Duhul Sfânt lucrează despătimirea, luminarea și îndumnezeirea, începând de aici și desăvârșit în Veșnicie.
@@IsihasmulCarpatin Părinte, Mulțumesc!
Am completat mesajul. Apasasem din greșeală pe Trimitere mai înainte de a-l finaliza.
@@IsihasmulCarpatin Părinte, s-a terminat, adevărat, cam abrupt, însă Mulțumesc și pentru completare! Minunat e Dumnezeul Nostru Cel Viu!
Citesc puțin si pricep cu greu... mai deloc...😞
Pentru toate este un început. Curaj! Înainte de a înțelege intuiești, dar înainte de a intui trăiești. Dacă trăim în Adevăr viețuirea noastră creștinească în Biserică, cu timpul, prin lumînarea Duhului, vom intui și vom pricepe tot ceea ce ne este strict necesar spre mântuire.
@@IsihasmulCarpatin bogdaproste!
Sigur nu trebuie să ne descurajăm.Daca reluăm peste un timp și Domnul vede sinceritatea căutării noastre ,vine și priceperea și aprofundarea.
este clar pmul este trihunic a nu se confunda duhul parte spirituala data de divinitate cu sufletul adica viata in miscare dAta de duh si trupul care este materie deci omul are DUH SUFLET DUH