Povestea unui ofițer român , nea Ticu, care și-a serbat Crăciunul în Rusia , în anul 1942! Nu uitați să vă abonați și să distribuiți, ne ajută foarte mult!
Mulțumesc mult pentru frumoasele povestiri cu lecții și învățături. Cu mulți ani în urmă, am avut la școala unde învățăm, într-un cartier din Petroșani, un învățător, Constantinescu îl chema, care a înființat o seară de șezătoare, care era în fiecare sâmbătă după masă. El preda la clasa a doua, dar ne-a spus că pot să vină și din alte clase dacă vor, doar să păstreze liniștea. Eram în clasa a treia, atunci am prins drag de basme și povesti. La fel ca d-voastră învățătorul avea o voce caldă și atât de plăcută încât ascultându-l traiam profund acea poveste. În vacanțe împrumutam cărți cu povești de la bibliotecă, atât de mult am ajuns să le iubesc. În toamnă la deschiderea noului an școlar învățătorul atât de iubit nu a mai apărut. Era în anii 50 când știți prea bine, dacă nu îți plăcea ochii cuiva era ușor să nu-i mai vezi. Am auzit pe părinții mei vorbind deunde a pornit necazul. Am memorat atât de bine numele acelui copil că îl știu și acum după atâția ani și știu și motivul. Era odorul mamei nu putea fi atins cu nimic ca maicasa lua foc. Într-o recreație când eram încolonați pe clase să întrăm în școală la sunetul clopoțelului, Adrian a fost tras de către învățător de un perciun, asta nu fără motiv bineînțeles. Așa a dispărut domnul învățător. Orele de șezătoare nu au mai fost, dar dragostea de povești mie mia rămas. Am încercat să le insuflu și copiilor și nepoților mei aceasta. Fata mea mi-a spus că niodată nu va ști să-i povestească ficei sale cum povesteam eu. Dacă vam plictisit cu pledoaria mea vă rog să mă iertați, dar d-voastră sunteți vinovat, mi-ați răscolit amintirile. Dumnezeu să vă ocrotească și cu darul cel aveți să ne bucurați inimile mult timp de-acum înainte. Mulțumiri și recunoștință. 💗💗
Războiul a fost și v-a rămâne în conceptul meu, UN LUCRU INUTIL, doar vieți frânte chiar când iti este Lumea mai draga,dar doresc să aflu sfârșitul că ,măcar cineva a avut parte a se întâlni cu norocul. Mulțumim ANDREI.
Multumesc mult,ptr aceste povesti frumoase,Andrei.Imi face f mare placere sa te ascult,povestindu-le.Sarbatori fericirea,si tie,cu sanatate si cat mai multe bucurii!
E o poveste trista,similara cu ce am trait in realitate.Realitatea poate fi mai dramatica!Copii pot fi vanduti iar mamele ajung la ospiciu, pentru interese meschine. Povestile sunt frumoase,dar cele reale ....
😢foarte frumoasă și adevărată poveste. Iți MULTUMESC ANDREI.
Mulțumesc mult pentru frumoasele povestiri cu lecții și învățături. Cu mulți ani în urmă, am avut la școala unde învățăm, într-un cartier din Petroșani, un învățător, Constantinescu îl chema, care a înființat o seară de șezătoare, care era în fiecare sâmbătă după masă. El preda la clasa a doua, dar ne-a spus că pot să vină și din alte clase dacă vor, doar să păstreze liniștea. Eram în clasa a treia, atunci am prins drag de basme și povesti. La fel ca d-voastră învățătorul avea o voce caldă și atât de plăcută încât ascultându-l traiam profund acea poveste. În vacanțe împrumutam cărți cu povești de la bibliotecă, atât de mult am ajuns să le iubesc. În toamnă la deschiderea noului an școlar învățătorul atât de iubit nu a mai apărut. Era în anii 50 când știți prea bine, dacă nu îți plăcea ochii cuiva era ușor să nu-i mai vezi. Am auzit pe părinții mei vorbind deunde a pornit necazul. Am memorat atât de bine numele acelui copil că îl știu și acum după atâția ani și știu și motivul. Era odorul mamei nu putea fi atins cu nimic ca maicasa lua foc. Într-o recreație când eram încolonați pe clase să întrăm în școală la sunetul clopoțelului, Adrian a fost tras de către învățător de un perciun, asta nu fără motiv bineînțeles. Așa a dispărut domnul învățător. Orele de șezătoare nu au mai fost, dar dragostea de povești mie mia rămas. Am încercat să le insuflu și copiilor și nepoților mei aceasta. Fata mea mi-a spus că niodată nu va ști să-i povestească ficei sale cum povesteam eu. Dacă vam plictisit cu pledoaria mea vă rog să mă iertați, dar d-voastră sunteți vinovat, mi-ați răscolit amintirile. Dumnezeu să vă ocrotească și cu darul cel aveți să ne bucurați inimile mult timp de-acum înainte. Mulțumiri și recunoștință. 💗💗
Minunat..sanatate tuturor
Cat de trist este războiul !!! Mult respect pentru preocuparea de a aduce in atenție aceste povești triste
Vă mulțumesc mult!
Trist dar adevărat. Multumesc frumos
🤗💖🙏❤🥰
Foarte frumos povestesti Andrei,povesti de viata, povesti cu tilc. Din care eu invat multe 😊
Si eu iti multumesc , sanatate si cat mai multe postari
Mulțumesc, din inimă continuă să nu ne lași fără aceste povesti reale. 🌷🌷👁️👁️
Numai din aceste povesti,vom sti mai multe adevaruri despre durerea trcutului...
😇O Sară Faină Și O Noapte Binecuvântată Vouă!!!😇 Mândră Povestea, Și Fain Povestită.!!! Doamne Ajută 😇😇😇
Felicitări pentru tot. Ai niște povești minunate ,dureros de triste dar și multe învățături 🥰
Mulțumim...
Foarte frumos! SI cat de frumos povestesti! Ascult cu mare placere toate povestiile tale
Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Vă mulțumesc mult!
Te ascult mereu și ma ia somnul respect pentru munca ta
Vă mulțumesc mult pentru acesta scurtă istorie!
Dumnezeu să te binecuvanteze, suflet frumos și drag! Multumesc pentru toate aceste istorisiri adevărate !
Foarte frumos.
M-am emoționat foarte mult și chiar mi-au dat și lacrimile La azul acei povești. 🙏🙏🙏🙏
Pe
Mulțumesc frumos!
Te ascult cu Drag!
Războiul a fost și v-a rămâne în conceptul meu, UN LUCRU INUTIL, doar vieți frânte chiar când iti este Lumea mai draga,dar doresc să aflu sfârșitul că ,măcar cineva a avut parte a se întâlni cu norocul. Mulțumim ANDREI.
Un documentar de excepție. Felicitări!
Doamne ami place mult cum povestesti!
Mulțumesc!
Andrei, mereu ma faci sa lacrimez 😥
Sa ne ferească Domnul de aceste vremuri .
Dumnezeu sa te binecuvânteze, Andrei 🙏
Mulțumesc!🌹
Frumos😭❤️
Doamne ce poveste impresionantă!!!;!;
E ninunata povestea
Te urmăresc cu drag. Pare bizar dar, adorm cu acești povești iar, vocea ma liniștește. Cateodata am nevoie de astfel de povești
Așa este sunt foarte frumoase poveștile .....
Frumos 💕🌺🌸💞💌💜
Multumesc mult,ptr aceste povesti frumoase,Andrei.Imi face f mare placere sa te ascult,povestindu-le.Sarbatori fericirea,si tie,cu sanatate si cat mai multe bucurii!
E o poveste trista,similara cu ce am trait in realitate.Realitatea poate fi mai dramatica!Copii pot fi vanduti iar mamele ajung la ospiciu, pentru interese meschine. Povestile sunt frumoase,dar cele reale ....
Puțin spus erou ,ei , erorii veșnic vor trăi în inimile noastre,
999999ioi99jiyoo
Totul este adevarat,dar ce pacat....
Din cate am înțeles, acest povestitor Andrei ,a murit
Cu
Am ascutato a 2 oara ,,,, of durere
wow...ce parolist esti.
N